European arrest warrant refused for Romanian citizen; detention-deduction dispute dismissed as unfounded

Decizia nr. 169/2016

Deliberând, asupra actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 11/F din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a:

- mandatului european de arestare emis la data de 19 octombrie 2015 [Referinţa dosarului: 264 Js 2012 din 13 (29208) V] de Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin.

- mandatului european de arestare emis la data de 04 noiembrie 2015 [Referinţa dosarului: 223 Js 4100 din 13 (29208) V] de Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin.

Instanţa de fond a refuzat executarea mandatelor europene de arestare şi predarea persoanei solicitate A.

În baza art. 98 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, pe cale incidentală, a dispus recunoaşterea şi executarea, într-un penitenciar din România, a pedepselor de:

- 10 luni închisoare, pentru săvârşirea, la data de 19 aprilie 2013, a infracţiunilor de furt şi tentativă la înşelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 242, 243, 263, 22, 23, 25 Abs.2, 52 StGB, aplicată persoanei solicitate A. prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referinţa: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, a cărei suspendare condiţionată a executării a fost revocată prin hotărârea din 23 februarie 2015 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 19 octombrie 2015),

- 10 luni închisoare, pentru săvârşirea, la data de 9 noiembrie 2013, a două infracţiuni de tentativă la înşelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 263, 22, 23 StGB. aplicată persoanei solicitate A. prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referinţa: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 04 noiembrie 2015), (în total 20 de luni închisoare).

A dedus din durata pedepselor aplicate persoanei solicitate perioada detenţiei preventive, de la 19 aprilie 2013 la 22 mai 2013 (34 de zile) şi de la 9 noiembrie 2013 la 24 februarie 2014 (108 zile), şi perioada în care persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării în baza mandatelor europene de arestare la data de 23 decembrie 2015 şi la data de 04 ianuarie 2016.

În baza art. 98 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunţării hotărârii.

În baza art. 107 alin. (4) raportat la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, a solicitat Biroului SIRENE naţional întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă de alt stat membru în baza mandatelor europene de arestare sus-menţionate.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Adresa nr. 2548/II-5/2015 din data de 24 decembrie 2015, înregistrată la aceeaşi dată sub nr. 8129/2/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru a dispune cu privire la arestarea şi predarea persoanei solicitate A., cetăţean român, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 19 octombrie 2015, de către Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin, în vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referinţa: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin hotărârea din 27 august 2013 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten.

Prin Adresa nr. 4/II-5/2016 din data de 5 ianuarie 2016, înregistrată la aceeaşi dată, sub nr. 50/2/2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru a dispune cu privire la arestarea şi predarea persoanei solicitate A., cetăţean român. În cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 04 noiembrie 2015, de către Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin, în vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referinţa: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014.

La termenul din 6 ianuarie 2015, în baza art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/2/2016 la Dosarul nr. x/2/2015.

La termenul din 6 ianuarie 2015, persoana solicitată a arătat că nu consimte la predare şi. fiind ascultată, potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a arătat că este de acord să execute pedepsele respective într-un penitenciar din România.

Ca urmare a poziţiei procesuale exprimate de persoana solicitată, Curtea, potrivit art. 98 alin. (3) rap. la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a solicitat autorităţii judiciare germane care a emis mandatele europene de arestare să comunice, în copie certificată şi în traducere autorizată în limba română, hotărârile definitive de condamnare a acelei persoane, împreună cu informaţii referitoare la durata detenţiei preventive a acesteia (considerată ca parte executată din cele două pedepse de câte 10 luni închisoare), informând acea autoritate despre dispoziţiile legii române, privind posibilitatea refuzării punerii în executare a mandatului european de arestare şi recunoaşterii, pe cale incidentală, a hotărârii în baza căreia acesta a fost emis, cu consecinţa executării pedepsei de către persoana solicitată într-un penitenciar din ţara de origine.

Autoritatea judiciară germană a comunicat documentele şi informaţiile solicitate. precizând, totodată, că este de acord ca persoana solicitată să execute pedepsele aplicate într-un penitenciar din România.

Analizând actele şi lucrările dosarului. Curtea a constatat că, în privinţa persoanei solicitate A., au fost emise două mandate europene de arestare, de Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin:

- la data de 19 octombrie 2015, în vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referinţa: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin hotărârea din 27 august 2013 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten, şi

- la data de 04 noiembrie 2015. În vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referinţa: 272 Ds 201/13) definitivă la 9 august 2014.

De asemenea, din actele dosarului, a rezultat că persoana solicitată este cetăţean român şi, în cadrul acestei proceduri, a declarat. În mod expres, că nu este de acord să execute pedeapsa privativa de libertate ce i-a fost aplicată în mod definitiv în statul emitent al mandatului european de arestare.

Întrucât persoana solicitată a consimţit să execute pedeapsa în considerarea căreia a fost emis mandatul european de arestare într-un penitenciar din România, iar autoritatea judiciară germană emitentă a acelui mandat, fiind informată, a fost de acord cu această soluţie. Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de punere în executare a mandatului respectiv, urmând să recunoască, pe cale incidentală, în condiţiile art. 98 alin. (3) rap. la art. 150 şi art. 155 şi art. 154 alin. (6) lit. a) din aceeaşi lege, hotărârea străină de condamnare.

Curtea a constatat că, prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referinţa: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea, la data de 19 aprilie 2013, a infracţiunilor de furt şi tentativă la înşelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 242. 243. 263. 22, 23, 25 Abs.2, 52 StGB. Prin hotărârea din 27 august 2013 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei menţionate anterior.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

Acuzatul a mărturisit că la data de 19 aprilie 2013 pe la ora 15.30 în baza unui plan comun cu persoana urmărită separat B. în Starbucks pe strada Rosenthaler au rugat martorul C. să facă o donaţie cu afirmaţia mincinoasă că strâng bani pentru o asociaţie, care de fapt nu exista, a copiilor handicapaţi şi surdo-muţi. Aşa cum se convenise, persoana urmărita B. a profitat de ocazia că acuzatul ţinea lista de donaţii în faţă, iar acesta între timp i-a luat telefonul mobil care se afla pe masă, pentru a-l păstra. Acuzatul şi persoana urmărită separat au comis fapta pentru a-şi procura o sursa de venit nu numai temporară pentru surse alternative de trai; doreau să vândă telefonul (furt comercial împreuna cu încercare de înşelăciune). "

Potrivit informaţiilor comunicate de autoritatea judiciară germană, din pedeapsa de 10 luni închisoare, trebuie scăzută perioada în care persoana solicitată a fost arestată preventiv în cauză, de la 19 aprilie 2013 la 22 mai 2013 (34 de zile), precum şi perioada în care persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării în baza mandatului european de arestare, de la data de 23 decembrie 2015.

Prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referinţa: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea, la data de 9 noiembrie 2013, a infracţiunilor de înşelăciune (2 fapte), prevăzute de paragrafele §§ 263, 22. 23 StGB.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

1. La data de 9 noiembrie 2013 pe la ora 19.45 acuzatul a luat din magazinul D. din Berlin un telefon mobil la preţul de 149.00 euro şi a prezentat la casă pentru plată Cadrul al martorului E. de la Casa de Economii din Frankfurt. În momentul în care casiera a observat că card-ul este blocat acesta a fugit cu cardul.

2. După aceea pe la ora 19.55 acuzatul a luat din acelaşi magazin D. o tabletă la preţul de 168 euro şi din nou a prezentat card-ul amintit pentru plată. Martora F. a observat că acesta era blocat. "

Potrivit informaţiilor comunicate de autoritatea judiciară germană, din pedeapsa de 10 luni închisoare, trebuie scăzută perioada în care persoana solicitată a fost arestată preventiv în cauză, de la 9 noiembrie 2013 la 24 februarie 2014 (108 zile), precum şi perioada în care persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării în baza mandatului european de arestare, de la data de 4 ianuarie 2016.

Raportat la aspectele anterior menţionate, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, întrucât:

- hotărârile străine de condamnare sunt definitive şi executorii, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate A. (cetăţean român) sunt incriminate şi în cazul în care ar fi fost săvârşite de el pe teritoriul României, realizând, în concret, conţinutul constitutiv al infracţiunilor de: furt [prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. român şi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă] şi tentativă la înşelăciune [prevăzută de art. 20 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. român şi pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani] şi, respectiv, înşelăciune [prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. român şi pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani];

- persoana condamnată are cetăţenia română şi este de acord să execute pedepsele respective în România;

- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151 din aceeaşi lege.

Mai mult, executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate (originară din această ţară).

De asemenea, Curtea a constatat că natura şi durata pedepsei aplicate de instanţa străină corespunde cu natura şi durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei respective, conform art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Analiza condiţiilor de recunoaştere a hotărârilor s-a făcut prin raportare la dispoziţiile cuprinse în Titlul VI din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, dat fiind că Germania a transpus decizia cadru menţionată, la 25 iulie 2015. Fiind vorba de o recunoaştere pe cale incidentală însă, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, condiţionată de refuzul executării acestuia din urmă pe motivul prevăzut la art. 98 alin. (2) lit. c) din Lege. Curtea apreciază că nu se mai impune emiterea certificatului prevăzut în anexa nr. 5 la Lege.

Împotriva Sentinţei penale nr. 11/F din data de 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, persoana solicitată a formulat contestaţie, în termenul legal:

A solicitat admiterea contestaţiei şi modificarea sentinţei penale menţionate, în sensul deducerii din durata pedepsei aplicate a unui număr total de 244 de zile.

A precizat că a fost arestat în Germania pentru o perioadă de 134 de zile, între 14 aprilie 2013 - 27 august 2013, astfel că în mod greşit instanţa de fond a dedus din totalul pedepselor doar 34 de zile.

În susţinerea aspectelor invocate a solicitat instanţei efectuarea demersurilor necesare către autorităţile germane pentru punerea la dispoziţie a documentelor din care rezultă perioada executată în penitenciarul din Germania.

Înalta Curte, examinând contestaţia declarată de persoana solicitată A., constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, această lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală:

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;

c) transferul de proceduri în materie penală;

d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;

f) asistenţa judiciară în materie penală;

g) alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

Textul art. 4 din Legea sus citată prevede că această lege se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, pe care le completează în situaţiile nereglementate".

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (...) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

(3) În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentala, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 107."

În speţă, Înalta Curte constată că la termenul din data de 27 ianuarie 2016 s-a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul J.V.A. ALT - Moabit din R.F. Germania, pentru a se comunica durata executată de persoana solicitată din pedepsele aplicate prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referinţa: 272 Ds. 78/13), definitivă la data de 27 august 2013, a cărei suspendare condiţionată a executării a fost revocată prin hotărârea din 23 februarie 2015 a Judecătoriei Tiergarten (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 10 octombrie 2015) şi prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referinţă:272 Ds. 201/13), definitivă la 09 august 2014 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 04 noiembrie 2015).

Faţă de cele solicitate, la data de 08 februarie 2016, prin mail, a fost depusă o adresă din partea Penitenciarului Plotzensee din care rezultă că persoana solicitată a fost arestată pe teritoriul Germaniei în perioada 19 aprilie 2013 - 22 mai 2013 - 34 zile, în baza hotărârii penale pronunţate în Dosarul nr. x/13 de Judecătoria Tiergarten, definitivă la data de 27 august 2013.

Astfel, în mod judicios. Curtea de Apel a dispus deducerea a 34 de zile din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea, la data de 19 aprilie 2013, a infracţiunilor de furt şi tentativă la înşelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 242, 243, 263, 22, 23, 25 Abs.2, 52 StGB, prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referinţa: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, a cărei suspendare condiţionată a executării a fost revocată prin hotărârea din 23 februarie 2015 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 19 octombrie 2015).

În ceea ce priveşte pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea, la data de 9 noiembrie 2013, a două infracţiuni de tentativă la înşelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 263, 22, 23 StGB, prin hotărârea penală pronunţată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referinţa: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 04 noiembrie 2015), Înalta Curte constată că se impune deducerea perioadei detenţiei preventive de la 19 noiembrie 2013 la 24 februarie 2014 - 108 zile.

Totodată, se reţine că persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării în baza mandatelor europene de arestare pentru perioada 23 decembrie 2015 - 04 ianuarie 2016 - 13 zile.

Astfel, Curtea de Apel a procedat în mod corect la deducerea, din totalul pedepselor de 20 luni, a perioadelor de 34 de zile, de 108 zile şi, respectiv 13 zile.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 11/F din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 11/F din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV