Cassation appeal admitted, detaining-education measures imposed on robbery convicts after lower courts misapplied transitional law

Decizia nr. 150/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1210 din data de 09 septembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/180/2014, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386, alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţei, astfel:

- pentru inculpatul A. din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969, în infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen.; tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul B., din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul C., din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul D., din infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

I. S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care s-a luat faţă de inculpatul A. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 950 din 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul art. 124 alin. (3) C. pen. s-a menţinut măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni dispusă prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 950 din 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău faţă de inculpatul A., cetăţean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, arestat în altă cauză, şi o prelungeşte cu 6 luni, în final inculpatul A. urmând a executa perioadă de 3 ani internare în centru educativ, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

S-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenţie astfel aplicată, perioada executată din măsura internării într-un centru educativ dispusă prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 950 din 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău.

S-a dispus desfiinţarea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 950 din 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău şi emiterea unor noi forme de executare conform dispoziţiilor din prezenta.

II. În temeiul art. 124, alin. (1) C. pen. s-a luat faţă de inculpatul B., cetăţean român, necăsătorit, cu studii - 5 clase, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

În temeiul art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi înlocuieşte această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an şi 6 luni.

În temeiul art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013 şi înlocuieşte această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. (1) C. pen. s-au contopit cele două măsuri educative, astfel cum au fost înlocuite cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani aplicată în cauză şi ia faţă de inculpatul B. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

III. În temeiul art. 124, alin. (1) C. pen. s-a luat faţă de inculpatul C., cetăţean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentinţa penală nr. 2280 din 07 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 02 decembrie 2014.

În temeiul art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013 şi înlocuieşte această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. (1) C. pen. s-au contopit măsurile educative astfel aplicate şi s-a luat faţă de inculpatul C. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

IV. În temeiul art. 124, alin. (1) C. pen. s-a luat faţă de inculpatul D., cetăţean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

V. În temeiul art. 124, alin. (1) C. pen. s-a luat faţă de inculpatul E., cetăţean român, necăsătorit, cu studii - 5 clase, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen., şi art. 113, alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului E. prin Sentinţa penală nr. 1466 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 10 octombrie 2012.

În temeiul art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1466 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 10 octombrie 2012 şi înlocuieşte această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În baza art. 129, alin. (1) C. pen. s-au contopit măsurile educative astfel aplicate şi şi ia faţă de inculpatul E. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

VI. În temeiul art. 125, alin. (3) C. pen. s-a menţinut măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 4 ani, astfel cum a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. 202/D din 22 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bacău, definitivă prin necontestare la data de 22 aprilie 2014, dispusă faţă de inculpatul F., cetăţean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără studii, fără ocupaţie, fără antecedente penale, şi s-a prelungit măsura astfel dispusă cu un, în final inculpatul F. urmând a executa măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pentru o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. (1) C. pen. raportat la art. 229, alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. 2 C. pen.

S-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenţie astfel aplicată, perioada executată din măsura educativă dispusă prin Sentinţa penală nr. 202/D din 22 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bacău, definitivă prin necontestare la data de 22 aprilie 2014

S-a dedus desfiinţarea formelor de executare emise în baza Sentinţei penală nr. 202/D din 22 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bacău, definitivă prin necontestare la data de 22 aprilie 2014 şi emiterea unor noi forme de executare conform dispoziţiilor din prezenta.

VII. În temeiul art. 124, alin. (1) C. pen. s-a luat faţă de inculpatul G., cetăţean român, necăsătorit, studii - 4 clase, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului G. la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014 în pedepsele componente, pe care le-au repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. - art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. d) C. pen., art. 375 C. proc. pen. cu referire la art. 374, alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396, alin. (10) C. proc. pen.

- s-a menţinut dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 16 ianuarie 2014, precum şi dispoziţia de înlocuire a acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv pe o durată 1 an şi 6 luni.

În temeiul art. 129, alin. (1) C. pen. s-a luat faţă de inculpatul G. o singură măsură educativă pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii în prezenta cauză precum şi pentru cea aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 16 ianuarie 2014, respectiv măsura internării într-un centru educativ pentru o durată de 2 ani.

În temeiul art. 129, alin. (2), lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, astfel cum a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014, pe care a majorat-o cu un an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă în cuantum de 5 ani închisoare.

În baza art. 45, alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 45, alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsă accesorie a interzicerii cu exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. (1) şi alin. (3) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014.

S-a dispus desfiinţarea formelor de executare emise în baza Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014 şi emiterea unor noi forme de executare conform dispoziţiilor din prezenta.

S-a luat act că persoanele vătămate SC H. SA, I., J. şi K. nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.

În temeiul art. 397, alin. (1) raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1372, art. 1382 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulate de persoana vătămată constituită parte civilă L. şi au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii A. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente M.), B. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente N. şi O.), C. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P. şi Q.) şi D. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R.), la plata către acesta a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 274, alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii A. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente M.), B. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente N. şi O.), C. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P. şi Q.) şi D. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R.), E., F. şi G. la plata a câte 1.775 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 275 lei aferentă fazei de urmărire penală şi 1.500 lei aferentă fazei de judecată, pentru fiecare dintre inculpaţi.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, av. S. pentru inculpatul G. - delegaţie nr. 1454 din 15 septembrie 2014, av. Ş. pentru inculpatul F. - delegaţie nr. 14583 din 15 septembrie 2014, av. T. pentru inculpatul D. - delegaţie nr. 1451 din 15 septembrie 2014, av. Ţ. pentru inculpatul E. - delegaţie nr. 1452 din 15 septembrie 2014, av. U. pentru inculpatul C. - delegaţie nr. 1450 din 15 septembrie 2014, av. V. pentru inculpatul B. - delegaţie nr. 1449 din 15 septembrie 2014, av. X. pentru inculpatul A. - delegaţie nr. 1448 din 15 septembrie 2014 în cuantum de 750 lei fiecare, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 29 iulie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosar nr. x/P/2011 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/180/2014, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969;

- B., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969;

- C., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113. alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969;

- D., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969;

- E. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen., şi art. 113, alin. (3) C. pen.;

- F. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. (1) C. pen. raportat la art. 229, alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen.;

- G., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen.

Tot prin actul de sesizare s-a mai dispus şi clasarea cauzei faţă de făptuitorul GG., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 113 alin. (1) C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., există o cauză de neimputabilitate - minoritatea, precum şi sesizarea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului Bacău, pentru a se dispune aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 272 din 2004 referitoare la măsurile legale aplicabile minorilor care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângerea şi declaraţiile persoanelor vătămate: I.; J.; L.; K.; procese-verbale de cercetare la faţa locului; procese-verbale de reconstituire; dovezi de restituire bunuri; adresa nr. 746 din 13 noiembrie 2012 a SC H. SA; adresa nr. 888 din 20 decembrie 2011 a SC H. SA; certificat medico-legal nr. S/3345 din 15 decembrie 2011 a S.M.L. Bacău; procese-verbale de recunoaştere din planşă foto; certificat medico-legal nr. S/1810A1 din 12 decembrie 2011 a S.M.L. Bacău; certificat medico-legal nr. S/48A1 din 12 ianuarie 2012 a S.M.L. Bacău; proces-verbal de depistare; proces-verbal de control corporal; dovezi de ridicare bunuri; expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1845 din 28 august 2012 a S.M.L. Bacău; expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3353 din 13 decembrie 2012 a S.M.L. Bacău; expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3082 din 14 noiembrie 2012 a S.M.L. Bacău; expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3081 din 14 noiembrie 2012 a S.M.L. Bacău; expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3354 din 13 decembrie 2012 a S.M.L. Bacău; expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3083 din 14 noiembrie 2012 a S.M.L. Bacău; declaraţiile martorilor: Y.; Z.; AA.; BB.; CC.; DD.; EE.; FF.; GG.; declaraţiile inculpaţilor: C.; F.; B.; E.; A.; G.; D.

Camera preliminară

Prin încheierea din data de 31 octombrie 2014 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privindu-i pe inculpaţii A., B., C., D., F., E. şi G.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de către inculpaţi sau apărătorii desemnaţi din oficiu ai acestora cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti

Prezenţi la judecarea cauzei, instanţa le-a adus la cunoştinţă fiecăruia dintre inculpaţi învinuirea care li se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi faptul că au dreptul să nu facă nici o declaraţie, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declaraţii au obligaţia să spună tot ce ştiu cu privire la învinuirile care i se aduc.

La termenele de judecată din data de 09 decembrie 2014, respectiv 27 ianuarie 2015 fiind prezenţi la judecarea cauzei, în prezenţa reprezentanţilor legali şi a apărătorilor desemnaţi din oficiu, fiecare dintre inculpaţi a arătat că doreşte să se prevaleze de procedura simplificată de judecare a cauzei, în sensul că recunoaşte în totalitate învinuirea ce i se aduce şi solicită ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte în totalitate.

După punerea în discuţia părţilor a cererii formulate de inculpaţi, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374, alin. (4) şi art. 375, alin. (1) C. proc. pen. şi a admis cererea formulată de acesta.

Astfel, deşi inculpaţii erau minori la momentul săvârşirii infracţiunilor, iar din analiza sistematică a C. proc. pen. în vigoare, procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei nu are aplicabilitate practică în privinţa infractorilor minor, întrucât acestora li se aplică doar măsuri educative neprivative ori privative de libertate, instanţa a apreciat ca fiind admisibilă cererea acestora şi a încuviinţat-o, în condiţiile în care în eventualitatea identificării C. pen. de la 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă acestora, recunoaşterea ar produce efecte juridice, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Referitor la manifestarea de voinţă a inculpaţilor, instanţa a reţinut că unul dintre principiile care stau la baza procedurii penale, astfel cum este statuat în cuprinsul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului îl constituie dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil al cauzei, iar conform art. 3, lit. d) din Convenţia europeană, referitor la drepturile persoanelor acuzate, se prevede că acestea pot: "să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării".

În atare situaţie, în prezenţa declaraţiei de recunoaştere a învinuirii, de însuşire a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitării de a fi judecat doar pe baza acestora, fără administrare de probatorii noi, ori de readministrare în mod nemijlocit de către instanţa de judecată a probatoriului din cursul urmăririi penale, inculpaţii nu vor putea reclama ulterior vătămarea drepturilor la un proces echitabil sau încălcarea dreptului la apărare (Cauza Brandstetter contra Austriei - hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 august 1991).

Totodată, în raport cu cele expuse în cele ce preced, dar şi faţă de poziţia procesuală de recunoaştere adoptată de inculpaţi, instanţa a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 374, alin. (7) C. proc. pen., în sensul că nu a mai procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, care nu a fost contestat de către inculpaţi ori de către celelalte părţi.

În cauză, instanţa a dispus efectuarea referatelor de evaluare cu privire la inculpaţii minori, obligatorii conform prevederilor art. 506, alin. (1) C. proc. pen.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă

Având în vedere că pe parcursul desfăşurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecăţii nu au fost contestate probele şi nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.

Astfel, instanţa a reţinut că în ziua de 10 decembrie 2011, în jurul orelor 14:00, inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. au convenit să pătrundă în punctul de lucru al persoanei vătămate SC H. SA, situat în mun. Bacău, jud. Bacău, pentru a sustrage obiecte metalice pe care să le valorifice, aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor.

Astfel, după ce inculpatul E. a smuls mai multe scânduri din gardul împrejmuitor, inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. au pătruns în incinta punctului de lucru aparţinând persoanei vătămate SC H. S.A, iar ca urmare a înţelegerii anterioare, inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. au sustras mai multe obiecte metalice din incinta punctului de lucru pe care le-au ascuns pe un teren viran învecinat, aşa cum rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor şi din conţinutul procesului-verbal întocmit la data de 10 decembrie 2011.

În acest timp, persoana vătămată I., care avea funcţia de paznic al punctului de lucru, a observat grupul format din cei şase inculpaţi şi, după ce a alertat şi pe colegul său, persoana vătămată J., a încercat să îi prindă pe inculpaţi. Fiind surprinşi de apariţia persoanelor vătămate, inculpaţii A., B., C., D. şi E. au început să arunce înspre paznici cu diferite obiecte, cu scopul de a-i intimida şi a-şi asigura scăparea, în timp ce inculpatul F. a fugit, aşa cum rezultă din coroborarea declaraţiilor persoanelor vătămate cu cele ale inculpaţilor. În aceste împrejurări, persoana vătămată J. a fost lovită de mai multe obiecte aruncate de inculpaţi.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul A. a aruncat spre persoana vătămată I. şi a lovit-o cu un corp contondent în zona gleznei stângi, aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor persoanelor vătămate cu cele ale inculpaţilor.

Ulterior, după ce persoanele vătămate s-au adăpostit într-o construcţie din incinta punctului de lucru, inculpaţii au fugit de la locul săvârşirii faptei.

Din certificatul medico-legal nr. S/3345 din 15 decembrie 2011, rezultă că persoana vătămată I. a prezentat leziuni ce pot data din data de 10 decembrie 2011 şi au necesitat pentru vindecare 2 - 3 zile de îngrijiri medicale, iar din certificatul medico-legal nr. S/1810A1 din 12 decembrie 2011, reiese că persoana vătămată J. a prezentat leziuni ce pot data din data de 10 decembrie 2011 şi au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.

În seara zilei de 11 ianuarie 2012, în jurul orelor 21:00, inculpaţii A., B., C. şi D. se deplasau pe str. Veronica Micle, din mun. Bacău, jud. Bacău, spre locuinţele lor, iar la un moment dat, dintr-o curte a ieşit persoana vătămată L. având în spate un rucsac.

Cu această ocazie, inculpatul A. a propus celorlalţi inculpaţi să deposedeze persoana vătămată de rucsacul pe care-l purta. Astfel, inculpaţii A. şi D. s-au apropie de persoana vătămată L., în timp ce inculpaţii B. şi C. au rămas în urmă.

Inculpatul D. a produs dezechilibrarea şi căderea persoanei vătămate, prinzând-o de picioare, iar în timp ce aceasta din urmă încerca să se ridice a fost lovit în zona feţei de inculpatul A., împrejurare ce a produs căderea din nou a persoanei vătămate şi a rucsacului. Imediat, inculpatul D. a ridicat rucsacul şi l-a înmânat inculpaţilor B. şi C.

Din declaraţiile inculpaţilor reiese că rucsacul a rămas în posesia inculpatului C., care l-ar fi aruncat într-un canal.

În noaptea de 28/29 iunie 2012, în jurul orelor 00:30, inculpaţii A., B. şi G., împreună cu făptuitorul GG. se deplasau pe strada din faţa Policlinicii Spitalului Judeţean de urgenţă Bacău, din mun. Bacău, jud. Bacău, iar pe o bancă din apropiere inculpaţii au observat pe persoana vătămată K., pe care o cunoşteau, şi au decis să o deposedeze de borseta pe care o purta.

Astfel, inculpaţii B. şi G. au imobilizat persoana vătămată, ţinând-o de mâini, în timp ce făptuitorul GG. i-a pus mâna la gură, iar inculpatul A. i-a smuls borseta, aşa cum rezultă din coroborarea declaraţiilor persoanei vătămate cu cele ale martorului şi ale inculpaţilor.

Ulterior, după verificarea conţinutului borsetei, inculpatul B. şi-a însuşit un telefon mobil, inculpatul A. un set de căşti, iar restul bunurilor au fost abandonate.

În jurul orelor 05:10, după sesizarea lucrătorilor de poliţie, pe str. Erou Ciprian Pintea, au fost identificaţi inculpaţii A., B. şi G., fiind găsite asupra lor telefonul mobil şi setul de căşti. De asemenea, după indicaţiile inculpaţilor organele de cercetare penală au găsit şi ridicat şi celelalte bunurile sustrase de la persoana vătămată K. şi abandonate.

Încadrarea juridică a faptelor reţinută de către instanţă

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte legea penală aplicabilă în cauză, instanţa a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C. proc. pen., la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul C. proc. pen. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeaşi dată a intrat în vigoare şi Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanţa a constatat că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituţională a reţinut că, în caz de tranziţie, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, aşa cum este cazul C. pen. din 1969, fie preponderent preventivă, aşa cum este cazul actualului C. pen. Soluţia se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deşi fiecare cu o concepţie unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Curtea Constituţională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în M. Of. al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. (4) din Constituţie şi cu cele ale art. 4771 C. proc. pen.

În aceeaşi măsură, instanţa de contencios constituţional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curţii Constituţionale de către instanţele de judecată, arătând că art. 5, alin. (2) C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunţării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituţională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabileşte doar, pe cale de interpretare, un unic înţeles constituţional al art. 5 C. pen.

Faţă de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii, instanţa a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de faţă este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri şi de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Analizând comparativ noile reglementări în materie penală în raport de vechiul C. pen., instanţa a constatat că principala modificare adusă în materia sancţionării infractorilor minori o reprezintă renunţarea completă la pedepsele aplicabile minorilor infractori care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.

În ceea ce priveşte consecinţele răspunderii penale în cazul minorului, art. 114 C. pen. prevede că "faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă."

Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cuprinde dispoziţii tranzitorii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor. Astfel, în cuprinsul cap. IV al actului normativ sunt reglementate "dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor" iar art. 17 prevede expres că "în aplicarea dispoziţiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit C. pen. din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de C. pen., instituind astfel o veritabilă excepţie de la regula prevăzută de art. 114 alin. (2) C. pen. privind aplicarea obligatorie, în cazul minorilor, a unei măsuri educative."

Analizând încadrarea juridică reţinută prin actul de sesizare, instanţa a constatat că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., B., C. şi D. pentru săvârşirea unui concurs de infracţiuni, fiind aplicate prevederile privind legea penală nouă cu privire la infracţiunile din structura concursului şi prevederile art. 33 C. pen. de la 1969.

Astfel, faţă de cele ce preced, având în vedere Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională a României, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa a tăcut aplicarea C. pen. de la 1969 din perspectiva legii penale mai favorabile, întrucât apreciază că atât in abstracto cât şi in concreto, legea penală nouă apare ca fiind mai favorabilă mai ales prin prisma modificării fundamentale a răspunderii penale în cazul infractorilor minori, motiv pentru care instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţei, astfel:

- pentru inculpatul A. din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969, în infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen.; tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul B., din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234. alin. (1), lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48. alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen. tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul C., din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul D., din infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

1. În drept, fapta inculpatului A., din data de 10 decembrie 2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violenţă asupra persoanelor vătămate I. şi J., cu scopul de a-şi asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri din incinta punctului de lucru situat în mun. Bacău, jud. Bacău, aparţinând persoanei vătămate SC H. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.

Având în vedere că fapta din data de 10 decembrie 2011 a fost săvârşită de inculpatul A. împreună cu inculpaţii B., C., D., E. şi F., s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului A., din seara zilei de 11 ianuarie 2012, în jurul orelor 21:00, de a exercita acte de violenţă asupra persoanei vătămate L., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se afla pe str. Veronica Micle, din mun. Bacău. jud. Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen.

Fapta inculpatului A., din noaptea de 28 din 29 iunie 2012, în jurul orelor 00:30, de a exercita acte de violenţă asupra persoanei vătămate K., cu scopul de a o deposeda de o borsetă. În timp ce se afla în faţa Policlinicii Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău, din mun. Bacău, jud. Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113, alin. (2) C. pen.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 1845 din 28 august 2012, inculpatul A. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârşite, faţă de care discernământul este păstrat.

2. Fapta inculpatului B., din data de 10 decembrie 2011,în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violenţă asupra persoanelor vătămate I. şi J., cu scopul de a-şi asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în mun. Bacău, jud. Bacău, aparţinând persoanei vătămate SC H. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. Fapta inculpatului B., din seara zilei de 11 ianuarie 2012,în jurul orelor 21:00, de a sprijini moral activitatea inculpaţilor A. şi D. de a exercita acte de violenţă asupra persoanei vătămate L., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se aflau pe str. Veronica Micle, din mun. Bacău, jud. Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen.

Fapta inculpatului B., din noaptea de 28 din 29 iunie 2012, în jurul orelor 00:30, de a exercita acte de violenţă asupra persoanei vătămate K., cu scopul de a o deposeda de o borsetă, în timp ce se afla în faţa Policlinicii Spitalului judeţean de urgenţă Bacău, din mun. Bacău, jud. Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113. alin. (2) C. pen.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 1845 din 28 august 2012, inculpatul B. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârşite, faţă de care discernământul este păstrat.

3. Fapta inculpatului C., din data de 10 decembrie 2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violenţă asupra persoanelor vătămate I. şi J., cu scopul de a păstra mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în muri. Bacău, jud. Bacău, aparţinând persoanei vătămate SC H. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen..

Fapta inculpatului C. din seara zilei de 11 ianuarie 2012, în jurul orelor 21:00, de a sprijini moral activitatea inculpaţilor A. şi D. de a exercita acte de violenţă asupra persoanei vătămate L., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se aflau pe str. Veronica Micle, din mun. Bacău, jud. Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113, alin. (2) C. pen.

Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 3081 din 14 noiembrie 2012, respectiv 3354 din 13 decembrie 2012, reiese că inculpatul C. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârşite, faţă de care discernământul este păstrat.

4. Fapta inculpatului D., din data de 10 decembrie 2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violenţă asupra persoanelor vătămate I. şi J., cu scopul a-şi asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în mun. Bacău, jud. Bacău, aparţinând persoanei vătămate SC H. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.

Fapta inculpatului D., din seara zilei de 11 ianuarie 2012, în jurul orelor 21:00, de a exercita acte de violenţă asupra persoanei vătămate L., cu scopul de a o deposeda de un rucsac, în timp ce se afla pe str. Veronica Micle, din mun. Bacău, jud. Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113, alin. (2) C. pen.

Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 3353 din 13 decembrie 2012, respectiv 3082 din 14 noiembrie 2012, inculpatul D. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor săvârşite, faţă de care discernământul este păstrat.

5. Fapta inculpatului E., din data de 10 decembrie 2011, în jurul orelor 14:20, de a exercita acte de violenţă asupra persoanelor vătămate I. şi J., cu scopul a-şi asigura scăparea după ce a sustras mai multe bunuri sustrase din incinta punctului de lucru situat în mun. Bacău, jud. Bacău, aparţinând persoanei vătămate SC H. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113, alin. (2) C. pen.

6. Fapta inculpatului F., din data de 10 decembrie 2011,în jurul orelor 14:20, de a pătrunde, prin efracţie, în incinta punctului de lucru situat în mun. Bacău, jud. Bacău, aparţinând persoanei vătămate SC H. SA, de unde a sustras mai multe bunuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. (1) C. pen. raportat la art. 229, alin. (1), lit. d) C. pen.

Având în vedere că fapta a fost săvârşită de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113, alin. (2) C. pen.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 3083 din 14 noiembrie 2012,inculpatul F. că a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei săvârşite, faţă de care discernământul este păstrat.

7. Fapta inculpatului G., din noaptea de 28 din 29 iunie 2012, în jurul orelor 00:30, de a exercita acte de violenţă asupra persoanei vătămate K., cu scopul de a o deposeda de o borsetă, în timp ce se afla în faţa Policlinicii Spitalului judeţean de urgenţă Bacău, din mun. Bacău, jud. Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen.

Având în vedere că fapta a fost săvârşită de inculpat împreună cu alte persoane, a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că la data comiterii faptelor, inculpatul se afla în stare de minoritate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113, alin. (2) C. pen.

Urmarea imediată a faptelor inculpaţilor constă, pe de-o parte, în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile şi producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului persoanelor vătămate cu valoarea bunurilor sustras, iar pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanelor de a fi ocrotite împotriva actelor de violenţă producătoare de suferinţe fizice ori psihice.

Legătura de cauzalitate dintre activităţile de sustragere prin violenţă şi prejudiciul creat este dovedită prin probatoriul administrat şi rezultă din aceea că în lipsa activităţii inculpaţilor, pagubele nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au săvârşit fapta cu intenţie directă deoarece au avut reprezentarea faptului că iau bunuri din posesia legitimă a altor persoane, fără consimţământul acestei, prevăzând rezultatul păgubitor asupra patrimoniului şi urmărind atât însuşirea pe nedrept a bunurilor mobile, cât şi folosirea violenţelor pentru realizarea sustragerii.

Infracţiunile s-au consumat în momentul realizării acţiunii principale (de furt), şi anume în momentul ieşirii bunului din patrimoniul persoanelor vătămate şi trecerea lor în stăpânirea inculpaţilor.

Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. (2) C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi au fost săvârşite de către inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa a dispus aplicarea măsurilor educative faţă de aceştia.

Instanţa a avut în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al măsurilor educative pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

La individualizarea măsurii educative aplicabile au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. la care face trimitere art. 115, alin. (2) C. proc. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Chiar dacă individualizarea măsurii educative este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a măsurii educative înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, măsura educativă trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al măsurii educative, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Faţă de întreaga activitate infracţională derulată, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Exemplaritatea măsurii educative produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Din analiza referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune Bacău cu privire la inculpaţi, precum şi din cuprinsul fişelor de cazier judiciar, instanţa a reţinut că niciunul dintre aceştia nu este la primul contact cu rigorile legii penale, anterior fiind cercetaţi şi condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor.

O concluzie comună în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., B., C., D., F., E. şi G. este aceea că aceştia au început să comită infracţiuni de la o vârstă fragedă, dezvoltând în timp o specializare infracţională, niciunul dintre aceştia neavând perspective reale de integrare în societate, în condiţiile în care sunt foarte slab sau chiar deloc şcolarizaţi, provin din familii numeroase ale căror membri trăiesc la limita subzistenţei, niciunul dintre aceştia neavând vreun reper de moralitate sau vreun suport afectiv în cadrul comunităţilor în care locuiesc. În aceste condiţii, este evident că funcţia preventivă şi educativă a pedepselor şi a măsurilor educative aplicate anterior inculpaţilor minori nu a avut vreo finalitate.

Doar o măsura justă şi proporţională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpaţilor de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care i-au antrenat pe calea săvârşirii de infracţiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunilor, atitudinea inculpaţilor, circumstanţele reale şi personale reţinute şi ţinând cont de antecedenţa penală a acestora, precum şi de concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză (conform cărora inculpaţii prezintă un comportament infracţional structurat, fiind predispuşi spre comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului persoanelor, dar şi cu violenţă), instanţă a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi măsuri educative privative de libertate.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., instanţa a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care s-a luat faţă de acesta măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 950 din 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău.

Conform art. 124, alin. (3) C. pen. "dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa poate menţine măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenţie".

În consecinţă, instanţa a menţinut măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni dispusă prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 950 din 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău faţă de inculpatul A., măsură pe care o va prelungi cu 6 luni, în final inculpatul urmând a executa perioadă de 3 ani internare în centru educativ, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art, 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

Instanţa a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenţie astfel aplicată, perioada executată din măsura internării într-un centru educativ dispusă prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 950 din 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău şi a dispus desfiinţarea formelor de executare emise anterior, precum şi emiterea unor noi forme de executare conform dispoziţiilor din prezenta hotărâre.

Faţă de inculpatul B., văzând art. 124, alin. (1) C. pen., instanţa a luat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

Totodată, constatând că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013 şi văzând prevederile art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 instanţa a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi va înlocui această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an şi 6 luni. Totodată, instanţa a anulat şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013 şi a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. (1) C. pen. instanţă a contopit cele două măsuri educative, astfel cum au fost înlocuite, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză şi a luat faţă de inculpatul B. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

Cu privire la inculpatul C., instanţa a luat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

Constatând că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentinţa penală nr. 2280 din 07 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 02 decembrie 2014, în temeiul art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 instanţa a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013 şi o va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an.

În baza art. 129, alin. (1) C. pen. instanţa a contopit măsurile educative astfel aplicate şi a luat faţă de inculpatul C. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 124, alin. (1) C. pen. instanţa a luat faţă de inculpatul D. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpatul E. instanţa a luat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen., şi art. 113, alin. (3) C. pen.

Totodată, având în vedere că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului E. prin Sentinţa penală nr. 1466 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 10 octombrie 2012, în temeiul art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) clin Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1466 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 10 octombrie 2012 şi va înlocui această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În baza art. 129, alin. (1) C. pen. a contopit măsurile educative astfel aplicate şi a luat faţă de inculpatul E. măsura cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G., în temeiul art. 124, alin. (1) C. pen. instanţa a luat faţă de acesta măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (3) C. pen.

De asemenea, având în vedere că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului G. la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014, instanţa a descontopit pedeapsa în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 C. pen. - art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. d) C. pen., art. 375 C. proc. pen. cu referire la art. 374, alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396, alin. (10) C. proc. pen.

- a menţinut dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 16 ianuarie 2014, precum şi dispoziţia de înlocuire a acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv pe o durată 1 an şi 6 luni.

În temeiul art. 129, alin. (1) C. pen. instanţa a luat faţă de inculpatul G. o singură măsură educativă pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii în prezenta cauză precum şi pentru cea aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 16 ianuarie 2014, respectiv măsura internării într-un centru educativ pentru o durată de 2 ani.

În temeiul art. 129, alin. (2), lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, astfel cum a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014, pe care o va majora cu un an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă în cuantum de 5 ani închisoare.

În baza art. 45, alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsă complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 45, alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsă accesorie a interzicerii cu exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. (1) şi alin. (3) C. pen.

Instanţa a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, a perioadei executate din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014 şi a dispus şi desfiinţarea formelor de executare emise în baza Sentinţa penală nr. 1929 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 21 octombrie 2014 şi emiterea unor noi forme de executare conform dispoziţiilor din prezenta hotărâre.

Soluţionarea acţiunii civile

Instanţa a luat act că persoanele vătămate SC H. SA, I., J. şi K. nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată în cauză de persoana vătămată L., potrivit dispoziţiilor art. 19, alin. (5) C. proc. pen., repararea prejudiciului material şi moral se face "potrivit legii civile" ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispoziţiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, cât şi la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acţiunii civile acţiunii penale fiind expres reglementate în C. proc. pen.

Instanţa a reţinut că răspunderea civilă a inculpaţilor A., B., C. şi D. este întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, alin. (1) şi (2) C. civ. potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Instanţa a reamintit că acţiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă şi integrală a pagubelor cauzate prin infracţiunea săvârşită. Conform art. 1357 C. civ., "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare" iar conform art. 1382 C. civ. "cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat".

Exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exerciţiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptului ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei.

Astfel, în procesul penal în cazul în care părţile civile exercită acţiunea civilă, instanţa are obligaţia de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăţie s-a produs un prejudiciu şi în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiţii răspunderea civilă delictuală fiind condiţionată de existenţa unui prejudiciu, rezultă că existenţa acestuia, întinderea lui şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă trebuie dovedite.

Rezultă deci pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu, cât şi valoarea acestuia. Tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs, întrucât în caz contrar s-ar transforma într-o îmbogăţire rară temei legal a persoanei care solicită plata despăgubirilor.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere soluţia dispusă în latura penală, apreciind că pretenţiile formulate sunt întemeiate şi văzând prevederile art. 397, alin. (1) raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1372, art. 1382 C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulate de persoana vătămată constituită parte civilă L. şi a obligat în solidar pe inculpaţii A. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente M.), B. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente N. şi O.), C. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P. şi Q.) şi D. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R.), la plata către acesta a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

Având în vedere soluţia de condamnare şi în raport cu prevederile art. 274, alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., instanţa a obligat pe fiecare dintre inculpaţii A. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente M.), B. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente N. şi O.), C. (în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P. şi Q.) şi D. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R.), E., F. şi G. la plata a câte 1.775 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 275 lei aferentă fazei de urmărire penală şi 1.500 lei aferentă fazei de judecată, pentru fiecare dintre inculpaţi, urmând ca onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, av. S. pentru inculpatul G. - delegaţie nr. 1454 din 15 septembrie 2014, av. Ş. pentru inculpatul F. - delegaţie nr. 14583 din 15 septembrie 2014, av. T. pentru inculpatul D. - delegaţie nr. 1451 din 15 septembrie 2014, av. Ţ. pentru inculpatul E. - delegaţie nr. 1452 din 15 septembrie 2014, av. U. pentru inculpatul C. - delegaţie nr. 1450 din 15 septembrie 2014, av. V. pentru inculpatul B. - delegaţie nr. 1449 din 15 septembrie 2014, av. X. pentru inculpatul A. - delegaţie nr. 1448 din 15 septembrie 2014 în cuantum de 750 lei fiecare, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei şi să rămână în sarcina statului.

Împotriva sentinţei a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi inculpatul F..

În motivarea apelului, procurorul a criticat nelegalitatea sentinţei apelate sub aspectul nelegalităţii pedepselor aplicate faţă de inculpaţii B., C. şi E. având în vedere următoarele:

Inculpatul B.

Infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013, aspect ce rezultă din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei.

Pe acest fond, instanţa a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012, respectiv ale art. 129, alin. (1) C. pen. S-a considerat că soluţia instanţei este nelegală pentru următoarele argumente:

- art. 22, alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012 reglementează ipoteza revocării suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, nu însă şi situaţia anulării unei asemenea modalităţi de executare a pedepsei închisorii

- având în vedere topografia art. 15 şi 22 din Legea nr. 187/2012, rezultă că dispoziţiile ultime prezintă caracter special şi derogatoriu prin raportare la cele dintâi, privind regimul sancţionator aplicabil minorilor care au săvârşit infracţiuni atât sub imperiul C. pen. din 1969, cât şi sub incidenţa noilor reglementări. În consecinţă, s-a considerat că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, inclusiv în ceea ce priveşte anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei, nu sunt aplicabile inculpaţilor minori.

- dispoziţiile art. 85 C. pen. din 1969 stabilesc că suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune concurentă pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. În consecinţă, chiar şi în situaţia în care s-ar considera că este legală aplicarea coroborată a prevederilor art. 22, alin. (2) şi (4) şi 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012, anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate inculpatului B. nu ar fi practic posibilă întrucât pentru infracţiunile ce formează obiectul cauzei deduse judecăţii sunt incidente dispoziţiile C. pen. în vigoare, mai favorabile inculpatului minor faţă de legea penală anterioară, dispoziţii care stabilesc cu titlu de pedepse penale pentru inculpaţii minori la data săvârşirii faptei doar măsurile educative.

Inculpatul C.

S-a considerat că dispoziţia instanţei de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013 şi înlocuire a pedepsei cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an, în baza art. 22, alin. (2) şi (4) cu referire la art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012, este, de asemenea, nelegală, pentru aceleaşi argumente ca cele prezentate anterior.

Inculpatul E.

Conform fişei de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei, inculpatul E. a fost condamnat pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii prin Sentinţele penale nr. 1446 din 28 septembrie 2012, definitivă prin nerecurare la data de 10 octombrie 2012, respectiv nr. 1960 din 31 octombrie 2013, definitivă prin nerecurare la 20 noiembrie 2013, ambele pronunţate de Judecătoria Bacău.

Se constată, de asemenea, că prin Sentinţa penală nr. 1960/2013 s-a dispus modificarea pedepsei aplicate prin Sentinţa nr. 1446/2012, în sensul anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, contopirea pedepselor, stabilindu-se în final o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Pedeapsa dispusă de către instanţă în cauză este nelegală pentru următoarele considerente:

- în primul rând, instanţa şi-a întemeiat în drept dispoziţia de anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1466/2012 a Judecătoriei Bacău pe art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care însă reglementează regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969. Se observă că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată conform legii penale anterioare a fost analizată de legiuitor la art. 16 din Legea nr. 187/2012.

- în al doilea rând, potrivit art. 865 C. pen. 1969, în cazul anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere se aplică în mod corespunzător prevederile art. 85 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ. În consecinţă, este necesar ca pentru noua infracţiune concurentă să fie aplicată pedeapsa închisorii. Această condiţie nu poate fi îndeplinită în mod practic dat fiind faptul că infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite de către inculpat în timpul minorităţii, iar faţă de acesta poate fi dispusă doar o măsură educaţi vă,conform C. pen. în vigoare.

De asemenea, s-a criticat sentinţa apelată sub aspectul netemeinicie pedepsei stabilite faţă de inculpatul G. având în vedere următoarele:

Analizând fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei, se constată că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru infracţiuni contra patrimoniului (tâlhărie calificată, furt calificat), săvârşite fie în timpul minorităţii, fie după împlinirea vârstei majoratului. În aceste condiţii, se reţine faptul că inculpatul dovedeşte perseverenţă infracţională, fără a conştientiza în mod real gravitatea şi consecinţele faptelor sale.

Faţă de considerentele prezentate, şi având în vedere dispoziţiile art. 124 alin. (3) C. pen. care stabilesc că măsura educativă a internării într-un centru educativ poate fi prelungită pe o durată care să nu depăşească maximul prevăzut de lege, respectiv 3 ani, dacă minorul este judecat pentru o infracţiune concurentă, s-a considerat că se impunea ca instanţa să dispună faţă de inculpat, prin raportare la Sentinţa penală nr. 1960/2013 a Judecătoriei Bacău, măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o durată maximă de 3 ani, urmând ca pedeapsa închisorii de 4 ani aplicată prin sentinţa penală 1929/2014 a Judecătoriei Bacău să fie majorată în mod corespunzător.

Curtea va avea în vedere şi motivele expuse oral de apărătorul inculpatului F. consemnate în preambulul acestei decizii care nu vor mai fi reluate, ci numai analizate.

Analizând sentinţa penală apel în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea de Apel Bacău a constatat că este fondat doar apelul procurorului pentru considerentele ce se vor înfăţişa în continuare.

Instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă.

Hotărârea atacată este nelegală sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012 în cazul inculpaţilor minori B., C. şi E.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 în cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea pentru fapte comise în timpul minorităţii se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracţiuni, pedeapsa închisorii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.

Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi înlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau, după care:

a) dacă noua infracţiune a fost comisă în timpul minorităţii, se stabileşte şi pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea.

În speţă, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile, infracţiunile deduse judecăţii fiind comise înainte de rămânerea definitivă a hotărârilor prin care inculpaţii B., C. şi E. au fost condamnaţi cu suspendarea condiţionată sau suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei,

Din fişa de cazier judiciar a inculpaţilor rezultă următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău inculpatul B. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării

Prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013 inculpatul B. a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării.

Prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013 inculpatul C. a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării.

Prin Sentinţa penală nr. 2280 din 07 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 02 decembrie 2014 s-a aplicat inculpatului C. măsura educativă neprivativă de libertatea a asistării zilnice.

Prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 20 noiembrie 2013 inculpatul E. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Faptele deduse judecăţii au fost comise de inculpaţi în perioada 10 decembrie 2011 - 28/29 iunie 2012.

În aceste condiţii Curtea de Apel Bacău a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea 278/2012, potrivit cărora regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. anterior. Ca urmare, reţinerea unei infracţiuni concurente în sarcina minorului va atrage anularea suspendării condiţionate. În acest fel, pedeapsa cu închisoarea devine una executabilă, ceea ce atrage incidenţa, într-o a doua etapă, a prevederilor art. 21 din aceeaşi lege.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 278/2012 pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol în cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea prevăzută la alin. (1) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

Astfel, Curtea de Apel Bacău a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul B. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 a înlocuit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentinţa penală nr. 2280 din 07 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 02 decembrie 2014.

În baza art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013.

În baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a înlocuit pedeapsa de 1 an închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an.

A constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului E. prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 20 noiembrie 2013.

În baza art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 20 noiembrie 2013.

În baza art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 a înlocuit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

În ceea ce priveşte măsura educativă pentru infracţiunile deduse judecăţii, s-a dispus ca aceasta se va aplica în condiţiile art. 125 alin. (3) C. pen., potrivit cărora dacă minorul este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul de 5 ani.

Aşa fiind raportat la gradul de pericol social al infracţiunilor deduse judecăţii, antecedentele penale ale inculpaţilor, Curtea de Apel Bacău a dispus:

Pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen., în baza 125 alin. (3) C. pen. a dispus prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul B.: internare într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

Pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen. în baza 125 alin. (3) C. pen. şi 129 alin. (1) C. pen. a dispus prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an luni cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul C.: internare într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

Pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen., şi art. 113, alin. (3) C. pen. în baza 125 alin. (3) C. pen. s-a dispus prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul E.: internare într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 125 alin. (3) C. pen. s-a dispus deducerea din măsura educativă durata reţinerii de 24 de ore din data de 25 mai 2012.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicabile inculpaţilor G. şi F., Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Sub aspectul măsurii educative aplicate inculpaţilor, minori la data săvârşirii faptei, Curtea de Apel Bacău a constatat că s-a făcut, potrivit art. 115 alin. (2) C. pen., o justă apreciere a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Curtea de Apel Bacău a apreciat că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului G. în cuantum de 5 ani închisoare pentru infracţiunea comisă, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Instanţa de apel a mai reţinut că nu poate avea în vedere critica formulată de inculpatul F., în apel cu privire la greşita individualizare a măsurii educative aplicate, întrucât, în cauză, prima instanţă a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a măsurii educative, căreia i-a dat eficienţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumul stabilit şi principiul proporţionalităţii, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate ale inculpatului, aşa încât nu se impune reducerea cuantumului măsurii educative aplicate, întrucât ar fi excesiv în raport cu aspectele concrete ale cauzei şi ar afecta scopul acesteia.

S-a mai reţinut că inculpatul F. a mai săvârşit infracţiuni pentru care i s-a mai aplicat măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 4 ani, iar concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Bacău rezultă că riscul de săvârşire a unor fapte penale este crescut, astfel că numai o măsură educativă de internare într-un centru de detenţie pe o perioadă maximă de 5 ani este în măsură este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Referitor la motivul de apel privind deducerea perioadei executate de inculpatul G., Curtea de Apel Bacău a apreciat că este întemeiat având în vedere că a fost arestat la data de 14 mai 2014 în vederea executări pedepsei aplicate prin Sentinţa nr. 1929 din 02 octombrie 2014 a Judecătoriei Bacău, astfel că se impune deducerea perioadei executate de la această dată la zi.

În ceea ce priveşte motivul de apel al procurorului care a apreciat că în mod greşit au fost obligaţi inculpaţii minori la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente deoarece potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a reţinut că inculpaţii sunt obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în caz de condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei, astfel încât acest motiv al apelului Parchetului este nefondat.

În pofida faptului că dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. pen. nu reglementează plata cheltuielilor avansate de stat în caz de aplicare a unor măsuri educative inculpatului minor, Curtea de Apel Bacău nu a putut să-şi însuşească opinia procurorului, care apreciază că aceste cheltuieli rămân în sarcina statului, întrucât în cauza de faţă inculpaţii minori se află într-o evidentă culpă procesuală ca urmare a săvârşirii faptelor supuse judecăţii ce au constituit obiectul prezentului proces penal.

În atare condiţii, constatând culpa procesuală a părţilor, s-a reţinut de către instanţa de apel că în mod corect au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente, făcând aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Având în vedere aceste motive, Curtea de Apel Bacău în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei apelate, a dispus reţinerea cauzei spre rejudecare şi, în fond a dispus în sensul celor menţionate mai sus.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel s-a dispus că vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b1) noul C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul F. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) noul C. proc. pen. s-a dispus obligarea apelantului inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Faţă de aceste considerente:

Prin Decizia penală nr. 1300 din 18 decembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/180/2014, a dispus următoarele .

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 1210 din 09 septembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/280/2014 sub aspectul laturii penale.

A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul B. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 a înlocuit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

Pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen. în baza 125 alin. (3) C. pen. a prelungit măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul B.: internare într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivativă de libertatea a asistării zilnice, prin Sentinţa penală nr. 2280 din 07 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 02 decembrie 2014.

În baza art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013.

În baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a înlocuit pedeapsa de 1 an închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an.

Pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen. raportat la art. 234, alin. (1), lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen. şi art. 113, alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. şi art. 5, alin. (1) C. pen. în baza 125 alin. (3) C. pen. şi 129 alin. (1) C. pen. a prelungit măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an luni cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul C.: internare într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

A constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului E. prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 20 noiembrie 2013.

În baza art. 15, alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 20 noiembrie 2013.

În baza art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 a înlocuit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

Pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77, lit. a) C. pen., şi art. 113, alin. (3) C. pen. în baza 125 alin. (3) C. pen. a prelungit măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani cu 6 luni.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul E.: internare într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 125 alin. (3) C. pen. a dedus din măsura educativă durata reţinerii de 24 de ore din data de 25 mai 2012.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G. perioada executată de la 14 mai 2014 la zi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) noul C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul F. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) noul C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1300 din 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/180/2014, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată la data de 18 martie 2016, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/180/2014.

Înalta Curte a constatat că prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a arătat că prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) (art. 16), art. 22 alin. (2) şi (4), art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, atât instanţa de fond cât şi cea de control judiciar, a modificat substanţial şi eronat regimul sancţionator aplicat inculpaţilor minori B., C. şi E. aplicând acestora pedepse cu închisoarea ce sunt incompatibile în raport cu regimul sancţionator al inculpaţilor minori care presupune numai aplicarea de măsuri educative în conformitate cu dispoziţiile art. 114 alin. (2) şi următoarele C. pen.

Prin Încheierea nr. 106/RC din data de 31 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/180/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1300 din 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/180/2014.

A menţinut delegaţiile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B., C. şi E.

A trimis cauza la Completul C9 în vederea judecării recursului în casaţie.

A stabilit termen la 14 aprilie 2016, cu citarea părţilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la Completul C9, sub nr. x/1/2016.

În cadrul dezbaterilor, în faţa instanţei de recurs la data de 14 aprilie 2016, Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că susţine recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind pe inculpaţii B., C. şi E.

A susţinut că prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 22 alin. (2) şi (4), art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar, au modificat substanţial şi eronat regimul sancţionator aplicat inculpaţilor minori, aplicând acestora pedepse cu închisoarea ce sunt incompatibile cu legislaţia în vigoare.

În esenţă, a arătat că inculpaţii B., C. şi E. au comis trei infracţiuni în timpul minorităţii şi anume infracţiunea de tâlhărie, infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată şi infracţiunea de tâlhărie calificată. A arătat că inculpatul B. a comis trei astfel de infracţiuni la 10 decembrie 2011, 11 ianuarie 2012 şi 28 din 29 iunie 2012, inculpatul C. la 10 decembrie 2011 şi 11 ianuarie 2012, iar inculpatul E. a comis o singură infracţiune de tâlhărie la data de 10 decembrie 2011. A mai arătat că instanţele au dispus în prezenta cauză aplicarea măsurii educative a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani în cazul inculpaţilor B. şi C. şi pe o durată de 1 an şi 6 luni în cazul inculpatului E.

A susţinut că în mod corect instanţa a constatat faptul că infracţiunile comise de cei trei inculpaţi în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care au fost condamnaţi anterior şi care se regăsesc în cazierele judiciare aflate la filele 124 şi urm. din dosar, însă, aplicând greşit dispoziţiile la care a făcut anterior referire, a modificat substanţial şi eronat regimul sancţionator aplicat inculpaţilor minori. Practic, trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012, care cuprind norme de aplicare generală. A arătat că potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 "măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal", situaţie în care se află şi inculpaţii E., B. şi C. întrucât pentru infracţiunile comise anterior au fost condamnaţi la pedepse cu închisoare cu suspendare condiţionată sau sub supraveghere. A arătat că potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr 187/2012 "regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969".

A mai arătat că în Capitolul IV din Legea nr. 187/2012 legiuitorul a prevăzut dispoziţii speciale, derogatorii privind regimul sancţionator aplicabil inculpaţilor minori, respectiv în art. 17 din Legea nr. 187/2012 se prevede că în aplicarea dispoziţiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit C. pen. din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de C. pen. Or, în acest text de lege nu se regăseşte dispoziţia prev. de art. 15 alin. (2) potrivit căreia regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969. A susţinut că absenţa acestei dispoziţii este logică întrucât potrivit legislaţiei în vigoare minorilor nu li se mai poate aplica pedepse cu închisoare, ci doar măsuri educative.

În continuare, a arătat că potrivit art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/2012 măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen., iar în cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracţiuni, pedeapsa închisorii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani, ceea ce, în speţă, instanţa a aplicat, dar a aplicat în mod greşit pentru că infracţiunile comise anterior sunt concurente cu cele din prezenta cauză.

În cazul inculpatului E. a solicitat să se dispună:

- înlăturarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 referitor la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău;

- înlăturarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3), art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012 privind înlocuirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie;

- în baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 urmează a se dispune menţinerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei Bacău;

- luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an şi 6 luni aplicată în prezenta cauză.

A susţinut că nu este de acord cu opinia procurorului care a redactat motivele recursului în casaţie, în sensul de a se dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpat, întrucât s-ar agrava situaţia inculpatului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. a solicitat înlăturarea aceloraşi dispoziţii dispuse ca şi în cazul inculpatului E., menţinerea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 a Judecătoriei Bacău şi luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani aplicată în prezenta cauză.

A arătat că nu susţine solicitarea din motivele de recurs în casaţie de a se dispune ca măsura educativă privativă de libertate a internării să fie executată într-un centru de detenţie, întrucât în prezenta cale extraordinară de atac nu se poate agrava situaţia inculpaţilor şi nici nu se poate face o reindividualizare a pedepsei (situaţie identică pentru toţi inculpaţii).

În cazul inculpatului B. a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 22 alin. (2) şi (4), art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, menţinerea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare şi a pedepsei de 1 an închisoare şi luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani aplicată în prezenta cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând atât hotărârea pronunţată de instanţa de fond cât şi hotărârea pronunţată de instanţa de apel, raportat la criticile invocate de Ministerul Public în prezentul recurs în casaţie, constată că acesta este fondat şi îl va admite, pentru următoarele considerente:

Se constată că ambele instanţe au aplicat greşit pedepsele inculpaţilor minori privind închisoarea prin reţinerea disp. art. 22 alin. (2) şi (4) rap la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 (în ceea ce priveşte instanţa de fond) şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/201215 (în ceea ce priveşte instanţa de apel), în raport cu dispoziţiile art. 114 C. pen., pedepse care nu corespund criteriilor regimului răspunderii penale a minorului.

Pe de o parte, reglementările dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 vizează aplicarea şi executarea sancţiunilor penale, în mod generic, regim care nu este aplicat inculpaţilor minori din cauza prezentă.

Dispoziţiile tranzitorii privind regimul sancţionator aplicat minorilor sunt cele prevăzute la Cap. IV din Legea nr. 187/2012.

Minorul este o categorie juridică distinctă cu drepturi şi răspunderi limitate, această diminuare de responsabilităţi fiind consacrată în primul rând prin dispoziţiile cu caracter penal.

Potrivit dispoziţiilor C. pen. anterior (1969), precum şi celor C. pen. actual, regimul sancţionator aplicabil minorilor este reglementat, în mod distinct, normele penale referitoare la minoritate fiind menţionate în titluri separate din Partea generală a C. pen., Titlul V, în ambele Coduri (C. pen. din 1969 şi C. pen. actual).

Astfel, în ceea ce priveşte sancţiunile aplicabile minorilor în C. pen. din 1969, potrivit dispoziţiilor art. 100, faţă de minorul care răspunde penal se putea lua o măsură educativă ori i se putea aplica o pedeapsă, ţinând cont de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui etc.

În C. pen. în vigoare, în art. 114 se prevede că "faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate" şi doar în situaţia în care minorul a mai săvârşit o infracţiune, în anumite condiţii, sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, se ia o măsură educativă privativă de libertate.

Astfel, legiuitorul a instituit că vârsta constituie un element suficient pentru prezumarea pubertăţii, stabilind vârsta de la 14 ani ca element de referinţă pentru debutul acestei perioade din dezvoltarea psihofiziologică a unei persoane.

Prin urmare, răspunderea penală a minorului este condiţionată iniţial de un anumit grad de maturizare somatică care prefigurează conceptul de discernământ.

Astfel, aplicând dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 cele două instanţe nu au ţinut cont de criteriul esenţial şi special în aplicarea regimului sancţionator în cauza de faţă, respectiv al minorului, dispoziţiile menţionate anterior fiind unele cu caracter general ce vizează măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În mod distinctiv/particular, ambele instanţe, au omis a se observa că în sarcina inculpatului E. nu a fost dispusă măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată prin hotărârile definitive anterioare (ci în sarcina acestuia s-a reţinut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) pentru a se reţine disp. art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 care vizează, în mod expres şi limitativ că: "măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal."

Totodată, se constată că ambele instanţe au greşit când au dispus aplicarea disp. art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012 (în ceea ce priveşte instanţa de fond) şi art. 21 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 187/2012 (în ceea ce priveşte instanţa de apel).

Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 prevede înlocuirea cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani, în cazul în care suspendarea executării unei pedepse prevăzute cu închisoarea prev. la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea de infracţiuni.

Art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 prevede situaţia în care instanţa revocă suspendarea şi înlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune.

Aceste dispoziţii au în vedere două instituţii, respectiv de revocare şi înlocuire a suspendării executării unei pedepse cu condiţia ca în cazul în care suspendarea executării unei pedepse prevăzute cu închisoarea la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea de infracţiuni (situaţia aplicabilă pentru înlocuire prev. la alin. (2) şi infracţiunile să fie comise în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii - situaţia aplicabilă la alin. (4).

Or, în cauză, pe de o parte, nu este vorba de o revocare a dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei care să se fi revocat din alte cauze decât comiterea de noi infracţiuni; iar pe de altă parte, infracţiunile deduse judecăţii (din 10 decembrie 2011: 11 ianuarie 2012 şi 28 din 29 iunie 2012) nu au fost comise în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, termen stabilit prin Sentinţele penale nr. 1960 din 31 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău, (definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014) a Curţii de Apel Bacău nr. 1489 din 15 septembrie 2013 a Judecătoriei Bacău (definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013 faţă de inculpaţii B. şi C.).

Prin urmare, faptele deduse judecăţii fiind comise de inculpaţi în perioada 10 decembrie 2011-28 din 29 iunie 2012, nu este vorba despre fapte comise în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii pentru a se face aplicarea art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

De asemenea, în cauză nu este vorba nici de o revocare a suspendării executării unei pedepse cu închisoarea, care să se fii dispus deja, în sensul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru a se dispune înlocuirea cu măsura educativă a internării într-un centru educativ, situaţie care în mod greşit a fost reţinută de instanţa de fond prin aplicarea disp. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

Se mai constată că alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 187/2012 prevede înlocuirea pedepsei închisorii executabile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, iar alin. (3) are în vedere pluralitatea de infracţiuni situaţie în care înlocuirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

Cu privire la interpretarea acestor dispoziţii, respectiv art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, s-a pronunţat prin Decizia nr. 18 din data de 15 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/1/2014/HP/P, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, respectiv: "dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal pedeapsa închisorii executabile mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani".

Astfel, în esenţă, în Decizia nr. 18 din 15 septembrie 2019 s-au dispus următoarele:

"În asigurarea aplicării legii penale în timp, a caracterului mai favorabil al acesteia la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziţii ale Codului penal referitoare şi la minoritate, în ceea ce priveşte situaţia condamnaţilor minori la pedepse cu închisoarea, voinţa expresă a legiuitorului a fost de a reglementa în norme tranzitorii situaţia acestora.

Aşadar, prin conţinutul lor şi locul unde au fost prevăzute de către legiuitor, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter de norme tranzitorii, reprezentând o reglementare ce are un caracter special, în raport cu dispoziţiile art. 125 din Codul penal.

Această natură juridică a dispoziţiilor menţionate rezultă explicit din prevederea lor în Titlul I "Dispoziţii privind aplicarea în timp a legii penale", Cap. II "Dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor", ceea ce îi conferă normei şi un conţinut distinct, în raport cu prevederile art. 125 C. pen. în vigoare, referitoare la măsura educativă a internării într-un centru de detenţie.

Din perspectiva tehnicii de reglementare a conţinutului dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, legiuitorul a introdus condiţii diferite decât cele care conferă aplicabilitate de sine stătătoare măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, prevăzută la art. 125 din Codul penal.

Astfel, caracterul mai favorabil al normei statuate în art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 este dat de obligativitatea înlocuirii pedepsei executabile sau pedepsei rezultante executabile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, a cărei durată este diferită de cea prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I C. pen. (2 la 5 ani) şi anume este egală eu durata pedepsei închisorii.

Voinţa legiuitorului în conţinutul acestei norme a fost de a înlocui numai sancţiunea pedepsei executabile sau a pedepsei rezultante executabile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, natura juridică a acesteia fiind mai blândă, însă ca durată ea urmează să fie egală cu pedeapsa aplicată, fără a se face vreo referire la limitele măsurii statuate în art. 125 alin. (2) din Codul penal, respectiv de 5 ani.

În alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 187/2012 se prevede criteriul duratei exprese de 15 ani a măsurii internării într-un centru de detenţie, atunci când pedeapsa închisorii aplicată pentru infracţiuni comise de minori depăşeşte 20 de ani.

Din interpretarea art. 21 alin. (1) - (3) din norma mai sus menţionată rezultă că pedeapsa executabilă sau pedeapsa rezultantă în cazul pedepsei executabile aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii mai mare de 15 ani, care însă nu depăşeşte 20 de ani, se înlocuieşte cu măsura internării într-un centru de detenţie pe o durată de 15 ani, în caz contrar creându-se o situaţie de inegalitate de tratament în aplicarea acestei norme, în raport cu ipoteza reglementată în alin. (2).

În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată în aplicarea dispoziţiilor art. 6 C. pen. cu referire la art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 187/2012, că:

- pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii, al cărei cuantum este până la 15 ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, şi nicidecum cu perioada de 5 ani prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I C. pen.;

- pedeapsa executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii mai mare de 15 ani, însă care nu depăşeşte 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani."

Prin urmare şi faţă de aceste dispoziţii obligatorii ale Hotărârii nr. 18/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, rezultă că disp. art. 21 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 187/2012, vizează pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii, nefiind vorba în mod expres despre modalitatea de executare privind suspendarea condiţionată a executării pedepselor (inc. B. şi inc. C.) sau modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor (inc. E.) cum este cazul inculpaţilor de faţă.

Oricum, chiar dacă interpretarea disp. art. 21 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 187/2012 nu ar avea în vedere modalitatea efectivă de executare a pedepsei reţinută prin hotărâri definitive anterioare, respectiv în regim de detenţie sau suspendare a executării pedepsei sub supraveghere sau suspendare condiţionată, dispoziţia de anulare a pedepselor (regim privativ/neprivativ de libertate, după caz) nu îşi are aplicabilitatea, ci dimpotrivă dispoziţiile privind regimul sancţionator stabilit prin sentinţe definitive anterioare pentru fapte săvârşite în perioada minorităţii, se menţin, acestea neputând fi înlăturate, anulate sau înlocuite, în baza dispoziţiilor Legii nr. 187/2012, însă se va face aplicarea disp. art. 114 alin. (1), (2) lit. b) rap la art. 125 alin. (1), (2) C. pen. şi se va dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie.

Critica parchetului din concluziile orale în sensul că nu susţine motivele din recursul parchetului, formulat în scris, în sensul de a se dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpat, întrucât s-ar agrava situaţia inculpaţilor C., E. şi B. nu poate fi primită de Înalta Curte întrucât aceste dispoziţii au fost reţinute de instanţa de apel, astfel încât nu poate fi vorba de o agravare a situaţiei juridice în sarcina inculpaţilor în discuţie, ce s-ar putea dispune în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Pentru aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1300 din data de 18 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/180/2014 privind pe inculpaţii B., C. şi E.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 1210 din data de 09 septembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/180/2014 şi rejudecând:

Referitor la inculpatul B.

Va înlătura din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin Decizia nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Va înlătura din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

Va înlătura din decizia penală atacată dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3), respectiv art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012 privind înlocuirea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

Va menţine suspendarea condiţionată a executării pedepselor potrivit sentinţelor penale menţionate.

Va constata că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (1), (2) lit. b) rap. la art. 125 alin. (1), (2) C. pen. va dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzute de dispoziţiile art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. şi art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 113 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Referitor la inculpatul C.

Va înlătura din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău rămasă definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013.

Va înlătura din decizia penală atacată dispoziţiile art. 21 alin. (1) [respectiv art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012] privind înlocuirea pedepsei de 1 an închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie (măsura educativă a internării într-un centru educativ aplicată de instanţa de judecată).

Va menţine suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 a Judecătoriei Bacău.

Va constata că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice prin Sentinţa penală nr. 2280 din 7 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 2 decembrie 2014 prin sentinţa penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (1), (2) lit. b) rap. la art. 125 alin. (1), (2) C. pen. va dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. şi art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 113 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.

Referitor la inculpatul E.

Va înlătura din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 referitor la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de judecătoria Bacău.

Va înlătura dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3), art. 22 alin. (2) şi (4) din legea nr. 187/2012 privind înlocuirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie (centru educativ).

Va constata că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin nerecurare la data de 20 noiembrie 2013.

Va menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 a judecătoriei Bacău.

În temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (1), (2) lit. b) rap la art. 125 alin. (1), (2) C. pen. va dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 113 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 125 alin. (3) C. pen. va deduce din măsura educativă durata reţinerii de 24 de ore din data de 25 mai 2012.

Va înlătura din decizia penală atacată şi din Sentinţa penală nr. 1210 din 9 septembrie 2015 dispoziţiile contrare prezentei decizii, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale menţionate.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1300 din data de 18 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/180/2014 privind pe inculpaţii B., C. şi E.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 1210 din data de 09 septembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/180/2014 şi rejudecând:

Referitor la inculpatul B.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin Decizia nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 05 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3), respectiv art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012 privind înlocuirea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

Menţine suspendarea condiţionată a executării pedepselor potrivit sentinţelor penale menţionate.

Constată că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău definitivă prin Decizia penală nr. 39 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin neapelare la data de 17 septembrie 2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (1), (2) lit. b) rap. la art. 125 alin. (1), (2) C. pen. dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzute de dispoziţiile art. 233 C. pen., complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. Rap. la art. 233 C. pen. şi art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art, 113 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art, 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Referitor la inculpatul C.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău rămasă definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţiile art. 21 alin. (1) [respectiv art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012] privind înlocuirea pedepsei de 1 an închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie (măsura educativă a internării într-un centru educativ aplicată de instanţa de judecată).

Menţine suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 a Judecătoriei Bacău.

Constată că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 1489 din 5 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin nerecurare la data de 17 septembrie 2013, respectiv aplicarea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice prin Sentinţa penală nr. 2280 din 7 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la data de 2 decembrie 2014 prin sentinţa penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (1), (2) lit. b) rap. la art. 125 alin. (1), (2) C. pen. dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen.,, complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. şi art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 113 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.

Referitor la inculpatul E.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 referitor la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 pronunţată de judecătoria Bacău.

Înlătură dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3), art. 22 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 187/2012 privind înlocuirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centrii de detenţie (centru educativ).

Constată că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău definitivă prin nerecurare la data de 20 noiembrie 2013.

Menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1960 din 31 octombrie 2012 a judecătoriei Bacău.

În temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (1), (2) lit. b) rap la art. 125 alin. (1), (2) C. pen. dispune luarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie faţă de inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 113 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 125 alin. (3) C. pen. deduce din măsura educativă durata reţinerii de 24 de ore din data de 25 mai 2012.

Înlătură din decizia penală atacată şi din Sentinţa penală nr. 1210 din 9 septembrie 2015 dispoziţiile contrare prezentei decizii, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale menţionate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B., C. şi E., în cuantum de câte 260 lei se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2016.

Procesat de GGC - GV