Trafficking of influence: rejection of conditional suspension of prison sentence and imposition of accessory penalty

Decizia nr. 161/A/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., luare de mită, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.; trafic de influenţă, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.; spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi fals în declaraţii în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., infracţiuni săvârşite în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.; B.: spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.; C., complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.; trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi complicitate la spălare de bani în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., infracţiuni săvârşite în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen. şi D., trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În actul de sesizare, s-a reţinut că prin denunţul formulat de numitul E. la data de 24 iunie 2014, s-a sesizat faptul că avocatul C. din cadrul Baroului Olt a acceptat, în schimbul unei sume de bani, să intervină pe lângă magistratul judecător A. de la Tribunalul Olt, pentru ca aceasta să pronunţe o hotărâre judecătorească favorabilă numitului F., trimis în judecată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Olt, în cursul anului 2012.

Fiind audiat, martorul E. a declarat că fratele său, G. deţine înregistrări ale unor convorbiri pe care membrii ai familiei sale le-au avut cu avocatul C. şi judecătorul A., în perioada în care G. era judecat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor la Tribunalul Olt.

Denunţul a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/P/2014 în data de 24 iunie 2014.

La data de 17 martie 2015, numiţii G. şi fiul acestuia, H., au formulat denunţuri, arătând că, în cursul anului 2011, H. a dat diverse sume de bani unor persoane pentru a se interveni la magistraţi judecători din cadrul secţiei penale a Tribunalului Olt în scopul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură privativă mai blândă în ceea ce îl priveşte pe G. şi pentru a se pronunţa pe fondul cauzei o hotărâre judecătorească favorabilă ambilor denunţători.

Denunţurile au fost înregistrate la D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/P/2015 şi x/P/2015, fiind reunite sub numărul mai întâi înregistrat.

Prin ordonanţa din 19 martie 2015, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/P/2015 la dosarul penal nr. x/P/2014, ambele dosare având ca obiect săvârşirea de infracţiuni de corupţie de către magistratul judecător A., preşedintele al Tribunalului Olt şi C., avocat în cadrul Baroului Olt.

S-a arătat că în rechizitoriu că efectuarea urmăririi penale şi faza de judecată a dosarului penal înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. x/104/2011, privind pe inculpatul G. a fost intens mediatizată datorită notorietăţii inculpatului G., lider al unei grupări interlope care activa pe raza judeţului Olt, acesta încercând în permanenţă, prin intermediul familiei şi al altor persoane apropiate să influenţeze actul de justiţie prin coruperea persoanelor învestite cu soluţionarea cauzei.

Prin dosarul penal nr. x/P/2014 al D.N.A. - Secţia de combatere a corupţiei s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului I. şi J., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv complicitate la trafic de influenţă, constând în faptul că, în perioada 20 februarie 2011 - 22 februarie 2012, inculpatul I., cu ajutorul inculpatului J., a primit suma de 250.000 euro de la H., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzei referitoare la infracţiunea săvârşită de G., precum şi a altor cereri incidente în respectiva cauză, în scopul de a obţine o hotărâre favorabilă lui G., fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate a acestuia.

În paralel cu efectuarea acestor demersuri, martorul denunţător H. a acţionat în mod similar, pentru coruperea judecătorilor din cadrul Tribunalului Olt, învestiţi cu soluţionarea cauzei pe fond pentru a obţine cercetarea în stare de libertate a tatălui său şi pentru dispunerea unei hotărâri favorabile cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/P/2011 din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, săvârşirea acestor infracţiuni de corupţie şi conexe lor constituind obiectul prezentului dosar penal.

Prin ordonanţa nr. x/P/2011 din 20 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus măsura reţinerii pentru o perioadă de 24 de ore faţă de inculpatul G., prin încheierea nr. 6 din 20 februarie 2011 a Tribunalului Olt s-a luat faţă de G. măsura arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile până la data de 20 martie 2011, măsură prelungită pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 18 aprilie 2011, inclusiv prin încheierea nr. 12 din 14 martie 2011 a Tribunalului Olt.

Prin rechizitoriul nr. x/P/2011 din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (ce preluase cauza spre soluţionare) s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare şi portul cuţitului fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor şi, în stare de libertate, a inculpatului H., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi portul cuţitului fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor şi a inculpatei K., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. x/104/2011, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, magistratului judecător L.

Prin încheierea din 15 aprilie 2011, instanţa de judecată a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, constatând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului G., iar prin încheierile din 26 aprilie 2011, 20 mai 2011, 14 iunie 2011, 12 iulie 2011, 19 iulie 2011, 08 august 2011 şi 23 august 2011, judecătorii Tribunalului Olt au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara formulate de G.

Colegiul de conducere al Tribunalului Olt, prin hotărârea nr. 13 din 10 noiembrie 2011 a hotărât repartizarea judecătorului M. în cadrul secţiei penale începând cu data de 14 noiembrie 2011 şi participarea acesteia la şedinţele de judecată potrivit programării completelor existente în anexă, care constituie parte integrantă din hotărâre.

În anexa menţionată, judecătorul M. a fost menţionată ca titular al completului de fond PF 8. Prin aceeaşi hotărâre s-a decis că judecătorul M. va continua să soluţioneze şi cererile cu care fusese învestită în completul de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin procesul-verbal din 15 noiembrie 2011, întocmit de preşedintele secţiei penale a Tribunalului Olt, s-a procedat la constituirea completului PF 8-a pentru judecarea dosarului de fond nr. x/104/2011, cu termen de judecată la 16 noiembrie 2011, prin includerea judecătorului M., invocându-se hotărârea colegiului de conducere.

Desemnarea acestui judecător pentru judecarea dosarului său, a trezit nemulţumirea inculpatului G., care, prin apărătorul ales, avocat N. a formulat, la data de 22 noiembrie 2011, o cerere de recuzare a judecătorului M., invocând faptul că includerea acesteia în completul ce judeca dosarul său nu fusese dispusă de colegiul de conducere al instanţei şi solicitând expres rămânerea în complet a judecătorului A.

Prin încheierea nr. 48 din 21 noiembrie 2011, judecătorul O. a dispus respingerea cererii de recuzare.

Începând cu data de 05 decembrie 2011, judecătorul M. a admis toate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de martorul denunţător G. până la data de 07 februarie 2012, când a luat dosarul în pronunţare.

Încheierile din datele de 05 decembrie 2011, 20 noiembrie 2011, 07 ianuarie 2012 şi 31 ianuarie 2012, pronunţate de M. au fost desfiinţate de Curtea de Apel Craiova, care, de fiecare dată, a admis recursul parchetului, a casat încheierile şi, pe fond, a respins cererile lui G.

Fiind audiată, martora M. a declarat că, până la momentul luării în pronunţare a cauzei, nu avusese timp să studieze în profunzime actele dosarului, îndeosebi cele din dosarul de urmărire penală, întrucât volumul de muncă (dosarele completului de conflicte de muncă rămase de soluţionat şi cele ale completului de cauze penale al cărui titular devenise) făcuse imposibilă cunoaşterea în detaliu a fiecărei cauze noi cu care fusese învestită.

A declarat că soluţiile dispuse au fost rezultatul lipsei de experienţă în materie penală şi discuţiilor pe care le-a avut cu inculpata A., care opina pentru cercetarea lui G. în stare de libertate şi pronunţării faţă de toţi inculpaţii din cauză a unor hotărâri de condamnare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

La data de 08 februarie 2012, martora M. a luat în pronunţare Dosarul nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, amânând pronunţarea pentru termenul din 22 februarie 2012.

Prin sentinţa penală nr. 29 din 22 februarie 2012, judecătorul a dispus condamnarea inculpaţilor G. şi H. la pedeapsa rezultantă de 7,6 ani închisoare şi pe K. la 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul D., s-a arătat în rechizitoriu că prin denunţul din 17 martie 2015, martorul H. a sesizat şi faptul că, în intervalul 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012, căutând să intre în contact cu judecătorul M., învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, printr-un intermediar, l-a cunoscut pe inculpatul D., văr cu soţul judecătorului.

În urma discuţiilor purtate cu inculpatul D. la locuinţa acestuia, în prezenţa martorei K., acesta i-a confirmat că poate interveni pe lângă judecătorul M. în vederea dispunerii unei hotărâri favorabile celor trei inculpaţi: G., H. şi K., în schimbul sumei de 100.000 euro, stabilindu-se ca suma să fie dată în 2 tranşe: 50.000 euro înainte de pronunţare şi 50.000 euro după pronunţarea hotărârii pe fondul cauzei.

Potrivit acestei înţelegeri, martorul H. i-a dat efectiv inculpatului D., la locuinţa acestuia, suma de 50.000 euro în bancnote având cupiura de 500 euro.

După primirea banilor, inculpatul D. a vizitat-o pe martora M. la domiciliul acesteia, comunicându-i faptul că fusese contactat de H. şi că acesta oferise suma de 25.000 euro pentru ca martora să accepte să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor.

Martora M. a refuzat propunerea, comunicându-i inculpatului să restituie banii primiţi, ceea ce D. a şi făcut la scurt timp după ce în data de 22 februarie 2012 judecătorul M. a pronunţat hotărârea prin care a dispus condamnarea celor trei inculpaţi.

Fiind audiat, inculpatul D. a recunoscut comiterea faptei, relatând împrejurările în care fapta a fost comisă.

Susţinerile inculpatului şi ale martorului denunţător H. au fost confirmate de martorii M. şi K.

Convorbirile avute cu inculpatul D., inclusiv momentul remiterii sumei de 50.000 euro către acesta, au fost înregistrate audio-video de martorul H. cu echipamentul propriu, suporţii conţinând înregistrarea convorbirilor fiind depuşi de martorul denunţător la dosarul cauzei, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 17 martie 2015.

Au fost redate în rechizitoriu pasaje considerate relevante din înregistrările convorbirilor dintre martorul H. şi inculpatul D.

S-a reţinut în rechizitoriu că fapta inculpatului D. care în intervalul 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 100.000 euro de la martorul denunţător H., primind efectiv suma de 50.000 euro, pentru a-şi folosi influenţa deţinută asupra judecătorului M. (cu care se află în relaţii de rudenie), învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt şi a o determina pe aceasta să dispună o hotărâre favorabilă celor trei inculpaţi, respectiv G., H. şi K., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

Referitor la martorul denunţător H., prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/54/2015, Curtea de Apel Craiova a dispus disjungerea cauzei, în privinţa inculpatului D., potrivit art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru motive temeinice privind buna desfăşurare a judecăţi, şi dispunând, totodată, la formarea dosarului nou, ataşarea vol. I - rechizitoriul, vol. II - proces-verbal de consemnare a denunţului oral H. din 17 martie 2015, ordonanţă de începere a urmăririi penale din 17 martie 2015, ordonanţe de reunire din 17 martie 2015 şi 19 martie 2015, ordonanţă de începere a urmăririi penale din 24 aprilie 2014, ordonanţă de delegare poliţie judiciară din 17 martie 2015, proces-verbal din 17 martie 2015 de punere la dispoziţia organelor de urmărire penală de către H. a înregistrărilor efectuate personal, ordonanţă privind efectuarea de B.C.C.O.

Craiova a unei percheziţii informatice, încheierea nr. 4 din 31 martie 2015 emisă de Curtea de Apel Craiova privind autorizarea efectuării percheziţii informatice, proces-verbal din 27 martie 2015 privind înmânarea de către H. a unor mijloace de stocare de informaţii conţinând înregistrări efectuate personal, mandatul de percheziţie informatică din 31 martie 2015 emis de Curtea de Apel Craiova, procesul-verbal din 10 aprilie 2015 privind efectuarea percheziţiei informatice întocmit de B.C.C.O. Craiova, procese-verbale de restituire către P. şi H. a mediilor de stocare informaţii puse la dispoziţie la 27 martie 2015, proces-verbal din 18 martie 2015 de redare a convorbirilor dintre H.

şi D., declaraţii martor H., declaraţie martor M.; vol. III - ordonanţă de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţi A., B., C. şi D. din 19 martie 2015, ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de B., C., Q. şi D. din 21 martie 2015, mandat de aducere D. din 20 martie 2015, delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatori, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect D. din 20 martie 2015, declaraţie de suspect D., acord de asistenţă judiciară, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat D. din 21 martie 2014, declaraţie inculpat D. din 21 martie 2015, ordonanţă de reţinere D. din 21 martie 2015, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a măsurii reţinerii D., cazier judiciar D., referat cu propunere de arestare preventivă din 21 martie 2015, încheierea nr. 48 din 21 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/54/2015, încheierile din procedura de cameră preliminară şi din cursul judecăţii, declaraţiile inculpatului, cererile şi înscrisurile depuse de acesta în cursul judecăţii (caracterizări, diplome de studiu, raport de evaluare întocmit de Direcţia Naţională de Probaţiune - Serviciul de Probaţiune Vâlcea).

La termenul din data de 19 octombrie 2015, a fost audiat inculpatul D., care a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova şi solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi doreşte să beneficieze de prevederile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

De asemenea, a precizat că este de acord să presteze o muncă în folosul comunităţii.

Totodată, a adăugat faptul că banii i-a ţinut la el decât nouă nopţi, iar în momentul în care s-a dus la martora M., la soţul ei, nu mai avea banii, întrucât îi restituise.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2015 instanţa, în temeiul art. 375 C. proc. pen., a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată şi a procedat, cu privire la acest inculpat, conform dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 375 alin. (2) C. proc. pen., administrând proba cu înscrisuri în circumstanţiere depuse de inculpat referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Vâlcea.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2011 din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (ce preluase cauza spre soluţionare) s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare şi portul cuţitului fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor şi, în stare de libertate, a inculpatului H., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi portul cuţitului fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor şi a inculpatei K., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. x/104/2011, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, magistratului judecător L.

Având în vedere faptul că judecătorul investit cu soluţionarea cauzei urma să plece în concediu de maternitate, Colegiul de conducere al Tribunalului Olt prin hotărârea nr. 13 din 10 noiembrie 2011, a hotărât repartizarea judecătorului M. în cadrul secţiei penale începând cu data de 14 noiembrie 2011 şi participarea acesteia la şedinţele de judecată potrivit programării completelor existente în anexă, care constituie parte integrantă din hotărâre.

În anexa menţionată, judecătorul M. a fost menţionată ca titular al completului de fond PF 8 şi a preluat judecarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, de la completul PF 7 prezidat până la plecarea în concediu de maternitate de judecătorul L.

Căutând să intre în contact cu judecătorul M., învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, în intervalul 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012, cu câteva zile înainte de pronunţarea sentinţei, denunţătorul H., printr-un intermediar, l-a cunoscut pe inculpatul D., văr cu soţul judecătorului.

În urma discuţiilor purtate cu inculpatul D. la locuinţa acestuia, în prezenţa martorei K., acesta i-a confirmat că poate interveni pe lângă judecătorul M. în vederea dispunerii unei hotărâri favorabile celor trei inculpaţi: G., H. şi K., în schimbul sumei de 100.000 euro, stabilindu-se ca suma să fie dată în 2 tranşe: 50.000 euro înainte de pronunţare şi 50.000 euro după pronunţarea hotărârii pe fondul cauzei.

Potrivit acestei înţelegeri, martorul H. i-a dat efectiv inculpatului D., la locuinţa acestuia, suma de 50.000 euro în bancnote având cupiura de 500 euro.

După primirea banilor, inculpatul D. a vizitat-o pe martora M. la domiciliul acesteia, comunicându-i faptul că fusese contactat de H. şi că acesta oferise suma de 25.000 euro pentru ca martora să accepte să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor.

Martora M. a refuzat propunerea, comunicându-i inculpatului să restituie banii primiţi, ceea ce D. a şi făcut la scurt timp după ce în data de 22 februarie 2012 judecătorul M. a pronunţat hotărârea prin care a dispus condamnarea celor trei inculpaţi.

După câteva zile, după pronunţarea hotărârii, inculpatul a restituit martorului denunţător H. întreaga sumă de bani pe care o primise, aspect ce rezultă atât din declaraţia martorului din cursul urmăririi penale, cât şi din declaraţia inculpatului D., acest aspect fiind ulterior consumării infracţiunii.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţii martor denunţător H., declaraţia martorei M., declaraţiile inculpatului D., ce a recunoscut de la prima audiere comiterea faptei, relatând împrejurările în care fapta a fost comisă, transcrierile convorbirilor dintre martorul denunţător H., martora K. şi inculpatul D., înregistrări audio-video ce au fost puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de martorul denunţător H., fiind înregistrate audio-video de martorul H. cu echipamentul propriu, probe ce se coroborează cu declaraţia inculpatului din faţa instanţei prin care a recunoscut situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu.

Astfel, martorul H. a arătat că după data de 31 ianuarie 2012 şi până la pronunţarea sentinţei în data de 22 februarie 2012, l-a cunoscut pe inculpatul D. prin intermediul numitului R. şi s-a întâlnit cu acesta la locuinţa inculpatului, solicitându-i să intervină pe lângă cumnata sa, judecător M., pentru a pronunţa o hotărâre favorabilă, iar inculpatul i-a solicitat suma de 100.000 euro, din care i-a dat suma de 50.000 euro înainte de pronunţarea sentinţei, urmând ca diferenţa de 50.000 euro să o dea după pronunţarea sentinţei, conform înţelegerii cu inculpatul.

Totodată, a arătat martorul că suma de 50.000 euro a predat-o inculpatului în prezenţa mamei sale, martora K., la predarea banilor solicitându-i inculpatului să numere banii.

Inculpatul D. a recunoscut în cursul urmăririi penale, faptul că l-a cunoscut pe martorul H. prin intermediul numitului R., precum şi faptul că s-a întâlnit cu acesta la domiciliul său, primind suma de 50.000 euro de la martor, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă judecătorul M. pentru pronunţarea unei soluţii favorabile martorului şi rudelor acestuia, suma de bani fiind numărată în momentul primirii atât de inculpat, cât şi de martorul H., după cum rezultă şi din transcriptul înregistrării audio-video a unei întâlniri dintre inculpat şi martorul H.

De asemenea, faptul că inculpatul D. a încercat efectiv să o determine pe martora M. să pronunţe o hotărâre favorabilă membrilor familiei rezultă din declaraţia acestei martore, a arătat că inculpatul a venit la domiciliul său cu câteva zile înainte de pronunţarea hotărârii comunicându-i că membrii familiei ofereau suma de 25.000 euro pentru a obţine o soluţie favorabilă, fără a-i spune că a şi primit bani de la membrii acestei familii.

Deşi, inculpatul D. nu a recunoscut în cursul urmăririi penale faptul că a contactat-o pe martora M. înainte de pronunţarea hotărârii, declaraţia acestei martore coroborată cu declaraţia inculpatului din faţa instanţei prin care a recunoscut situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, dovedesc faptul că inculpatul D. nu numai că a primit suma de 50.000 euro de la martorul H., dar a şi încercat să o determine pe martora M. să pronunţe o hotărâre favorabilă membrilor familiei, fiind însă refuzat de această martoră, refuzul martorei de a discuta cu inculpatul fiind expus chiar de inculpat într-o discuţie cu martorul H., înregistrată audio de acesta.

A mai reţinut Curtea de Apel Craiova că, în drept, fapta inculpatului D., care în perioada 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 100.000 euro de la martorul denunţător H., primind efectiv suma de 50.000 euro, pentru a-şi folosi influenţa deţinută asupra judecătorului M. (cu care se află în relaţii de rudenie), învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt şi a o determina pe aceasta să dispună o hotărâre favorabilă celor trei inculpaţi, respectiv G., H. şi K., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., iar conform legii penale în vigoare la data săvârşirii infracţiunii art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969.

Având în vedere că de la data săvârşirii faptei şi până la pronunţarea prezentei sentinţe a intervenit o succesiune de legi penale, instanţa de fond a stabilit legea penală mai favorabilă pentru inculpat, raportându-se şi la modalitatea de executare a pedepsei pe care o va dispune, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi ţinând cont de Decizia definitivă şi general obligatorie nr. 265 din data de 06 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională, conform căreia, dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, aşadar, atât condiţiile de încriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă

Astfel, s-a reţinut că infracţiunea de trafic de influenţă pe care a săvârşit-o inculpatul era prevăzută şi pedepsită la data săvârşirii faptei, luna februarie 2012, în modalitatea săvârşită de inculpat, de art. 6 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, limitele de pedeapsă fiind închisoare de la 2 ani la 10 ani, iar prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, pedeapsa aplicabilă devine închisoare de la 1 an şi 4 luni la 6 ani şi 8 luni.

S-a mai reţinut că, în prezent, după intrarea în vigoare la data de 01 februarie 2014 a C. pen. aprobat prin Legea nr. 286/2009, infracţiunea de trafic de influenţă, în modalitatea săvârşită de inculpat, este prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar prin aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi reducerea în mod corespunzător cu o treime a limitelor de pedeapsă, pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 1 an şi 4 ani şi 8 luni.

S-a mai reţinut că în cazul în care s-ar dispune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special redus cu o treime, respectiv 1 an şi 4 luni, precum şi o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate, legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, întrucât minimul special al pedepsei este acelaşi, iar suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen. din 1969 prevede obligaţii mai puţine pentru persoana condamnată decât în situaţia în care ar fi dispusă amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 C. pen. sau suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit art. 91 C. pen.

Faţă de gravitatea faptei săvârşită de inculpatul D., având în vedere suma mare de bani solicitată, 100.000 euro, suma mare de bani efectiv primită, 50.000 euro, modul în care a acţionat, prezentând martorului H. conţinutul unor convorbiri fictive cu judecătorul pe care trebuia să îl influenţeze, tocmai pentru a întări convingerea martorului H. că îşi exercita deja influenţa asupra magistratului, precum şi faptul că inculpatul a dovedit o mare îndrăzneală infracţională, pretinzând şi primind sume mari de bani pentru influenţarea soluţiei într-o cauză penală cu impact mediatic la momentul respectiv, considerând că actul de justiţie poate fi o afacere şi poate fi negociat, instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special redus cu o treime.

Având însă în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă şi este respectat în comunitatea în care locuieşte, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, restituind suma de bani a scurt timp după primire, instanţa a constatat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată cuprinsă între media pedepsei şi maximul special redus cu o treime.

Raportat la aceste criterii, instanţa de fond a apreciat că în cazul în care ar fi considerate ca lege penală mai favorabilă dispoziţiile legale în vigoare la momentul săvârşirii faptei durata pedepsei cu închisoarea ar fi de 4 ani, iar în cazul în care s-ar considera că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legea penală în vigoare după data de 01 februarie 2014, este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată de 3 ani.

Aşadar, din acest punct de vedere, al pedepsei cu închisoarea ce trebuie aplicată, în raport de limitele de pedeapsă şi criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, respectiv art. 74 C. pen., s-a reţinut că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei închisorii, instanţa a apreciat că pentru atingerea scopului pedepsei, nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, în raport de atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, a conştientizat gravitatea acesteia în perioada imediat următoare săvârşirii şi a restituit suma de bani primită pentru a-şi trafica influenţa înainte de descoperirea faptei de către organele de urmărire penală, sumă de bani pe care nu a folosit-o înainte de restituire, în raport de posibilităţile de îndreptare ale inculpatului, care aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Vâlcea, poate să adopte un comportament prosocial dacă va înţelege consecinţele asumării unor riscuri, având resurse familiale, individuale şi comunitare pentru îndreptare, o pedeapsă neprivativă de libertate fiind suficientă pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Întrucât instanţa de fond a apreciat că pedeapsa închisorii trebuie să fie cuprinsă între media pedepsei şi maximul special, redus cu o treime, s-a observat că pentru ca pedeapsa să nu fie executată în regim de detenţie, singura modalitate de individualizare judiciară posibilă este suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 861 C. pen. din 1969 sau în baza art. 91 C. pen., în funcţie de legea penală apreciată ca favorabilă.

Deşi în cazul aplicării dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere din C. pen. în vigoare în prezent, în baza art. 91 şi următoarele, s-a reţinut că obligaţiile pe care trebuie să le respecte condamnatul, conform art. 93 C. pen., sunt în mod evident mai puţine decât obligaţiile pe care trebuie să le respecte conform art. 863 C. pen. din 1969, principala diferenţă fiind obligaţia impusă condamnatului, conform dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. pen., de a presta o muncă în folosul comunităţii, acesta nu duce în mod automat la considerarea ca lege mai favorabilă a dispoziţiilor din noul C. pen., în vigoare de la 01 februarie 2014.

În caz contrar, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu ar mai fi stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 C. pen., ci ar fi prevăzut faptul că întotdeauna dispoziţiile C. pen. din 1969 sunt mai favorabile în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei, atâta timp cât obligaţia prestării unei munci în folosul comunităţii este prevăzută doar în art. 93 C. pen., iar instanţa trebuie întotdeauna să impună mai multe obligaţii condamnatului în cazul aplicării dispoziţiilor art. 91 C. pen.

De altfel, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, dispune ca la stabilirea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere să fie examinate şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, efecte ce trebuie puse în balanţă cu obligaţiile impuse condamnatului, fără a putea însă să fie ignorată durata termenului de supraveghere (încercare), care nu este eliminat din comparaţie, ci doar considerat subsecvent obligaţiilor şi efectelor suspendării sub supraveghere.

Instanţa a mai constatat că în cazul dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform dispoziţiilor art. 861 C. pen. din 1969, în condiţiile aplicării unei pedepse de 4 ani închisoare, termenul de încercare nu ar putea fi mai mic de 6 ani, în timp ce în cazul aplicării dispoziţiilor art. 91 C. pen. termenul de supraveghere nu poate fi mai mare de 4 ani.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. pen., în cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată, astfel că un efect al aplicării dispoziţiilor art. 91 C. pen. în prezenta cauză este că pedeapsa va fi considerată ca executată după o perioadă mai scurtă de timp, decât în cazul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. din 1969, în condiţiile în care termenul de supraveghere efectiv dispus este mai scurt decât termenul de încercare stabilit conform C. pen. din 1969.

Considerarea pedepsei ca executată are efecte importante în cazul în care condamnatul ar săvârşi o nouă infracţiune în intervalul de timp de la considerarea ca executată a pedepsei şi până la împlinirea termenului de reabilitare, întrucât nu s-ar mai produce revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ci s-ar aplica eventuala regulile privitoare la recidivă sau pluralitate intermediară, în timp ce potrivit art. 864 C. pen. din 1969, rap. la art. 83 şi 84 C. pen. din 1969, săvârşirea unei noi infracţiuni în perioada termenului de încercare atrage revocarea suspendării şi executarea pedepsei alăturat de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Stabilind un termen de supraveghere egal cu pedeapsa închisorii aplicată, 3 ani, în cazul stabilirii legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, instanţa a constatat că în această situaţie inculpatul va fi reabilitat după 6 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, termen calculat conform art. 165 C. pen., termen egal cu cel rezultat în urma aplicării unei pedepse de 4 ani închisoare, conform limitelor de pedeapsă din legea penală anterioară datei de 01 februarie 2014, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În consecinţă, instanţa a reţinut că prin aplicarea în temeiul art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., a unei pedepse de 3 ani închisoare, cu modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, comparativ cu aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de minim 6 ani, ar rezulta că legea penală în vigoare de la 01 februarie 2014 este favorabilă în integralitatea sa, atât din punct de vedere al pedepsei, cât şi din punct de vedere al modalităţii de executare, întrucât pedeapsa închisorii ce va fi aplicată este mai mică, termenul reabilitării de drept este acelaşi, pedeapsa va fi considerată ca executată după o perioadă mult mai mică de timp, impunerea obligaţiei pentru inculpat de a presta o muncă în folosul comunităţii nefiind suficientă pentru a considera dispoziţiile C. pen. din 1969, privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ca fiind favorabile, atâta timp cât inculpatul şi-a exprimat disponibilitatea de a presta o astfel de muncă.

Potrivit art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, reţinându-se astfel că nu se mai poate dispune confiscarea acestei sume, nefiind admisibil ca aceiaşi sumă de bani să fie confiscată şi restituită în acelaşi timp.

Instanţa a reţinut că prevederile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, reprezintă legea penală mai favorabilă în cazul martorului denunţător H., art. 5 C. pen. nefăcând distincţie între inculpaţi şi alte persoane asupra cărora are efecte legea penală.

Cum din actele dosarului de urmărire penală rezultă că organele de urmărire penală au fost sesizate pentru prima dată de martorul denunţător H. cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul D., iar suma primită i-a fost restituită de inculpat martorului anterior denunţului, nu s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat, acesta nemaibeneficiind de suma primită pentru traficarea influenţei, dar nu s-a dispus nici restituirea către martorul denunţător, suma fiind deja restituită.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului D., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, iar în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen se vor interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform dispoziţiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus a fi suspendată executarea pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Instanţa de fond a considerat că este necesar ca pentru a fi eficientă supravegherea inculpatului pe durata termenului de supraveghere, astfel încât să fie asigurată formarea unei atitudini corecte faţă de normele legale şi să se asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, să fie impusă inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, astfel încât în baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus inculpatului această obligaţie.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, fiind stabilită durata minimă prevăzută de această normă legală având în vedere comportamentul inculpatului şi faptul că este integrat social, are un loc de muncă în cadrul comunităţii şi se bucură de respectul membrilor acestei comunităţi.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Vâlcea.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situaţia nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre sau a săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., având în vedere suspendarea executării sub supraveghere, s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul D. prin încheierea penală nr. 48 din 21 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/54/2015 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Întrucât inculpatul D. a fost reţinut pe o durată de 24 ore, măsură preventivă dispusă prin ordonanţa de reţinere nr. x/P/2014 din 21 martie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, în temeiul art. 72 C. pen., deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii de 24 ore a inculpatului, din data de 21 martie 2015.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 5.500 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 5.000 RON aferentă urmăririi penale, reprezentând o pătrime din totalul cheltuielilor efectuate în Dosarul nr. x/P/2014 şi suma de 500 RON aferentă judecării cauzei în primă instanţă.

Prin sentinţa penală nr. 244 din 21 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D. a hotărât următoarele

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform dispoziţiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei, pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Vâlcea.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situaţia nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre sau a săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul D. prin încheierea penală nr. 48 din 21 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/54/2015 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de 24 ore a inculpatului, din data de 21 martie 2015.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 5.500 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 5.000 RON aferentă urmăririi penale şi suma de 500 RON aferentă judecării cauzei în primă instanţă.

Împotriva sentinţei penale nr. 244 din 21 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D., a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

La data de 05 februarie 2016, apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi sub nr. x/54/2015.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, în cadrul susţinerilor orale din cadrul dezbaterilor în fata Înaltei Curţi, la data de 14 aprilie 2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului D. la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre maximul special prevăzut de textul incriminator, după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în condiţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând sentinţa penală atacată prin prisma criticilor din apelul Parchetului, constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente.

Instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. actual, reţinându-se că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă (cadru didactic, respectiv profesor de matematică), are pregătire profesională meritorie şi este respectat în comunitatea în care locuieşte, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, restituind suma de bani la scurt timp după primire, constatând totodată instanţa că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată cuprinsă între media pedepsei şi maximul special redus cu o treime, dispunându-se totodată, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 C. pen. actual.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., instanţa de fond a avut în vedere atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, a conştientizat gravitatea acesteia în perioada imediat următoare săvârşirii şi a restituit suma de bani primită pentru a-şi trafica influenţa înainte de descoperirea faptei de către organele de urmărire penală, considerente pe care, în egală măsură, instanţa de apel, respectiv Înalta Curte le apreciază întemeiate însă acestea nu sunt de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei prin raportare la esenţa şi funcţiile pedepsei, apreciindu-se că nu a fost aplicată o modalitate de executare justă.

Ca şi cuantum însă, Înalta Curte constată că a fost aplicată o pedeapsă echilibrată, respectiv de 3 ani, care ca şi cuantum cuprins între media pedepsei şi maximul special redus cu o treime, este proporţională cu gravitatea faptei, dar luând în considerare şi persoana infractorului.

Înalta Curte reţine că buna conduită a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale, ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpatul le-a dovedit.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravităţii faptei săvârşite, care caracterizează favorabil persoana inculpatului D., întrucât aplicarea pedepsei între media pedepsei şi maximul special redus cu o treime, stabilit de textul incriminator, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de normele procedural penale, dar şi aplicarea unei pedepse accesorii prev. de art. 65 în condiţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., nefiind justă aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. (l) lit. a), b), C. pen. - în condiţiile art. 68 C. pen., aşa cum în mod greşit reţinut instanţa de fond.

Împrejurarea că infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., este infracţiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpatul a săvârşit aceste fapte în calitate de verişor al soţului judecătorului desemnat cu soluţionarea cauzei în discuţie care a făcut obiectul cauzei penale de faţă, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepsei, ce nu exclud însă ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii, însă Înalta Curte constată că în cauza prezentă în mod injust i s-au aplicat inculpatului dispoziţiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aşa cum sunt prevăzute la art. 91 C. pen. actual.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanţa de fond a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani închisoare, dar în mod greşit a stabilit modul de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale conform art. 91 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului D., evidenţiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpatului, dar şi înscrisurile privind pregătirea profesională şi implicarea acestuia în procesul de învăţământ astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei ca şi cuantum nu se impune, dar se impune cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin înlăturarea art. 91, art. 93 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) şi art. 94 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului D., cât şi a modalităţii de executare prin aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, faţă de criticile formulate în apel de către Parchet, constată că în contextul cauzei nu se justifică majorarea pedepsei stabilite dar se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenţie, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 74 C. pen. actual, se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia dintre acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul decredibilizării instituţiilor publice, respectiv instituţiilor de pregătire şi educare a elevilor de către cadrele didactice.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte va avea în vedere criticile formulate în apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, sub aspectul stabilirii modalităţii de executare a pedepsei închisorii de 3 ani în regim de detenţie dar şi prin aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, întrucât în cauză pedeapsa aplicată în sensul celor stabilite în apel, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se majorarea pedepsei dar apreciindu-se necesar stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei respectiv în regim de detenţie, pedeapsa complementară nefiind necesară, avându-se în vedere aceleaşi considerente arătate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 244 din 21 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Va înlătura dispoziţiile art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare.

Va înlătura dispoziţiile art. 93 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) C. pen.

Va înlătura dispoziţiile art. 94 alin. (1) C. pen.

Va menţine cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore, din data de 21 martie 2015.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 244 din 21 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

- înlătură dispoziţiile art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare.

- înlătură dispoziţiile art. 93 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) C. pen.

- înlătură dispoziţiile art. 94 alin. (1) C. pen.

Menţine cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore, din data de 21 martie 2015.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D. în sumă de 65 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionare a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2016.