Retroactive calculation of blood alcohol levels to establish drunk driving conviction and validity of refusal to submit to mandatory blood sampling

Decizia nr. 14/A/2015

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 13/P din 29 ianuarie 2014 Curtea de Apel Constanţa a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de „refuz al conducătorului autovehiculului de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., a stabilit termenul de încercare de 4 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate).

În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea:

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea ii controlate mijloacele lui de existenţă:

Conf. art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de Ia rămânerea definitivă a hotărârii, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) -art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. x/P/2012 din 11 decembrie 2012, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. şi art. 87 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În şedinţa de judecată din data de 14 februarie 2013, conform art. 322 C. proc. pen., s-a dat citire actului de sesizare al instanţei, inculpatul A. precizând că solicită aplicarea procedurii de drept comun şi nu în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi judecăţii, instanţa de fond a constatat că, la data de 14 iulie 2012, inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice după care a condus autoturismul în staţiunea Mamaia la Constanţa, producând un accident rutier pe B-dul ... din Municipiul Constanţa - zona „...", accident constând în coliziunea cu autoturismul, condus de către martora B.

Sosind la faţa locului, agenţii de poliţie au procedat la testarea conducătorilor auto cu aparatul alcooltest, în urma testării, inculpatul a prezentat valoarea de 1,44 mg/l alcool pur în aerul expirat. Astfel, conform procedurilor, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea îmbibaţiei alcoolice în sânge.

Potrivit procesului-verbal întocmit la data de 14 iulie 2012 de către agentul de poliţie din cadrul Serviciului Rutier Constanţa, la sediul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în prezenţa medicului de gardă C. şi a martorului asistent D., la solicitarea expresă, inculpatul A. a refuzat să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei motivând că „îi era teamă de seringi".

Ulterior, după mai mult de 3 ore de la depistarea în trafic, cu acordul procurorului (Rezoluţia nr. x/P/2012 din 14 iulie 12, aflată la fila 10 din dosarul de urmărire penală), inculpatul s-a supus recoltării a 2 probe de sânge şi urină. Conform Buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie din 17 iulie 2012 emise de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, au rezultat 1,40 gr.%o alcoolemie în sânge (proba 1, recoltată la 12) şi 1,30 gr.%o alcoolemie în sânge (proba II. recoltată la 13.30). Din raportul de expertiză medico-legală din 29 aprilie 13, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei de către Comisia de specialitate din cadrul Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti, pe baza corelării teoretice a alcoolemiilor stabilite prin mijloace tehnice (aparatul de tip Drager), analize de laborator a sângelui recoltat de Ia inculpat (buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr. 900-901/17 iulie 2012) şi cu cea din calculul teoretic al consumului declarat, a rezultat că la data de 14 iulie 2012, la ora 0.81, inculpatul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în creştere de cea. 0.45 %o".

Raportat la conţinutul constitutiv al infracţiunilor, prima instanţă a stabilit că fapta inculpatului A. de a refuza să se supună recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, urmare a conducerii autoturismului la data de 14 iulie 2012, pe raza municipiului Constanţa. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „refuz de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei" prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Apărarea inculpatului .cum că ar fi fost de acord să i se recolteze sânge în scopul determinării alcoolemiei" a fost înlăturată de procesul-verbal de consemnare a refuzului exprimat de către inculpatul fără echivoc de recoltare probe biologice. în vederea stabilirii alcoolemiei, din data de 14 iulie 2012 (aflat la filele 14-20 din dosarul de urmărire penală), declaraţiile martorilor E. (fila 97), B. (fila 98), C. (fila 121). D. care au precizat că iniţial, inculpatul a cooperat, dar în cele din urmă cu toate insistenţele. a respins supunerea la recoltarea de probe biologice. Infracţiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice" se consumă instantaneu aşa încât revenirea asupra refuzului consemnat în procesul-verbal nu mai are relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii care s-a comis în momentul în care inculpatul „a spus nu’' şi, în fapt, şi-a şi manifestat conduita negativă, nepermiţând asistentei/medicului să procedeze la recoltarea probelor. S-a apreciat că împrejurarea că la peste 3 ore de la conducerea autoturismului şi consemnarea refuzului, inculpatul s-a supus recoltării probelor biologice nu înlătură caracterul penal al faptei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. şi, pe cale de consecinţă, nici răspunderea penală pentru aceasta. Nici susţinerea că „i-ar fi fost teamă de seringi" nu a fost dovedită şi nu este credibilă ţinând seama de circumstanţele personale inculpatului - aflat la vârsta maturităţii, absolvent de studii universitare şi postuniversitare, cu atribuţii de instruire a persoanelor cu comportament antisocial.

Conducerea autoturismului sub influenţa alcoolului, pe drumuri publice cu trafic intens. fiind în plină vară, producerea unui eveniment rutier sunt împrejurări care evidenţiază pericolul social concret specific infracţiunii conform art. 18 C. pen. pentru fapta prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., nefiind aplicabile dispoziţiile art. 181 C. pen.

În concluzie, apărările formulate de către inculpat cu privire la infracţiunea de .refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei'* au fost respinse ca neîntemeiate, probele administrate dovedind cu certitudine existenţa faptei, vinovăţia inculpatului şi pericolul social concret al infracţiunii, motiv pentru care prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Referitor la fapta prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. prima instanţă a apreciat că existenţa infracţiunii presupune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge sau mai mare. S-a reţinut că inculpatul a condus autoturismul pe drumuri publice, sub influenţa alcoolului, dar cu o îmbibaţie alcoolică de cea. 0,45 %o g/l alcool pur în sânge conform raportului de expertiză medico-legală, înregistrat din 29 aprilie 2013, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei de către Comisia de specialitate din cadrul Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici" Bucureşti, pe baza corelării teoretice a alcolemiilor stabilite prin mijloace tehnice (aparatul de tip Drager), analize de laborator a sângelui recoltat de la inculpat (buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie din 17 iulie 2012) şi cu cea din calculul teoretic al consumului declarat: consumul a fost dovedit de declaraţiile inculpatului coroborate cu declaraţiile martorului F. şi „lista meniu’' emisă de SC G. SA Mamaia, hotel ... (fila 38). Solicitarea acuzării de înlăturare a acestor declaraţii, nu a fost considerată admisibilă deoarece nu s-a tăcut dovada că „meniul indicat pe internet" (şi în care nu s-ar fi regăsit sarmalele) se referea la acelaşi eveniment şi, în caz afirmativ, că bucătăria restaurantului nu avea produsele consumate de inculpat în condiţiile în care este de notorietate gama mai diversificată în sezonul de vară al localului ... din Mamaia.

S-a considerat că buletinele de analiză toxicologică alcoolemie din 17 iulie 2012 emise de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa confirmă susţinerile acuzării că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,40 gr.%o în sânge (proba 1, recoltată la ora 12.10) şi de 1,30 gr.%o în sânge (proba II, recoltată la ora 13.00) ulterior, cu mult de la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice. însă aceste probe nu demonstrează alcoolemia în timpul comiterii faptei. Concluzionând, prima instanţă a stabilit că în situaţia în care gradul de alcoolemie prezentat de inculpat la momentul şofării este sub limita admisă de lege, lipseşte unul din elementele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. motiv pentru care, în baza art. ll pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru infracţiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

În ce priveşte individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanţa de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special. Referitor la modalitatea de executare, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului (matur, evoluţie pozitivă în carieră, angajare în muncă cu caracter stabil, cu locuinţă statornică, are o familie organizată, un copil minor în întreţinere), concluziile referatului de evaluare potrivit cărora „are perspective reale de reintegrare socială' curtea a stabilit că reeducarea inculpatului se poate realiza fără executare, cu suspendare sub supraveghere în condiţiile art. 86 C. pen., sub un control exercitat de către autorităţi prin Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa limitat în timp.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul A.

Ministerul Public, în esenţă, a criticat sentinţa atacată considerând că, în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002.

S-a arătat că rezultatul calculului retroactiv al alcoolemiei depinde de veridicitatea declaraţiei de consum date de inculpat însă acesta a indicat date de consum diferite la urmărirea penală faţă de declaraţia dată la instanţă.

Totodată s-a menţionat că, în mod eronat prima instanţă a reţinut că declaraţiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorului F. şi cu lista meniului restaurantului Laguna din Mamaia întrucât, în realitate, acesta a indicat un alt interval orar de consum decât inculpatul şi o altă cantitate de băuturi alcoolice iar în ceea ce priveşte informaţiile oferite de restaurantul ..., meniul indicat se referă la data de 13 iulie 2013, deci la un an de la producerea evenimentelor supuse judecăţii.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune la o pedeapsă judicios individualizată în raport atât de nivelul ridicat al alcoolemiei cât şi de pericolul social concret generat de producerea de către inculpat şi a unui accident soldat cu pagube materiale şi vătămarea unei persoane.

Referitor la apelul inculpatului s-a solicitat respingerea ca nefondat.

Inculpatul A.. în apelul scris. în esenţă, a solicitat achitarea şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. invocând, pe de o parte. atât lipsa laturii subiective, iar pe de altă parte, lipsa laturii obiective.

Astfel. în primul rând, inculpatul a invocat faptul că refuzul iniţial al recoltării probelor biologice nu a fost unul nejustificat întrucât are o .temere patologică faţă de înţepături" aspect pe care înţelege să-l dovedească cu declaraţia martorului propus în apărare dar şi cu comportamentul de la spital care. consideră el, este specific persoanelor care au o astfel de fobie.

În al doilea rând, cu privire la latura obiectivă a infracţiunii, a menţionat că nu i s-a solicitat să i se preleveze şi alte probe biologice în afară de sânge - urină sau salivă - deşi procurorul, la un moment dat, printr-o ordonanţă, i-a încuviinţat cererea de a i se preleva şi astfel de probe.

Într-o teză subsidiară a solicitat a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. apreciind că fapta prezintă un grad redus de pericol social.

Într-o a treia teză a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din suspendarea sub supraveghere în suspendare simplă prevăzută de art. 81 C. pen.. anterior.

În concluziile orale s-a susţinut doar achitarea ca urmare a lipsei gradului de pericol social concret al unei infracţiuni.

Referitor la apelul Ministerului Public, prin concluziile orale susţinute în şedinţa de azi a solicitat respingerea ca nefondat.

Pe parcursul judecării apelurilor, la cererea Ministerului Public, Înalta Curte a încuviinţat efectuarea unei noi expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei de către Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici Bucureşti.

La data de 21 noiembrie 2014 a fost depus la dosarul Raportul din 14 noiembrie 2014 al Comisiei pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti.

Conform acestui raport, pornindu-se de la valorile certe ale alcoolemiei, stabilite după recoltarea probelor de sânge, coroborat cu declaraţiile inculpatului, s-a concluzionat că există o neconcordanţă care denotă un consum de alcool mai mare decât cel declarat.

Procedând la refacerea calculului retroactiv al alcoolemiei noua expertiză medico-legală a stabilit că la ora producerii evenimentului rutier inculpatul avea în sânge o alcoolemiei teoretică în descreştere, de circa 1,80 gr %o.

Examinând apelurile formulate prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat, iar cel declarat de inculpat este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Dispoziţiile art. 87 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, sancţionează cu închisoarea conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Cu privire la această infracţiune. Înalta Curte constată că. din raportul de expertiză întocmit în faza de apel a rezultat că, dacă inculpatul ar fi consumat într-adevăr doar cantităţile de băuturi şi alimente, la orele indicate instanţei de fond, alcoolemia sa maximă ar fi fost doar de circa 0,90 gr %o şi ar fi fost atinsă în jurul orei 07,30.

Ori, în aceste condiţii, nu era posibil ca inculpatul patru ore mai târziu, la 12,10. să aibă în sânge o alcoolemie de 1,40 gr %o.

De aceea, pornindu-se de la valorile certe ale alcoolemiei, stabilite la orele 12,10 şi respectiv 13,10 prin analiza de sânge, şi ţinând cont de caracteristicile morfologice ale inculpatului, s-a stabilit că alcoolemia în sânge la data de 14 iulie 2012. ora 08,13 era de circa 1.80 gr. %o şi era în descreştere.

Ca atare, Înalta Curte, spre deosebire de instanţa de fond. constată ca fiind pe deplin dovedită existenţa tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002.

Raportul de expertiză medico-legală din 23 aprilie 2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, pe care s-a bazat soluţia instanţei de fond şi care a statuat o valoare a alcoolemiei de circa 0.45 gr. %o alcool pur în sânge, a pornit de la premise greşite, luând în considerare doar consumul de alcool şi alimente declarat de inculpat şi nu a explicat cum se justifică faptul că. la ora producerii accidentului, deşi alcoolemia în sânge era mică. aparatul Dragger a înregistrat o valoare a alcoolemiei. în aerul expirat, neobişnuit de mare iar analizele de sânge au relevat de asemenea valori mari ale alcoolemiei în sânge la circa 4 ore de la evenimentul rutier.

În ceea ce priveşte infracţiunea de refuz de recoltarea a probelor biologice. Înalta Curte constată că a fost corect reţinută de prima instanţă iar criticile formulate în apelul inculpatului sunt nefondate.

Astfel, pe de o parte, aşa cum a arătat şi instanţa de fond. este puţin credibil ca o persoană de vârsta şi cu pregătirea inculpatului să se „teamă de seringi" iar pe de altă parte, dovedirea unei fobii nu se face cu martori.

Ori. din acest punct de vedere se remarcă faptul că inculpatul nu a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Ordinul nr. nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministerului Sănătăţii, pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, ordin în vigoare Ia data 14 iulie 2012, determinarea alcoolemiei în sânge se face doar în urma prelevării de sânge.

Prelevarea de urină intervine numai în situaţii speciale în care prelevarea de sânge nu e posibilă şi, în general, pentru determinarea consumului de droguri sau medicamente, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. Mai mult, actul normativ respectiv exclude în mod expres posibilitatea prelevării de urină în cazul în care conducătorul auto refuză pur şi simplu prelevarea de sânge. De menţionat totodată că nu se prevede în nicio situaţie prelevarea de salivă aşa cum a susţinut inculpatul.

În fine, Înalta Curte constată că în mod just prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni mai ales în condiţiile în care refuzul a intervenit după producerea unui accident rutier şi după ce aparatul alcooltest indicase existenţa unui consum de alcool, fiind evident faptul că inculpatul a încercat să ascundă nivelul alcoolemiei sale din acel moment.

Totodată, aşa cum a indicat şi instanţa de fond, infracţiunea de refuz de recoltare a probelor biologice s-a consumat în momentul în care inculpatul şi-a exprimat în mod cert refuzul fiind fără relevanţă faptul că. mai târziu cu circa 4 ore acceptat totuşi recoltarea de sânge.

În aceste condiţii solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa cu privire la această infracţiune, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni este ne fon dată.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă se constată că aceasta este legea veche, sub imperiul căreia au fost comise faptele, mai ales că instanţa de apel reţine şi existenţa concursului de infracţiuni.

De asemenea, tot existenţa concursului de infracţiuni determină Înalta Curte să considere că modalitatea de executare a pedepsei - cu suspendarea sub supraveghere - este just individualizată iar critica inculpatului privind o eventuală suspendare simplă a executării este nefondată.

În raport de cele arătate mai sus Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 13/P din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va desfiinţa în parte sentinţa penală numai în ceea ce priveşte achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. şi durata termenului de încercare şi în rejudecare:

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei art. 72 C. pen. anterior, referitoare la pericolul social concret al faptei săvârşite determinat atât de modul de producere cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, datele personale ale inculpatului respectiv faptul ca acesta se afla la primul conflict cu legea penala, comportamentul corespunzător la locul de muncă, se apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare este menită să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.

În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen. va dispune contopirea pedepsei menţionate anterior cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. 195/2002 în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Se va menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi se va majora termenul de încercare de la 4 ani la 6 ani.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale .

Se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar suma de 5 10 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 13/P din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Desfiinţează în parte sentinţa penală numai în ceea ce priveşte achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. şi durata termenului de încercare şi rejudecând:

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen. dispune contopirea pedepsei menţionate anterior cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 în pedeapsa cea mai grea. aceea de 2 ani închisoare.

Menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi majorează termenul de încercare de la 4 ani la 6 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Respinge, ca netbndat. apelul declarat de inculpatul A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 50 lei. reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei iar suma de 510 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2015.