Cassation admitted; sentence reduced to 2 years 8 months' imprisonment for illegally combined sentencing rules

Decizia nr. 169/RC/2016

Deliberând asupra cauzei de faţă; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 214 din data de 29 mai 2015 a Judecătoriei Roman au fost condamnaţi inculpaţii după cum urmează:

1. A. a fost condamnat la:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014.

În temeiul art. 5 C. pen. 2014, pe durata executării pedepsei cu închisoarea, au fost interzise condamnatului A. în condiţiile arătate de art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. 1969, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 5 C. pen. 2014 raportat art. 81 alin. (1) C. pen. 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. pe un termen de încercare de 2 ani prevăzut de art. 82 alin. (1) C. pen. 1969, la care s-a adăugat durata pedepsei cu închisoarea menţionată anterior, rezultând un termen de încercare total de 2 ani şi 6 luni.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 coroborat cu art. 5 C. pen. 2014, pe durata termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a fost suspendat de drept executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

A fost atrasă atenţia inculpatului asupra existenţei cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 83 şi art. 84 C. pen. 1969.

2. B. a fost condamnat la:

- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 5 C. pen. 2014 raportat la art. 246 C. pen. 1969.

În temeiul art. art. 5 C. pen. 2014, pe durata executării pedepsei cu închisoarea, au fost interzise condamnatului B. în condiţiile arătate de art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. 1969, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 5 C. pen. 2014 raportat art. 81 alin. (2) C. pen. 1969,a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului B. pe un termen de încercare de 2 ani prevăzut de art. 82 alin. (1) C. pen. 1969, la care s-a adăugat durata pedepsei cu închisoarea menţionată anterior, rezultând un termen de încercare total de 3 ani.

Conform art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969 coroborat cu art. 5 C. pen. 2014, pe durata termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat de drept executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

A fost atrasă atenţia inculpatului asupra existenţei cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 83 şi art. 84 C. pen. 1969.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014.

3. C. a fost condamnat la:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. 2014.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 337 din 10 octombrie 2014 nr. dosar x/291/2014 Judecătoria Roman definitivă prin decizia penală nr. 183 din 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Bacău şi s-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite în concurs real cu fapta pentru care s-a anulat suspendarea sub supraveghere.

Conform art. 38 şi art. 39 C. pen. 2014, au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului C. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 10 luni închisoare, pedeapsă rezultantă 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. 2014.

În temeiul art. 19 alin. (5) C. pen. 2014 coroborat cu art. 1349 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii C. şi B. la plata în mod individual către partea vătămată - parte civilă D. a sumei de câte 7.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. 1969.

A fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă având ca obiect obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor materiale reprezentate de contravaloarea lipsei de folosinţă pentru clădirile enumerate anterior, obiectul contractului de vânzare-cumpărare anulat.

Au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere din acţiunea civilă exercitată în procesul-penal de partea vătămată D. astfel cum au fost acestea formulate în cererea de la dosarul cauzei, după cum urmează: anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 26 septembrie 2011 de Biroul Notarului Public E. din Roman, încheiat între vânzătoarea F. - Societate Agricolă SA, reprezentată de preşedinte A., şi cumpărătoarea SC G. SRL, reprezentată de H., prin mandatar I., având ca obiect înstrăinarea următoarelor: Casa Lăptărie, construită din cărămidă în anul 1972, acoperită cu eternită, compusă din parter cu două încăperi şi mansardă cu o încăpere, în suprafaţă construită la sol de 80 m.p. şi suprafaţă construită desfăşurată de 160 m.p. şi Cantina Filtru şi Magazia Fito, construită din cărămidă în anul 1979, acoperită cu eternită, compusă din demisol cu două încăperi, parter cu patru încăperi şi mansardă cu o încăpere, în suprafaţă construită la sol de 174 m.p. şi în suprafaţă construită desfăşurată de 522 m.p., situate în intravilanul satului şi comunei Dulceşti, judeţul Neamţ şi anularea contractului de vânzare a terenului în suprafaţă de 2.700 m.p. (0,27 ha); ridicarea gardului prin care s-a împrejmuit magazia de cereale şi casa de lapte; obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale în cuantum total de 23.000 RON reprezentând contravaloarea a 7 tone ovăz, 5 tone porumb, 2 tone borceag; radierea din cartea funciară a contractelor anulate.

În baza art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C., B. şi A. la plata în mod individual către stat a sumei de câte 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.

S-a luat act că inculpaţii C. şi A. au fost asistaţi de apărători aleşi.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Toată activitatea infracţională a inculpaţilor a avut scopul de fraudare a asociaţilor agricultori, foşti ţărani cooperatori, membri ai Cooperativei Agricole din comuna Dulceşti, judeţul Neamţ, prin diminuarea patrimoniului societăţii agricole făcută în mod nelegal (fără acordul Adunării Generale a Societăţii Agricole).

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 26 septembrie 2011, fără a avea calitate de reprezentant legal al Societăţii Agricole F. Dulceşti, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 26 septembrie 2011 a declarat în faţa notarului public că cele două construcţii ce constituie obiectul convenţiei perfectate îi aparţin acestuia şi nu au mai fost vândute anterior unei alte persoane, în condiţiile în care acesta cunoştea că în calitate de reprezentant legal a mai înstrăinat aceste imobile şi Societăţii Agricole J. Roşiori prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2002, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. 2014 referitor la legea penală mai favorabilă, săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

În drept, activitatea inculpatului B., care în perioada august-septembrie 2011, în calitate de viceprimar al comunei Dulceşti, a deschis poziţia de rol nr. 64 în Registrul Agricol 2007-2011 al Primăriei Dulceşti în care a înscris retroactiv societatea agricolă F. Dulceşti, al cărei preşedinte este inculpatul A., cu menţiunile că aceasta este proprietara a două construcţii ce figurau în registrul agricol al SC K. SRL, în condiţiile în care inculpatul nu avea competenţa legală şi nici atribuţia de serviciu, după cum s-a arătat anterior, de a efectua astfel de operaţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. 2014.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, având în vedere situaţia de fapt reţinută coroborat cu faptul că sunt două societăţi agricole care în „aparenţă” ar fi proprietare asupra imobilelor din litigiu, respectiv Societatea Agricolă F. Dulceşti şi Societatea Agricolă J. Roşiori, (litigiul asupra proprietăţii imobilelor fiind de natură civilă), instanţa a apreciat că există un dubiu în ceea ce priveşte realitatea celor consemnate de inculpatul B. în registrul agricol şi conform principiului de drept penal „in dubio pro reo”, instanţa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014.

În drept, activitatea inculpatului C., care în perioada august-septembrie 2011, în calitate de primar al comunei Dulceşti, l-a determinat pe inculpatul B., viceprimar al aceleaşi unităţi administrative, să deschidă o nouă poziţie de registru agricol în Registrul Agricol 2007-2010 al Primăriei Dulceşti şi să înscrie Societatea Agricolă F. ca fiind proprietara celor 2 imobile construcţii care figurau la poziţia din registru a SC K. SRL, cu toate că viceprimarul nu avea această atribuţie legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. 1969.

În acelaşi timp, fapta inculpatului C., care în perioada august-septembrie 2011, în calitate de primar al comunei Dulceşti, a exercitat presiuni asupra numitelor L. - agent agricol la acea dată în cadrul Primăriei, şi M., referent fiscal, constrângându-le moral să facă modificări în registrele agricole şi evidenţele fiscale ale Primăriei Dulceşti, astfel încât să creeze aparenţa juridică a faptului că Societatea Agricolă F. Dulceşti este proprietara celor două imobile construcţii care aparţineau de drept lui D., fiind înscrise în evidenţe la SC K. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, raportat la art. 288 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. 2014.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, având în vedere situaţia de fapt reţinută coroborat cu faptul că sunt două societăţi agricole care în „aparenţă” ar fi proprietare asupra imobilelor din litigiu, respectiv Societatea Agricolă F. Dulceşti şi Societatea Agricolă J. Roşiori (litigiul asupra proprietăţii imobilelor fiind de natură civilă), instanţa a apreciat că există un dubiu în ceea ce priveşte realitatea celor consemnate de inculpatul B. în registrul agricol şi conform principiului de drept penal „in dubio pro reo”, instanţa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. 2014.

Împotriva sentinţei au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, partea civilă D. şi inculpaţii B. şi C.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman a criticat sentinţa sub aspectul greşitei achitări inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi a inculpatului C. pentru instigare la aceeaşi infracţiune.

Apelantul-persoană vătămată D. a solicitat desfiinţarea hotărârii pronunţate de Judecătoria Roman pentru nelegalitate şi netemeinică sub aspectul laturii civilă.

Inculpat C. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel a făcut trimitere la dispoziţiile art 418 C. proc. pen. referitoare la agravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac având în vedere că a fost condamnat iniţial prin sentinţa penală nr. 56 din 07 februarie 2013 a Judecătoriei Roman la 1 an şi 6 luni închisoare pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale, iar împotriva acestei sentinţe declarând apel toţi inculpaţii şi partea civilă G. şi D.

Curtea de Apel Bacău neobservând la acel moment că apelul părţii civile D. era tardiv, întrucât la dosar se află dovada de comunicare a acestei sentinţe, semnată de soţia părţii civile, iar apelul este înregistrat pe 25 februarie 2013, cu o întârziere de 2 zile.

S-a arătat că Curtea de Apel a admis toate apelurile şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Roman, unde inculpatul C., prin sentinţa penală nr. 214/2015, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare ca urmare a contopirii pedepsei de 1 an şi 6 luni cu pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 183 a Curţii de Apel Bacău la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare ajungându-se în final la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În contextul în care sentinţa iniţială a fost atacată de inculpaţi pe latură penală şi civilă, iar de părţile civile în latură civilă precizează că într-adevăr nu se poate analiza calea de atac iniţială, însă subliniază că având în vedere că deşi doar inculpaţii au atacat hotărârea pe latură penală, în rejudecare s-a ajuns la o pedeapsă cu executare.

Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate, a considerat că s-a aplicat în mod greşit legea mai favorabilă, art. 5 C. pen. raportat şi la Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, conform căreia nu se pot combina dispoziţii din legi succesive, ori în hotărârea de la fond s-a dispus încadrarea juridică a faptelor avându-se în vedere falsul material în înscrisuri oficiale în baza dispoziţiilor vechiului C. pen., iar anularea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 97 din noul C. proc. pen., precum şi contopirea conform dispoziţiilor art. 38 şi 39 din noul C. pen., din punctul său de vedere fiind un lucru total greşit.

În ceea ce priveşte motivul de netemeinicie a solicitat achitarea în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. a) pentru faptele de abuz în serviciu şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În subsidiar, s-a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman şi partea civilă D. împotriva sentinţei penale nr. 214 din 29 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2013.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată în ceea ce priveşte pe inculpaţii B. şi C., şi în rejudecare, în fond:

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanţa de fond în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. în pedepsele componente.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. 2014 a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 1 an şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicate de instanţa de fond în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă menţionată mai sus cu pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman, a cărei suspendare sub supraveghere a fost anulată, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celelalte pedepse.

Pedeapsă de executat 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost desfiinţate ca fiind falsificate înscrisurile oficiale reprezentate de menţiunea din Registrul Agricol al Unităţii Administrativ Teritoriale - Comuna Dulceşti, judeţul Neamţ, corespunzător anilor 2007-2011, poziţia de rol nr. 64, privind dreptul de proprietate al Societăţii Agricole F. Dulceşti asupra imobilelor clădiri „Casă Lăptărie” şi „Cantina Filtru” şi „Magazia Fito” situate în intravilanul satului şi comunei Dulceşti, judeţul Neamţ, precum şi cele reprezentate de aceleaşi menţiuni privind dreptul de proprietate al Societăţii Agricole F. Dulceşti asupra aceloraşi imobile clădiri din Registrul Agricol al Unităţii Administrativ Teritoriale - Comuna Dulceşti, judeţul Neamţ, corespunzător anilor 2010-2014.

A fost anulată menţiunea „nu am mai vândut, donat sau ipotecat în favoarea vreunei persoane fizice sau juridice terenurile descrise mai sus şi nu am încheiat convenţii sau contracte de vânzare-cumpărare cu alte persoane privind aceste imobile” cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 26 septembrie 2011 de B.N.P. E.

În baza art. 19 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii C. şi B. către partea vătămată - parte civilă D. a sumei de 1.400 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. 1969.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Il. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii B. şi C. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la plata a câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău au formulat recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 10 februarie 2016 şi inculpatul C. la data de 06 ianuarie 2016.

La dosarul cauzei, la data de 19 ianuarie 2016, au fost depuse concluzii scrise de partea civilă D., care a solicitat respingerea recursului în casaţie formulat de inculpatul C.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul C. a arată că a fost condamnat pentru săvârşirea a trei infracţiuni, potrivit C. pen. 1969, dar contopirea pedepselor s-a făcut potrivit noului C. pen. 2014, iar prin aplicarea acestor reguli greşite de contopire i-a fost aplicat ilegal un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Se mai arată că acest spor nu ar fi fost posibil dacă instanţa ar fi aplicat regulile concursului de infracţiuni potrivit C. pen. 1969.

Prin aplicarea acestui spor, potrivit C. pen. 2014, a fost depăşită limita prevăzută de lege care a făcut imposibilă aplicare unei pedepse cu suspendare.

În concluzie s-a solicitat:

- admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. trimiterea cauzei instanţei de apel pentru rejudecarea cauzei în sensul aplicării prevederilor legale privind contopirea pedepselor potrivit C. pen. 1969;

- potrivit art. 441 C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii.

În motivarea scrisă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a arătat că instanţa de apel a stabilit încadrarea juridică a infracţiunilor comise de inculpatul C. potrivit C. pen. 1969, iar fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman, a fost săvârşită tot sub imperiul vechiului C. pen.

În consecinţă, instanţa era obligată să stabilească regimul sancţionator în conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969.

Procedând în sens contrar prin stabilirea pedepsei rezultante prin aplicarea atât a dispoziţiilor dispoziţiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969, cât şi a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. 2014, s-a arătat că au fost aplicate inculpatului pedepse în alte limite decât cele strict determinate în raport cu dispoziţiile legale aplicabile.

În concluzie, s-a solicitat:

- admiterea în principiu a recursului în casaţie, înlăturarea dispoziţiilor care au condus la aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

- stabilirea şi aplicarea unei pedepse rezultante în raport cu dispoziţiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969, determinate şi aplicabile în cauză potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi în înţelesul constituţional al art. 5 C. pen.

Prin încheierea nr. 122/RC din data de 13 aprilie 2016, pronunţată în Dosar nr. x/291/2013* Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării pedepsei formulată de inculpatul C., iar cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la completul 8 şi s-a fixeat termen la data de 11 mai 2016, cu citarea inculpatului C.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. şi a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege. Totodată, s-a luat act că la cererea de recurs în casaţie a fost ataşată şi împuternicirea avocaţială a apărătorului prin intermediul căruia a fost exercitată calea de atac.

S-a mai constatat că recursul în casaţie declarat de inculpat vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Instanţa a constatat că şi cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. şi a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege iar recursul declarat de parchet vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere şi cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 591 din 01 octombrie 2015, publicată în M. Of., Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, conform cărora respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, prevăzute în art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României, impune ca examinarea şi pronunţarea asupra caracterului vădit nefondat al cererii să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 alin. (2) C. proc. pen., aceasta fiind etapa soluţionării în fond a acestei căi de atac.

Analizând recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte apreciază, contrar susţinerilor apărătorului ales al inculpatul că neregularităţile privind greşita aplicare a legii pot fi în raport cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală, îndreptate de instanţa supremă neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casaţie invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpatul C. cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.

Prin decizia penală nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman şi partea civilă D. împotriva sentinţei penale nr. 214 din 29 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2013.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată cu privire la inculpaţii B. şi C., şi în rejudecare, în fond:

Cu privire la inculpatul C. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. 2014 a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 1 an şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicate de instanţa de fond în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă menţionată mai sus cu pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman, a cărei suspendare sub supraveghere a fost anulată, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celelalte pedepse.

S-a dispus ca pedeapsa ce urmează a se executa - 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Din analiza dosarului rezultă că instanţa de apel stabilind încadrarea juridică a infracţiunilor comise de inculpatul C. potrivit C. pen. din 1969, iar fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman, fiind săvârşită sub imperiul legi vechi, era obligată să stabilească tratamentul sancţionator în conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969.

Astfel Înalta Curte constată că aplicarea a două pedepse rezultante (una conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 şi alta potrivit art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.) excede tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului şi nesocoteşte principiul egalităţii aplicării pedepselor.

Dacă instanţa de apel ar fi aplicat corect regulile concursului de infracţiuni, potrivit C. pen. anterior inculpatului ar fi trebuit să i se aplice o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi nu 3 ani şi 2 luni închisoare, cum în mod greşit s-a procedat.

Referitor la susţinerea apărătorului, în sensul că inculpatul, are vocaţie la aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi suspendată în condiţiile art. 861 C. pen. 1969, Înalta Curte reaminteşte că în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte va admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Va casa, în parte, decizia penală nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, numai cu privire la inculpatul C. şi, rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare în pedepsele componente, pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman a cărei suspendare sub supraveghere a fost anulată, precum şi sporul de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului de:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 5 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 288 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. din 1969.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 214 din data de 29 mai 2015, pronunţată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2013, privind pe inculpatul C. şi se va dispune emiterea unui nou mandat.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează, în parte, decizia penală nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, numai cu privire la inculpatul C. şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare în pedepsele componente, pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman a cărei suspendare sub supraveghere a fost anulată, precum şi sporul de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 contopeşte pedepsele aplicate inculpatului de:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 5 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 288 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 1 un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. din 1969.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 214 din data de 29 mai 2015, pronunţată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2013, privind pe inculpatul C. şi dispune emiterea unui nou mandat.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 mai 2016.