Reduced sentencing via witness protection law for grievous bodily harm with loss of sight and public disturbance in family conflict

Asupra apelurilor penale de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 99/F din 12 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) N.C.P., în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 N.C.P.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de vătămare corporală reţinută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A., din infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) N.C.P., în infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) şi c) N.C.P.

În aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P. s-au recalificat faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, după cum urmează:

I. Inculpatul A.;

1) Din infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) şi c) N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) (teza a II-a şi a IV-a) V.C.P., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă (partea vătămată B.);

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) V.C.P.

În baza art. 65 alin. (2) V.C.P., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) V.C.P., pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2) Din infracţiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia i-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) V.C.P.

În baza art. 65 alin. (2) V.C.P., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) V.C.P., pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

3) Din infracţiunea prevăzută de art. 343 alin. (2) N.C.P., în infracţiunea prevăzută de art. 135 din Legea nr. 295/2004, text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) V.C.P.

4) Din două infracţiuni prevăzute de art. 342 alin. (6) N.C.P., în două infracţiuni prevăzute de art. 279 alin. (1) V.C.P., texte în baza cărora l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani fiecare, pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) V.C.P.

5) Din două infracţiuni prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. în două infracţiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) V.C.P.

În temeiul art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către părţile vătămate C. şi D., pentru cele două infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) V.C.P., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) V.C.P., s-au contopit pedepsele complementare, inculpatului urmând a-i interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) V.C.P., pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) V.C.P.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 24 noiembrie 2013 până la 11 februarie 2015.

În baza art. 274 alin. (2) N.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

II. Inculpata E.;

1) Din infracţiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), teza a II-a şi b) V.C.P.

În temeiul art. 861 V.C.P., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În conformitate cu art. 863 alin. (1) V.C.P., pe durata temienului de supraveghere, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

I s-a pus în vedere inculpatei că, neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor au atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 864 V.C.P.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din două infracţiuni prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P., în 2 infracţiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) din V.C.P.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpată, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile a părţilor vătămate C. şi B. pentru cele două infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatei, de la 24 noiembrie 2013 până la 07 februarie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

III. Inculpata F.;

1) Din infracţiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), teza a II-a şi b) V.C.P.

În temeiul art. 861 V.C.P., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În conformitate cu art. 863 alin. (1) şi (3) V.C.P., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să se supună umătoarelor măsuri:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

I s-a pus în vedere inculpatei că, neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 864 V.C.P.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din două infracţiuni prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P., în infracţiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) din V.C.P.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile a părţilor vătămate C. şi B., pentru cele două infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatei, de la 24 noiembrie 2013 până la 07 februarie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

IV. G.;

1) Din infracţiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a liniştii şi ordinii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) V.C.P.

2) Din infracţiunea prevăzută de art. 342 alin. (6) N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) V.C.P.

în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) V.C.P., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) V.C.P.

În baza art. 81 V.C.P., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani.

I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 V.C.P. a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 24 noiembrie 2013 la 10 februarie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (2) N.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

V. H.;

1) Din infracţiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a liniştii şi ordinii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) V.C.P.

În baza art. 81-82 V.C.P., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani.

I s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 V.C.P., a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) N.C.P. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) V.C.P.

În temeiul art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpată ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către partea vătămată C. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

În conformitate cu art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, până la concurenţa sumelor datorate de fiecare inculpat cu titlul de despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 118 lit. b) şi f) V.C.P. s-au confiscat de la inculpatul A. pistolul şi încărcătorul aferent acestuia, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Direcției Generale a Poliției a Municipiului București în baza dovezii, folosit de acesta la săvârşirea infracţiunilor, dar şi a armelor şi muniţiilor a căror deţinere este interzisă de legea penală în lipsa unui permis valabil, respectiv: pistolul de autoapărare cu bile de cauciuc şi de la inculpatul G.: arma de vânătoare cu alice, puşca şi muniţia (5 cartuşe de calibru 12, respectiv 20 de cartuşe de calibru 7,62 x 39)".

În temeiul art. 25 al in.5 C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă ca urmare a încetării procesului penal faţă de inculpaţii H., E., F. şi A. pentru partea vătămată C., B. şi D., pentru infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

În conformitate cu art. 23 alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă B. a echivalentului în lei la data plăţii, a sumei de 71.250 euro.

În baza art. 397 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Universitar de Urgenţă şi Spitalul de Urgenţă . A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 17.361,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată B., a sumei de 995,66 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată D., către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8.515, 31 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată C., către partea civilă Spitalul de Urgenţă , în virtutea art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

În baza art. 275 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost obligate părţile vătămate C., B. şi D. la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile avocatelor din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câte 300 lei s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 17 februarie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- E. - pentru săvârşirea a trei infracţiuni, una de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) N.C.P.;

- F. - pentru săvârşirea a trei infracţiuni, una de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) N.C.P., privitoare la concursul real de infracţiuni;

- G. - pentru săvârşirea a două infracţiuni, una de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P. şi alta de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (6) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., ambele cu aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul real de infracţiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) N.C.P.;

- A. - pentru săvârşirea a şapte infracţiuni, una de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplecarea art. 5 alin. (1) N.C.P., una de vătămare corporală prevăzută de artvi94 alin. (1) lit. a) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplic.art. 5 alin. (1) N.C.P., una de uz de armă, fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (2) N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (6) N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul real de infracţiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) N.C.P.;

- H. - pentru săvârşirea a două infracţiuni, una de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P. şi alta de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul real de infracţiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) N.C.P.

Coroborând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Evenimentul infracţional din ziua de 23 noiembrie 2013 a debutat în incinta magazinului SC I. SRL situat în sectorul 6 Bucureşti, fiind determinat de inculpatele F. şi E., surori, care nu şi-au aşteptat rândul pentru a fi servite, fiind atenţionate pentru acest motiv de către partea vătămată C. Ulterior, C. a intenţionat să părăsească magazinul fiind scuipat de E., atitudine ce a generat reacţia părţii vătămate care s-a întors spre cele două, împingând-o pe F., în sprijinul căreia a intervenit sora sa, E. Între timp, în această altercaţie, a intervenit şi fiica lui C., partea vătămată B., care fusese în alt raion al magazinului, încercând să-şi apere tatăl de cele două surori şi, totodată, să-i despartă. Iniţial, conflictul dintre cele două părţi a fost aplanat, ca urmare a intervenţiei martorului J., unul dintre proprietarii magazinului, ambele părţi combatante părăsind magazinul.

La scurt timp, a reintrat în magazin C. având în mâna stângă o sacoşă, urmat îndeaproape de inculpata E., B., K. şi ultima F., ultimii neavând nimic în mână.

F. s-a postat în uşa magazinului, cu mâna pe uşa de acces în magazin, cu intenţia vădită de blocare a ieşirii, imediat venind şi sora sa. Între cele două inculpate şi membrii familiei Borz s-a produs o îmbrânceală, finalizată cu împingerea celor două inculpate spre ieşire.

Acestea şi-au alertat familia, sunând la interfon, astfel cum a recunoscut inculpatul A., în prima sa declaraţie şi cum au declarat şi martorii L., K. şi M.

Prima sosită la faţa locului a fost mama celor două surori, H. zisă N., care a început să-l lovească cu palmele şi să-l zgârie pe C., în timp ce fiicele sale o imobilizau pe B., ţinând-o de păr şi lovind-o la nivelul abdomenului.

Imediat a venit la locul incidentului şi tatăl surorilor E. şi F. şi, respectiv soţul lui H., G., având în mână un cuţit cu o lungime de 25 cm, aspect confirmat de părţile vătămate C., D. şi de martorii K. şi M., ameninţându-l pe C.

Între timp, alergând dinspre scara blocului de domiciliu al părinţilor săi, a venit şi A. cu un pistol în mână la locul unde se aflau ceilalţi membri ai familiei sale.

Inculpatul A., la indicaţia surorilor sale care îi solicita să tragă în „agresori", a tras în direcţia lui C., fără să-l nimerească, apoi când s-a apropiat a tras în B. la nivelul ochiului, şi din nou în C. la nivelul gâtului şi abdomenului şi mai multe proiectile în direcţia martorului K., acesta nefiind rănit.

Pentru aplanarea conflictului a intervenit partea vătămată D. care a fost şi el împuşcat de inculpatul A. în zona abdominală.

După incident, inculpatul A. a fugit de la locul accidentului cu un autoturism, iar ceilalţi membrii ai familiei A. s-au retras acasă.

Organele de poliţie din cadrul secţiei 20, sosite la faţa locului în urma apelurilor la dispeceratul 112, au găsit un număr de 10 tuburi - cartuş şi 5 exudate, patru de pe scara de la intrarea în magazin şi unul de pe un pet găsit la intrarea în acel magazin.

Inculpatul A. s-a prezentat la Secţia 20 Poliţie în ziua următoare incidentului, punându-se la dispoziţia organelor de poliţie şi a predat şi pistolul folosit în timpul incidentului, un încărcător în interiorul căruia se aflau două cartuşe cu bile de cauciuc, permisul de armă eliberat la data de 26 septembrie 2008.

În urma controlului efectuat la domiciliul lui G. din Bucureşti, s-au identificat un număr de 14 cartuşe cu gaz de calibru 9 mm, care nu corespund cu niciuna din armele deţinute de acesta şi de fiul său, A., respectiv:

- pistolul de autoapărare cu bile de cauciuc şi arma de vânătoare cu alice deţinute pe numele inculpatului A. în baza permisului de armă, eliberat la 26 septembrie 2008 şi, respectiv eliberat la 23 mai 2006, valabilitatea ambelor permise fiind expirată în acel moment.

De asemenea, s-au mai găsit următoarele arme deţinute de inculpatul G.: arma de vânătoare cu alice şi puşca, în baza permisului de armă eliberat la data de 23 mai 2006, a cărui valabilitate era expirată.

Aceste arme împreună cu cartuşele găsite cu acel prilej în locuinţa inculpatului G. au fost ridicate.

Cu referire la poziţia procesuală a inculpatului A., raportat la incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a apreciat că acesta nu poate beneficia de textul evocat întrucât afirmaţiile făcute de acesta în faţa instanţei nu reprezintă o recunoaştere a faptei şi vinovăţiei ci, dimpotrivă, aduc modificări esenţiale ale aspectelor importante ale situaţiei de fapt, cu repercusiuni evidente asupra calificării juridice a faptei de vătămare corporală.

În privinţa încadrării juridice a faptei de vătămare corporală, referitor la reţinerea şi a literei c a art. 194 alin. (1) din N.C.P., corespondent în V.C.P., art. 182 alin. (2) teza a IV-a, Curtea a constatat că partea vătămată B. a suferit un prejudiciu estetic considerabil, constând în alterarea însemnată a armoniei sale fizice ce nu poate fi înlăturat sau ameliorat pe cale naturală, având astfel caracter de permanenţă, cum, de altfel, a şi conchis Comisia de Aviz şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală care a aprobat raportul de nouă expertiză medico-legale din 3 decembrie 2014.

Prejudiciu estetic grav sau sluţire (termen prevăzut de art. 182 alin. (2) teza a IV-a în V.C.P.), reprezintă modificarea morfologică sau estetică a aspectului fizic natural al persoanei, de natură a-i crea un prejudiciu fizic real şi evident, independent de posibilitatea lipsită de certitudine de ameliorare prin metode chirurgicale şi de durată.

În accepţiunea acestei instanţe, înfăţişarea fizică a persoanei se constituie într-un drept subiectiv care a fost atins şi consumat când s-a comis fapta asupra sa, iar când repararea nu mai poate avea loc pe cale naturală, s-a avut de-a face cu sluţire.

Către această concluzie pledează şi împrejurarea că după mai bine de un an şi jumătate de la evenimentele care s-au soldat cu pierderea ochiului drept de către partea vătămată B. şi efectuarea a 8 intervenţii chirurgicale există o dizarmonie evidentă în fizionomia acesteia cu repercusiuni şi în plan social şi afectiv de netăgăduit. In acest sens, s-a reţinut că partea vătămată a relatat că prietenul său a părăsit-o imediat după ce s-a produs vătămarea afirmând că „el nu mai vrea să stea cu o chioară", având dificultăţi şi în găsirea unui loc de muncă.

De altfel, teoria în materie a subliniat că individul afectat percepe desfigurarea, aceasta fiind şi cauza suferinţelor sale psihice, conştientizând nu numai infirmitatea, dar şi consecinţele acesteia, respectiv compasiunea sau dezgustul celor cu care vine în contact, ceea ce duce la retrăirea evenimentelor cauzale. S-au sesizat, de asemenea, modificările intervenite în viaţa sa cotidiană şi în statutul său profesional constând în diminuarea sau chiar stoparea posibilităţilor sale de afirmare.

Or, în contextul argumentelor anterior expuse faptul că în prezent partea vătămată are un prieten cu care locuieşte şi un loc de muncă, sunt irelevante sub aspectul reţinerii variantei sluţire/prejudiciu estetic.

Pe cale de consecinţă, s-a considerat că în încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul A. se impune şi reţinerea tezei puse în discuţie, din oficiu, de instanţă.

În drept, s-a constatat că faptele imputate inculpaţilor A., G., H., E. şi F., există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege.

Astfel, în drept, faptele inculpatului A., care:

- la data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin violenţele comise asupra părţilor vătămate C., B. şi D., a tulburat ordinea şi liniştea publică în faţa magazinului alimentar SC L. SRL, situat în sector 6 Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la aceeaşi dată, a pricinuit, prin împuşcare, părţii vătămate B. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare peste 120 zile de îngrijiri medicale şi a cauzat consecinţa infirmităţii şi sluţirii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la aceeaşi dată, inculpatul a pricinuit, prin împuşcare, părţii vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 22-25 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- prin acelaşi mod de săvârşire, la aceeaşi dată, a pricinuit părţii vătămate D. leziuni traumatice ce a necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- fără drept, inculpatul a folosit la data de 23 noiembrie 2013, o armă neletală, din categoria celor supuse autorizării, respectiv pistolul, în timp ce se afla în spaţiul public, sector 6 Bucureşti, prin executarea a 10 focuri de armă (tuburi de cartuş), constituie infracţiunea de uz de armă fără drept prevăzută de art. 343 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul A., la data de 06 august 2011, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a depune arma şi muniţia deţinute în baza permisului de armă (arma de vânătoare cu alice marca şi 3 cartușe) la un armurier autorizat, fiind împlinit termenul de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului menţionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (6) din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la data de 25 septembrie 2013, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a depune arma şi muniţia deţinute în baza permisului de armă eliberat la data de 26 septembrie 2008 (a două pistoale de autoapărare cu bile de cauciuc) la un armurier autorizat, fiind împlinit termenul de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului menţionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (6) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei H. care, în data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, a pricinuit părţii vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la aceeaşi dată, în public, prin violenţe comise asupra părţii vătămate C., respectiv prin atingeri grave aduse demnităţii acestuia, a tulburat ordinea şi liniştea publică, în faţa magazinului alimentar SC L. SRL situat în sector 6, Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei E., care:

- la data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin violenţe comise asupra părţilor vătămate B. şi C., prin atingeri grave aduse demnităţii acestora, a tulburat ordinea şi liniştea publică, atât în incinta magazinului alimentar SC I. SRL, cât şi în faţa acestuia, sector 6, Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P.;

- la data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25 a pricinuit părţii vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P.;

- la aceeaşi dată a pricinuit părţii vătămate B. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei F. care, în data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin violenţă asupra părţilor vătămate B. şi C., prin atingeri grave aduse demnităţii acestora, a tulburat ordinea şi liniştea publică, atât în incinta magazinului alimentar SC L. SRL, cât şi în faţa acestuia, sector 6 Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la aceeaşi dată a pricinuit părţii vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la data de 23 noiembrie 2013 a pricinuit părţii vătămate B. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului G., care în data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin ameninţări comise asupra părţii vătămate C., prin atingeri grave aduse demnităţii acesteia, a tulburat ordinea şi liniştea publică, în faţa magazinului alimentar SC L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

- la data de 06 august 2011, inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a depune arma şi muniţia deţinute în baza permisului de armă eliberat la data de 23 mai 2006 la un armurier autorizat, fiind împlinit termenul de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (6) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P.

Instanţa a luat act că pentru cele două infracţiuni de lovire sau alte violenţe reţinute în sarcina inculpatului A., părţile vătămate C. şi D. şi-au retras plângerea prealabilă, astfel că pentru aceste infracţiuni a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior.

Aceeaşi soluţie s-a dispus şi cu privire la inculpatele E. şi F., părţile vătămate C. şi B. retrăgându-şi plângerea pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

Pentru celelalte infracţiuni s-a dispus condamnarea inculpaţilor, instanţa reţinând că, din punct de vedere a legii penale mai favorabile, dispoziţiile V.C.P. le sunt mai favorabile acestora.

Pentru fiecare inculpat, s-a argumentat în detaliu orientarea cuantumului pedepselor aplicate, precum şi modalitatea de executare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe pentru care au fost retrase plângerile penale ale părţilor vătămate C., D. şi B., latura civilă urmează a rămâne nesoluţionată în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., iar procesul penal să înceteze conform art. 16 lit. g) C. proc. pen.

Raportat la infracţiunea de vătămare corporală comisă de inculpatul A. în dauna părţii vătămate B., potrivit declaraţiei notariale autentificată sub nr. 149 din 29 aprilie 2015 şi a declaraţiei făcută în instanţă de inculpat, rezultă că acesta a recunoscut că datorează acestei părţi vătămate suma pretinsă 75% din 125.000 euro, respectiv 93.750 euro, din care a plătit 22.500 euro, urmează a fi obligat, în baza art. 23 alin. (3) C. proc. pen., la plata către B. a echivalentului în lei la data plăţii a sumei de 71.250 euro.

Instanţa a admis acţiunile civile promovate de Spitalul Universitar de Urgenţă şi de Spitalul de Urgenţă , conform constituirilor de părţi civile depuse la dosar.

Ca efect al condamnării, a fost menţinută, în conformitate cu art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale celor cinci inculpaţi, până la concurenţa sumelor datorate de fiecare inculpat cu titlu de despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.

A fost confiscat de la inculpatul A. pistolul şi încărcătorul aferent acestuia, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Direcției Generale a Poliției Municipiului București în baza dovezii folosit de acesta la săvârşirea infracţiunilor, dar şi a armelor şi muniţiilor a căror deţinere este interzisă de legea penală în lipsa unui permis valabil, respectiv: pistolul de autoapărare cu bile de cauciuc şi de la inculpatul G.: arma de vânătoare cu alice, puşca şi muniţia (5 cartuşe de calibru 12, respectiv 20 de cartuşe de calibru 7,62 x 39).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile C. şi B. şi inculpaţii A., E., F., G. şi H.

Părţile civile C. şi B. au criticat hotărârea pentru următoarele motive:

1) Greşita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, deoarece părţile vătămate nu şi-au retras plângerea prealabilă. Manifestarea de voinţă efectuată în faţa notarului public a fost în sensul „împăcării'" cu inculpaţii, împăcare care a survenit ulterior citirii actului de sesizare, astfel că nu putea produce efecte în sensul încetării procesului penal, conform dispoziţiilor art. 159 alin. (3) C. pen.;

2) Greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în sensul că pentru inculpatul A. încadrarea juridică corectă era de tentativă la infracţiunea de omor şi, implicit, în cazul celorlalţi inculpaţi ar fi trebuit să se reţină complicitate la tentativă la infracţiunea de omor;

3) Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor;

4) Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.

Inculpatul A. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei primei instanţe pentru următoarele motive:

1) Neaplicarea procedurii simplificate;

2) Nereţinerea circumstanţelor atenuante;

3) Netemeinicia individualizării pedepsei.

În apel s-a mai solicitat şi aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 având în vedere denunţul formulat de inculpat la data de 9 octombrie 2015, valorificat sub aspect probator în Dosarul penal nr. x/P/2014 aflat în instrumentarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Inculpatele E. şi F. au criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. (anterior).

Inculpaţii G. şi H. au solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a liniştii publice, în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanţe, atât prin prisma motivelor de apel invocate de părţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază ca fiind întemeiate, în parte, doar apelul declarat de inculpatul A., celelalte apeluri fiind nefondate.

Prealabil, Înalta Curte reţine că în apel inculpaţii nu au dorit să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (5) C. proc. pen., în apel a fost administrată proba cu înscrisuri, atât părţile civile cât şi inculpatul A. depunând la dosar o serie de înscrisuri pe care le-au considerat utile în apărare.

Suplimentar, la solicitarea inculpatului A., s-a dispus efectuarea unei adrese la parchet vizând denunţul formulat de acesta.

În baza întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele, cu referire la apelurile formulate:

Apelurile declarate de părţile civile C. şi B.

1) O primă critică formulată de părţile civile se referă la greşita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, susţinându-se că părţile vătămate nu şi-au retras plângerea prealabilă. In realitate, manifestarea de voinţă exprimată în faţa notarului a fost în sensul „împăcării1' cu inculpaţii, instituţie diferită de cea a „retragerii plângerii", iar cum împăcarea a survenit ulterior citirii actului de sesizare, ea nu mai putea avea ca efect încetarea procesului penal, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 159 alin. (3) C. pen.

Critica nu este fondată.

Înalta Curte reţine, în prealabil, că infracţiunile au fost săvârşite sub imperiul legii penale anterioare şi au fost judecate după intrarea în vigoare a N.C.P., astfel că, în cauză, s-a apreciat asupra aplicării legii penale mai favorabile, prima instanţă concluzionând, corect, că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor este legea penală anterioară.

Este adevărat că împăcarea părţilor, ca şi plângerea prealabilă, are un caracter mixt, de drept penal şi de drept procesual penal.

Din perspectiva caracterului de drept penal, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 132 C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă, conform cărora „împăcarea părţilor este o cauză care înlătură răspunderea penală".

Conform art. 132 alin. (2) C. pen. (anterior) „împăcarea este personală".

În reglementarea anterioară, împăcarea părţilor reprezenta înţelegerea intervenită între partea vătămată şi autorul infracţiunii (aceeaşi semnificaţie, de altfel, o are şi în Codul penal în vigoare, doar că, sub aspectul dreptului material, împăcarea în noua reglementare penală nu se mai realizează între părţi, ci între subiecţii procesuali principali, astfel cum sunt stabiliţi de art. 33 din N.C.P.P., respectiv suspectul şi persoana vătămată).

Esenţial însă, în ceea ce priveşte distincţia dintre instituţia retragerii plângerii prealabile şi instituţia împăcării este că, spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, care e un act juridic unilateral, împăcarea părţilor e un act bilateral, implicând cu necesitate acordul de voinţă al celor două părţi.

Revenind la datele dosarului, Înalta Curte reţine că părţile vătămate B. şi C. au dat în faţa notarului declaraţiile autentificate din 29 aprilie 2015 şi, respectiv, din 27 aprilie 2015, prin care au arătat că „renunţă la acţiunea penală din Dosarul nr. x/2/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 C. pen., faţă de inculpaţii A., G., E., F. şi H., între părţi intervenind împăcarea".

Sub aspectul terminologiei folosite, declaraţiile sunt neconforme Codului penal, însă expresia „renunţ la acţiunea penală" echivalează, evident, cu retragerea plângerii prealabile.

Menţiunea din finalul declaraţiei, în sensul că „a intervenit împăcarea între părţi" nu poate fi valorificată ca o veritabilă împăcare în sensul art. 132 C. pen. anterior, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus pentru a fi valabilă, împăcarea trebuie să implice acordul de voinţă al celor două părţi.

Rezultă, evident, că în faţa notarului nu au fost prezente decât părţile vătămate, nu şi inculpaţii, astfel că notarul a luat act doar de manifestarea unilaterală de voinţă a părţilor vătămate şi aceasta este aceea a retragerii plângerii („renunţ la acţiunea penală").

Aşa cum s-a reţinut şi în Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 27/2006, pronunţată într-un recurs în interesul legii „încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi persoanei vătămate de a se împăca".

Din declaraţia dată în faţa notarului nu rezultă decât manifestarea unilaterală de voinţă a părţilor vătămate, în faţa primei instanţe părţile, deşi prezente, nu au învederat că doresc să se împace, iar în apel, prin apărătorii aleşi, inculpaţii au arătat că între părţi nu a intervenit împăcarea, ci retragerea plângerii prealabile.

Pentru aceste considerente, soluţia primei instanţe, de a înceta procesul penal constatând că a intervenit retragerea plângerii prealabile, este corectă.

2) Un al doilea motiv de apel invocat de părţile civile se referă la greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, susţinându-se că inculpatul A. se face vinovat de tentativă la infracţiunea de omor şi, în consecinţă, ceilalţi inculpaţi sunt complici la această infracţiune.

Critica este, de asemenea, nefondată.

Probele administrate în cauză nu au dovedit că inculpatul A. a intenţionat să le omoare pe cele două părţi vătămate, C. şi B., ci doar să le vatăme, acest lucru fiind conturat de următoarele elemente:

- prin rapoartele de expertiză medico-legală din 2013 eliberate de Institutul Național de Medicină Legală la data de 17 ianuarie 2014 în privinţa părţilor vătămate C. şi B., s-a apreciat, potrivit criteriilor medico-legale, că leziunile traumatice cauzate acestora nu le-au pus acestora în primejdie viaţa;

- arma folosită de inculpatul A. cu prilejul incidentului din data de 23 noiembrie 2013 este una neletală - pistolul - ce face parte din categoria armelor scurte confecţionate special pentru a arunca proiectile din cauciuc, nici pistolul şi muniţia în cauză neprezentând modificări pentru a putea concluziona în alt sens;

- faţă de numărul mare al cartuşelor trase de inculpat, modalitatea de tragere, în timp ce alerga, faptul că au fost atinse un număr de patru persoane, din care trei au fost şi vătămate în diferite zone ale corpului, nu s-a putut concluziona că inculpatul a urmărit sau acceptat posibilitatea morţii părţilor vătămate, prevăzând-o ca rezultat al activităţii sale.

De altfel, prin rechizitoriu, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. faţă de numitul A., soluţie pe care persoanele vătămate interesate nu au atacat-o în condiţiile art. 340 C. proc. pen.

3) Nici critica privind netemeinicia individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor nu este fondată. O primă solicitare a părţilor civile viza reindividualizarea pedepselor în raport de încadrarea juridică susţinută de acestea în apel, critică ce a fost respinsă, însă, astfel cum s-a argumentat la pct. 3 analizat mai sus.

Solicitarea de majorare a pedepselor este, de asemenea, nefondată, Înalta Curte apreciind că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, pentru argumente ce vor fi dezvoltate în continuare, în analiza aceluiaşi motiv de apel susţinut de inculpaţi.

4) Critica privind greşita soluţionare a laturii civile are în vedere mai multe aspecte, Înalta Curte apreciind, însă, că nu sunt fondate.

Unul din aspecte vizează susţinerea că instanţa a lăsat nesoluţionată în mod nelegal latura civilă, deoarece persoanele vătămate nu şi-au retras plângerea.

La primul punct al analizei apelurilor formulate de părţile civile s-a apreciat asupra acestui aspect, Înalta Curte reţinând că în mod corect prima instanţă a dispus încetarea procesului penal, soluţie în raport de care, în mod legal, s-au aplicat dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Cât priveşte evaluarea prejudiciului datorat părţii civile B., ca fiind 75% din suma de 125.000 euro, prima instanţă a avut, corect, în vedere, declaraţia notarială, declaraţiile de constituire de părţi civile şi declaraţia făcută de inculpat în instanţă, prin care acesta a recunoscut că datorează acestei părţi vătămate suma pretinsă, de 75% din 125.000 euro, recunoaştere necontestată de părţi în faţa primei instanţe.

Corelativ, în raport de soluţiile de încetare a procesului penal prin retragerea plângerii prealabile, obligarea părţilor vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat s-a dispus corect, prin aplicarea art. 275 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Apelul declarat de inculpatul A.

1) Într-un prim motiv de apel, inculpatul a invocat nelegalitatea hotărârii în ceea ce priveşte neaplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, conform art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Critica nu este fondată.

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i-se la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Art. 375 alin. (1) C. proc. pen. arată că, dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.

În cauza dedusă judecăţii, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a respectat dispoziţiile mai sus evocate şi a procedat la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoaşterii faptelor descrise în rechizitoriu şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

După această ascultare, cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a fost respinsă, constatându-se, corect, că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.

Precizările pe care inculpatul le-a făcut în declaraţia dată la 17 iulie 2014 nu reprezintă doar „nuanţări" pe situaţia de fapt, aşa cum se invocă în apel, ci schimbă fundamental faptele reţinute în sarcina sa cu referire la vătămările aduse persoanelor vătămate.

Astfel, inculpatul arată că „după ce am tras în plan vertical, arma s-a descărcat practic, eu rămânând cu degetul pe trăgaci, întrucât s-a încercat imobilizarea mea de Borz Anton şi D.".

Faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt de lovire şi alte violenţe şi vătămare corporală, comise cu intenţie indirectă, ori inculpatul, susţinând că, după tragerea focurilor în plan vertical, arma s-a descărcat involuntar, în încercarea persoanelor vătămate Borz Anton şi D. de a-1 imobiliza, schimbă atât situaţia de fapt, cât şi forma vinovăţiei, acreditând ideea unor alte fapte, comise din culpă.

2) O altă critică formulată de acelaşi inculpat vizează nereţinerea circumstanţelor atenuante, critică pe care, de asemenea, Înalta Curte o apreciază ca nefondată.

Instanţa are, într-adevăr, posibilitatea de a reţine în favoarea inculpatului una din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior (considerată lege penală mai favorabilă), dar numai în măsura în care consideră că împrejurarea ce ar putea constitui circumstanţă atenuantă relevă un pericol social mai redus al faptei sau făptuitorului.

Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane, situaţiile superioare sau implicarea inculpatului în activităţi lucrative nu reduc pericolul social al faptelor comise şi consecinţele acestora.

Stăruinţa inculpatului pentru a înlătura efectele faptei, precum şi atitudinea de recunoaştere parţială au fost deja valorificate de instanţă în ceea ce priveşte orientarea în cuantumul pedepselor aplicate.

3) Tot sub aspectul individualizării pedepselor, inculpatul a mai solicitat reducerea acestora prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi schimbarea modalităţii de executare.

Înalta Curte reţine ca fiind întemeiată doar prima solicitare, vizând aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor aplicate.

Din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a rezultat că denunţul formulat de inculpatul A. în data de 9 octombrie 2015 a fost valorificat sub aspect probator, în Dosarul nr. x/P/2014, în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul O.

Înalta Curte are în vedere şi Decizia nr. 67/2015 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, conform căreia excluderea de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege a persoanei care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care nu a comis o infracţiune gravă este neconstituţională.

La solicitarea Înaltei Curţi, prin adresa din data de 3 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a comunicat că în data de 9 octombrie 2015, A. a formulat un denunţ împotriva inculpaţilor O., P. şi R., înregistrat la nr. x/P/2015 şi conexat la data de 16 octombrie 2015 la Dosarul nr. x/P/2014, acesta urmând a fi valorificat sub aspect probator în Dosarul nr. x/P/2014.

Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu corecturile de constituţionalitate aduse prin Decizia nr. 67/2015 a Curţii Constituţionale a României, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care „denunţă şi facilitează tragerea la răspundere penală" a unei persoane care a săvârşit o infracţiune gravă.

În speţă, inculpatul a denunţat persoane ce au comis infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare de bani, facilitând astfel tragerea la răspundere penală a acestora.

Pentru aplicarea prevederilor art. 19 nu este necesar să se fi întocmit rechizitoriu de către procuror, este suficient ca denunţul să conţină datele necesare care să fi determinat începerea urmăririi penale de către procuror, iar aceste date există, astfel cum rezultă din copia denunţului ataşată adresei parchetului.

Sub acest aspect, solicitarea inculpatului este întemeiată, Înalta Curte urmând să procedeze la reducerea pedepselor aplicate inculpatului în condiţiile în care limitele speciale se reduc la jumătate, conform beneficiului acordat de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Cât priveşte solicitarea de schimbare a modalităţii de executare, aceasta nu poate fi primită, Înalta Curte apreciind că numărul mare al infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, gravitatea şi, mai ales, consecinţele infracţiunii de vătămare corporală săvârşită asupra persoanei vătămate B., nu justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Apelurile declarate de inculpatele E. şi F.

Criticile formulate de aceste inculpate au vizat un singur aspect, respectiv netemeinicia individualizării pedepselor aplicate, solicitându-se reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 81 C. pen. (anterior).

Solicitarea nu este fondată.

Prima instanţă a reţinut, în mod corect, că evenimentul din data de 23 noiembrie 2013 a fost declanşat, întreţinut şi escamotat de acestea.

Elementele pozitive pe care inculpatele le invocă drept circumstanţe atenuante au fost deja reţinute în favoarea acestora, dar nu cu valenţa dispoziţiilor art. 74 C. pen., ci în evaluarea cuantumului redus al pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare (art. 86 C. pen. anterior).

Contextul infracţional al derulării faptelor şi consecinţele acestora fac ca solicitarea de reducere a pedepselor şi aplicarea art. 81 C. pen. anterior să nu fie fondată.

Apelurile declarate de inculpaţii G. şi H.

Cei doi inculpaţi au solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., solicitare ce nu este fondată, probele administrate în cauză dovedind săvârşirea de către aceştia a infracţiunii de tulburare a liniştii şi ordinii publice.

Astfel, a rezultat că inculpatul G. a coborât din apartamentul său având asupra sa un cuţit, aspect dovedit prin declaraţiile părţilor vătămate C. şi D., coroborate cu declaraţiile martorilor K. şi M., în timp ce soţia sa, H., l-a lovit şi zgâriat pe faţă pe partea vătămată C. Ambii inculpaţi, în public, prin violenţe şi atingeri grave aduse demnităţii părţii vătămate C., au tulburat liniştea publică în faţa magazinului alimentar SC L. SRL, situat în sector 6, Bucureşti, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen. (anterior).

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. şi va desfiinţa în parte sentinţa primei instanţe.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestuia în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Se va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi se va aplica o nouă pedeapsă pentru fiecare infracţiune, având în vedere limitele de pedeapsă reduse la jumătate, păstrându-se proporţia cu pedepsele aplicate de prima instanţă.

Se va face aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul urinând să execute pedeapsa cea mai grea.

De asemenea, se va face aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen. anterior.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, inclusiv aplicarea art. 88 C. pen.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile C. şi B. şi de inculpaţii E., F., G. şi H., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. rămân în sarcina statului, onorariul parţial pentru avocatul din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 99/F din data de 12 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

1. În baza art. 182 alin. (2) (teza a II-a şi a IV-a) C. pen. (anterior), cu aplic, art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen. (anterior), pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă (parte vătămată B.).

2. În baza art. 321 alin. (2) C. pen. (anterior), cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de I an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

3. În baza art. 135 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept.

4. În baza art. 279 alin. (1) C. pen. (anterior), cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (anterior), contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen. (anterior).

Face aplic, art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) teza a Il-a C. pen. (anterior).

În baza art. 88 C. pen. (anterior), deduce perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 24 noiembrie 2013 până la 11 februarie 2015.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B., C. şi de inculpaţii E., F., G. şi H. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă apelantele părţi civile B. şi C. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelanţii inculpaţi E., F., G. şi H. la plata sumei de câte 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în sumă de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2016.