Execution of European Arrest Warrant for computer fraud and discretionary refusal grounds under Romanian Law no. 302/2004

Decizia nr. 1407/2015

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

I. Prin sentinţa nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/46/2015, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În baza art. 107 raportat la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Santa Cruz de Tenerife, Spania, la data de 20 martie 2015, în procedura simplificată nr. x/2014 şi arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

În baza art. 103 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

S-a constatat că în cursul procedurii executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând de la 30 septembrie 2015, ora 14:00, până la data de 01 octombrie 2015, ora 14:00, iar prin Încheierea nr. x/F din 01 octombrie 2015, faţă de aceasta s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar începând cu data de 01 octombrie 2015.

S-a dispus ca sentinţa să fie comunicată persoanei solicitate şi autorităţilor prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:

La data de 30 septembrie 2015, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/46/2015, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A.

Sesizarea parchetului a avut la bază semnalarea introdusă în Sistemul de informaţii Schengen, potrivit prevederilor art. 102 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Santa Cruz de Tenerife.

Din conţinutul semnalării a rezultat că, persoana solicitată A., în vara anului 2014, împreună cu alţi români constituiţi într-un grup infracţional organizat, în calitate de şef al acestui grup, au comis mai multe infracţiuni de înşelăciune informatică, prin prezentarea în mod fraudulos a unor oferte fictive de reşedinţe pentru închiriere, obţinând în acest mod beneficii economice, în valoare de peste 30.000 euro.

Faptele sunt pedepsite de art. 250-1 şi 570-bis 1, C. pen. spaniol şi se regăsesc şi în legislaţia română, fiind sancţionate ca infracţiuni potrivit prevederilor art. 367 C. pen. român, art. 249 şi de art. 244 alin. (2) C. pen. român, pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin ordonanţa din 30 septembrie 2015, a luat măsura reţinerii pe timp de 24 de ore, începând cu data de 30 septembrie 2015, ora 14,00, până la data de 01 octombrie 2015, ora 14,00.

Curtea de Apel Piteşti a constatat că persoana solicitată a fost informată de parchet cu privire la acuzaţiile care i se aduc de către autorităţile spaniole, respectându-se astfel dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, completată.

La termenul de judecată din 01 octombrie 2015, a fost identificată de instanţă persoana solicitată, ocazie cu care aceasta nu a ridicat obiecţiuni în legătură cu identitatea sa şi a declarat că nu este de acord cu predarea.

Curtea de Apel Piteşti, prin încheierea din aceeaşi dată, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, privind arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, reţinând că nu există niciun fel de risc pentru ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor în faţa autorităţilor judiciare române şi a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de persoană solicitată pe o perioadă de 15 zile, urmând să reanalizeze măsura în momentul primirii mandatului european de arestare.

De asemenea, la data de 16 iunie 2014, prin adeverinţa nr. 141, eliberată de SC B. SRL Piteşti, s-a certificat că sus-numitul este angajat la această unitate cu contractul de muncă încheiat la 6 decembrie 2013, şi are o vechime neîntreruptă în societatea respectivă până la 15 iulie 2014.

Pe timpul cât se află sub control judiciar persoanei solicitate i-au fost impuse obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. a) - c) C. proc. pen. respectiv: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, respectiv Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus ca persoana solicitată să nu depăşească limita teritorială a judeţului Argeş, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei, Curtea de Apel Piteşti.

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (4) C. proc. pen., s-a desemnat Poliţia municipiului Piteşti, ca organ de supraveghere a respectării de către persoana solicitată a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.

A fost atrasă atenţia persoanei solicitate asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la situaţiile ce pot atrage înlocuirea acestei măsuri de prevenţie cu măsura arestării la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea ordonanţei de reţinere din data de 30 septembrie 2015, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/11/5/2015, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

La termenul din 08 octombrie 2015, s-a constatat faptul că parchetul nu a depus la dosar mandatul european de arestare emis de autorităţile spaniole, cauza fiind amânată pentru 13 octombrie 2015, orele 08,30.

La acest din urmă termen, Curtea de Apel Piteşti a parcurs toate etapele prevăzute de art. 103 şi art. 104 din Legea nr. 302/2004, explicându-i persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, drepturile prevăzute de legea română, respectiv: posibilitatea de a-şi da consimţământul la predare şi caracterul irevocabil al acestuia, aducându-i la cunoştinţă conţinutul regulii specialităţii şi posibilitatea de a beneficia de drepturile conferite de aceasta.

Curtea de Apel Piteşti a constatat că sunt respectate dispoziţiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare, că nu au fost formulate obiecţii privind identitatea şi că nu este incident nici unul din motivele de refuz prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege.

În privinţa apărărilor formulate de persoana solicitată, cum că nu este autorul faptelor ce i se impută, Curtea de Apel Piteşti a subliniat că în cadrul acestor proceduri de cooperare judiciară internaţională, nu are abilităţi de a cerceta conţinutul acuzaţiilor, cât şi vinovăţia persoanei în privinţa comiterii faptelor de care este acuzată.

În acest sens, instanţa de fond a explicat persoanei solicitate că este necesar ca în faţa autorităţilor judiciare spaniole să prezinte toate apărările pe care le consideră de cuviinţă, menţionând în cuprinsul prezentei hotărâri nevoia persoanei solicitate de a beneficia de un apărător desemnat din oficiu şi de un interpret de limbă spaniolă.

De asemenea, Curtea de Apel Piteşti a constatat, din conţinutul mandatului european, că hotărârea împotriva persoanei solicitate a fost pronunţată în lipsă, însă autorităţile judiciare spaniole au menţionat că acesta beneficiază de garanţiile juridice prevăzute de art. 520 şi următoarele C. proc. pen. spaniol, rezervate persoanelor în stare de arest.

Deoarece nu s-a identificat niciun motiv de refuz în ce priveşte persoana solicitată, chiar dacă aceasta nu şi-a manifestat consimţământul pentru a fi predată, Curtea de Apel Piteşti, în baza dispoziţiilor nr. 107 raportat la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Santa Cruz de Lenerife, Spania, la data de 20 martie 2015, în procedura simplificată nr. x/2014 şi arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A.

S-a luat lua act că persoana solicitată nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

Având în vedere faptul că procedurile de predare au, potrivit legii, caracter nevoluntar, în baza art. 103 alin. (8)-(10), (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile şi emiterea mandatului de arestare, ce se va executa conform art. 107 alin. (3) teza finală din acelaşi act normativ, începând cu data punerii efective în executare.

S-a luat act că în cursul procedurii executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând de la 30 septembrie 2015, ora 14,00, până la data de 01 octombrie 2015, ora 14,00.

S-a dispus a fi comunicată sentinţa persoanei solicitate şi autorităţilor prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva sentinţei penale nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/46/2015 a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele invocate în susţinerea căii de atac fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând contestaţia formulată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 250-1 şi 570-bis 1, C. pen. spaniol, care se regăsesc şi în legislaţia română, fiind sancţionate ca infracţiuni potrivit prevederilor art. 367 C. pen. român, art. 249 şi de art. 244 alin. (2) C. pen. român, pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate A. că, în vara anului 2014, împreună cu alţi români constituiţi într-un grup infracţional organizat, cu baza pe o insulă din Tenerife, în calitate de şef al acestui grup, au comis mai multe infracţiuni de înşelăciune informatică, prin prezentarea în mod fraudulos a unor oferte fictive de reşedinţe pentru închiriere, obţinând în acest mod beneficii economice, în valoare de peste 30.000 euro.

Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 1190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Santa Cruz de Tenerife, Spania, la data de 20 martie 2015, în procedura simplificată nr. x/2014, faţă de persoana solicitată A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.

Faţă de cele menţionate, instanţa reţine că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile spaniole a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la critica formulată de contestator, în sensul că sunt aplicabile prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) şi lit. e) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Conform art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

După cum se poate observa, prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) şi e) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Instanţa are în vedere şi faptul că, în conţinutul mandatului european, se reţine că hotărârea împotriva persoanei solicitate a fost pronunţată în lipsă, însă autorităţile judiciare spaniole au menţionat că acesta beneficiază de garanţiile juridice prevăzute de art. 520 şi următoarele C. proc. pen. spaniol, rezervate persoanelor în stare de arest.

În acest context, Înalta Curte apreciază ca fiind oportun şi justificat a se dispune executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate, având în vedere că se menţionează în cuprinsul mandatului european de arestare că grupul criminal, format din cetăţeni români, avea baza pe o insulă din Tenerife, precum şi menţiunea cu privire la garanţiile juridice prevăzute de art. 520 şi următoarele C. proc. pen. spaniol.

Referitor la apărările formulate în sensul că persoana solicitată nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare sau că faptele nu sunt suficient descrise, Înalta Curte constată că aceste susţineri privesc fondul cauzei, urmând a fi lămurite de autorităţile spaniole.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/46/2015.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 205 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 105 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului justiţiei.

Va fi avută în vedere şi încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în minuta prezentei decizii, dispusă în temeiul art. 278 C. proc. pen. prin încheierea din 22 iunie 2016, în sensul că hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestaţie este sentinţa nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 şi nu Încheierea nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015.

PENTRU A CESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/46/2015.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 205 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 105 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată in şedinţă publică, azi 20 octombrie 2015.