Judge convicted of continuous bribery; retroactive application of 1968 Penal Code deemed more favorable for sentencing continued offenses

Decizia nr. 160/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 247 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova. secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. de la 1968, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968.

În baza art. 254 C. pen. de la 1968, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968, a condamnat pe inculpatul A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale) şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) şi c) C. pen. de la 1968, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 36 alin. (2) şi art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1968 a contopit pedeapsa aplicată inculpatului în cauza dedusă judecăţii cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1968, pe o perioadă de 3 ani, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 90 din 14 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/54/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 347 de la 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, in pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 6 luni închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1968, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968, pedeapsă ce urmează a fi executată de inculpat.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. de la 1968, rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1968.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. de la 1968 a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 7 iunie 2010 la 11 aprilie 2011 si de la 31 ianuarie 2014 lăzi.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 126 din 30 ianuarie 2014, emis de Curtea de Apel Cluj si emiterea unui nou mandat corespunzător, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A menţinut sechestru asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa nr. 115/P/2010 din 15 iulie 2014 asupra imobilului aflat în proprietatea inculpatului, respectiv apartament situat în oraşul Balş, jud. Olt, înscris în C.F. a localităţii Balş, judeţul Olt, până la concurenta sumei de 60.000 euro şi 4.000 lei.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. de la 1968 şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 15.000 euro, 45.000 euro şi respectiv 4.000 lei în favoarea statului.

A obligat inculpatul la plata sumei de 17.200 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocat oficiu in faza de urmărire penală, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Dolj.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2010 din 30 iulie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată (aflat în executarea unei pedepse privative de libertate) a inculpatului A., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), în final cu aplic. disp. art. 5 din C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de dare de mită în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., complicitate la dare de mită prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi şantaj, prev. de art. 207 C. pen. şi disjungerea cauzei cu privire la denunţul formulat de B. şi continuarea cercetărilor penale în cadrul unui nou dosar penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2004 din data de 03 august 2006, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor C., D., ş.a., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, complicitate la înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declaraţii şi spălare de bani reţinându-se că în perioada iulie 2003 -septembrie 2004 grupul infracţional organizat constituit din persoanele cercetate a solicitat şi obţinut ilegal, prin intermediul societăţilor comerciale pe care le controlau, T.V.A. cu titlu de rambursare de la Dirtecția Generală a Finanțelor Publice Dolj în valoare de 659.188.708.982 lei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. X/2006, număr devenit ulterior nr. x/3/2006, fiind repartizat, în mod aleatoriu, spre soluţionare magistratului judecător A.

Pe timpul vacanţei judecătoreşti din vara anului 2006, un complet de vacanţă a admis cererile formulate de C. şi D. şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara, hotărâre care însă nu a rămas definitivă, Curtea de Apel Craiova admiţând recursul parchetului, casând hotărârea instanţei de fond şi, pe fond, respingând cererile.

C. şi D. au fost puşi în libertate prin Decizia penală nr. 926 din 29 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Odată puşi în libertate, C. şi D. au căutat să obţină informaţii despre judecătorul A., intenţionând să se apropie de acesta şi să-i capteze bunăvoinţa.

Astfel, au aflat că judecătorul se află în relaţii de prietenie cu martorul denunţător E., care putea fi abordat de D., în mod direct, cei doi cunoscându-se de mai mulţi ani, având o pasiune comună, fotbalul.

Profitând de această ocazie, D. L-a contactat pe E. în cursul lunii ianuarie 2007, întrebându-l dacă îl poate pune în legătură cu A.. I-a precizat că acesta este judecătorul care îl judecă în dosarul cunoscut sub denumirea „dosarul rambursărilor ilegale de T.V.A.," şi că doreşte să stabilească o „înţelegere" cu judecătorul, lăsându-l să înţeleagă că este dispus „să plătească" pentru un eventual ajutor pe care judecătorul ar accepta să i-l acorde.

E. a promis că va transmite mesajul inculpatului A.

Circa o săptămână mai târziu, martorul E. s-a întâlnit cu D. şi, în prezenţa martorului C., i-a comunicat că judecătorul acceptă „înţelegerea," prin intermediul său urmând a se stabili detaliile acesteia.

1. Iniţial, C. şi D. i-au cerut intermediarului să „negocieze," revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Câteva zile mai târziu, E. le-a comunicat că inculpatul A. este dispus ca, în schimbul sumei de 20.000 de euro să înlocuiască măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Deşi obţineau mai puţin decât şi-ar fi dorit să obţină, întrucât prin înlocuirea măsurii preventive căpătau libertate de mişcare pe întreg teritoriul ţării şi, odată stabilit contactul cu judecătorul, puteau reveni cu alte solicitări, C. şi D. au acceptat să remită suma pretinsă.

Cu câteva zile înaintea termenului de judecată din 17 ianuarie 2007, C. şi D. s-au întâlnit, în baza unei înţelegeri anterioare, cu E. în Restaurantul ..., din municipiul Craiova, având asupra lor suma de 15.000 de euro, la formarea căreia contribuiseră în mod egal.

I-au comunicat martorului E. că în cel mai scurt timp îi vor remite şi diferenţa de 5.000 de euro până la concurenţa sumei totale pretinse de 20.000 de euro.

E. a primit banii, spunând că va depune din bani personali diferenţa de 5.000 de euro şi va remite judecătorului întreaga sumă pretinsă, pentru a se asigura că cei doi îşi vor respecta promisiunea.

Nu a procedat aşa ci, imediat ce s-a despărţit de martori, s-a deplasat pe strada alăturată şi în parcarea restaurantului ... i-a remis inculpatului A., care îl aştepta, suma de 15.000 de euro, primită de la C. şi D., asigurându-l că va primi şi diferenţa în cel mai scurt timp.

La termenul de judecată din 17 ianuarie 2007, C. şi D., prin apărători aleşi, au formulat cereri de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, cererile fiind admise de judecătorul A.

La acest termen de judecată, doar C. şi D. au formulat cereri privitoare la măsurile preventive dispuse în cauză.

Decizia din 17 ianuarie 2007 a inculpatului A. a detenninat în perioada următoare o avalanşă de cereri similare formulate de celelalte persoane faţă de care se instituise măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru egalitate de tratament, în perioada 31 ianuarie 2007-28 martie 2007, inculpatul A. a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea a obligării de a nu părăsi ţara şi cu privire la inculpaţii F., G., H., I.

Într-o zi din cursul lunii martie 2007, la solicitarea inculpatului A., martorul E. a intermediat prima întâlnire a judecătorului cu martorii C. şi D.

Întâlnirea a avut loc în locuinţa de domiciliu a martorului E. şi a fost determinată de voinţa inculpatului de a-i cunoaşte personal pe martorii denunţători.

Cu acest prilej C. a primit confirmarea faptului că suma de 15.000 de euro fusese primită de inculpat de la E.

După această întâlnire, relaţia dintre judecătorul A. şi martorii C. şi D. a devenit apropiată.

Începând din primăvara anului 2007, timp de doi ani, inculpatul A. a pretins de la martorii C. şi D., direct sau prin intermediul martorului E., sume de bani, bunuri şi servicii, pentru sine sau pentru persoane din anturajul său, şi a primit diverse bunuri şi servicii, pentru a-i favoriza pe parcursul judecării Dosarului penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj şi pentru a pronunţa pe fondul cauzei o hotărâre favorabilă martorilor denunţători.

Astfel:

2. În perioada aprilie 2007 - mai 2008, la solicitarea inculpatului A., martorul C. a organizat circa 10-12 petreceri la Restaurantul ... din municipiul Craiova, petreceri la care, de regulă, participau şi martorii D., E. şi J. (patronul localului) şi, sporadic, martora K., cu care judecătorul avea la momentul respectiv relaţii intime.

Localul a fost ales de C. în virtutea relaţiei de prietenie pe care o avea cu martorul J. şi a încrederii în discreţia acestuia, pe durata de desfăşurare a petrecerilor localul rămânând închis spre a se evita ca judecătorul să fie văzut în compania unor persoane pe care le judeca.

O dată sau de două ori, în timp ce A. participa la astfel de petreceri, iar soţia sa aştepta finalul acestora (pentru a reveni împreună la domiciliu, cei doi locuind în oraşul Balş, judeţul Olt) la locuinţa martorului E., în compania soţiei acestuia, la solicitarea judecătorului, C. a dat dispoziţii nepotului său, L., să ducă la locuinţa familiei E. mâncare şi băutură (pizza, bere, sucuri) pentru a fi consumate de cele două femei.

De asemenea, pe parcursul derulării petrecerilor la care K. nu a participat, astfel de produse şi buchete de flori erau duse de martorii L. şi M. la locuinţa surorilor K. şi N.

Cu prilejul sărbătorilor pascale din primăvara anului 2007, C. a dat câte un miel şi zece litri de vin inculpatului A. şi fiecăruia dintre martorii, K. şi E.

Cu circa 2-3 zile înaintea datei de naştere a martorei K., inculpatul A. a cerut martorului C. să-i rezerve o cameră la un hotel, precizând că doreşte să sărbătorească aniversarea zilei de naştere a amantei sale.

Înţelegând că judecătorul doreşte să petreacă o noapte într-un cadru deosebit. C. a ales să rezerve camera a Hotelului ... amplasat În municipiul Craiova, camera având clasificarea „suite VIP," fiind în fapt un ansamblu de camere dotat cu dormitor şi zonă de living, având standard de lux.

C. cunoştea camera şi personal fusese încântat de ideea amplasării unui jacuzzi în interiorul dormitorului, fiind şi singura cameră din hotel dotată astfel.

În ziua de 17 aprilie 2007, din dispoziţia martorului C., nepotul său, L., a sporit standardul camerei, presărând petale de trandafiri pe pat, podea şi în cadă, aşezând lumânări parfumate în interiorul apartamentului şi lăsând la dispoziţia celor ce urmau a fi găzduiţi, mâncare şi o sticlă de şampanie.

A doua zi, L. a achitat contravaloarea serviciului hotelier cu bani ce i-au fost puşi la dispoziţie de martorul C.

Tot în cursul zilei de 17 aprilie 2007, la solicitarea inculpatului A., martorul C. a plătit contravaloarea unor produse alimentare (aperitive şi dulciuri) pe care le-a trimis prin L. la Spitalul Craiova, unde K. lucra ca asistent medical, spre a fi servite de aceasta colegilor de serviciu, cu prilejul zilei sale de naştere.

Valoarea meselor, petrecerilor, serviciilor şi a celorlalte cadouri menţionate mai sus a fost estimată de C. la suma de 35.000 de euro.

În toamna anului 2007, la solicitarea inculpatului A., martorul C. a finanţat cheltuielile în valoare de 4.000 lei ocazionate de organizarea unei petreceri la locuinţa părinţilor martorului E. din com. Călăraşi, judeţul Dolj.

La petrecere au participat inculpatul şi soţia acestuia, E. şi soţia sa, O., fratele lui E., martorul P. şi soţia acestuia, martora R., C. şi concubina sa, S.

Pe timpul derulării uneia dintre petrecerile ce au avut loc în restaurantul ..., aflând că martorul E. luase cu acceptul martorului C., obiecte de îmbrăcăminte aflate în stoc la fabrica de confecţii aparţinând SC T. SRL, inculpatul A. i-a solicitat lui C. să meargă împreună la fabrică pentru a-şi alege, el şi surorile K. și V., obiecte de îmbrăcăminte.

Ştiind că nu va primi contravaloarea produselor, C. a acceptat şi ulterior discuţiei, în prima zi de sâmbătă, s-au întâlnit la depozitul aparţinând SC T. SRL amplasat în incinta SC U. SRL, din com. Bucovăţ, judeţul Dolj, C., E. şi A., care a venit însoţit de surorile K. şi V.

Din depozit surorile K. și V. şi-au ales pentru ele mai multe obiecte de vestimentaţie de damă, dar au ales şi haine bărbăteşti, pentru tatăl lor.

E. a ales haine pentru el, iar inculpatul A. nu a luat nimic pentru el întrucât nu şi-a găsit haine pe măsura sa, constituţia fizică a inculpatului fiind în afara măsurilor obişnuite.

În ziua respectivă persoanele menţionate au luat din depozit: 10-15 bucăţi pantalon lung; 10-15 bucăţi scurtă bărbat; 20-25 bucăţi costum bărbat; cea 40 bucăţi compleu damă; 20-30 bucăţi pardesiu damă; cea 100 bucăţi bluze damă, (produse în Italia şi desfăcute prin magazinele SC T. SRL); 30-40 bucăţi blugi Italia; 20-30 bucăţi pulover; 20-30 bucăţi fustă damă; 40-50 bucăţi blugi şi compleu de blugi; - 10-12 bucăţi sacou blugi şi velur bărbăteşti. Valoarea obiectelor de îmbrăcăminte luate din depozitul SC T. SRL a fost estimată de C. la aproximativ 10.000 de euro.

Pe parcursul derulării relaţiei descrise în cuprinsul acestui capitol, în mod constant, C. i-a solicitat inculpatului A. să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în patrimoniul SC U. SRL şi SC X. SRL anterior trimiterii sale în judecată.

În schimbul primirii bunurilor şi serviciilor menţionate mai sus, dar şi al acceptării primirii sumei de 50.000 de euro la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care va dispune ridicarea sechestrului asigurător, inculpatul A. a dispus prin încheierile din 20 iunie 2007 (vol. II filele 134-136), 19 septembrie 2007 (vol. II filele137-143), 23 ianuarie 2008 (vol. II filele 144-145) şi 16 aprilie 2008 (vol. II filele 46-149) ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând SC U. SRL şi SC X. SRL, firme aparţinând martorului C.

Suma de 50.000 de euro nu a fost niciodată remisă inculpatului întrucât nici una dintre hotărârile pronunţate de judecătorul A. nu a rămas definitivă, după fiecare încheiere de admitere, Curtea de Apel Craiova admiţând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi desfiinţând deciziile de ridicare a măsurilor asigurătorii.

În acest sens, au fost emise de către Curtea de Apel Craiova Deciziile penale nr. 661 din 29 august 2007, prin care s-a casat încheierea din 20 iunie 2007 (vol. II filele150-153), nr. 913 din 05 noiembrie 2007, prin care s-a casat încheierea din 19 septembrie 2007 (vol. II filele 154-157), Încheierea nr. 225 din 17 martie 2008, prin care a fost casată încheierea din 23 ianuarie 2008(vol. II filele 158-160) şi nr. 396 din 27 mai 2008 prin care a fost casată în parte încheierea din 16 aprilie 2008( vol. II filele 221-229).

3. Într-o după amiază din cursul lunii ianuarie 2009, inculpatul A. l-a vizitat pe martorul E. la locuinţa acestuia. I-a solicitat să-l contacteze telefonic pe C. şi să-i comunice că doreşte să-i vorbească.

C. a dat curs invitaţiei şi a venit la întâlnire împreună cu D.

Pentru că inculpatul a dorit să aibă discuţia doar cu C., au trecut amândoi într-o altă cameră a locuinţei.

Aici, A. i-a comunicat martorului că trebuie să ia dosarul în pronunţare, invocând durata prea mare a perioadei de timp scursă de la momentul înregistrării dosarului pe rolul instanţei şi temerea că expunându-se prea mult în compania lor, ar putea avea de suferit.

Martorul C. i-a cerut judecătorului să aplice faţă de sine şi de D. pedepse neprivative de libertate, insistând să afle cât va pretinde judecătorul pentru „a încheia socotelile'" după ce contribuise timp de 2 ani la bunăstarea acestuia.

Inculpatul A. a pretins suma de 200.000 de euro, pe care C. a apreciat-o ca fiind exagerat de mare raportat la relaţia anterioară şi la faptul că i-ar fi imposibil să facă rost de atâţia bani într-un timp scurt. I-a cerut inculpatului să accepte promisiunea remiterii sumei de 200.000 de euro într-un interval de câţiva ani, propunând a încheia cu o persoană de încredere din anturajul judecătorului a unui contract simulat de împrumut.

Propunerea remiterii banilor în tranşe a fost acceptată de inculpat, care însă a refuzat încheierea vreunei tranzacţii în formă scrisă în acest sens.

Pentru a înlătura temerea judecătorului că vreunul dintre cei implicaţi în relaţia infracţională ar fi început să discute cu terţe persoane pe această temă, C. i-a propus judecătorului ca fiecare dintre ei să le comunice celorlalţi doi sume diferite cu privire la înţelegerea pe care au stabilit-o.

Astfel, au convenit ca C. să-i comunice lui D. că suma solicitată de judecător este de 150.000 de euro, iar A. să-i spună lui E. că se înţelesese pentru 250.000 de euro. Astfel, şi-ar fi putut da seama dacă vreunul dintre aceştia comunică altor persoane date cu privire la obiectul înţelegerii.

La următorul termen de judecată, cel din 18 februarie 2009, inculpatul a dispus administrarea probelor încuviinţate la termenele anterioare, respectiv citarea în vederea audierii a unui număr de 24 martori, în mod cel puţin ciudat insistând în repetarea unei adrese către Camera de Conturi Dolj pentru a se depune la dosarul cauzei procesele-verbale ale unor controale efectuate în perioada 2003-2004 cu privire la rambursările de T.V.A. de care beneficiasem firmele în care C. avea interes, deşi Camera de Conturi Dolj trimisese înscrisurile solicitate chiar de două ori la termenele anterioare de judecată şi a amânat cauza pentru 18 martie 2009.

La termenul din 18 martie 2009, în mod intempestiv, fără ca probele testimoniale dispuse să fi fost administrate, inculpatul A. a constatat încheiată cercetarea judecătorească şi a luat cauza în pronunţare, amânând pronunţarea pentru 25 martie 2009 (vol. II filele 240-245).

Imediat după aceea inculpatul s-a grăbit să comunice către persoane (rămase neidentificate) despre care ştia că-i vor transmite spusele sale martorului C., că intenţionează să-l condamne pe acesta la pedeapsa de 15 ani închisoare. In contextul în care această discuţie a avut loc judecătorul ar fi făcut precizarea că această condamnare, alăturată alteia pronunţată anterior, respectiv condamnarea inculpatului Z. pentru omorul comis asupra lui Y., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi pedeapsa pe care se pregătea să i-o aplice inculpatului B. de 10 ani închisoare pentru comiterea unor fapte de aceeaşi natură cu cele comise de C. (hotărâre pronunţată în 04 martie 2009), îl va conduce sigur spre funcţia de preşedinte al Tribunalului Dolj, pe care o viza şi pentru care şi-a şi depus candidatura un an mai târziu, fără a trece prin procedura de concurs întrucât a fost arestat preventiv.

Afirmaţiile inculpatului au ajuns fără îndoială la C. pentru că nu pot fi altfel explicate demersurile pe care acesta le-a întreprins în perioada pentru care pronunţarea hotărârii a fost amânată.

Speriat de cuantumul pedepsei ce se preconiza a-i fi aplicată, C. l-a contactat pe E., cerându-i să-i stabilească o întâlnire cu A.

Întâlnirea a avut loc în după-amiaza zilei de 20 martie 2009 (o zi de vineri) în Pădurea Sarului, arie naturală amplasată între localităţile Slatina şi Balş din judeţul Olt.

La întâlnire C. a venit însoţit de martorul E., dar inculpatul n-a dorit să aibă discuţia în prezenţa acestuia, astfel că cei doi s-au deplasat câteva zeci de metri în interiorul pădurii.

Inculpatul a confirmat că se pregătea să-i aplice o pedeapsă de 15 ani închisoare, dar a precizat că va face intenţionat mai multe greşeli în cuprinsul hotărârii pentru ca sentinţa să poată fi casată cu rejudecare de Curtea de Apel Craiova şi astfel C. să mai câştige câţiva ani de libertate.

Martorul i-a cerut să repună dosarul pe rol şi să continue judecata, comunicând inculpatului că, în caz contrar, va formula denunţ împotriva judecătorului la Direcţia Naţională Anticorupţie .

În intenţia de a obţine dovezi cu care să-şi poată proba afirmaţiile, în zilele următoare C. şi-a procurat un echipament de înregistrare audio-video, pe care în 23 martie 2009 l-a folosit pentru a înregistra o convorbire la care îl convocase pe E.

Discuţia a avut loc, în prezenţa şi cu participarea martorului D. în faţa restaurantului ... din municipiul Craiova, în autoturismul cu care E. făcuse deplasarea la întâlnire.

În cursul convorbirii E. a recunoscut primirea de către inculpat prin intermediul său, a sumei de 15.000 de euro de la C. şi D. a obiectelor de îmbrăcăminte pentru surorile K. și V. şi tatăl acestora, a petrecerilor de la restaurantul ..., şi a altor petreceri derulate în cadru privat în compania unor persoane de sex femeiesc şi a confirmat întâlnirea de la Pădurea Sarului şi faptul că, ulterior, i-a cerut inculpatului să repună dosarul pe rol, comunicând acestuia faptul neadevărat că C. deţine înregistrări cu privire la activitatea infracţională derulată de judecător pe parcursul judecării Dosarului nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj (vol. I filele 253-263).

În data de 25 martie 2009 inculpatul A. a revenit asupra deciziei de lua dosarul în pronunţare şi l-a repus pe rol cu motivarea .•„pentru soluţionarea cauzei este nevoie de completarea probatoriului cu audierea martorilor din rechizitoriu ce nu au fost audiaţi şi rediscutarea oportunităţii administrării altor probatorii" (vol. II filele 246-248).

Având nevoie de timp pentru a se estompa efectele acţiunilor derulate în ultima perioadă, la termenul din 27 mai 2009, inculpatul a decis să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen. (1968) şi art. 334 C. proc. pen. (1968), suspendând judecarea cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate (vol. II filele 257-262).

Curtea Constituţională a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia de respingere nr. 308/23 martie 2010 (vol. II filele 263-267).

După revenirea dosarului de la Curtea Constituţională, s-a stabilit ca prim termen de judecată data de 09 iunie 2010.

Judecarea cauzei s-a realizat însă de un alt complet de judecată întrucât la data de 07 iunie 2010 faţă de judecătorul A. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea pentru o durată de 24 ore în Dosarul nr. x/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, iar la 08 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea sa preventivă pentru o durată de 29 de zile.

Pretinderea sumei de 20.000 de euro şi primirea efectivă a sumei de 15.000 de euro se probează cu declaraţiile martorilor şi rezultă şi din conţinutul înregistrării din 23 martie 2009 realizată de C., dar şi din contextul general în care inculpatul A. a decis asupra înlocuirii măsurii preventive cu una mai uşoară.

Astfel, cu adresa din 22 noiembrie 2006 Secţia 3 Poliţie a sesizat judecătorul în cauză cu privire la faptul că C. a încălcat obligaţia de a nu lua contact cu martorii în cauză, trei dintre aceştia primind ameninţări în repetate rânduri, aspect de natură a-i determina să înregistreze orice comunicare cu inculpatul. Convorbirile au fost transcrise de poliţişti şi consemnate într-un proces-verbal, care a fost înaintat împreună cu suportul optic la Tribunalul Dolj.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2006, A. a apreciat că luarea de contact a martorilor cu C. a fost premeditată, motivând că altfel nu se poate explica faptul că unul dintre martori avea permanent un reportofon asupra sa. înregistrarea audio prezentată de Secţia 3 Poliţie, care avea obligaţia verificării respectării de către inculpat a condiţiilor impuse de judecător la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, a fost apreciată ca nefiind „o probă certă în dosar, dat fiind faptul că nu au dreptul organele de poliţie să certifice convorbiri sau înregistrări audio legate de terţe persoane fără autorizaţie" (vol. II filele 190-193).

Deşi avea temei legal pentru ca în 30 noiembrie 2006 să dispună înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, circa o lună şi jumătate mai târziu, inculpatul a înlocuit măsura preventivă existentă cu o alta mai blândă, fără nici un temei legal, dar beneficiind de pasivitatea procurorului de şedinţă, care nu a atacat cu recurs încheierea din 17 ianuarie 2007.

Aceleaşi argumente pledează şi pentru dovedirea faptei constând în pretindea sumei de 50.000 de euro în scopul ridicării măsurilor asigurătorii.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului A. care, în calitate de judecător la secţia penală, a Tribunalului Dolj, şi preşedinte al completului de judecată învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/3/2006, în care C. şi D. aveau calitatea de inculpaţi, a pretins şi primit de la aceştia, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, direct şi indirect, pentru sine şi pentru alţii, bani şi alte foloase care nu i se cuveneau, în scopul de a îndeplini favorabil inculpaţilor din cauză unele acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, în sensul de a înlocui sau revoca măsurile preventive luate împotriva acestora, de a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor firmelor în care aveau interese şi de a le aplica o pedeapsă cât mai blândă, eventual cu suspendarea executării pedepsei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi în final cu aplic, art. 5 C. pen.

Astfel:

În luna ianuarie 2007, prin intermediul martorului denunţător E., inculpatul a pretins de la martorii denunţători C. şi D. suma de 20.000 de euro pentru a înlocui sau revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în executarea căreia se aflau. Din suma pretinsă, prin intermediul aceleiaşi persoane, inculpatul a primit suma de 15.000 de euro cu câteva zile înainte de termenul de judecată din 17 ianuarie 2007, când judecătorul a dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În perioada aprilie 2007-mai 2008, inculpatul a pretins şi primit de la aceiaşi denunţători, direct sau prin intermediul martorului E., pentru sine şi persoane din anturajul său (K., K. și V. V., K. și V. K. și V., E., O.) bunuri (alimente, băuturi, haine) şi finanţarea unor servicii (transport, hoteliere) în valoare totală de 45.000 de euro şi 4.000 lei, iar în primăvara anului 2007 a acceptat şi promisiunea remiterii sumei de 50.000 de euro pentru a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând SC U. SRL şi SC X. SRL.

Suma de 50.000 de euro nu a fost remisă întrucât nici una din hotărârile pronunţate de inculpat prin care a ridicat măsurile asigurătorii la datele de 20 iunie 2007, 19 septembrie 2007, 23 ianuarie 2008 şi 16 aprilie 2008, nu a rămas definitivă, fiind desfiinţate de Curtea de Apel Craiova.

În luna ianuarie 2009, inculpatul A. a pretins de la aceiaşi denunţători suma de 200.000 euro în scopul de a pronunţa pe fondul cauzei o hotărâre favorabilă acestora.

Suma pretinsă nu a fost remisă respectiv primită, cauza fiind soluţionată pe fond de un alt judecător.

În concluzie, inculpatul A. a pretins de la martorii denunţători în scopul menţionat mai sus suma totală de 270.000 euro, din care a primit efectiv 15.000 euro şi a pretins şi primit de la aceiaşi denunţători bunuri şi servicii în valoare totală de 45.000 euro şi 4.000 lei.

Prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de dare de mită în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi complicitate la dare de mită prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., procurorul de caz apreciind că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 290 alin. (3) C. pen. potrivit cărora mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

De asemenea, cu privire la săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 207 C. pen. s-a dispus clasarea cauzei, întrucât ameninţarea constând în sesizarea organelor judiciare cu privire la săvârşirea unei infracţiuni nu poate fi asimilată ameninţării ca element material al infracţiunii de şantaj.

În ceea ce priveşte denunţul formulat de numitul B. din conţinutul căruia a rezultat că judecătorul A. i-ar fi pretins bani pentru a nu dispune condamnarea sa la pedeapsa de 10 ani închisoare, cauza a fost disjunsă, cercetările penale urmând a fi continuate în cadrul unui nou dosar penal.

Starea de fapt reţinută în actul de sesizare a fost confirmată cu denunţul şi declaraţiile martorului C.; denunţul şi declaraţiile martorului D.; denunţul şi declaraţiile martorului E.; proces verbal de verificare şi individualizare a obiectelor de vestimentaţie prezentate de E.; procese verbale de ridicare de înscrisuri de la SC A.A. SRL; proces verbal de redare convorbire ambientală din 23 martie 2009; suport optic tip C.D., pus la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova de către Direcţiea de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova; proces verbal privind percheziţia informatică a sistemelor informatice şi a mediilor de stocare a datelor ridicate de Direcţie de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova din autoturism; adresa din 09 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova de prezentare a unor xerocopii din Dosarele numerele nr. x/3/2006, nr. x/54/2008 şi nr. x/54/2008 ale Tribunalului Dolj şi Curţii de Apel Craiova; proces verbal privind ridicarea de xerocopii din Dosarul nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj; proces verbal de percheziţie a locuinţele numitelor; K. și V.; proces verbal de confruntare a martorilor K. şi E.; declaraţiile martorilor O., P., R., J., M., B.B., K., V. şi L., C.C. şi D.D.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 90 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/54/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347 din 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (1968), fiind emis mandatul de executare nr. 126 din 30 ianuarie 2014.

Prin Ordonanţa nr. 115/P/2010 din 15 iulie 2014 s-a dispus indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, până la concurenţa sumei de 60.000 de euro şi 4.000 lei asupra imobilului aflat în proprietatea inculpatului A., respectiv apartament situat în oraşul Balş, judeţul Olt, înscris în CF. a localităţii Balş, judeţul Olt.

Măsura sechestrului a fost instituită prin procesul verbal din 15 iulie 2014 fiind comunicată Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt (vol. II filele63-66), astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 330 C. proc. pen., art. 249 alin. (1) C. proc. pen., 289 alin. (3) C. pen., art. 112 C. pen.. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a propus menţinerea măsurii asigurătorii luate în cauză asupra imobilului apartament aparţinând inculpatului A. prin Ordonanţa nr. 115/P/2010 din 15 iulie 2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 31 iulie 2014 sub nr. x/54/2014.

Prin încheierea din şedinţa din camera de consiliu de la 22 septembrie 2014 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. şi constatând legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a dispus începerea judecăţii.

Împotriva încheierii sus-menţionate, a formulat contestaţie inculpatul A., iar prin Decizia nr. 2946 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 6 noiembrie 2014, în Dosarul nr. x/54/2014/al, s-a respins ca nefondată contestaţia fonnulată, cu obligarea contestatorului inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

La primul termen de judecată, în şedinţa publică de la 5 decembrie 2014, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă, conţinutul actului de sesizare şi drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 374 C. proc. pen., inculpatul arătând că momentan nu doreşte să facă nicio declaraţie, prevalându-se de dreptul la tăcere, atitudine procesuală manifestată şi în faza de urmărire penală, solicitând citarea martorilor din rechizitoriu.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi nemijlocit martorii din rechizitoriu, respectiv D., C., E., O., J., M., P., R., B.B., K., D.D., V. şi C.C.

De asemenea, la solicitarea apărătorului inculpatului a fost audiat în apărare martorul E.E.

Cu privire la martorul L., cu toate că acesta a fost citat cu mandat de aducere la toate adresele cunoscute, nu a fost posibilă audierea sa, deoarece nu a fost găsit de către lucrătorii de poliţie şi jandarmerie, din procesele-verbale întocmite în cauză rezultând imposibilitatea executării acestora.

Pe de altă parte, din procesul-verbal încheiat la 6 octombrie 2015 de grefierul şef al secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Craiova, rezultă că procedând la verificarea bazei de date, s-a constatat că martorul L. figurează ca fiind dat în urmărire de Inspectoratul de Poliție a Județului Dolj.

În şedinţa publică de la 30 octombrie 2015, la solicitarea apărătorului inculpatului şi în temeiul dispoziţiilor legale, a fost audiat nemijlocit de instanţă şi inculpatul A., care nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, arătând că nu recunoaşte că ar fi pretins sau primit de la denunţătorii C. şi D. suma de 15.000 euro, pentru a dispune faţă de aceştia înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligaţia de a nu părăsi ţara şi că îi cunoştea pe cei doi denunţători din sala de judecată, însă nu i-a cunoscut anterior începerii procesului în care aveau calitatea de inculpaţi.

Cu privire la martorul E., inculpatul a menţionat că îl cunoscuse cu aproximativ 3-4 ani înainte de începerea procesului în care cei doi denunţători erau inculpaţi, de la martorul C.C. care era judecător în acea perioadă la Tribunalul Dolj, însă nu a primit niciodată vreun plic care să conţină bani de la acest martor şi care să fi fost trimis de cei doi denunţători.

În cuprinsul declaraţiei inculpatul a mai arătat, în esenţă, că nu a fost niciodată invitat la restaurantul Grant Sala de către denunţătorul C. şi nu a primit alimente şi obiecte de îmbrăcăminte de la acesta, nici la domiciliul său şi nici în altă locaţie, menţionând că SC U. SRL în perioada respectivă se afla în insolvenţă, în cauză fiind numit un lichidator judiciar, astfel încât nu puteau fi scoase bunuri din incinta societăţii.

Referitor la petrecerile organizate la restaurantul ... de către denunţătorul C., inculpatul a declarat că nu a participat la acestea, însă a fost prezent în locaţia respectivă de circa 3-4 ori în perioada în care judeca dosarul returnărilor ilegale de T.V.A. în care, printre alţii, avea calitatea de inculpat şi denunţătorul şi l-a văzut pe acesta o dată sau de două ori.

În legătură cu petrecerea organizată pe raza comunei Călăraşi, judeţul Dolj, inculpatul A. a recunoscut că la acea petrecere a participat şi denunţătorul C., însă nu a cunoscut împrejurarea că acesta va fi prezent la petrecere, reproşându-i martorului E., în particular, că „m-a pus în acea situaţie" şi după acest incident l-a sunat pe numitul E.E. din localitatea Balş, care s-a deplasat la Călăraşi pentru a-i transporta cu autoturismul său în localitatea Craiova.

A mai relatat că urmare acestui eveniment, relaţiile cu numitul E. s-au deteriorat şi nu au mai organizat alte întâlniri.

În ceea ce priveşte pretinderea sumei de 200.000 euro de la denunţătorul C., inculpatul a menţionat că nu recunoaşte acest lucru, deoarece, avându-se în vedere infracţiunea pentru care C. era cercetat, prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen. anterior şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nici nu putea să facă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a acesteia.

Martorii C. şi D., fiind audiaţi, şi-au menţinut în totalitate declaraţiile date la procurorul de caz, cu privire la faptele care au făcut obiectul denunţurilor formulate împotriva inculpatului şi cu privire la toate aspectele esenţiale învederate în declaraţiile date la urmărirea penală şi în denunţuri.

De asemenea, fiind audiaţi nemijlocit de către instanţă, martorii E., O., J., M., P., R., B.B., K., D.D., F.F. şi C.C. au relatat că îşi menţin declaraţiile date la urmărirea penală, arătând, în mod detaliat, modul în care s-au derulat evenimentele în legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Fiind audiat, martorul E.E. a arătat, în esenţă, că îl cunoaşte pe inculpat de foarte mulţi ani, fiind prieteni de familie şi îşi aminteşte că în urmă cu 7-8 ani l-a luat cu maşina din localitatea Călăraşi, judeţul Dolj, acesta aflându-se împreună cu soţia şi copilul în stradă şi i-a transportat la Craiova, parcurgând distanţa Craiova-Călăraşi în aproximativ o oră.

Martorul a mai relatat că în maşină a discutat cu inculpatul, care i-a spus că „se afla probabil la o petrecere, însă nu i-a convenit ceva anume, respectiv anturajul, astfel încât a dorit să plece".

Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, Curtea, constată şi reţine următoarea situaţie de fapt:

Cu adresa din 7 iunie 2010 Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a înaintat la Direcţţa Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, în xerocopie, autorizaţia de percheziţie informatică din 01 iunie 2010 emisă de Tribunalul Dolj, împreună cu procesul-verbal efectuat în urma percheziţiei informatice din data de 01 iunie 2010 şi un C.D. conţinând înregistrarea pe suport optic a rezultatului percheziţiei informatice efectuate asupra unui laptop, ridicat de la învinuiţii L., C. şi M.

La data de 10 iunie 2010 numitul C. a formulat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova un denunţ, arătând că în perioada 2007-2009, judecătorul A. din cadrul Tribunalului Dolj, a pretins şi a primit de la denunţător suma de 15.000 euro şi foloase materiale constând în: produse alimentare, obiecte de vestimentaţie, servicii hoteliere ş.a. în scopul de a îndeplini în favoarea sa unele acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, ca judecător desemnat cu judecarea Dosarului penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj, în sensul de a înlocui sau revoca măsurile preventive luate faţă de persoanele inculpate în respectiva cauză, de a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând firmelor administrate de inculpaţi şi că a pretins de asemenea bani pentru a le aplica o pedeapsă cât mai blândă.

Un denunţ cu un conţinut similar a fost formulat şi de numitul D. la data de 21 iulie 2010 şi acesta având calitatea de inculpat în Dosarul penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj, iar la data de 22 iulie 2010 a formulat denunţ şi numitul E., care a arătat faptul că i-a ajutat pe C. şi D. să obţină favoruri din partea judecătorului A., denunţătorul fiind cel care a intermediat relaţia dintre ceilalţi 2 martori denunţători şi judecător şi cel prin intermediul căruia s-au remis banii şi celelalte foloase.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Craiova a constatat că prin rechizitoriul nr. x/D/P/2004 din data de 03 august 2006, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor C., D., ş.a., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, complicitate la înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declaraţii şi spălare de bani reţinându-se că în perioada iulie 2003 -septembrie 2004 grupul infracţional organizat constituit din persoanele cercetate a solicitat şi obţinut ilegal, prin intermediul societăţilor comerciale pe care le controlau, T.V.A. cu titlu de rambursare de la Dirtecția Generală a Finanțelor publice Dolj în valoare de 659.188.708.982 lei, dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, iniţial sub nr. x/2006, iar ulterior, sub nr. x/3/2006 şi repartizat spre soluţionare, în mod aleatoriu, magistratului judecător A.

Urmare punerii în libertate a inculpaţilor C. şi D., prin Decizia penală nr. 926 din 29 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care măsura arestării preventive dispusă faţă de aceştia, a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cei doi au obţinut informaţii despre judecătorul A. intenţionând să se apropie de acesta.

În acest sens, au aflat că judecătorul se află în relaţii de prietenie cu martorul denunţător E., persoană cunoscută foarte bine de D. care l-a şi contactat în cursul lunii ianuarie 2007, întrebându-1 dacă îl poate pune în legătură cu A. - judecătorul care îl judecă în dosarul rambursărilor ilegale de T.V.A. şi spunându-i că doreşte să facă o înţelegere cu acesta, astfel încât la circa o săptămână mai târziu, aşa cum a promis, martorul E. s-a întâlnit cu D. şi C., comunicându-i primului că judecătorul acceptă înţelegerea şi că prin intermediul său urmează să stabilească detaliile acesteia.

1. Curtea de Apel Craiova, coroborând declaraţiile martorilor denunţători C., D. şi E., date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, cu conţinutul înregistrării din data de 23 martie 2009 realizată de C., astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii ambientale din data de 15 iulie 2014 întocmit de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, aflat la fila 253-263 vol. I dosar u.p. şi cu declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de judecată, a reţinut următoarele:

În cursul lunii ianuarie 2007, în urma obţinerii acordului judecătorului A., martorii C. şi D. i-au cerut intermediarului - martorul E. „să negocieze" iniţial revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, sens în care, le-a comunicat acestora că inculpatul este dispus ca, în schimbul sumei de 20.000 euro, să înlocuiască măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, solicitare cu care cei doi au fost de acord, acceptând să remită suma pretinsă de inculpat.

Astfel, în baza unei înţelegeri anterioare, C. şi D., având asupra lor suma de 15.000 euro, cu câteva zile înaintea termenului de judecată din 17 ianuarie 2007, s-au întâlnit în restaurantul ..., din municipiul Craiova, cu E., comunicând acestuia că în scurt timp îi vor remite şi chitanţa de 5.000 euro, astfel încât după ce a primit banii, E. le-a spus celor doi că va depune din bani personali diferenţa de 5.000 euro şi va remite judecătorului întreaga sumă pretinsă.

Cu toate acestea, după ce s-au despărţit, E. l-a sunat pe inculpatul A. şi s-a întâlnit cu acesta în parcarea restaurantul ..., unde i-a remis suma de 15.000 euro primită de la C. şi D., sumă la care cei doi contribuiseră în mod egal şi l-a asigurat că va primi şi diferenţa în cel mai scurt timp.

Urmare primirii sumei de bani, l-a termenul din 17 ianuarie 2007 judecătorul A. a admis cererile formulate de C. şi D., prin apărătorii aleşi, de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara (vol. II fila 124-125 dosar u.p.), cei doi fiind singurii care au formulat cereri privitoare la măsurile preventive dispuse în cauză la acel termen de judecată.

Ulterior, şi pentru egalitate de tratament judiciar, în perioada 31 ianuarie -28 martie 2007 inculpatul A. a admis şi cererile formulate de inculpaţii F., G., H. şi I., în acelaşi sens (vol. II fila 127-133 dosar u.p.).

Cu toate acestea, prima întâlnire a judecătorului cu martorii C. şi D. a avut loc în cursul lunii martie 2007, la solicitarea inculpatului A. de a-i cunoaşte personal, întâlnirea având loc la locuinţa de domiciliu a martorului E., ulterior, relaţia dintre aceştia devenind apropiată.

În acest context, începând din primăvara anului 2007, timp de 2 ani, inculpatul A. a pretins de la martorii C. şi D. direct sau prin intermediul martorului E. sume de bani, bunuri şi servicii pentru sine sau pentru persoane din anturajul său şi a primit diverse bunuri şi servicii pentru a-i favoriza pe parcursul judecării Dosarului penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj, în vederea pronunţării unei hotărâri favorabile martorilor denunţători.

2. Curtea de Apel Craiova, coroborând declaraţiile martorilor C., D., E., J. - patronul restaurantului ..., B.B. - bucătăreasa localului, M., O. date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, dar şi declaraţiile martorului L. date în faţa procurorului de caz şi declaraţiile martorei K., reţine, de asemenea, că la solicitarea inculpatului A., martorul C. a organizat în perioada aprilie 2007-mai 2008, circa 10-12 petreceri la restaurantul ... din municipiul Craiova.

S-a mia reţinut că C. a ales această locaţie în virtutea relaţiei de prietenie pe care o avea cu martorul J., patronul restaurantului şi a încrederii în discreţia acestuia, pe durata desfăşurării petrecerilor localul rămânând închis, pentru a se evita ca judecătorul să fie văzut în compania unor persoane pe care le judeca în acea perioadă.

De asemenea, la solicitarea inculpatului, C. l-a trimis pe nepotul său, martorul L. să ducă la locuinţa familiei E. produse alimentare, bere şi sucuri pentru a fi consumate de soţia inculpatului şi a martorului E., în timp ce A. participa la astfel de petreceri, iar soţia îl aştepta pentru a se deplasa împreună la domiciliul celor doi, situat în oraşul Balş, judeţul Olt.

Din declaraţiile martorilor L. şi M. rezultă că astfel de produse, cadouri şi buchete de flori erau trimise la solicitarea inculpatului de către C., prin intermediul acestora şi la locuinţa surorilor K. şi F.F. și V.) V., iar cu prilejul sărbătorilor pascale din primăvara anului 2007 fiecare dintre martorii K. şi E., precum şi inculpatul A. au primit de la C. câte un miel şi 10 litri de vin.

Pe de altă parte. Curtea de Apel Craiova a mai reţinut că la solicitarea inculpatului A., cu circa 2-3 zile înaintea datei de naştere a martorei K., respectiv 17 aprilie 2007, C. a rezervat o cameră la hotelul ..., situat pe strada Calea ..., din municipiul Craiova, înţelegând de la inculpat că acesta doreşte să petreacă o noapte într-un cadru deosebit pentru a sărbători aniversarea zilei de naştere a acesteia.

În acest sens, C. a ales să rezerve camera care avea clasificarea „suite VIP", fiind în fapt un apartament dotat cu dormitor şi zonă de living, având standard de lux şi prin amplasarea unui jacuzzi în interiorul dormitorului, apelând şi de această dată la nepotul său, martorul L., care din dispoziţia unchiului său, la data de 17 aprilie 2007, a sporit standardul camerei, presărând petale de trandafir pe pat, podea şi în cadă, aşezând lumânări parfumate în interiorul apartamentului şi lăsând la dispoziţia celor care urmau să fie găzduiţi mâncare şi o sticlă de şampanie.

Contravaloarea serviciului hotelier a fost achitată a doua zi de martorul L. cu bani ce i-au fost puşi la dispoziţie de martorul C.

Deşi inculpatul A. nu a recunoscut, prezenţa acestuia în noaptea de 17/18 aprilie 2007 în camera 403 a hotelului ... este confirmată de martora K., care în declaraţiile date şi-a amintit şi ambianţa deosebită dată camerei de petalele de trandafir şi lumânările parfumate, arătând că nu ştie cine a achitat contravaloarea serviciului hotelier - filele 49-52 vol. II d.u.p.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţia martorei dată în faza cercetării judecătoreşti, susţinerea acesteia în sensul că ar fi fost împreună cu o altă persoană şi nu cu inculpatul A., fiind infinnată de celelalte probe evidente aflate la dosarul cauzei, astfel încât, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca fiind subiectivă această afirmaţie.

Astfel, martorul L. confirmă împrejurarea că a amenajat camera potrivit indicaţiilor primite de la C. şi a achitat contravaloarea camerei cu banii primiţi de la unchiul său, iar verificările efectuate la hotelul ... au confirmat împrejurarea că în noaptea de 17/18 aprilie 2007 în camera 403 au fost cazate două persoane.

De altfel, nici la hotel şi nici la sediul firmei care îl administrează nu au fost găsite fişe de anunţare a sosirii şi plecării şi nici documente care să ateste facturarea şi plata serviciului hotelier aferent camerei 403, deşi astfel de documente s-au regăsit pentru toate celelalte camere ocupate în noaptea respectivă - fila 236-252 vol. I d.u.p.

Deşi titular al cazării figurează numitul D.D., din declaraţiile date pe parcursul procesului penal rezultă că acesta s-a cazat la hotelul ... o singură dată, că este prieten cu C., însă acesta nu i-a cerut acceptul pentru a închiria pe numele său o cameră de hotel -fila 219-221 vol. I d.u.p., iar conform declaraţiei sale date la instanţă la data de 21 mai 2015 rezultă că „am închiriat o dată un apartament la hotel ... Calea ..., deoarece avea jacuzzi. Nu-mi amintesc însă în ce an".

Coroborând declaraţiile martorului D.D. cu declaraţiile martorului C., din care rezultă că este posibil ca numele prietenului său D.D. să fi fost folosit de martorul L. a doua zi când a făcut plata serviciului hotelier, precum şi cu declaraţiile martorei K., Curtea de Apel Craiova a reţinut, aşadar, că cele două persoane cazate în noaptea de 17/18 aprilie 2007 în apartamentul 403 al hotelului ... au fost inculpatul A. şi K., relaţia acestora în acea perioadă fiind de „notorietate", astfel cum rezultă chiar din declaraţia acestuia dată în faza de urmărire penală.

De asemenea. Curtea de Apel Craiova a mai reţinut că, la aceeaşi dată -17 aprilie 1007, la solicitarea inculpatului A., martorul C. a plătit contravaloarea unor produse alimentare pe care le-a trimis prin nepotul său, martorul L. la Spitalul Craiova, unde K. lucra ca asistent medical, pentru a fi servite cu ocazia zilei sale de naştere împreună cu colegii de serviciu, aspecte ce rezultă din coroborarea declaraţiilor C., L. şi confirmate de martora K.

Valoarea meselor, petrecerilor, serviciilor şi a celorlalte cadouri, astfel cum au fost relatate, a fost estimată de C. la suma totală de 35.000 euro, pe parcursul activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat.

Curtea de Apel Craiova, coroborând declaraţiile martorilor C., E., O., P. şi R. şi declaraţia inculpatului A. dată în faza cercetării judecătoreşti, a reţinut că în toamna anului 2007, C. a efectuat cheltuieli în valoare de 4.000 lei pentru organizarea unei petreceri la locuinţa martorului E., din comuna Călăraşi, judeţul Dolj, petreceri la care a participat şi concubina martorului C., S.

Deşi inculpatul A. a recunoscut că a participat împreună cu ceilalţi martori la petrecerea organizată de C. la domiciliul martorului E. din com. Călăraşi, judeţul Dolj, acesta a menţionat că a purtat o discuţie în particular, reproşându-i martorului E. că „m-a pus în acea situaţie" şi că imediat 1-a sunat pe numitul E.E. din localitatea Balş, care s-a deplasat cu autoturismul său la Călăraşi pentru a-i aduce în Craiova, încercând să inducă ideea că ar fi fost deranjat de prezenţa la petrecere a martorului C.

Fiind audiată în şedinţa publică din 7 decembrie 2015 martorul E.E. nu a putut relata detalii în legătură cu prezenţa efectivă în localitatea Călăraşi, judeţul Dolj, arătând că l-ar fi luat pe inculpat în urmă cu 7-8 ani din acea localitate şi l-ar fi transportat în Craiova, lăsându-l în cartierul ..., acesta spunându-i că a dorit să plece, deoarece nu i-a convenit „anturajul".

Curtea de apel Craiova a înlăturat ca vădit nesinceră şi formulată pro causa declaraţia acestui martor, deoarece ea nu se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori participanţi la petrecerea sus-menţionată, care au confirmat împrejurarea că toate produsele consumate la petrecere au fost aduse de C., iar masa a durat circa 3-5 ore şi s-a încheiat la lăsarea serii, iar din declaraţia martorei R. a rezultat că „după modul în care s-au comportat şi se adresau unul altuia, judecătorul, cumnatul meu (martorul E.) şi C. mi s-au părut apropiaţi".

Pe de altă parte, din declaraţia martorului P. rezultă că „după modul în care s-au comportat, mi s-au părut că sunt prieteni".

Fiind audiată, martora O. a confirmat desfăşurarea petrecerii în împrejurările sus-menţionate, aceasta confirmând şi primirea produselor alimentare pe care le-a consumat împreună cu soţia inculpatului în timp ce acesta se afla cu soţul său şi cu martorul C. la restaurantul Grant Sala şi primirea produselor alimentare în preajma sărbătorilor pascale.

Nici susţinerea inculpatului în sensul că după acest incident relaţiile dintre el şi martorul E. s-ar fi deteriorat, nu poate fi primită în cauză, deoarece chiar inculpatul, l-a întrebarea adresată de procurorul de şedinţă dacă a fost invitat de E. la o masă organizată cu ocazia naşterii copilului său, răspunsul inculpatului A. a fost afirmativ, arătând că petrecerea a avut loc după incidentul de la locuinţa martorului din Călăraşi.

Din probatoriile administrate în cauză. Curtea de Apel Craiova a mai reţinut că la solicitarea inculpatului A., care a aflat de la martorul E. că acesta a luat cu acceptul numitului C. obiecte de îmbrăcăminte aflate în stoc la fabrica de confecţii aparţinând SC T. SRL, C. a fost de acord să meargă împreună cu inculpatul şi cu surorile K. și V. la fabrică pentru ca aceştia să-şi aleagă obiecte de îmbrăcăminte.

În acest sens, C. s-a întâlnit la depozitul aparţinând SC T. SRL, amplasat în incinta SC U. SRL SRL din com. Bucovăţ, judeţul Dolj, cu martorul E. şi inculpatul A. care a venit însoţit de surorile K. şi V.

În aceste împrejurări, atât surorile K. și V., cât şi E. au ales obiecte de vestimentaţie din depozit, după cum urmează:

- 10-15 bucăţi pantalon lung;

- 10-15 bucăţi scurtă bărbat;

- 20-25 bucăţi costum bărbat;

- cea 40 bucăţi compleu damă;

- 20-30 bucăţi pardesiu damă;

- cea 100 bucăţi bluze damă, (produse în Italia şi desfăcute prin magazinele SC T. SRL);

- 30-40 bucăţi blugi Italia; 20-30 bucăţi pulover;

- 20-30 bucăţi fustă damă;

- 40-50 bucăţi blugi şi compleu de blugi;

- 10-12 bucăţi sacou blugi şi velur bărbăteşti.

În ceea ce priveşte obiectele de îmbrăcăminte luate de surorile K. și V., acestea au constat în obiecte de vestimentaţie de damă, dar şi haine bărbăteşti pentru tatăl lor, E. a ales haine pentru el, iar inculpatul A., deoarece nu şi-a găsit haine pe măsura sa, nu a luat pentru el astfel de bunuri.

Valoarea obiectelor de îmbrăcăminte luate din depozitul SC T. SRL a fost estimată de C. la suma de 10.000 euro, iar luarea lor din depozitul aparţinând SC T. SRL s-a probat cu declaraţiile martorilor C., O., E., acesta prezentând de bună voie hainele pe care le mai deţinea la locuinţa sa în cursul anului 2010, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 26 iulie 2010 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova şi planşele fotografice aflate la fila 125-139 vol. I d.u.p.

Deşi nu au recunoscut că ar fi luat haine din depozitul amplasat în comuna Bucovăţ, cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 26 iunie 2014 la locuinţele martorelor K. şi N., precum şi la locuinţa mamei acestora, K. și G.G., a fost identificată o haină din material textil măsura 42, în locuinţa numitei F.F., despre care nu a putut da explicaţii în ce împrejurări a fost achiziţionată, iar la locuinţa numitei K. și G.G. a fost identificată o bluză sport de damă mărimea M, despre care aceasta a menţionat că i-a aparţinut fiicei cale, K. - filele 16-24 şi 25-33 vol. II d.u.p.

Împrejurarea că la locuinţa martorei K. și G.G. nu au fost identificate haine bărbăteşti este explicabilă, în condiţiile în care soţul acesteia K. și V. K. și V. a decedat în cursul anului 2012, iar în legătură cu declaraţiile martorei K., referitoare la obiectele de îmbrăcăminte, se apreciază că acestea sunt subiective, avându-se în vedere relaţia apropiată pe care o avea cu inculpatul A. în perioada respectivă.

În raport de starea de fapt menţionată şi pe parcursul derulării activităţii infracţionale, Curtea reţine că în mod constant numitul C. i-a solicitat inculpatului A. să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit de Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în patrimoniul SC U. SRL şi SC X. SRL, anterior trimiterii sale în judecată.

Astfel, în schimbul primirii bunurilor şi serviciilor sus-menţionate, dar şi al acceptării primirii sumei de 50.000 euro la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care va dispune ridicarea sechestrului asigurător, inculpatul A. a dispus prin încheierile din 20 iunie 2007 - filele 134-136 vol. II d.u.p., 19 septembrie 2007 - filele 137-143 vol. II d.u.p., 23 ianuarie 2008 - filele 144-145 vol. II d.u.p. şi 16 aprilie 2008 - filele 146-149 vol. II d.u.p., ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând societăţilor sus-menţionate, firme aparţinând martorului C.

Deoarece niciuna din încheierile pronunţate de judecătorul A. nu a rămas definitivă. Curtea de Apel Craiova admiţând, de fiecare dată, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Agenția Națională a Administrației Fiscale şi desfiinţând deciziile de ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse de inculpat, suma de 50.000 euro nu a fost remisă niciodată acestuia.

În acest sens, au fost emise de către Curtea de Apel Craiova Deciziile penale nr. 661 din 29 august 2007, prin care s-a casat Încheierea din 20 iunie 2007 (vol. II filele150-153), nr. 913 din 05 noiembrie 2007, prin care s-a casat încheierea din 19 septembrie 2007 (vol. II filele 154-157), Încheierea nr. 225 din 17 martie 2008, prin care a fost casată Încheierea din 23 ianuarie 2008 (vol. II filele 158-160) şi din 27 mai 2008 prin care a fost casată în parte Încheierea din 16 aprilie 2008 (vol. II filele 221-229).

3. Coroborând declaraţiile martorilor C., D., cu declaraţia martorului E. şi cu conţinutul înregistrării convorbirii ambientale din procesul-verbal încheiat la 23 martie 2009, Curtea reţine că în cursul lunii ianuarie 2009 la solicitarea inculpatului A., martorul E. l-a contactat telefonic pe C., comunicându-i că inculpatul doreşte să-i vorbească la locuinţa sa.

La întâlnire, C. a venit împreună cu D. şi pentru că inculpatul a dorit să discute doar cu C., cei doi au mers într-o altă cameră a locuinţei, unde inculpatul i-a comunicat martorului că trebuie să ia dosarul în pronunţare, invocând durata prea mare de timp de la momentul înregistrării dosarului pe rolul instanţei, împrejurare în care C. i-a cerut judecătorului să aplice faţă de el şi de D. pedepse neprivative de libertate.

În acest context, inculpatul A. a pretins suma de 200.000 euro, pe care C. a apreciat-o ca fiind exagerată, raportat la relaţia anterioară, însă i-a cerut inculpatului să accepte promisiunea remiterii sumei într-un interval de câţiva ani, propunându-i încheierea cu o persoană de încredere din anturajul judecătorului a unui contract simulat de împrumut, propunere acceptată de acesta, care însă a refuzat încheierea vreunei tranzacţii în formă scrisă în acest sens.

De asemenea, C. i-a propus inculpatului ca fiecare dintre ei să le comunice sume diferite cu privire la înţelegerea pe care au stabilit-o numiţilor D. şi E., pentru a înlătura temerea că vreunul din cei implicaţi ar putea discuta cu terţe persoane pe această temă.

În acest sens, au convenit ca C. să-i comunice lui D. că suma solicitată de inculpat este de 150.000 euro, iar inculpatul să-i spună lui E. că s-au înţeles pentru suma de 250.000 euro, aceasta pentru a vedea dacă vreunul dintre aceştia comunică altor persoane date cu privire la obiectul înţelegerii.

Următorul termen de judecată al cauzei în care cei doi martori denunţători aveau calitatea de inculpaţi a fost la 18 februarie 2009, când inculpatul a dispus administrarea probelor încuviinţate la termenele anterioare, iar la termenul următor din 18 martie 2009, tară ca probele testimoniale dispuse să fi fost administrate, inculpatul a constatat încheiată cercetarea judecătorească şi a luat cauza în pronunţare, amânând pronunţarea la 25 martie 2009 - filele 240-245 vol. II d.u.p.

În acest timp, inculpatul a comunicat unor persoane rămase ne identificate şi despre care ştia că îi vor transmite martorului C., că intenţionează să-1 condamne pe acesta la pedeapsa de 15 ani închisoare, astfel încât, speriat de cuantumul pedepsei preconizate, C. i-a cerut martorului E. să-i stabilească o întâlnire cu inculpatul, întâlnire ce a avut loc în după-amiaza zilei de 20 martie 2009, în pădurea Sarului, amplasată între localităţile Slatina şi Balş din judeţul Olt.

În cadrul acesteia, inculpatul i-a confirmat martorului C. că urma să-i aplice o pedeapsă de 15 ani închisoare în dosarul returnărilor ilegale de T.V.A., dar i-a adus la cunoştinţă că va face intenţionat mai multe greşeli în cuprinsul hotărârii, pentru ca sentinţa să poată fi casată cu rejudecare de către Curtea de Apel Craiova, în acest fel, C. urmând să mai câştige câţiva ani de libertate.

Deşi la întâlnire C. a venit însoţit de martorul E., inculpatul nu a dorit ca discuţia dintre ei să aibă loc în prezenţa acestuia, astfel încât s-au deplasat câţiva zeci de metri în pădure.

Auzind despre intenţia inculpatului, C. i-a cerut acestuia că repună dosarul pe rol şi să continue judecata, deoarece în caz contrar, va formula denunţ împotriva sa la Direcţia Naţională Anticorupţie.

În zilele următoare, în intenţia de a obţine dovezi cu care să-şi poată proba afirmaţiile C. şi-a procurat un echipament de înregistrare audio-video, pe care le-a folosit la data de 23 martie 2009 pentru a înregistra convorbirea la care îl convocase pe martorul E., iar discuţia a avut loc în prezenţa şi cu participarea martorului D. în autoturismul cu care E. a făcut deplasarea la întâlnirea fixată în faţa restaurantului ... din municipiul Craiova.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii ambientale, în cursul acesteia, E. a recunoscut primirea de către A., prin intermediul său, a sumei de 15.000 euro de la numiţii C. şi D. a obiectelor de îmbrăcăminte pentru surorile K. și V. şi tatăl acestora, a petrecerilor de la restaurantul Grant Sala şi a altor petreceri private în compania unor persoane de sex femeiesc şi a confirmat, de asemenea, întâlnirea de la pădurea Sarului şi faptul că ulterior i-a cerut inculpatului să repună dosarul pe rol, comunicând acestuia faptul neadevărat că C. deţine înregistrări cu privire la activitatea infracţională derulată de inculpatul A. pe parcursul judecării Dosarului nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj -filele 253-263 vol. I d.u.p.

În acest context, la data de 25 martie 2009 inculpatul a revenit asupra deciziei de a lua dosarul în pronunţare şi l-a repus pe rol, iar la data de 27 mai 2009 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 334 C. proc. pen. de la 1968, suspendând judecarea cauzei pe perioada soluţionării excepţiei, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 308 din 23 martie 2010, respingând excepţia (filele 246-248, 257-262 şi 263-267vol. II d.u.p.).

După revenirea dosarului de la Curtea Constituţională, s-a stabilit termen la 9 iunie 2010, însă judecarea cauzei s-a realizat de un alt complet de judecată, deoarece la 7 iunie 2010 faţă de judecătorul A. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea pe o durată de 24 de ore, în Dosarul nr. x/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, iar la 8 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.

Raportat la situaţia de fapt reţinută prin coroborarea întregului material probator administrat pe parcursul procesului penal, Curtea de Apel Craiova a constatat că apărările formulate de inculpat sunt nefondate şi că vinovăţia acestuia cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată este dovedită în cauză dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât nu s-a impus achitarea sa.

În acest sens, în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti la data de 30 octombrie 2015, inculpatul a recunoscut că „l-am văzut o dată sau de două ori pe numitul C. în restaurantul Grant Sala, acesta chiar a venit lângă masa la care mă aflam eu împreună cu alte 2-3 persoane" şi că „deşi C. era inculpat în dosarul returnărilor ilegale de T.V.A., eu m-am mai dus în restaurantul ...", pe de o parte şi pe de altă parte, inculpatul a declarat că a participat la petrecerea organizată la domiciliul martorului E. pe raza comunei Călăraşi, judeţul Dolj şi că „este adevărat că la acea petrecere a participat şi denunţătorul C."

Apărarea invocată de inculpat în declaraţia sus-menţionată, în sensul că nu a cunoscut împrejurarea că denunţătorul C. va fi şi el prezent la petrecere, s-a reţinut a fi neîntemeiată şi că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că la solicitarea inculpatului martorul denunţător a finanţat cheltuielile în valoare de 4.000 lei ocazionate de organizarea petrecerii, petrecere la care au participat inculpatul şi soţia acestuia, E. şi O. soţia sa, fratele lui E., martorul P. şi soţia acestuia, martora R., C. şi concubina sa, S., precum şi tatăl martorului E.

A mai reţinut Curtea de Apel Craiova că declaraţia martorului E.E. este singulară şi s-a dispus a fi înlăturată ca vădit nesinceră, deoarece în cuprinsul acesteia nu s-au evidenţiat împrejurări esenţiale în legătură cu susţinerile inculpatului, prezenţa acestuia pe toată durata petrecerii fiind confirmată de martorii sus-menţionaţi în declaraţiile date pe parcursul întregului proces penal.

Curtea de Apel Craiova a mai constată, aşadar, că infracţiunea de luare de mită este o infracţiune de pericol, astfel încât pentru a se consuma este suficient ca activitatea fizică să se fi desfăşurat integral, executarea să fie completă, moment în care se produce şi urmarea pe care legea o are în vedere.

În cazul infracţiunii comise de inculpat în formă continuată, urmarea imediată constă în ştirbirea adusă prestigiului de care se bucură funcţionarul public, subiect pasiv general fiind statul, ca titular al valorii sociale care este probitatea funcţionarilor din unităţile de stat, iar subiect pasiv, secundar este instituţia în al cărui serviciu se găseşte funcţionarul care pretinde mită, în speţă, aceasta fiind Tribunalul Dolj.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, aducând atingere încrederii cetăţenilor în înfăptuirea actului de justiţie, raportat la calitatea în care aceasta a fost comisă, aceea de judecător şi la valorile apărate de legea penală, astfel încât reacţia autorităţilor trebuie să fie una fermă, pentru stoparea în viitor a unor astfel de infracţiuni, ce tind să ia o amploare deosebită.

Curtea de Apel Craiova a mai reţinut că apărarea invocată de inculpat, prin apărătorul ales, în sensul că martorii D. şi C. nu pot avea calitatea de denunţători este nefondată, deoarece chiar dacă, în speţă, mai întâi a fost înregistrată adresa din 2010 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, din conţinutul acesteia nu rezultă date cu privire la o faptă determinată.

În acest sens, Curtea apreciază că sunt nefondate apărările formulate de inculpat, deoarece despre fapta care face obiectul cauzei şi împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, organul de urmărire penală a luat cunoştinţă doar din cuprinsul denunţurilor formulate de C., D. şi E.

A mai reţinut instanţa de fond că, nici împrejurarea că martorii denunţători C., D. se află în executarea unor pedepse privative de libertate într-o altă cauză penală şi deci ar avea interes în cooperarea cu organele judiciare în scopul reducerii pedepsei, nu alterează conţinutul denunţurilor formulate de aceştia, atâta timp cât dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002 prevăd expres această cauză de reducere a pedepsei, în vederea scopului licit avut în vedere chiar de legiuitor, respectiv acela al descoperirii infracţiunilor de corupţie şi nici nu se poate aprecia că aceştia ar fi fost determinaţi de organele de urmărire penală să formuleze denunţuri în cauză.

Negarea faptei de către inculpat, după ce iniţial, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declaraţii în cauză, este combătută de întregul material probator administrat pe parcursul procesului penal care se coroborează inclusiv cu declaraţia dată de acesta în faza cercetării judecătoreşti, după readministrarea probatoriului.

Curtea a mai reţinut că inculpatul s-a limitat la a nega săvârşirea faptei, însă nu a putut nega relaţia de prietenie pe care o avea cu martorul E., întâlnirile care au existat între aceştia şi martorul C., întâlniri la care Curtea a făcut referire anterior.

Pe de altă parte, s-a apreciat că inculpatul nici nu putea nega aceste întâlniri, faţă de evidenţa lor şi faţă de dovada de netăgăduit cu procesul-verbal încheiat de procurorul de caz la 15 iulie 2014, de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate între C., D. şi E.

Aşadar, coroborând întregul material probator administrat în cauză pe parcursul procesului penal, inclusiv declaraţia inculpatului din şedinţa publică din 30 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova a constatat că situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu este corectă şi a reţinut-o ca atare, astfel încât, în drept, fapta inculpatului A. care în calitate de judecător la secţia penală a Tribunalului Dolj şi preşedinte al completului de judecată, investit cu soluţionarea Dosarului nr. x/3/2006, în care C. şi D. aveau calitatea de inculpaţi, a pretins şi primit de la aceştia, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale direct şi indirect pentru sine şi pentru alţii, bani şi alte foloase care nu i se cuveneau, în scopul de a îndeplini favorabil inculpaţilor din cauză unele acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, în sensul de a înlocui sau revoca măsurile preventive luate împotriva acestora, de a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor firmelor în care aveau interese şi a de aplica faţă de aceştia o pedeapsă cât mai blândă, eventual cu suspendarea executării pedepsei, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale, după cum urmează):

În luna ianuarie 2007, prin intermediul martorului denunţător E., inculpatul a pretins de la martorii denunţători C. şi D. suma de 20.000 de euro pentru a înlocui sau revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în executarea căreia se aflau. Din suma pretinsă, prin intermediul aceleiaşi persoane, inculpatul a primit suma de 15.000 de euro cu câteva zile înainte de termenul de judecată din 17 ianuarie 2007, când judecătorul a dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În perioada aprilie 2007-mai 2008, inculpatul a pretins şi primit de la aceiaşi denunţători, direct sau prin intermediul martorului E., pentru sine şi persoane din anturajul său (K., K. și V. V., K. și V. K. și V., E., O.) bunuri (alimente, băuturi, haine) şi finanţarea unor servicii (transport, hoteliere) în valoare totală de 45.000 de euro şi 4.000 lei, iar în primăvara anului 2007 a acceptat şi promisiunea remiterii sumei de 50.000 de euro pentru a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând SC U. SRL şi SC X. SRL.

Suma de 50.000 de euro nu a fost remisă întrucât nici una din hotărârile pronunţate de inculpat prin care a ridicat măsurile asigurătorii la datele de 20 iunie 2007, 19 septembrie 2007, 23 ianuarie 2008 şi 16 aprilie 2008, nu a rămas definitivă, fiind desfiinţate de Curtea de Apel Craiova.

În luna ianuarie 2009, inculpatul A. a pretins de la aceiaşi denunţători suma de 200.000 euro în scopul de a pronunţa pe fondul cauzei o hotărâre favorabilă acestora.

Suma pretinsă nu a fost remisă respectiv primită, cauza fiind soluţionată pe fond de un alt judecător.

Curtea de Apel Craiova a constatat, aşadar, că inculpatul A. a pretins de la martorii denunţători în scopul sus-menţionat suma totală de 270.000 euro, din care a primit efectiv 15.000 euro şi a pretins şi primit de la aceiaşi denunţători bunuri şi servicii în valoare totală de 45.000 euro şi 4.000 lei.

Aşa fiind şi constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, cu vinovăţie, Curtea de Apel Craiova a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, urmând să ţină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de lege, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, gradul de pericol social ridicat al faptei pentru care inculpatul este cercetat, circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunii, numărul actelor materiale ce intră în conţinutul faptei comise de inculpat şi derularea acestora într-o lungă perioadă de timp - de circa 2 ani, dar şi modalitatea şi mijloacele de săvârşire a faptei şi scopul urmărit, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.

Curtea de Apel Craiova a mai constatat că, în cazul infracţiunii de corupţie comisă de inculpat aceasta vine în concurs cu caracterul continuat al infracţiunii de luare de mită, care reprezintă o cauză de agravare a pedepsei.

Inculpatul A. în ultimul cuvânt, a solicitat reîncadrarea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, conform prevederilor C. pen. de la 1968, ca lege penală mai favorabilă.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Craiova, din oficiu, a avut în vedre, că de la data săvârşirii faptei şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009, privind C. pen., fiind necesar să se analizeze eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 5 C. pen. actual cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a mai reţinut că examinarea încadrării juridice a faptei, ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă, pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiunea penală ce urmează a fi aplicată inculpatului.

În acest sens, Curtea de Apel Craiova a reţinut că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta penală, iar unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Pe de altă parte, aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor privitoare la circumstanţele agravante şi atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.

Aşa fiind, pentru a compara cele două legi, Curtea de Apel Craiova a analizat consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei - încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare şi sancţiunile ce decurg din incriminare şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Analizând, aşadar, incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. în raport de cele sus-menţionate, faţă de împrejurarea că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat definitiv prin secția penală nr. 90 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/54/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347 din 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (1968) şi raportat la reţinerea formei continuate a infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, sancţiunea pentru infracţiunea continuată în C. pen. anterior fiind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 C. pen. anterior, spre deosebire de împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art. 36 C. pen. în vigoare, infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, Curtea de Apel Craiova a considerat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este C. pen. de la 1968, astfel încât a dispus reîncadrarea faptei conform vechii reglementări.

Aşa fiind şi pentru motivele arătate, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. , cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. de la 1968, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968.

Reţinând, aşadar, vinovăţia inculpatului, Curtea de Apel Craiova a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale) şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1968, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 254 C. pen. de la 1968, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968.

Curtea de Apel Craiova a reţinut, în acest context, gravitatea deosebită a faptei de corupţie de care inculpatul se face vinovat, ţinând seama de calitatea în care a comis infracţiunea, aceea de magistrat judecător, valoarea foloaselor patrimoniale obţinute şi perioada îndelungată de timp în care s-a derulat activitatea infracţională.

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, s-a avut în vedere împrejurarea că într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanţa valorilor date pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând ca aceasta să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnaţi, cum este şi cazul inculpatului A., aflat în executarea unei alte pedepse privative de libertate pentru săvârşirea unor fapte de corupţie de acelaşi gen, şi - cu atât mai mult - pentru cei aflaţi în stare de recidivă.

S-a apreciat că raportat la modul concret de evaluare a valorilor apărate de legea penală de către inculpat, se impune un tratament sancţionator adecvat care să reprezinte, deopotrivă, o sancţiune pentru încălcarea legii, dar şi un mijloc de reeducare a inculpatului, în sensul conformării conduitei sale viitoare la rigorile legii penale.

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare al condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În speţă, Curtea de Apel Craiova a reţinut că fapta dedusă judecăţii se circumscrie infracţiunilor grave de corupţie, implicând persoana unui magistrat judecător care şi-a folosit funcţia deţinută pentru obţinerea de bani şi foloase materiale, astfel încât avându-se în vedere şi împrejurarea că infracţiunea care face obiectul cauzei este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a mai fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 90 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/54/2010, sancţiunea aplicată acestuia trebuie să corespundă gradului de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, inculpatul demonstrând perseverenţă infracţională în comiterea infracţiunilor de corupţie.

În aceeaşi măsură, pedeapsa aplicată inculpatului are menirea de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de corupţie nu doar de către inculpatul A., ci de oricare altă persoană care încearcă să-şi folosească funcţia publică pentru obţinerea de avantaje personale.

În raport de cele sus-menţionate şi examinând fişa de cazier judiciar, Curtea de Apel Craiova a constatat că inculpatul A. a mai fost condamnat anterior prin secția penală nr. 90 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/54/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347 din 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (1968), astfel încât constatând că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin hotărârea sus-menţionată, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 36 alin. (2) şi art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1968 Curtea de Apel Craiova a dispus contopirea pedepsei aplicată inculpatului în cauza dedusă judecăţii cu pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1968, pe o perioadă de 3 ani, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 90 din 14 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/54/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 347 de la 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, in pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 6 luni închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ţinând seama că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă de corupţie comisă în calitate de magistrat judecător, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968, pedeapsă ce urmează a fi executată de inculpat.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. de la 1968, rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1968, apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este definit de legiuitor, poate fi atins doar prin executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate.

S-a mai reţinut că, în egală măsură, conduita procesuală nesinceră manifestată de inculpat, dublată de încercarea sa permanentă pe parcursul cercetării judecătoreşti, de a se prezenta ca o victimă a justiţiei, susţinând că dosarul ar fi fost fabricat de Direcția Națională Anticorupție împotriva sa, a demonstrat că inculpatul nu a înţeles nici până acum importanţa valorii sociale lezate prin conduita sa infracţională şi nici modul în care funcţionează statul de drept, preferând să caute vinovaţii dincolo de propria sa persoană.

Curtea de Apel Craiova, în baza art. 36 alin. (3) C. pen. de la 1968, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 7 iunie 2010 la 11 aprilie 2011 si de la 31 ianuarie 2014 lăzi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 126 din 30 ianuarie 2014, emis de Curtea de Apel Cluj si emiterea unui nou mandat corespunzător, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

De asemenea, s-a menţinut menţinut sechestru asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa nr. 115/P/2010 din 15 iulie 2014 asupra imobilului aflat în proprietatea inculpatului, respectiv apartament situat în oraşul Balş, jud. Olt, înscris în C.F. a localităţii Balş, judeţul Olt, până la concurenta sumei de 60.000 euro şi 4.000 lei.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. de la 1968 şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 15.000 euro, 45.000 euro şi respectiv 4.000 lei în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 17.200 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocat oficiu desemnat în faza de urmărire penală, conform delegaţiei din 2014 în cuantum de 200 lei, a fost virat din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Dolj.

Împotriva sentinţei penale nr. 247 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată la data de 25 februarie 2016 pe rolul Înaltei Curţi, sub nr. x/54/2014.

În esenţă, inculpatul prin apărător ales a solicitat, în principal, achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, pentru care a fost condamnat.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei şi reducerea pedepsei într-un cuantum care să-i permită să execute pedeapsa fără privare de libertate.

A mai solicitat inculpatul, prin apărător să se reanalizeze dispoziţiile civile din hotărâre în sensul că suma de 60.000 euro, ca fiind dovedită ca folos material injust, a fost stabilită într-un cuantum mult prea mare.

S-a mai solicitat a se reanaliza şi cheltuielile judiciare reţinute în sarcina inculpatului.

În final a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea inculpatului şi a soţiei acestuia.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de inculpat prin apărător ales, Înalta Curte constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la prima solicitare a apărării în sensul dispunerii unei soluţii de achitare, Înalta Curte constată că această dispoziţie de condamnare a inculpatului A. pentru infracţiunea d eluare de mită (trei acte materiale), este pe deplin dovedită având în vedere probatoriile administrate la dosarul cauzei, astfel:

Din denunţul formulat de C. la data de 10 iunie 2010 (fila 49-62 vol. dup), în formă olografă, declaraţia de denunţător dată de acesta la data de 20 iulie 2010 (fila 63-73 vol. I dup), declaraţia de martor din data de 13 iunie 2014 (filele 74-88 vol. I dup), denunţul formulat de D. la data de 21 iulie 2010, în formă olografă, (filele 89-96 vol. l dup), declaraţia de denunţător din data de 23 iulie 2010 (filele 97-104 vol. 1 dup), declaraţia de martor a acestuia din data de 13 iunie 2014 (filele 105-113 vol. l dup), procesul - verbal din data de 15 iulie 2014 întocmit de Parchet pus la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, cu adresa din 07 iunie 2010 (filele 253-263 vol. I dup) „ prin care s-a procedat la redarea în formă scrisă a convorbirilor stocate pe suportul optic C.D., în sensul că :

În luna ianuarie 2007, prin intermediul martorului denunţător E., inculpatul a pretins de la martorii denunţători C. şi D. suma de 20.000 de euro pentru a înlocui sau revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în executarea căreia se aflau. Din suma pretinsă, prin intermediul aceleiaşi persoane, inculpatul a primit suma de 15.000 de euro cu câteva zile înainte de termenul de judecată din 17 ianuarie 2007, când judecătorul a dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara;

În perioada aprilie 2007-mai 2008, inculpatul a pretins şi primit de la aceiaşi denunţători, direct sau prin intermediul martorului E., pentru sine şi persoane din anturajul său (K., K. și V. V., K. și V. K. și V., E., O.) bunuri (alimente, băuturi, haine) şi finanţarea unor servicii (transport, hoteliere) în valoare totală de 45.000 de euro şi 4.000 lei, iar în primăvara anului 2007 a acceptat şi promisiunea remiterii sumei de 50.000 de euro pentru a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând SC U. SRL şi SC X. SRL.

Suma de 50.000 de euro nu a fost remisă întrucât nici una din hotărârile pronunţate de inculpat prin care a ridicat măsurile asigurătorii la datele de 20 iunie 2007, 19 septembrie 2007, 23 ianuarie 2008 şi 16 aprilie 2008, nu a rămas definitivă, fiind desfiinţate de Curtea de Apel Craiova.

În luna ianuarie 2009, inculpatul A. a pretins de la aceiaşi denunţători suma de 200.000 euro în scopul de a pronunţa pe fondul cauzei o hotărâre favorabilă acestora.

Suma pretinsă nu a fost remisă respectiv primită, cauza fiind soluţionată pe fond de un alt judecător.

Denunţul martorului E., în formă olografa din data de 22 iulie 2010 (filele 114-123 vol. 1 dup) declaraţia de denunţătorului E. din data de 26 iulie 2010 (filele 140-163 vol. l dup), declaraţia de martor a numitului E. din data de 13 septembrie 2010 (filele 164-175 vol. l dup, confirmă fără putinţă de tăgadă săvârşirea infracţiunii de luare de mită, respectiv primele două acte materiale menţionate anterior, acesta precizând că inculpatul A. a venit la el acasă şi că la solicitarea sa, numitul E. l-a chemat pe martorul C. care a venit însoţit de martorul Impuşcătoiu, însă nu a cunoscut subiectul discuţiei purtate între inculpatul A. şi Martorul C. deoarece numitul E. şi martorul Impuşcătoiu nu au asistat la discuţie, plecând într-o altă încăpere din apartament unde au jucat table.

Martorul E. a mai arătat că are cunoştinţă de primirea sumei de 15.000 euro (prin intermediul său) de la martorii C. şi Impuşcătoiu şi restituirea acestei sume către inculpatul A.. De asemenea, acesta a mai arătat că a participat în mod repetat în intervalul anilor ianuarie 2007-ianuarie 2009 a participat împreună cu aceştia, uneori însoţii de surorile K. şi K. și V. la petreceri şi mese organizate, consumaţii pe care de fiecare dată le plătea martorul C. De asemenea, martorul P. a mai arătat că a fost prezent împreună cu surorile K. și V., martorul C. şi cu inculpatul A. la un depozit de haine în com. Bucovăţ, de unde au ales şi au luat mai multe obiecte vestimentare, pe care nu le-au plătit niciuna dintre persoanele prezente, însă inculpatul A. nu a luat nici un obiect vestimentar.

Din declaraţiile martorilor O. (soţia martorului E.), P.(fratele martorului E.), R. (soţia martorului P., (filele 198-207 vol. l dup), rezultă că în toamna anului 2007 inculpatul A. împreună cu soţia şi copilul său şi cu martorul C. însoţit de prietena lui au participat la o petrecere la martorii P. şi R., acasă la Călăraşi iar cumpărăturile necesare respectiv, mâncare şi băutură au fost aduse de către martorul C. cu maşina lui, petrecere durând înjur de 3-5 ore, după care, au plecat cu toţii.

Declaraţia martorului J. din data de 12 iunie 2014 (filele 208-210 vol. I dup) confirmă faptul că în perioada 2007-2009 la restaurantul unde acesta era administrator, respectiv restaurant ..., martorul C. a organizat mai multe petreceri la care au fost prezenţi permanent E. şi judecătorul A. împreună cu C. Ocazional, de câteva ori, împreună cu cei anterior menţionaţi au fost prezenţi D., şi un al judecător coleg cu A., probabil judecătorul H.H. dar şi prietena inculpatului A. pe nume K.

De asemenea acesta a mai precizat că la aceste mese se consuma un meniu complet, respectiv mâncare şi băutură care era plătită de C., personal martorului J. De asemenea, acesta a mai precizat că la cererea martorului C., martorul J. a trimis platouri cu aperitive şi fripturi la locul de muncă al prietenei judecătorului la spitalul unde acesta lucra ca asistentă medicală, transportul acestora fiind asigurat de martorul L., nepotul lui C., sau alte persoane trimise de C., platouri care, de asemenea, erau plătite de C. Totodată acesta a mai arătat că în primăvara anului 2009, martorul C. i-a spus acestuia că inculpatul A. i-a spus martorului C. că are de gând să-l condamne la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru că în felul acesta va reuşi să ocupe funcţia de preşedinte al Tribunalului Dolj, iar C. i-a spus judecătorului că l-a înregistrat şi i-a cerut toţi banii pe care i-a primit de la el respectiv o sumă de ordinul zecilor de mii de euro, dar care nu a fost precizată. Urmare acestor afirmaţii martorul J. a înţeles că toate aceste cheltuieli cu petrecerile şi cu mesele inculpatului A. au fost plătite de martorul C. în scopul de a obţine o sentinţă favorabilă, dosarul în care C. era trimis în judecată se afla spre soluţionare la inc. A., persoana de legătură dintre cei doi fiind E.

Din declaraţia martorei B.B., bucătăreasa restaurantului ... (filele 211-213 vol. I dup ) rezultă că aceasta, în perioada 2007-2008 a văzut de mai multe ori la mesele organizate de C., pe judecătorul A., iar de câteva ori i-a văzut în prezenţa acestora şi pe Impuşcătoiu şi o femeie blondă dar şi în compania altor bărbaţi.

Din declaraţia martorului M., finul martorului C. (filele 214-218 vol. I dup) rezultă că acesta a cunoscut despre faptul că martorul C. i-a dat bani inculpatului A. pentru obţinerea unei hotărâri favorabile în care C. era trimis în judecată într-un dosar aflat în soluţionare la inculpatul A. De asemenea, martorul a mai precizat că, avea cunoştinţă şi de faptul că martorul C. a plătit mai multe mese şi alte bunuri pentru inculpatul A. acestea fiind transportate la Balş (martorul M. necunoscând că în Balş se află domiciliul judecătorului A.) sau la prietena acestuia în Craiova precum şi la domiciliul lui E. Totodată martorul a mai arătat că a văzut descărcată pe laptopul lui C. o înregistrare video efectuată în compania numitului E. şi D. de unde rezulta că C. a remis inculpatului A. sume de bani şi bunuri în scopul obţinerii unei hotărâri favorabile. Ulterior, acestor evenimente martorul a mai precizat că C. i s-a destăinuit în sensul că inc. A. vroia să-l condamne pe C. la 15 ani închisoare, ignorând toate foloasele primite de la el şi promisiunea că-i va da o sentinţă favorabilă.

Declaraţia olografa a martorului L. din data de 20 iulie 2010(filele 227-233 vol. I dup) confirmă faptul că în perioada anului 2007 acesta adus în repetate rânduri bunuri numitelor K. (prietena inculpatului A.) şi K. și V. (sora acesteia), la domiciliul inc. A. în Balş, la numitul E. la indicaţiile martorului C., bunuri pe care martorul C. le achita personal. De asemenea, martorul L. a precizat faptul că are cunoştinţă despre faptul că A. era judecătorul care judeca dosarul unchiului său numitul C., judecător de la care primise asigurări că va fi favorizat de judecător în dosarul pe care îl instrumenta, respectiv ridicarea interdicţiilor de a nu părăsi ţara sau localitatea.

De asemenea, martorul a precizat şi împrejurarea în care la hotelul „...", martorul C. a achitat contravaloarea unei camere cu aranjament special(respectiv petale de trandafiri şi lumânări) având în vedere ziua de naştere a prietenei inculpatului A.

Această ultimă precizare a martorului L. se coroborează cu declaraţiile martorului C. dar şi cu declaraţia martorei K. (filele 49-52 vol. II dup) prin care aceasta a arătat că :" îmi amintesc faptul că într-un an din perioada la care am fost împreună cu A., acesta aranjat o cameră la Hotel ... din Calea ... din Craiova, unde am petrecut câteva ore împreună în noaptea zilei mele de naştere din luna aprilie. Nu ştiu cine a plătit camera respectivă şi consumaţia efectuată, dar reţin că toată camera de hotel era special pregătită cu petale de trandafiri şi lumânări."

Ulterior în faţa instanţei de fond în declaraţia dată la data de 21 mai 2015 (fila 124 Dosar nr. x/54/2014), aceasta a revenit asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală şi a arătat că: „am fost cazată în cursul unei nopţi la Hotel ... de pe Calea ..., în urmă cu mulţi ani, însă am fost în compania unei alte persoane şi nu cu inculpatul A."

Din declaraţiile date în faţa Curţii de Apel Craiova a martorilor D., C., ambele din data de 20 ianuarie 015 filele 52-55 dosar fond), declaraţiile date de martorii O. şi E., ambele din data de 23 februarie 2015 (filele 74-77 dosar fond), declaraţiile martorilor J., M., ambele din data de 11 martie 2015 (filele 87-90 dosar fond), P., R. (filele 105-106 dosar fond) rezultă că aceştia îşi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală, relatând aspecte pe care aceştia le-au precizat în declaraţiile menţionate anterior.

Astfel, din toate aceste probatorii administrate coroborate rezultă vinovăţia inculpatului pentru fapta de luare de mită, astfel încât nu poate fi primită critica apărării inculpatului în sensul că vinovăţia inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (trei acte materiale) nu a fost dovedită.

Rezultă cu certitudine acţiunile infracţionale desfăşurate de inculpatul A., respectiv primirea sumei de 15.000 euro şi mai multe bunuri materiale, şi servicii primite din parte martorului C., în urma promisiunii judecătorului A., cu scopul de a-i pronunţa o hotărâre favorabilă în dosarul pe care îl avea de soluţionat şi în care martorul C. şi martorul Impuşcătoiu era trimis în judecată.

Rezultă cu certitudine că suma de 15.000 euro a fost primită de inculpatul A. cu scopul de a-i dispune o măsură de modificare a controlului judiciar reţinut în sarcina martorului C. şi martorul D., respectiv, inculpatul A. înlocuind măsura privind obligaţia de a nu părăsi localitatea cu măsura obligaţiei de a nu părăsi ţara(hotărâre pronunţată la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2007).

Nu poate fi primită nici afirmaţia apărării în sensul că denunţătorii au înţeles să se folosească de acest mijloc procesual al denunţului pentru a li se facilita aplicarea unei pedepse mai blânde aceştia fiind condamnaţi la instanţa de fond la pedepse de 18 ani închisoare (C.) şi 15 ani închisoare (D.).

Se constată că, toate aceste denunţuri şi ulterior declaraţiile date se coroborează întru totul cu declaraţiile celorlalţi martori arătaţi în antecedent, dar şi cu procesul - verbal din data de 15 iulie 2014 întocmit de Parchet pus la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, cu adresa din 07 iunie 2010 (filele 253-263 vol. I dup) „ prin care s-a procedat la redarea în formă scrisă a convorbirilor stocate pe suportul optic.

Nu poate fi primită nici critica apărări în sensul că nu este dovedită împrejurarea că surorile K. și V. s-au deplasat la depozitul din com. Bucovâţ de unde au luat mai multe obiecte de îmbrăcăminte pe care nu le-au achitat, deoarece, chiar dacă cele două martore atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată nu au recunoscut acest aspect, această împrejurare a fost arătată în declaraţiile date de martorii C. şi E., menţionate anterior.

2. Cu privire Ia solicitarea apărării în subsidiar în sensul redozării pedepsei stabilite în sarcina inculpatului A. în sensul reducerii ei astfel încât să poată beneficia de o executare a pedepsei în stare de libertate, Înalta Curte reţine că nici această solicitare nu este întemeiată.

Instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei, reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind condamnat deja printr-o hotărâre definitivă pentru acelaşi tip de infracţiuni de corupţie, atitudinea nesinceră procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în nerecunoaşterea faptei, dar şi calitatea inculpatului de judecător şi lipsa de încredere pe care astfel de fapte le cre3ează în rândul cetăţenilor în sensul neîncrederii în actul de justiţie, aplicând o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară conform art. 66 C. pen. din 1968 pe o durată de 3 ani.

De asemenea, s-a reţinut în cadrul individualizării pedepsei şi atitudinea constant nesinceră a inculpatului, atingerea adusă de către acesta credibilităţii şi demnităţii funcţiei publice exercitate, încrederii cetăţenilor în onestitatea magistraţilor, în promisiunile făcute în soluţionarea unei cauze în favoarea inculpaţilor şi respectul cetăţenilor pentru persoanele chemate să înfăptuiască actul de justiţie în general şi de cinismul cu care acesta a profitat de faptul că pronunţarea soluţiei în cauza penală, depindea de puterea judecătorească cu care inculpatul judecător A. fusese împuternicit prin prisma funcţiei deţinute de către acest magistrat.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la menţinerea pedepsei într-o asemenea măsură, raportat la gravitatea faptei săvârşite(trei acte materiale), antecedentele penale ale acestuia prin fapte săvârşite de aceeaşi natură, fapte de corupţie care caracterizează persoana inculpatului A., satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii executării în regim de detenţie, raportat la cuantumul de 7 ani şi 6 luni închisoare stabilit, neimpunându-se o reindividualizare cu privire la micşorarea limitei de pedeapsă astfel încât să se poată dispună efectuarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.

Împrejurarea că infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. (1968) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) este o infracţiune care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpatul a săvârşit aceste fapte în calitate de judecător la Tribunalul Dolj, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv înfăptuirea actului de justiţie, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii, însă în mod corect instanţa de fond a stabilit o pedeapsă care nu este aptă să de a fi executată în regim neprivativ de libertate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanţa de fond a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, reţinută în sarcina inculpatului A., evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a fundamentat pe calitatea inculpatului de judecător, fapta fiind săvârşită în exercitarea funcţiei sale dar şi antecedenţa penală pentru alte fapte de corupţie, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului A. cât şi a modalităţii de executare (în regim de detenţie ca urmare a cuantumului pedepsei de 7 ani şi 6 luni stabilit) faţă de criticile formulate în apelul prezent, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (1968) se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul decredibilizării sistemului judecătoresc.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în apel de apărătorul inculpatului, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise (3 acte materiale) şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micşorarea pedepsei şi, prin urmare nici stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei.

3. Nu poate fi primită critica apărării în sensul că folosul material

În cuantum total de 60.000 euro este nedovedit.

Declaraţiile martorilor evidenţiate anterior, coroborate cu procesul -verbal din data de 15 iulie 2014 întocmit de Parchet pus la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, cu adresa din 07 iunie 2010 (filele 253-263 vol. I dup) „ prin care s-a procedat la redarea în formă scrisă a convorbirilor stocate pe suportul optic, reflectă pe deplin serviciile şi bunurile materiale dar si suma de bani de 15.000 euro de care inculpatul a beneficiat pe parcursul perioadei anilor 2007-2009 în scopul de a pronunţa o hotărâre favorabilă în sarcina martorilor C. şi D. (inculpaţi în dosarul pe care-l instrumenta judecătorul A.).

4. De asemenea, nu poate fi primită nici critica privind stabilirea cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 17.200 lei sumă carte nu poate fi apreciată ca o sumă nejustificată.

A mai arătat apărarea că în special la urmărirea penală nu se justifică aceste cheltuieli (în cuantum de 15.000 lei) întrucât activitatea desfăşurată în faza de urmărire penală nu a fost una privind urmărirea informatică sau preluări de convorbiri telefonice.

Cheltuielile judiciare sunt cheltuielile făcute de organele judiciare sau de pani pentru îndeplinirea actelor de procedura, administrarea probelor si conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea apărătorilor, precum si pentru orice alte activităţi inerente desfăşurării procesului penal. În cheltuielile judiciare se includ si sumele de bani cuvenite martorului, expertului si interpretului pentru transportul, întreţinerea, locuinţa si a altor cheltuieli necesare prilejuite de chemarea in fata organului judiciar.

Obligaţia de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat se determină in raport de soluţia procesuală dată cauzei penale. Cheltuielile judiciare sunt suportate de partea aflată în culpă procesuală, în caz de condamnare, obligaţia plaţii revenind inculpatului

Judecătorul în stabilirea cheltuielilor judiciare poate dispune cu privire la acestea în raport de aprecierea personală raportat la analizarea activităţilor judiciare desfăşurate în faza de cercetare judecătorească şi de înfăptuirea actului de justiţie ce a determinat stabilirea cuantumului în discuţie, astfel încât suma în cuantum de 17.200 lei reţinută în sarcina inculpatului A. cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond este un cuantum just stabilit.

5. Nici critica privind ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului inculpatului A. nu poate fi primită de Înalta Curte.

Sechestrul asigurător asupra imobilului proprietatea inculpatului a fost instituit prin ordonanţa din data de 15 iulie 2014 (filele 63-66 vol. II dup) în condiţiile respectării normelor procedural penale în materie.

Disp. art. 249 C, proc. pen. instituie condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi Ia garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Or, în cauză stabilindu-se suma de 60.000 euro sumă reţinută în sarcina inculpatului A. ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate, Înalta Curte constată că în continuare se impune menţinerea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea inculpatului pentru garantarea reparării pagubei produse şi a executării cheltuielilor judiciare dispuse.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 247 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C, proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 247 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 265 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul apărătomlui desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2016.