Consolidation of concurrent penalties: rejection of "lex tertia" combining successive penal codes and discretionary omission of sentence increase

Decizia nr. 1752/2015

Deliberând asupra contestaţiei, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, consună următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 73 din data de 12 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen. în vigoare rap. la art. 5 C. pen. în vigoare, s-a admis cererea formulată de condamnatul A. şi, în consecinţă, s-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 28/F din 6 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior, art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. anterior, faptă din perioada martie - mai 2008.

Pentru executarea acestei pedepse Curtea de Apel Piteşti a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 28 iunie 2013.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 8 din14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fapte din perioada 2006 - iunie 2008, în pedepsele componente de:

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în vigoare pe o durată de 2 ani;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. în vigoare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare.

S-a constatat că, pentru executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, Curtea de Apel Tg. Mureş a emis mandatul nr. 33/2012 din 14 aprilie 2014.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 C. pen. în vigoare cu referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare şi 6 ani închisoare aplicate prin sentinţele penale mai sus menţionate ale Curţii de Apel Piteşti şi respectiv, Curţii de Apel Tg. Mureş, urmând ca, în final, A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior - ca pedeapsă accesorie - pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14 iunie 2008 la 7 august 2009, precum şi perioada executată de la 28 iunie 2013 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii emise anterior, respectiv: mandatul nr. 22/2012 din 28 iunie 2013 emis de Curtea de Apel Piteşti şi mandatul nr. 33/2012 din 14 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Tg. Mureş şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform sentinţei penale atacate.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2015 sub nr. x/42/2015, condamnatul A. a solicitat contopirea pedepselor de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 28/F din 06 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 20912 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, s-a arătat că faptele pentru care a fost condamnat de cele două instanţe, sunt concurente, fiind săvârşite în perioada 2006 - iunie 2008, motiv pentru care a solicitat aplicarea dispoziţiilor din V.C.P., privind contopirea pedepselor, respectiv art. 36 alin. (1) C. pen. anterior, fără aplicarea vreunui spor.

În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, hotărârile penale mai sus menţionate şi s-au solicitat de la locul de deţinere, mandatele de executare a pedepsei închisorii.

În acelaşi timp, au fost depuse dovezi din care rezultă comportamentul condamnatului pe perioada executării pedepselor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 28/F din 06 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 257 C. pen. anterior, art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu executare, în condiţiile art. 57 C. pen. anterior, faptă din perioada martie - mai 2008.

S-a mai reţinut că, în vederea executării acestei pedepse, Curtea de Apel Pitești emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 28 Iunie 2013.

Prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A. a fost condamnat la pedepsele de: 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în vigoare, pe o durată de 2 ani şi la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 C. pen. în vigoare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare, iar, în final, după contopire, s-a stabilit să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, faptele fiind săvârşite în perioada 2006 - iunie 2008.

În vederea executării pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, Curtea de Apel Tg. Mureş a emis mandatul nr. 33/2012 din 14 aprilie 2014.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că infracţiunile pentru care A. a fost condamnat se află în concurs, fiind săvârşite în perioada 2006 - iunie 2008, astfel încât se impune contopirea pedepselor în baza dispoziţiilor incidente în materie C. pen. anterior, faptele fiind săvârşite în acea perioadă.

Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea vreunui spor, deoarece nici la judecata pe fond a cauzelor, instanţele nu au aplicat un spor de pedeapsă, motiv pentru care scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante, poate fi a;ins în cuantumul rezultat urmare contopirii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, criticând soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de contestaţie formulate de parchet, s-a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică întrucât, conform Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 C. pen. în vigoare sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest sens, s-a arătat că legea penală mai favorabilă se aplică în întregul ei, global, instituţiile autonome nu vor putea fi aplicate distinct, ulterior stabilirii legii penale mai favorabile pentru infracţiunea ori infracţiunile săvârşite, ci în cadrul fiecărei încadrări din legea veche ori legea nouă, după caz.

Având în vedere această interpretare a Curţii Constituţionale, în opinia parchetului, în mod greşit, s-a dispus ca A. să execute, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în vigoare după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare, în condiţiile în care, în temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior - ca pedeapsă accesorie - pe durata executării pedepsei principale.

S-a apreciat că, în această modalitate au fost combinate dispoziţii dintre legi care se succed (pedeapsa complementară C. pen. în vigoare şi pedeapsa accesorie C. pen. anterior), ajungându-se la o construcţie judiciară care împrumută elemente din legile care se succed, la o aşa zisă „lex tertia", o lege care nu există, în realitate.

În consecinţă, în opinia parchetului, condamnatului A. trebuia să i se aplice pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor reglementate de C. pen. anterior, respectiv, cele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b).

O altă critică adusă de către Ministerul Public a fost aceea că, în mod greşit, instanţa de fond nu a aplicat, în cauză, un spor de pedeapsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

S-a arătat că instanţa a apreciat că, în cauză, nu se impune aplicarea unui spor, deoarece nici la judecata pe fond a cauzelor, instanţele nu au aplicat un spor de pedeapsă, motiv pentru care scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante poate fi atins în cuantumul rezultat urmare contopirii.

În opinia parchetului, această motivare nu poate fi reţinută, având în vedere natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat A., numărul pedepselor supuse contopirii şi cuantumul fiecărei pedepse, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată şi 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, dar şi 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, aspecte ce denotă, fără îndoială, persistenţa condamnatului într-un comportament infracţional, astfel încât se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, ca efect al operaţiunii de contopire, cultivarea în conştiinţa condamnatului a respectului faţă de valorile sociale putându-se realiza doar prin stabilirea unei pedepse mai aspre.

Pentru aceste considerente, parchetul a solicitat admiterea contestaţiei, casarea hotărârii atacate în sensul celor anterior menţionate şi, pe fondul cauzei, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

La dosarul cauzei au fost formulate note scrise de către condamnatul A., prin apărătorul său, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea, în parte, a contestaţiei formulate de către parchet, numai cu privire la primul motiv invocat, precizând că, din eroare, s-a făcut referire la dispoziţiile art. 366, alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în vigoare care reglementează pedeapsa complementară şi nu dispoziţiile C. pen. anterior.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de contestaţie invocat de către procuror, în sensul de a se aplica un spor la pedeapsa rezultantă, condamnatul A. a solicitat, în esenţă, respingerea acestei critici, ca nelegale şi netemeinice.

Atât motivele de contestaţie formulate de către parchet, cât şi notele scrise formulate de condamnatul A. au fost susţinute cu prilejul dezbaterilor.

Analizând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Textul prevăzut de art. 585 C. proc. pen. în vigoare se referă la situaţiile în care, fie la punerea în executare a unei hotărâri, fie în cursul executării pedepsei, se constată că persoana condamnată a mai suferit condamnări definitive pentru infracţiuni concurente sau pentru alte acte materiale care ar intra în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ori fapta pentru care a fost condamnat se află în pluralitate intermediară cu alte fapte pentru care a fost condamnat definitiv ori constituie al doilea termen de recidivă.

Înalta Curte apreciază că, în procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen. în vigoare nu pot fi modificate dispoziţii din hotărârile penale definitive, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat.

Examinând motivele de contestaţie invocate de către reprezentantul Ministerului Public, prin raportare la dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte, referitor la prima critică susţinută de parchet, respectiv că, în cauză, prima instanţă a combinat dispoziţii din legi care se succed (cu referire la pedeapsa complementară C. pen. în vigoare şi pedeapsa accesorie C. pen. anterior), cu nerespectarea Deciziei nr. 265 din 05 iunie 2014 pronunţată de Curtea Constituţională a României, constată că aceasta este nefondată.

Se reţine astfel, că, prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A. a fost condamnat la pedepsele de: 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în vigoare, pe o durată de 2 ani şi la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 C. pen. în vigoare, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare, iar în final, după contopire, s-a stabilit să execute în final, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, faptele fiind săvârşite în perioada 2006 - iunie 2008.

Prin urmare, instanţa de fond a menţinut în cadrul contopirii, pedeapsa complementară, aplicată cu titlu definitiv prin sentinţa penală nr. 8/2012, această regulă fiind instituită de dispoziţiile art. 35 C. pen. anterior, respectiv dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit o pedeapsă complementară, aceasta trebuie să se aplice alături de pedeapsa principală, rezultantă.

Totodată, caracterul mai favorabil al legii penale se apreciază la momentul acestei proceduri, pornind de la pedepsele aplicate şi nu de la mecanismul aplicării acestora, iar aplicarea globală a legii penale mai favorabile are în vedere soluţionarea tuturor problemelor decurgând din constatarea existenţei uneia dintre situaţiile prevăzute de art. 585 alin. (1) C. proc. pen.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază, ca nefondat, şi cel de-al doilea motiv de contestaţie formulat de Ministerul Public, respectiv că, în mod greşit, instanţa de fond nu a aplicat, în cauză, un spor de pedeapsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată condamnatului A., este într-un cuantum îndestulător, fiind orientată către maximul special prevăzut de lege, astfel că, în raport de această împrejurare, nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Pe de altă parte, se constată că, în raport de dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, oportunitatea aplicării unui spor de pedeapsă este facultativă pentru instanţa de judecată şi nu poate constitui motiv de nelegalitate a unei soluţii pronunţate.

Prin urmare, constatând ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte, în temeiul art. 597 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 73 din data de 12 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 73 din data de 12 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2015.