Decizia nr. 131/A/2016 AI generated

Decizia nr. 131/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Case Number Decizia nr. 131/A/2016

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2016-04-01

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este C. pen. anterior şi în consecinţă: În baza art. 2531 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior l-a condamnat pe acest inculpat pentru comiterea a două infracţiuni de conflict de interese la două pedepse de câte 2 luni închisoare.

Legislator headnote

AI generated

art. 5 C. pen, art. 2531 C. pen, art. 76 lit. e) C. pen, art. 76 lit. a) C. pen, art. 257 C. pen, art. 6 din Legea nr. 78/2000; Decizia nr. 131/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală: A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. anterior privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere instituite prin prezenta sentinţă precum şi în cazul neexecutării, cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa.

Keywords

AI generated

art. 5 C. pen art. 2531 C. pen art. 76 lit. e) C. pen art. 76 lit. a) C. pen art. 257 C. pen art. 6 din Legea nr. 78/2000

Cited Legislation

AI generated

art. 5 C. pen

În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A.

art. 2531 C. pen

În baza art. 2531 C. pen.

art. 76 lit. e) C. pen

(2) şi art. 76 lit. e) C. pen.

art. 76 lit. a) C. pen

(2) şi art. 76 lit. a) C. pen.

art. 257 C. pen

În baza art. 257 C. pen.

art. 6 din Legea nr. 78/2000

art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art.

art. 76 lit. d) C. pen

la art. 76 lit. d) C. pen.

art. 65 alin. (2) C. pen

cu art. 65 alin. (2) C. pen.

Full text

Prin Sentinţa penală nr. 5 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/42/2012 a dispus următoarele:

1. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este C. pen. anterior şi în consecinţă:

În baza art. 2531 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior l-a condamnat pe acest inculpat pentru comiterea a două infracţiuni de conflict de interese la două pedepse de câte 2 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 257 C. pen. anterior cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 74 lit. a), alin. (2) rap. la art. 76 lit. d) C. pen. anterior l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de trafic de influenţă la pedeapsa de 11 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit cele 4 pedepse de mai sus, stabilind pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 2531 comb. cu art. 65 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, iar în temeiul art. 209 alin. (4) comb. cu art. 65 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedepsele complementare de mai sus stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o durată de 10 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen. anterior, a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 862 alin. (1) din acelaşi cod.

Potrivit art. 863 C. pen. anterior, l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate, conform programului de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. anterior privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere instituite prin prezenta sentinţă precum şi în cazul neexecutării, cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a suspendat executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 88 C. pen. anterior şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 martie 2012 la 9 octombrie 2012.

2. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului B. este C. pen. anterior.

A constatat că declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei şi aplicarea procedurii prev. de art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. anterior are caracter irevocabil şi în consecinţă:

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea a două infracţiuni de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la două pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi art. 74 lit. a), alin. (2) rap. la art. 76 lit. d) C. pen. anterior anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de cumpărare de influenţă la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit cele 4 pedepse de mai sus, stabilind pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 209 alin. (4) comb. cu art. 65 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen. anterior, a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 862 alin. (1) C. pen. anterior.

Potrivit art. 863 C. pen. anterior, l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate, conform programului de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. anterior şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 martie 2012 la 25 octombrie 2012.

3. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului C. este C. pen. anterior şi în consecinţă:

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior comb. cu art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., i-a condamnat pe inculpat pentru comiterea a două infracţiuni de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la două pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit cele 3 pedepse de mai sus, stabilind pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 C. pen. anterior, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 347 din 3 decembrie 2009 a Judecătoriei Câmpina - definitivă prin Decizia penală nr. 627 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa în total pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. anterior şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 22 martie 2012 la 25 octombrie 2012.

4. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului D. este C. pen. anterior şi în consecinţă:

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea a două infracţiuni de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la două pedepse de câte 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit cele 2 pedepse de mai sus, stabilind pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 863 C. pen. anterior, l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate, conform programului de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

5. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului E. este C. pen. anterior şi în consecinţă:

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior comb. cu art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior comb. cu art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de uz de fals la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit cele 2 pedepse de mai sus, stabilind pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 863 C. pen. anterior, l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate, conform programului de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

6. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului F. este noul C. pen. şi în consecinţă:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 C. pen. anterior în infracţiunea de furt prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 36 şi art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 36 şi art. 77 lit. a), art. 78 C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de furt în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 C. pen.

Potrivit art. 93 C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., l-a obligat pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 zile în condiţiile art. 93 alin. (5) din acelaşi cod.

În temeiul art. 93 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit conţinutul obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru perioada de 100 zile la una din următoarele două entităţi din comunitate: Primăria comunei Floreşti - activităţi administrative pe domeniul public al localităţii sau Şcoala cu clasele I - VIII Floreşti - activităţi cultural educative.

A impus inculpatului obligaţia prev. de art. 93 lit. b) C. pen. aceea de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 ore, prin Ordonanţa nr. x/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti de la 21 martie 2012 ora 2200 la 22 martie 2012 ora 2220.

7. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului G. este noul C. pen. şi în consecinţă:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de complicitate la furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 C. pen. anterior în infracţiunea de complicitate la furt prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 36 şi art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 36 şi art. 77 lit. a), art. 78 C. pen., l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de furt în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 C. pen.

Potrivit art. 93 C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., l-a obligat pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în condiţiile art. 93 alin. (5) din acelaşi cod.

În temeiul art. 93 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit conţinutul obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru perioada de 120 zile la una din următoarele două entităţi din comunitate: SC H. SRL - asigurarea curăţeniei pe drumurile publice, precum şi pe aleile de acces pietonal şi auto sau Administraţia Parcului memorial I. - curăţenie şi igienizare parc - conform listei instituţiilor din comunitate aferentă judeţului Prahova.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 72 C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 martie 2012 la 9 octombrie 2012.

8. În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului J. este C. pen. anterior şi în consecinţă:

În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 863 C. pen. anterior, l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate, conform programului de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. anterior privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere instituite prin prezenta sentinţă, precum şi în cazul neexecutării, cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a confiscat de la inculpatul A. suma de 5.000 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 alin. (1), (4) şi (5) C. proc. pen., a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra bunurilor inculpaţilor: A., G., C., B. şi F. prin ordonanţele din 9 martie 2012, 2 aprilie 2012 şi 3 aprilie 2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti astfel cum au fost modificate de instanţă urmare contestaţiilor formulate, precum şi măsura popririi asigurătorii instituită asupra drepturilor din pensia inculpatului J. prin Ordonanţa din 10 mai 2012 a aceleiaşi unităţi de parchet.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a desfiinţat în totalitate Contractul din 12 august 2010, ca act fals întocmit în scopul comiterii unei infracţiuni.

A admis în parte acţiunile civile exercitate de părţile civile Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (actualmente Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului) cu sediul actual în Bucureşti pentru SC K. SA reprezentată de lichidator judiciar L. SPRL, SC M. SA Bucureşti şi SC N. SA prin administrator judiciar O. SPRL, prin administrator special P. prin împuternicit Q. cu sediul social ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bucureşti, şi în consecinţă, a dispus:

- obligarea în solidar a inculpaţilor B., C., E. şi D. la plata sumei de 548.000 RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pentru SC K. SA reprezentată de lichidator judiciar L. SPRL;

- obligarea în solidar a inculpaţilor B., C., D., G., A. şi J. la plata sumei de 604.291,5 RON despăgubiri civile către partea civilă SC M. SA Bucureşti;

- obligarea în solidar a inculpaţilor B., C. şi F. la plata sumei de 31.602 RON despăgubiri civile către partea civilă SC N. SA prin administrator judiciar O. SPRL, prin administrator special P. prin împuternicit Q.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre cei 8 inculpaţi la plata sumei de câte 9.500 RON cheltuieli judiciare către stat (din care suma de câte 7.200 RON la urmărirea penală) iar în baza art. 276 alin. (1) din acelaşi cod a obligat pe fiecare din cei 8 inculpaţi la plata sumei de câte 154 RON - cheltuieli judiciare către partea civilă SC N. SA prin administrator judiciar O. SPRL, prin administrator special P. prin împuternicit Q.

A dispus plata sumei de câte 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii D. şi E. din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.

Prin Încheierea din data de 17 februarie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea formulată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova şi, în baza art. 279 C. proc. pen., a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 5 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti pe care a completat-o în conformitate cu art. 93 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen. stabilind conţinutul obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii de către:

- inculpatul F. - pentru perioada de 100 zile la una din următoarele două entităţi din comunitate: Primăria comunei Floreşti - activităţi administrative pe domeniul public al localităţii sau Şcoala cu clasele I - VIII Floreşti - activităţi cultural educative;

- inculpatul G. - pentru perioada de 120 zile la una din următoarele două entităţi din comunitate: SC H. SRL - asigurarea curăţeniei pe drumurile publice precum şi pe aleile de acces pietonal şi auto sau Administraţia Parcului memorial I.

- curăţenie şi igienizare parc - conform listei instituţiilor din comunitate aferentă judeţului Prahova.

Totodată, a impus celor doi inculpaţi sus-menţionaţi obligaţia prevăzută de art. 93 lit. b) C. pen., aceea de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate.

Prin Încheierea din data de 5 martie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea formulată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova şi, în baza art. 278 C. proc. pen., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 5 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti cu privire la durata termenului de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen. şi care este de 4 ani iar nu de 6 ani cum din eroare s-a menţionat, pentru inculpatul F. şi de 4 ani iar nu de 7 ani pentru inculpatul G.

Pentru pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii:

1. G., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., dare de mită în formă continuată prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

3. A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, conflict de interese prev. şi ped. de art. 2531 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

4. B., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu au fost trimişi în judecată în stare de libertate şi inculpaţii:

5. F., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

6. J., pentru săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

7. D., pentru săvârşirea a două infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

8. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de fals prev. şi ped. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de acuzare, s-a reţinut că:

1. Faptele comise de inculpatul B. care, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpaţii C., E., D. şi învinuitul R., a sustras o parte din conducta de transport produse petroliere şi din stâlpii de susţinere a acesteia, pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, conducta aparţinând SC K. SA Ploieşti, cauzând un prejudiciu în valoare de 548.004 RON, nerecuperat; care în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, cu ajutorul oferit de inculpaţii A., G. (inginer în cadrul SC M. SA), J. (director al SC S. SA), C. şi D., precum şi cu învinuitul R., a sustras conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km. Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat; care la data de 29 decembrie 2010, i-a dat inculpatului A., suma de 5.000 RON pentru a-şi trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie Ş. din cadrul Postului de Poliţie Băneşti, jud. Prahova, pentru ca aceasta să nu îşi exercite corespunzător atribuţiunile de serviciu pe linia menţinerii ordinii publice în raza de competenţă, respectiv pentru a nu constata faptele de sustragere comise de inculpatul B. şi alţii; şi care, în luna februarie 2012, împreună cu inculpaţii C. şi F. a sustras de pe raza comunei Floreşti, 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, cauzând un prejudiciu în sumă de 31.602,17 RON, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ale unei infracţiuni de cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi ale unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate aflate în concurs de fapte penale conform art. 33 lit. a) C. pen.

2. Faptele inculpatului C. care, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpatul B., E., D. şi învinuitul R., a sustras o parte din conducta de transport produse petroliere şi din stâlpii de susţinere a acesteia, pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, conducta aparţinând SC K. SA Ploieşti, cauzând un prejudiciu în valoare de 548.004 RON, nerecuperat; care în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, cu ajutorul oferit de inculpaţii A., G. (inginer în cadrul SC M. SA), J. (director al SC S. SA), B. şi D., precum şi cu învinuitul R. a sustras conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km. Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat; care în luna februarie 2012, împreună cu inculpaţii B. şi F. a sustras de pe raza comunei Floreşti, 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, cauzând un prejudiciu în sumă de 31.602,17 RON, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi ale unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. toate aflate în concurs real de fapte penale conform art. 33 lit. a) C. pen.

3. Fapta comisă de inculpatul J. care, în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de director al SC S. SA, cu complicitatea inculpatului A. şi a inculpatului G. (inginer în cadrul SC M. SA) i-a ajutat pe inculpaţii B., C. şi D. să sustragă conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km. Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Fapta comisă de inculpatul G. care, în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de inginer în cadrul SC M. SA, cu complicitatea inculpaţilor A., J. (director al SC S. SA) i-a ajutat pe inculpaţii B., C. şi D. să sustragă conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km. Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26. C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

5. Faptele comise de inculpatul A. care, în anul 2007 şi în anul 2009, a încheiat cu SC Ţ. SRL Bucureşti, societate administrată de ginerele său (afin de gradul I) U., Contractul din 17 octombrie 2007 şi Contractul din 2 iulie 2009, ambele completate cu acte adiţionale, prin care Primăria Băneşti a achiziţionat bunuri şi servicii de montarea de tâmplărie PVC şi geam termopan la grădiniţa din Băneşti şi şcolile din Băneşti şi Urleta, în valoare totală de 16.024 RON inclusiv TVA, respectiv 54.375,92 RON fără TVA; care în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de primar al comunei Băneşti, jud. Prahova, cu complicitatea inculpaţilor G. (inginer în cadrul SC M. SA), J. (director al SC S. SA) i-a ajutat pe inculpaţii B., C. şi D. să sustragă conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km. Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat; care la data de 29 decembrie 2010 a primit de la inculpatul B. suma de 5.000 RON pentru a-şi trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie Ş. din cadrul Postului de Poliţie Băneşti, jud. Prahova, pentru ca aceasta să nu îşi exercite corespunzător atribuţiunile de serviciu pe linia menţinerii ordinii publice în raza de competenţă, respectiv pentru a nu constata faptele de sustragere comise de inculpatul B. şi alţii, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de conflict de interese, prev. şi ped. de art. 2531 C. pen., ale unei infracţiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26. C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi ale unei infracţiuni de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate aflate în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit. a) C. pen.

6. Faptele comise de inculpatul E. care în luna septembrie 2010 a folosit la Primăria Comunei Băneşti de Contractul din 12 august 2010, contract încheiat în fals între SC K. SA Ploieşti şi SC V. SRL Câmpina, societate pe care el o administra, pentru a sustrage împreună cu inculpaţii C., B., D. şi învinuitul R. o porţiune din conducta de transport produse petroliere aparţinând SC K. SA Ploieşti şi stâlpii de susţinere ai acesteia de pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, fiind cauzat un prejudiciu în sumă de 548.004 RON, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. şi ped. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., comise în condiţii de recidivă postexecutorie şi în concurs real de fapte penale conform art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.

7. Fapta comisă de inculpatul F. care, în luna februarie 2012, împreună cu inculpaţii B. şi C. a sustras de pe raza comunei Floreşti, trei rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, cauzând un prejudiciu în sumă de 31.602,17 RON, nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

8. Faptele inculpatului D. care, în luna septembrie 2010, a sustras împreună cu inculpaţii C., B. şi E. precum şi cu învinuitul R. o porţiune din conducta de transport produse petroliere aparţinând SC K. SA Ploieşti şi stâlpii de susţinere ai acesteia, pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, fiind cauzat un prejudiciu în sumă de 548.004 RON, nerecuperat; care, în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, cu complicitatea inculpaţilor A., G. (inginer în cadrul SC M. SA) şi J. (director al SC S. SA) a sustras împreună cu inculpaţii B. şi C. conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103A ţoli x 16 km. Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., comise în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel sub nr. x/42/2012 la data de 15 mai 2012 iar părţile au fost legal citate.

Înaintea începerii cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 6 decembrie 2012 inculpaţilor li s-a adus la cunoştinţă procedura simplificată de judecată şi 6 dintre cei 8 inculpaţi au fost audiaţi referitor la dreptul de a uza de aceasta în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în vigoare la acea dată.

Astfel, inculpaţii B., C. şi F., în prezenţa avocaţilor aleşi, au declarat că recunosc în totalitate şi necondiţionat faptele pentru care au fost trimişi în judecată, că îşi însuşesc probele strânse de organul de urmărire penală de care au luat cunoştinţă şi solicită ca judecata să aibă loc în procedură simplificată, contestând numai valoarea prejudiciilor.

Ceilalţi inculpaţi: A., G., J. au declarat, în prezenţa apărătorilor lor aleşi, că solicită ca judecata să aibă loc în procedură comună fiind ascultaţi în legătură cu acuzaţiile din actul de inculpare.

Inculpatul J. a solicitat suplimentarea declaraţiei iniţiale, fiind audiat la cerere la termenul de judecată din 24 iunie 2014.

Pentru că inculpaţii E. şi D., deşi legal citaţi, nu s-au înfăţişat la judecată la termenul din 6 decembrie 2012 pentru a le da posibilitatea să îşi precizeze poziţia procesuală înaintea începerii cercetării judecătoreşti, cauza a fost amânată la 1 februarie 2013 când prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul D. a depus Declaraţia autentificată din 29 ianuarie 2013 prin care a declarat că recunoaşte săvârşirea celor două infracţiuni din actul de inculpare şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura simplificată de judecată, fără a se prezenta efectiv în instanţă deoarece suferă de un handicap grav ce îi limitează deplasarea şi necesită asistent personal.

La acelaşi termen de judecată, inculpaţii, părţile civile şi Parchetul au solicitat probe cu: audierea martorilor din acte, înscrisuri şi o expertiză în specialitatea conducte transport, resurse minerale, petrol-gaze, inginerie sanitară şi protecţia mediului.

Aceste probe au fost încuviinţate iar obiectivele expertizei au fost stabilite şi definitivate conform procedurii instituite de art. 120 C. proc. pen. anterior - care era în vigoare, prin Încheierea din 7 martie 2013.

Au fost depuse înscrisuri.

Au fost audiaţi martorii: X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., Ş., LL., MM., NN., U., OO., PP., RR., SS., ŞŞ., TT., ŢŢ., UU.

A fost efectuată expertiza în specialitatea conducte transport, resurse minerale, petrol-gaze, inginerie sanitară şi protecţia mediului, de către expertul VV., completată în prezenţa şi cu participarea experţilor recomandaţi de unii dintre inculpaţi sau părţi civile (expert XX. pentru inculpatul G., expert YY. pentru partea civilă SC M. SA, expert ZZ. pentru inculpatul F. şi expert AAA. pentru inculpatul B.

Părţile vătămate constituite părţi civile încă din faza de urmărire penală au reiterat cererile de despăgubiri cu menţiunea că SC M. SA a comunicat iniţial situaţia prejudiciului în următorii termeni: valoarea de inventar a conductei de apă care a fost amortizată complet este înregistrată în propriile evidenţe contabile valoarea zero dar aceasta nu prezintă nicio relevanţă pentru prejudiciul suferit în sensul că societatea a fost privată de dreptul de a dispune de acest bun în condiţiile în care, dacă ar fi optat pentru valorificarea printr-un centru de colectare a fierului vechi, ar fi obţinut suma de 604.291,59 RON.

Această parte civilă a precizat că pentru stabilirea valorii reale a pagubei se impune efectuarea unei expertize de specialitate pe care a solicitat-o expres prin Adresa din 16 august 2012.

La rândul său, SC T. SA Bucureşti care a devenit SC N. SA Bucureşti şi se află în prezent în procedură de insolvenţă şi-a precizat câtimea obiectului pretenţiilor în raport de concluziile expertizei, majorând valoarea despăgubirilor solicitate de la suma de 31.602,17 RON la suma de 447.602 RON inclusiv TVA.

Partea civilă Ministerul Economiei înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a comunicat valoarea pagubei pentru SC K. SA societate aflată de asemenea în insolvenţă şi reprezentată de lichidator L. SPRL - ca fiind de 548.004 RON.

Pe parcursul judecăţii, inculpatul G. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a celor două persoane care au semnat în numele părţii civile SC M. SA iar împreună cu ceilalţi inculpaţi, excepţia de neregularitate a actului de sesizare a instanţei pentru aspecte de nelegalitate, solicitând restituirea rechizitoriului pentru a fi refăcut cu motivarea că situaţia de fapt nu este lămurită în privinţa infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave referitor la cuantumul prejudiciului cauzat SC M. SA iar în privinţa infracţiunii de trafic de influenţă, nu s-a arătat în ce constă fapta fiindcă din interceptări nu rezultă indicii sau probe de vinovăţie.

Curtea a soluţionat excepţiile invocate, prin Încheierea pronunţată la 28 iunie 2012.

Inculpaţii au reiterat nelegala sesizare a instanţei şi ulterior, la data de 1 octombrie 2012 susţinând că în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. în vigoare la acea data se impune dezînvestirea instanţei şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale şi a rechizitoriului.

Prin Încheierea pronunţată la 12 octombrie 2012, Curtea a respins din nou excepţia, continuând cercetarea judecătorească atât în privinţa inculpaţilor care nu au optat pentru procedura simplificată de judecată cât şi sub aspectul laturii civile a cauzei, indisolubil legate de acţiunea penală, fiindcă încadrarea juridică a unora dintre infracţiunile ce fac obiectul judecăţii depinde în mod esenţial de existenţa şi cuantumul prejudiciilor (faptele penale de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave).

De asemenea, pe parcursul judecăţii s-au formulat şi soluţionat cereri de ridicare a măsurii sechestrului asigurător asupra unor bunuri (autovehicule) numai în privinţa indisponibilizării lor pe durata procedurii judiciare penale.

Părţile civile şi inculpaţii au încercat, fără a reuşi, o procedură de mediere în scopul împăcării în sensul înlăturării răspunderii penale şi stingerii acţiunii civile pentru infracţiunile care permit această modalitate de încetare a procesului penal.

S-au solicitat şi depus cazierele judiciare actualizate ale inculpaţilor.

Inculpaţii şi partea civilă SC M. SA au formulat şi depus concluzii scrise.

Inculpatul B. a solicitat cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul de judecată din 16 ianuarie 2015, prin apărătorul său ales să se ia act că nu mai doreşte să fie judecat în procedură simplificată, reiterând această susţinere şi prin concluziile scrise.

Curtea a pus în discuţia părţilor şi a procurorului admisibilitatea unei astfel de solicitări în raport de caracterul revocabil sau irevocabil al declaraţiei de recunoaştere a vinovăţiei.

Examinând toate actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

1. În baza unor date şi informaţii primite de organul de urmărire penală, în ziua de 12 septembrie 2010 lucrători ai poliţiei judiciare au cercetat zona Rampei Ecologice Câmpina situate pe malul râului Doftana găsind un buldoescavator al cărui şofer - martorul MM. - executa lucrări de dezafectare a conductei amplasate în pământ.

Martorul a declarat că lucrează pentru SC V. SRL Câmpina al cărui administrator este inculpatul E.

Inculpatul E. a susţinut că execută lucrările în baza Contractului din 12 august 2010 pe care societatea sa l-a încheiat cu SC K. SA şi având drept obiect tronsonul de 3456 m conductă situată între Drumul judeţean DJ 100 D Valea Doftanei - Camera de vane. El a prezentat lucrătorilor de poliţie o copie a acestui contract la care erau ataşate certificate şi avize ale Primăriei comunei Băneşti.

La faţa locului au fost găsite conducte tăiate, capete de conducte, suporţi şi stâlpi metalici. Cu acest prilej s-au efectuat şi fotografii judiciare.

Organele de urmărire penală au verificat actele de constituire a SC V. SRL Câmpina, actele adiţionale de modificare, precum şi Avizul emis la 7 septembrie 2010 de Primăria comunei Băneşti sub semnătura primarului în funcţie - inculpatul A. şi având drept obiect avizarea favorabilă a lucrărilor de recuperare conducte pe teritoriul comunei Băneşti în baza Contractului din 12 august 2010 cu condiţia obţinerii acordului proprietarilor ale căror terenuri sunt traversate de acestea şi având o valabilitate cuprinsă între 8 - 10 octombrie 2010.

Ulterior, avizul a fost prelungit până la 13 octombrie 2010.

La aceeaşi dată la care a avut loc descinderea la locul faptei, de la inculpatul E. a fost ridicată suma de 700 RON despre care acesta a declarat că provine din suma de 8.000 RON pe care a primit-o de la un şofer de camion aparţinând unei firme din Constanţa căruia i-a vândut 10 tone de conductă şi cu care a ţinut legătura doar telefonic prin intermediul făptuitorului R. (faţă de care cauză a fost disjunsă prin rechizitoriu).

În plus, inculpatul E. a mai susţinut că societatea al cărei administrator este nu a întocmit acte contabile pentru această operaţiune comercială.

Cu Adresa emisă la 16 septembrie 2010, SC K. SA Ploieşti a comunicat organelor de cercetare penală că a verificat Contractul pretins încheiat cu SC V. SRL la 12 august 2010 rezultând că acesta este fals deoarece: persoanele care l-au semnat ca reprezentanţi legali nu mai sunt în funcţie din 17 octombrie 2007 când societatea a intrat în lichidare judiciară; contul bancar înscris în contract nu mai există; procesul-verbal de amplasament este fals; semnăturile de specimen pentru ec. X. şi sing. Z. precum şi ştampila sunt false.

Aceste împrejurări au fost confirmate de martorii Y. - fost director general, Z. şi X. - care au fost audiaţi la procuror şi în instanţă.

În plus, conducta sustrasă este activă, nu a fost dezafectată dar se află în conservare, astfel cum rezultă din Adresa din 19 ianuarie 2011 emisă de societate face parte din domeniul public şi nu putea fi valorificată de SC K. SA Ploieşti, valoarea acesteia fiind de 548.004 RON, conform devizului anexat Adresei din 16 septembrie 2010.

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de mai sus, conform Adresei din 4 octombrie 2010 în condiţiile în care prin Adresa din 7 octombrie 2010 SC K. SA - prin lichidator, a transmis organului de urmărire penală că în lista de inventariere a bunurilor din domeniul public al statului întocmită conform H.G. nr. 1.045/2000 se regăseşte această conductă de transport motorină pe traseul Ploieşti - Braşov ca fiind în stare de funcţionare (deci activă) are valoarea de inventar de 103.558.812 RON însă despăgubirile solicitate privesc numai refacerea ei şi a suporţilor (stâlpilor) de susţinere pentru a o readuce în stare de funcţionare.

În egală măsură, cu Adresa din 21 septembrie 2010 SC K. SA prin lichidator l-a înştiinţat pe inculpatul A. (primarul comunei Băneşti care dăduse avizele pentru lucrările de recuperare a conductei) că: este fals Contractul din 12 august 2010, că a sesizat poliţia şi că ţeava este în conservare.

Pe baza fotografiilor prezentate pentru recunoaşterea din grup, inculpatul E. i-a indicat pe coinculpaţii D. şi B. ca fiind cei care l-au contactat în luna septembrie 2010 pentru dezafectarea conductei, iar după declanşarea cercetărilor, că a fost avertizat să nu îi deconspire la poliţie, precizând că a dus în portul Constanţa 3 autotrenuri cu conducte, totalizând circa 40 tone de fier.

Apoi, tot pe baza fotografiilor prezentate pentru recunoaşterea din grup, martorii: MM., AA. şi inculpatul A. l-au recunoscut, conform proceselor-verbale din 10 decembrie 2010, pe inculpatul C. ca fiind persoana ce a făcut demersuri la Primăria comunei Băneşti pentru obţinerea avizelor necesare lucrării de dezafectare a conductei şi care a dus muncitorii în teren ca să o secţioneze şi să o încarce în autotrenuri.

Făptuitorul R. fiind audiat înainte de disjungerea cauzei în privinţa faptelor sale a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul C. care îi este fin iar muncitorii care au lucrat la dezafectarea conductei au fost aduşi de inculpaţii C. şi D. cu o autoutilitară, având asupra lor aparate de sudură autogenă.

Totodată, cei doi inculpaţi au făcut demersuri pentru închirierea a 2 buldoescavatoare cu mecanici de la SC BBB. SRL din comuna Poiana Câmpina, precum şi de la martorul CC. din comuna Blejoi, jud. Prahova, prezentându-l pe inculpatul E. ca reprezentant al SC V. SRL Câmpina.

Persoanele care au manipulat buldoescavatoarele, martorii MM. şi CCC. au fost identificaţi şi audiaţi ca şi DD., director la SC BBB. SRL Poiana Câmpina care a declarat că a fost contactat personal de inculpatul E. la sediul firmei, acesta venind însoţit de o altă persoană, respectiv inculpatul C., cu care a încheiat un contract de execuţie lucrări, în urma căruia a încasat suma de 2.000 RON de la inculpatul E., acesta din urmă precizând că banii i-a primit de la inculpaţii C. şi D.

În egală măsură, la data de 13 septembrie 2010 inculpatul E. s-a prezentat la sediul I.P.J. Prahova pentru audieri, dar în prealabil s-a întâlnit cu inculpaţii C., B. şi D.

După audierea sa din data de 13 septembrie 2010, s-a luat măsura efectuării unui filaj conspirat asupra inculpatului E., care s-a întâlnit în zona Gării de Vest Ploieşti cu coinculpaţii C. şi D., care voiau să afle ce a fost întrebat şi ce a declarat la poliţie, avertizându-l să nu pomenească despre implicarea lor în comiterea furtului, înmânându-i suma de 3.000 RON.

Partea civilă Ministerul Economiei înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a comunicat valoarea pagubei pentru SC K. SA societate aflată, de asemenea, în insolvenţă şi reprezentată de lichidator L. SPRL - ca fiind de 548.004 RON.

2. Ulterior şi separat de această activitate infracţională, la data de 24 ianuarie 2012 prin procesul-verbal de sesizare din oficiu, pe baza unor date şi informaţii primite de organele de urmărire penală din care rezultă că acţiunile repetate de scoatere din pământ, tăiere şi valorificare a unor alte conducte de transport produse petroliere pe baza unor contracte fictive continuă, procurorul de caz a efectuat o cercetare a zonei Băneşti – Urleta - alimentare Bazine Ţintea surprinzând la faţa locului imagini video cu activităţile de dezafectare de ţeava metalică, redate în planşele fotografice aflate la dosar şi a desemnat un investigator sub acoperire cu numele atribuit DDD. pentru a furniza informaţii despre locurile şi persoanele care efectuau acele săpături.

În plus, din convorbirile interceptate autorizat purtate de inculpaţii C. şi B. a reieşit că acesta din urmă este implicat în activităţile de pregătire şi executare a unui nou furt de conducte, având rolul de a identifica persoane dispuse să le faciliteze cu documente, activităţile ilicite.

Astfel din convorbirea purtată la data de 9 decembrie 2010 de inculpatul C. cu coinculpatul D. a reieşit că aceştia sunt în legătură cu o persoană numită "G." din cadrul SC M. SA, care urmează să le obţină un document în baza căruia, cu sprijinul primarului comunei Băneşti şi a unui anume "J." urmează să sustragă o altă conductă.

Din investigaţii s-a stabilit că "G." este inculpatul G., iar J. este administratorul SC S. SA din cadrul Primăriei comunei Băneşti, jud. Prahova.

Curtea a reţinut că inculpaţii C., B., G., D. şi învinuitul R., au desfăşurat activitatea de dezafectare ilegală şi sustragere a conductei ce tranzitează comuna Băneşti, judeţul Prahova conductă de apă reziduală cu diametru de 103/4 ţoli (diametru de 273 mm) descrisă în inventarul SC M. SA, cu lungimea de 16 km, care face legătura între Staţia de captare a apei Silişte (comuna Băneşti, jud. Prahova) şi Rafinăria Câmpina, conducta respectivă fiind amplasată pe raza comunei Băneşti, satul Urleta, de-a lungul D.N. 1, către paralela 45.

Traseul acestei conducte a fost identificat de martorul EEE. care a lucrat efectiv câteva zile înaintea sărbătorilor de Crăciun 2010, la cererea unui prieten - FFF. - administrator la SC GGG. SRL, pe un buldoescavator la dezgroparea acesteia şi împreună cu alţi muncitori, fiind permanent supravegheaţi de unul dintre inculpaţii B. sau C. Cu prilejul indicării traseului conductei, organele judiciare au făcut fotografii.

Astfel, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii A., primar al comunei Băneşti şi J. şef al SC S. SA, inculpatul G. - inginer în cadrul SC M. SA - Zona de Producţie VII a întocmit cu sprijinul martorului HHH., şef Birou Proprietăţi în cadrul societăţii, Adresa din 10 decembrie 2010 prin care a solicitat Primăriei comunei Băneşti aprobarea casării fără recuperare de fier vechi a conductei de apă reziduală înregistrată în patrimoniul SC M. SA, motivând că aceasta nu poate fi scoasă din pământ deoarece traversează proprietăţi private sau publice ce aparţin Primăriei comunei Băneşti, la care SC M. SA nu are acces.

Adresa respectivă a fost înregistrată în evidenţele Primăriei Comunei Băneşti din 10 decembrie 2010, inculpatul A., primar al comunei Băneşti, semnând personal pe aceasta şi aplicând ştampila Primăriei Comunei Băneşti.

În continuarea rezoluţiei infracţionale, în scopul sustragerii respectivei conducte, pentru a crea aparenţa legalităţii lucrărilor de efectuare a săpăturii în pământ pe traseul urmat de conductă pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, cu acordul şi ştiinţa inculpaţilor A. şi J., societatea SC S. SA, al cărei director era cel din urmă inculpat, a încheiat cu SC III. SRL Băneşti, societate administrată de inculpatul B., un contract prin care executantul a preluat spre execuţie lucrarea denumită "prestări servicii - săpătură pentru reabilitare şi dezafectare a conductei de apă zona Băneşti – Urleta - alimentare bazine Ţintea".

Acest Contract din 6 decembrie 2010 a servit drept acoperire pentru efectuarea de săpături pentru dezafectarea conductei având termen de execuţie de 2 luni.

Pentru înţelegerea mecanismului în care a fost derulată activitatea infracţională este necesar a reţine că anterior, prin Contractul din 25 septembrie 2010 încheiat între SC S. SA, reprezentată de inculpatul J. în calitate de director şi SC III. SRL Băneşti reprezentată de inculpatul B., s-a convenit ca cea de-a doua societate, în calitate de executant, să preia spre execuţie lucrarea denumită "prestări servicii - săpătura de înlocuire a conductei de apă pentru bazinul Urleta Silişte", pe care să o efectueze pentru prima societate, în calitate de beneficiar iar termenul de execuţie a lucrărilor a fost de 30 zile, începând cu data de 29 septembrie 2010, valoarea lucrărilor fiind de 12 RON/metru (fără TVA) pentru săpătură manuală şi 6,8 RON/metru (fără TVA) pentru săpătură mecanizată.

Pentru efectuarea acestei lucrări, Primăria comunei Băneşti, reprezentată de inculpatul A. în calitate de primar, a eliberat şi semnat personal Avizul din 28 septembrie 2010 iar pentru executarea lucrării, prin Contractul de execuţie din 15 octombrie 2010, Primăria Comunei Băneşti a plătit către SC S. SA, suma de 63.207,54 RON (fără TVA) obiectul principal al contractului constituindu-l finalizarea de către SC S. SA a lucrării "Extindere reţea distribuţie apă comuna Băneşti - Sat Băneşti (Silişte)".

Din suma alocată de Primăria comunei Băneşti pentru executarea acestei lucrări au fost achiziţionate materiale prin două facturi: Factura din 28 octombrie 2010 în valoare de 45.855,20 RON şi Factura din 9 noiembrie 2010 în valoare de 2.367,69 RON. Din sumele acestor facturi s-au achitat: la prima factură - 31.707,40 RON, iar la cea de a doua - 1.000 RON, sumele rămase neachitate fiind înscrise la masa credală în Dosarul de insolvenţă nr. x/105/2011 al Tribunalului Prahova (SC S. SA aflându-se în insolvenţă).

Deşi firma administrată de inculpatul B. a efectuat lucrările de săpătură pentru introducerea unei noi conducte de polipropilenă cu diametru de 110 mm pe o distanţă de 1700 m, pe traseul Staţia de captare a apei Silişte - subtraversare DN 1 (către drumul care face legătură cu satul Urleta) din cauza faptului că bugetul alocat pentru efectuarea lucrării a fost cheltuit cu achiziţionarea materialelor conform celor două facturi menţionate anterior, lucrările de efectuare a săpăturii pentru introducerea conductei de polipropilenă nu au fost achitate de SC S. SA către SC III. SRL Băneşti însă pentru compensarea lucrărilor efectuate şi neplătite, inculpatul B. s-a înţeles cu inculpaţii J. şi A. ca împreună cu coinculpaţii C. şi D. să efectueze în continuare săpături pe anumite trasee indicate de inculpatul J., acesta din urmă având cunoştinţă că pe traseele respective sunt îngropate în pământ conducte metalice care au fost utilizate la alimentarea cu apă a comunei Băneşti, la data respectivă conductele fiind inactive.

Înţelegerea dintre inculpaţi a fost ca în schimbul sumelor datorate de către SC S. SA inculpatului B., acesta să scoată din pământ şi să valorifice la fier vechi conductele metalice care asigurau alimentarea cu apă a comunei Băneşti şi care la data respectivă nu mai erau active acesta fiind motivul pentru care a fost încheiat Contractul din 6 decembrie 2010 între SC S. SA şi SC III. SRL Băneşti, respectiv acela de a crea o aparenţă de legalitate valorificării ilicite de către inculpatul B. şi alţii, a conductelor ale căror trasee au fost indicate de coinculpatul J., în schimbul sumelor de bani pe care societatea al cărei director era le datora inculpatului B. pentru lucrările efectuate în baza Contractului din 25 septembrie 2010.

Contractul din 6 decembrie 2010 trebuia să ofere inculpatului B. şi celorlalţi coinculpaţi care au participat la sustragerea conductei de apă reziduală, protecţia în faţa reprezentanţiilor instituţiilor care ar fi verificat legalitatea lucrărilor de săpătură pentru scoaterea conductelor din pământ, în condiţiile în care în cuprinsul contractului respectiv nu s-a prevăzut modul în care urmau a fi valorificate bucăţile din conducta metalică ce trebuia înlocuită cu alta nouă din polipropilenă pe de o parte iar pe de alta, între Primăria comunei Băneşti şi SC S. SA nu s-a încheiat un alt contract, precum Contractul din 15 octombrie 2010 sus-menţionat, iar de la bugetul local nu au fost alocate alte sume pentru continuarea lucrărilor de extindere a reţelei de distribuţiei a apei.

În baza înţelegerii intervenite între inculpaţii B., A. şi J., pentru compensarea lucrărilor efectuate în baza Contractului din 25 septembrie 2010, în cursul lunii noiembrie 2010 inculpaţii B., C. şi D. au efectuat lucrări de săpătură lângă DN 1, pe partea către satul Urleta înspre oraşul Câmpina, pe o lungime de aproximativ 150 m, însă din cauza faptului că nu au găsit nicio conductă pe care să o scoată şi să o valorifice, au abandonat lucrarea, traseul intrând pe sub DN 1 aşa încât muncitorii au fost opriţi de a continua dezafectarea ţevii de lucrătorii de la Societatea JJJ.

În această situaţie, inculpatul B. l-a contactat pe coinculpatul J. şi l-a întrebat când şi cum primeşte banii pentru lucrările efectuate, iar inculpatul J. i-a sugerat să ceară acordul inculpatului A., primar al comunei Băneşti, pentru dezafectarea unui bazin metalic de alimentare cu apă situat în comuna Băneşti, situate pe terenul lui OO., în punctul Poiana Niţii.

În baza acordului exprimat de inculpatul A., inculpaţii B., C., D. şi muncitorii necalificaţi angajaţi în acest scop, au tăiat cu aparatele de sudură bazinul respectiv care avea înălţimea de aproximativ 3 m şi volumul de cca. 50 mc, iar fierul obţinut din dezafectarea lui l-au valorificat prin intermediul învinuitului R., obţinând în schimb suma de circa 6.000 RON, împărţită în mod egal între inculpaţii C., B. şi D.

Inculpatul B. i-a oferit ulterior, în două rânduri, suma totală de 1.000 RON martorului OO., pentru ca acesta să nu formuleze plângere penală împotriva lui pentru distrugerea terenului.

Ulterior, pentru recuperarea contravalorii lucrărilor de săpătură efectuate de inculpatul B. în baza Contractului din data de 25 septembrie 2010, cu acordul inculpatului A., primar al comunei Băneşti, inculpatul J. i-a arătat coinculpatului B. o altă conductă pentru a o scoate din pământ şi a o valorifica, conducta respectivă având diametru de 8 ţoli, fiind situată în zona celor 4 bazine de alimentare cu apă Ţintea, aproape paralelă ca traseu cu conducta activă ce alimenta cu apă bazinele Ţintea de la Staţia de captare Silişte.

După efectuarea, împreună cu inculpaţii C. şi D., a lucrărilor de săpătură pentru scoaterea din pământ şi valorificarea respectivei conducte, inculpaţii au decopertat aproximativ 70 m conductă dar au oprit lucrările, fiindcă au atins cu lama buldoescavatorului o conductă cu diametrul de 6 ţoli din fibră de sticlă, de alimentare cu apă sărată aparţinând SC M. SA.

La faţa locului s-a prezentat un reprezentant al SC M. SA care le-a cerut inculpaţilor B., C. şi D. să repare conducta avariată.

Abandonând acest traseu dar în continuarea hotărârii de a sustrage şi valorifica în folos propriu conducte îngropate în pământ, inculpatul B. a aflat că un anume G., adică inculpatul G., care lucrează la SC M. SA îl poate ajuta şi luând legătura cu acesta a primit informaţia despre existenţa unei conducte inactive de apă ce tranzita comuna Băneşti, cu diametru de 103/4 ţoli (diametru de 273 mm) descrisă în inventarul SC M. SA, cu lungimea de 16 km, adică exact conducta pe care aceştia s-au înţeles ca prin anumite manopere frauduloase să o scoată din pământ şi să o valorifice ilicit, urmând ca sumele obţinute în urma valorificării să fie împărţite în mod egal.

În schimbul indicării traseului conductei respective dar şi întocmirii unor acte prin intermediul cărora conducta respectivă să fie "făcută pierdută" din evidenţele SC M. SA, inculpatul G. a primit de la coinculpatul B. mai multe sume de bani pe care, totalizându-le, le-a estimat la aproximativ 10.000 RON.

În acest scop, la data de 10 decembrie 2010, în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpaţii A., B. şi J., inculpatul G. a întocmit Adresa SC KKK. prin care solicita Primăriei Băneşti, aprobarea casării fără recuperarea de fier vechi a conductei respective.

Adresa respectivă a fost înregistrată la Primăria Băneşti la 10 decembrie 2010, inculpatul A. fiind cel care a avizat-o favorabil, aplicând semnătura olografă şi ştampila Primăriei Comunei Băneşti pe înscrisul respectiv.

Inculpatul G. a oferit anchetatorilor detalii despre amplasamentul conductei, persoanele care au fost implicate în activitatea infracţională, modul în care a fost contactat şi acţiunile pe care le-a întreprins în scopul sustragerii conductei.

Astfel, acest inculpat a hotărât să denunţe autorităţilor fapta de sustragere a unor porţiuni din conducta aparţinând SC M. SA al cărei salariat era, ocupând funcţia de inginer, adjunct şef secţie Tratare ţiţei şi gaze zona Băicoi, afirmând că în vara anului 2010, prin intermediul inculpatului J., directorul SC S. SA - care a preluat gratuit, în numele Primăriei Băneşti, staţia de pompare Silişte cuprinzând: puţurile de apă, rezervoarele, pompele şi conductele aferente - l-a cunoscut pe inculpatul B. care l-a întrebat dacă "vrea să facă nişte bani împreună" din valorificarea conductelor de apă care au fost predate de la M. la Primăria Băneşti dar care nu erau active pentru că nu se transporta apă pe ele; că a făcut mai multe deplasări pe teren indicându-i traseul conductelor iar la una dintre aceste întâlniri l-a cunoscut şi pe inculpatul C. care va ajuta la scoaterea a două conducte cu lungimea de aproximativ 4 km.

În acest scop, inculpatul G. a mărturisit că i s-a cerut şi a acceptat, ca pe o adresă emisă de SC S. SA să facă menţiunea că "reţeaua de conducte nu face parte din gestiunea M."; că a făcut respectiva menţiune dar nu a înregistrat adresa în circuitul legal al documentelor.

O menţiune importantă făcută de inculpat se referă la împrejurarea că cei doi coinculpaţi J. şi B. i-au mai cerut o adresă prin care SC M. SA să solicite Primăriei comunei Băneşti aprobare pentru scoaterea din pământ a conductei, astfel ca imediat după avizarea acestei operaţiuni, aceasta să fie valorificată la fel ca şi cele 2 conducte din zona rezervoarelor de apă de la Băicoi. Cu acest prilej, inculpatul J. a adus mai multe hărţi ale comunei Băneşti pentru a identifica persoanele proprietare ale terenurilor traversate de conducta de apă.

Inculpatul G. a precizat că la sfârşitul lunii ianuarie 2011, conducta de apă cu diametrul 103/4 ţoli fusese deja scoasă din pământ şi valorificată prin vânzare ca fier vechi în Portul Constanţa el predând procurorului, la data de 26 ianuarie 2012 o schiţă (întocmită pe o coală format A3) privind amplasamentul celor două conducte inactive de apă cu diametrele de 4, 8 şi 10 ţoli ce deserveau staţia de apă industrială Ţintea şi care au făcut obiectul sustragerii.

Anterior însă, la data de 28 decembrie 2010 a fost efectuat un control de către reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Prahova, în zona unde muncitorii aflaţi sub coordonarea inculpaţilor C., B. şi D. dezafectau conducta, în apropiere de D.N. 1.

La acest control a participat şi agentul de poliţie Ş. din cadrul Postului de Poliţie Băneşti.

În urma controlului, în convorbirile telefonice purtate între membrii grupării infracţionale, aşa cum sunt redate prin procesele-verbale de transcriere, inculpaţii B., C. şi D. fac referiri la agentul de poliţie Ş., ca fiind incoruptibilă şi că au discutat cu primarul A. şi cu JJ., şef al Postului de Poliţie Băneşti, pentru a interveni la aceasta deoarece îi ceruse inculpatului B. să-i prezinte documente justificative în baza cărora execută lucrările de dezafectare a conductei aparţinând SC M. SA.

Astfel, la data de 29 decembrie 2010, inculpatul B. a purtat o discuţie telefonică cu coinculpatul D., din care reiese că acesta a fost la "primar", căruia "i-a livrat ce era de livrat", iar acesta i-a spus că nu a găsit-o în ziua respectivă pe "blondă", referindu-se la agentul de poliţie Ş., dar l-a sunat pe "JJ."care i-a transmis să vină a doua zi dimineaţă la post să discute cu ea, "ca să termine odată".

Postul de Poliţie Băneşti a înaintat prin Adresa din 18 ianuarie 2011 un Proces-verbal întocmit de agentul de poliţie Ş. şi agentul de poliţie LLL., conform căruia la 28 decembrie 2010 a fost efectuat un control în zona D.N. 1, km 82, unde mai multe echipe de muncitori efectuau săpături la o conductă de apă reziduală, fiind legitimate cu acest prilej: B., administrator la SC III. SRL, EEE. şi MMM., angajaţi la SC GGG. SRL, ŢŢ. şi C., angajaţi la SC III. SRL, precum şi NNN., angajat la SC OOO. SRL Totodată, a mai fost identificat un ansamblu de vehicule format din cap tractor DAF ce tracta o semiremorcă, condusă de martorul PPP., angajat la SC QQQ. SRL.

Din interceptarea convorbirii telefonice purtate de inculpatul B. cu coinculpatul G., rezultă că inculpatul A., primarul comunei Băneşti ca fiind "singurul om care-i pune parte" inculpatului B.

Pentru a continua activitatea infracţională de sustragere a conductei aparţinând SC M. SA, inculpatul B. s-a deplasat în seara zilei de 29 decembrie 2010 la domiciliul inculpatului A., căruia i-a relatat despre verificările efectuate de agentul de poliţie Ş. cu privire la legalitatea dezafectării conductei şi căruia i-a dat suma de 5.000 RON, pentru ca acesta să intervină în sensul exercitării influenţei sale asupra agentului de poliţie în scopul stopării investigaţiei.

După primirea banilor de la inculpatul B., inculpatul A. a căutat-o personal în mai multe rânduri pe agentul de poliţie Ş. la sediul postului de poliţie Băneşti sau prin intermediul şefului Postului de Poliţie Băneşti, agentul şef de poliţie martorul JJ. pentru a-i transmite că lucrările efectuate de reprezentanţii SC III. SRL Băneşti de scoatere din pământ a conductei au girul administraţiei publice locale şi că respectivele lucrări se efectuează în folosul comunităţii locale.

Astfel, inculpatul A. a contactat-o pe agentul de poliţie Ş. în timp ce aceasta îşi exercita atribuţiunile de serviciu la controlul şi îndrumarea traficului rutier pe DN 1 pe raza comunei Băneşti şi a asigurat-o că totul este legal în ceea ce priveşte dezafectarea conductei de către societatea administrată de inculpatul B.

În urma intervenţiei inculpatului A. asupra agentului de poliţie Ş., verificările efectuate de aceasta asupra activităţilor de sustragere a conductei desfăşurate de inculpaţi au fost oprite, martora fiind încredinţată de legalitatea operaţiunilor urmare discuţiei purtate cu inculpatul sus-menţionat, astfel cum a declarat ceea ce a permis continuarea activităţii infracţionale.

Astfel, potrivit martorului OO., în iarna anului 2010 - 2011 acesta a sesizat că muncitorii angajaţi de inculpatul B., cu acordul inculpatului A., efectuau lucrări de săpătură pe islazul comunal din Băneşti, în scopul scoaterii din pământ a unei conducte cu diametru de aproximativ 300 mm - în fapt conducta de 103/4 ţoli aparţinând SC M. SA - pe traseul "Drumul lui Hulă" până la intersecţia dintre str. Căprăreşti cu uliţa "Lupilor", în punctul "La Cruce", pe o distanţă de circa 7 - 8 km.

De asemenea, martorul OO. a observat că angajaţii SC III. SRL Băneşti secţionau conducta respectivă în bucăţi cu lungimea de aproximativ 5 m şi o depozitau la faţa locului. Camioane de mari dimensiuni o încărcau şi transportau ulterior în Portul Constanţa unde era valorificată.

Fiecare transport conţinea circa 20 - 25 tone de conductă, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate autorizat purtate între inculpaţii B. şi C. la 11 ianuarie 2012 ora 11:42:25, la 12 ianuarie 2012 ora 18:46:04, la 13 ianuarie 2012 ora 19:56:57 şi la 14 ianuarie 2012 ora 14:18:59.

Cu ocazia dezafectării conductei, inculpatul B. ar fi trebuit să-i despăgubească pe proprietarii terenurilor tranzitate de aceasta, pe raza comunei Băneşti aşa încât unii dintre proprietarii terenurilor au cerut explicaţii reprezentanţilor Primăriei Băneşti, dar inculpatul A. a justificat situaţia ca fiind o intervenţie la o conductă de apă spartă.

Totodată, când incidentele au fost reclamate la Postul de Poliţie Băneşti, agentul de poliţie JJ. l-a contactat telefonic pe inculpatul B. căruia i-a transmis să vină la post pentru a se înţelege cu oamenii. În ciuda acestui fapt, inculpatul B. a intrat în conflict cu martora EE. care, fiind proprietară a unui astfel de teren, a solicitat o despăgubire în bani mai mare decât estimase inculpatul B.

Acesta s-a sfătuit la data de 19 ianuarie 2011 cu coinculpatul D., conform convorbirii telefonice interceptate autorizat la ora 14:01:18 să nu o despăgubească pe martora EE., deoarece le va da primarul adică inculpatul A. "o d-aia la mână" şi că o va "plimba prin tribunale".

După fiecare transport de conductă secţionată şi valorificată la Constanţa, banii obţinuţi erau împărţiţi între coinculpaţi, inculpatul G. primind în mod repetat, în baza înţelegerii anterioare cu inculpaţii B., C. şi D. importante sume de bani pentru ajutorul pe care l-a oferit acestora în scopul sustragerii conductei aparţinând SC M. SA, până la concurenţa sumei de 7.000 euro.

În urma investigaţiilor efectuate la data de 12 ianuarie 2011, a reieşit că în zona Paralela 45 de pe DN 1, pe sensul de mers Ploieşti - Câmpina, la o distanţă de cca. 200 - 250 metri faţă de carosabil dar paralel cu acesta, se observă urme de scoatere din pământ a unor conducte ce aparţin SC M. SA.

Bucăţile de conductă dezafectate de muncitorii aduşi la fata locului de inculpatul B., au fost identificate ca fiind depozitate în incinta Rampei Ecologice de gunoi Băneşti, amenajate în apropierea comunei Băneşti, lângă o balastieră.

Pentru a disimula sustragerile de conductă, inculpatul B. i-a instruit pe muncitorii ce dezafectau conducta să declare autorităţilor care i-ar fi verificat că bunurile respective aveau ca destinaţie Rampa Ecologică Băneşti, unitate aflată în administrarea SC S. SA, societate condusă de inculpatul J.

La Staţia de filtrare a deşeurilor Rampei Ecologice Băneşti a fost efectuată o percheziţie la 21 martie 2012 prilej cu care s-au efectuat şi fotografii cu locul unde au fost găsite conductele metalice.

Martorii HH. - şeful Rampei Ecologice şi II. - electrician au relatat că în mod repetat o persoană ce conducea un RRR. albastru a venit la poarta unităţii iar din camionul cu obloane şi macara sau autogreder cu ghiară care îi urma, au descărcat şi depozitat mai multe bucăţi de ţeavă metalică (16 buc.; 28 buc.; 40 buc.) despre care directorul SC S. SA, inculpatul J. fiind informat, a afirmat că "ştie despre ce e vorba".

În urma activităţilor ilicite de sustragere a unor porţiuni ale conductei de 103/4 ţoli aparţinând SC M. SA de pe raza comunei Băneşti, muncitorii inculpatului B. au distrus cablul interurban de telecomunicaţii aparţinând SC SSS. SA, pe relaţia Băneşti - Ploieşti, pe o distanţă de aproximativ 900 m astfel că în urma incidentului a fost sesizată Poliţia Municipiului Câmpina, cauza constituind obiectul Dosarului penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

În scopul de a obţine o soluţie favorabilă, inculpatului B., care era cercetat în acest dosar, coinculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul ŞŞ. director relaţii locale în cadrul SC SSS. SA Divizia Operaţiuni Sud-Est - Departamentul Centru Telecomunicaţii Prahova, căruia i-a solicitat să emită o adresă prin care să nu se constituie parte civilă în respectivul dosar penal.

În urma solicitării, martorul ŞŞ. a emis şi semnat Adresa din 18 ianuarie 2010 în care a menţionat că locaţia deranjamentului înregistrat la SC SSS. SA ar fi constituit-o un alt punct al cablului de telecomunicaţii, adresa fiind dusă la organul de poliţie de însuşi inculpatul B. căci acesta a ridicat-o personal de la martorul ŞŞ., înscrisul regăsindu-se în Dosarul nr. x/P/2010 aflat la acea dată în curs de soluţionare la Poliţia Municipiului Câmpina.

Un alt incident ce a avut loc în cadrul activităţii de dezafectare a conductei aparţinând SC M. SA datează din 12 ianuarie 2011 când, pe raza comunei Băneşti, muncitorii angajaţi de inculpatul B. au spart cu lama buldoescavatorului conducta cu diametru de 225 mm din polietilenă aparţinând SC ŞŞŞ. SA - Sucursala Câmpina - Punct de lucru Băneşti şi care alimenta cu apă consumatorii casnici ai comunei Băneşti.

Incidentul a fost înregistrat la SC ŞŞŞ. SA la 12 ianuarie 2011, iar martora SS. - şef serviciu comercial clienţi în cadrul acestei instituţii - Punctul de lucru Băneşti, a declarat că a întocmit cu acea ocazie o notă de constatare împreună cu inculpatul B., administrator al SC III. SRL Băneşti, conform Adresei din 13 martie 2012 a SC ŞŞŞ. SA.

Conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, este înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cu valoarea de 604.291,59 RON.

3. Fiind cercetat pentru participarea la sustragerea unor porţiuni din conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km aparţinând SC M. SA, la data de 25 ianuarie 2012 inculpatul G. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cu un alt denunţ în care sesiza că în luna noiembrie 2011 inculpatul B. l-a contactat şi i-a propus să-i faciliteze accesul în incinta Staţiei de Compresoare Prahova, situată în zona comunei Poiana Câmpina pentru a sustrage circa 100 tone fier vechi provenit din dezafectarea instalaţiei de desbenzinare ce a funcţionat în aceea zonă.

Denunţul formulat de inculpatul G. a fost trimis spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, unde a fost înregistrat sub nr. x/P/2012, iar prin Rezoluţia nr. x/II/6/2012 din data de 26 ianuarie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus preluarea dosarului de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în vederea efectuării urmăririi penale.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/P/2012 procurorul dispunând desemnarea unor ofiţeri ai poliţiei judiciare pentru a investiga situaţia sesizată prin denunţ.

Prin Procesul-verbal din 24 februarie 2012 organul de cercetare penală a informat procurorul că monitorizând pe inculpatul B. căruia i-au fost interceptate autorizat două posturi telefonice, există indicii că în cursul lunii februarie 2012 atât el, cât şi coinculpatul C. au fost contactaţi de un alt inculpat F. care le-a propus să sustragă nişte rezervoare metalice (habe).

Din convorbirile telefonice interceptate autorizat a rezultat că inculpaţii B. şi C., la propunerea coinculpatului F., acţionând în baza unei înţelegeri prealabile, au sustras 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti (devenită actualmente SC N. SA Bucureşti şi aflată în procedura de insolvenţă) rezervoarele (habe) fiind amplasate pe raza comunei Floreşti, jud. Prahova, în apropierea staţiei CFR Floreşti şi a popasului Paralela 45 de pe DN 1.

În locul în care erau amplasate cele 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, martorul KK. şi-a amenajat o fermă de creştere a ovinelor, fiind ajutat în această activitate de un îngrijitor - martorul LL.

Aceştia au declarat că în luna februarie 2012, în mod repetat, pe timp de zi şi pe timp de noapte, inculpaţii B., F., C. împreună cu făptuitorii TT. şi ŢŢ. - ulterior scoşi de sub urmărire penală şi audiaţi ca martori - au dezafectat prin tăiere cu flacără oxiacetilenică 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, valorificând materialele obţinute prin predarea la centrul de recuperare a materialelor refolosibile aparţinând SC TTT. SRL Plopeni, cu punct de lucru în comuna Floreşti, sat Călineşti, societate administrată de martorul UU. şi obţinând un beneficiu de aproximativ 25.000 RON, pe care l-au împărţit în mod egal.

Adeverinţa şi factura eliberate de SC TTT. SRL în luna februarie 2012 inculpatului B. fac dovada sumei încasate din valorificarea bunurilor astfel sustrase.

În egală măsură din Procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice cu fotografii judiciare efectuate cu această ocazie coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii B., F. şi C. rezultă că cele 3 rezervoare trebuiau secţionate la dimensiunile de 5 m lungime şi 2 m lăţime iar condiţiile meteo din perioada 10 - 12 februarie 2012 (zăpadă şi ger) nu permiteau muncitorilor să folosească flacăra oxiacetilenică.

În plus, inculpaţii (în special B.) erau preocupaţi de a nu fi descoperiţi de ciobanii din zonă, aşa încât, exemplificativ, în convorbirea interceptată autorizat, purtată de acesta cu coinculpatul F. la 10 februarie 2012, ora 17:39:24 cel dintâi îl atenţionează în următorii termeni "şi vezi, tuburile să le pitească şi ei, să nu le vadă ciobanii".

La fel ca şi în cazul furtului de conductă aparţinând SC M. SA, şi în acţiunea de sustragere a celor 3 habe metalice aparţinând SC N. SA au avut loc două incidente constând în blocarea unui camion pe drumul înfundat şi acoperit de zăpadă şi rănirea unui muncitor la o mână.

Astfel, martorii KK. şi LL. au declarat că într-o zi din luna februarie 2012 au fost depozitate în incinta punctului de lucru al SC T. SA tuburi de oxigen şi unelte iar 2 - 3 zile mai târziu, un autotren care transporta bucăţile de fier rezultate din tăierea habelor metalice prin sudură cu flacără oxiacetilenică, a rămas înzăpezit fiind scos de pe drumul înfundat noaptea, în jurul orei 3.00 iar a doua zi dimineaţa dispăruseră din incintă două habe, un rezervor şi un paratrăsnet metalic iar drumul fusese reparat cu pietriş.

Aspecte de la faţa locului au fost fotografiate de organul de urmărire penală conform planşelor fotografice aflate la dosar, iar martorul ŢŢ., de meserie sudor, a confirmat tăierea a 3 habe metalice timp de 3 zile, fiind plătit cu suma de 150 RON şi 3 pachete cu ţigări.

La rândul lui, martorul UU., administrator al SC TTT. SRL Plopeni a declarat că a condus autocamionul marca ŢŢŢ. la punctul de lucru din Călineşti al SC T. SA, rămânând înzăpezit şi de unde a transportat în două rânduri la firma sa de colectare a fierului vechi, 27 tone de tablă pentru care a plătit inculpaţilor B. şi C. şi F. suma de 28.000 - 29.000 RON.

După începerea investigaţiei poliţiei acest martor a fost căutat de inculpatul F., cel care fiindu-i prieten i-a şi propus cumpărarea fierului vechi spunând că are "o combinaţie mai mare" şi care i-a spus să declare o cantitate mai mică decât cea colectată (doar 14 tone) şi o sumă mai mică plătită (adică doar 9.000 RON). În acest scop martorul a emis şi o adeverinţă aflată la dosar.

De asemenea, la data de 12 februarie 2012, în jurul orei 17:00, în timp ce sustrăgea părţi componente ale bazinelor metalice din punctul de lucru situat în comuna Floreşti al SC T. SA Bucureşti, martorului TT. i-a căzut pe mână un tub cu oxigen al instalaţiei de sudură cu flacără oxiacetilenică, strivindu-i două degete. El a fost dus la Spitalul Judeţean Ploieşti - Unitatea Primire Urgenţe, fiind consultat şi diagnosticat cu "traumatism prin strivire mâna stângă cu plagă pliu digital proximal dg. III, fractură deschisă F3 dg. IV, cu afectare motrică neglijabilă" conform Fişei din 12 februarie 2012.

Inculpatul C. l-a însoţit pe martor la spital comunicându-i telefonic coinculpatului B. că are două degete rupte şi la venirea medicului urmează să fie pus în ghips, conform convorbirii interceptate autorizat din 12 februarie 2012, ora 18:38:01.

Prin Adresa din 2 martie 2012, SC T. SA Bucureşti a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat constituindu-se parte civilă cu suma de 31.602,17 RON - echivalentul a 9.678,78 dolari.

4. Separat de activităţile infracţionale precizate anterior, Curtea a mai reţinut că inculpatul A. a săvârşit în perioada exercitării mandatului de primar al comunei Băneşti, două infracţiuni de conflict de interese după cum urmează: inculpatul A. are dintr-o căsătorie anterioară un copil, pe UUU., aceasta fiind rezultată din legătura matrimonială pe care acesta a avut-o cu VVV. Fiica inculpatului - UUU. s-a căsătorit la data de 17 august 2006 cu U., conform actului de căsătorie înregistrat la Primăria Sectorului 5 Bucureşti.

Din Adresa din 14 martie 2012 a Ministerului Justiţiei - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că U. a înfiinţat la data de 26 martie 2007 SC Ţ. SRL Bucureşti, el fiind asociatul unic şi administratorul respectivei societăţi comerciale dar şi afin de gradul I al inculpatului A. Prin Contractul de furnizare din 17 octombrie 2007 încheiat între Consiliul Local Băneşti, în calitate de achizitor, pe de o parte şi SC Ţ. SRL Bucureşti în calitate de furnizor, prima parte a achiziţionat de la cea de-a doua parte tâmplărie PVC cu geam termopan în valoare de 12.500 RON cu TVA pentru grădiniţa Băneşti din comuna Băneşti, contractul urmând să intre în vigoare cu data de 31 octombrie 2007. Acest contract a fost completat prin Actul adiţional din 17 decembrie 2007 ambele acte fiind încheiate şi semnate în calitate de primar al comunei Băneşti, judeţul Prahova de inculpatul A., iar în calitate de furnizor de U. administratorul SC Ţ. SRL şi ginerele inculpatului.

Atribuirea acestui contract s-a făcut prin încredinţare directă iar sumele reprezentând achiziţionarea de către Primăria Comunei Băneşti a tâmplăriei din geam termopan au fost achitate ulterior de Primăria Comunei Băneşti prin două ordine de plată din 12 decembrie 2007 şi din 22 decembrie 2008.

5. Ulterior, prin Contractul de furnizare din 2 iulie 2009 încheiat între comuna Băneşti judeţul Prahova, prin viceprimarul comunei, NN. şi SC Ţ. SRL Bucureşti prin administrator U., prima parte au fost achiziţionate: tâmplărie PVC şi amortizoare hidraulice pentru Şcoala de coordonare Băneşti (locaţie Băneşti şi Urleta), societatea furnizoare obligându-se prin contract să monteze bunurile respective şi să demonteze tâmplăria existentă, preţul contractul fiind de 48.898 RON fără TVA.

Acest contract a fost apoi completat prin Actul adiţional înregistrat la 28 iulie 2009 la Primăria comunei Băneşti, cele două părţi au convenit achiziţionarea de către comuna Băneşti a unor plase contra insectelor pentru grădiniţa din Urleta şi înlocuirea balamalelor de 100 mm stejar auriu cu balamale elefant, valoarea contractului crescând la suma totală de 54.375,92 RON, fără TVA.

Actul adiţional a fost semnat din partea Primăriei comunei Băneşti de inculpatul A., primar în funcţie la data faptelor pentru furnizorul SC Ţ. SRL de U.

Acest al doilea contract a fost atribuit societăţii comerciale administrate de ginerele inculpatului A. după ce firma declarată câştigătoare la licitaţia electronică organizată în sistemul electronic de achiziţii publice - SC XXX. SRL Craiova a fost descalificată din cauza faptului că profilele PVC utilizate la tâmplăria montată la cele două şcoli din comuna Băneşti conţineau plumb.

Despre faptul că administratorul SC Ţ. SRL este ginerele inculpatului A. a avut cunoştinţă şi martora RR., care la data respectivă îndeplinea funcţia de şef Serviciu Economic în cadrul Primăriei Băneşti şi care, pentru acest motiv, a refuzat să avizeze din punct de vedere financiar contabil Contractul din 2 iulie 2009 şi actul adiţional la acest contract de furnizare.

Urmare a refuzului său, inculpatul A. i-a restructurat acesteia postul pe care îl ocupa în cadrul administraţiei publice locale şi i-a desfăcut contractul de muncă.

În aceste circumstanţe, la rândul său, martora RR. a sesizat C.C.R. despre neregulile constatate cu ocazia achiziţiei de tâmplărie tip PVC cu geam termopan la cele două şcoli din comuna Băneşti şi despre alte presupuse ilegalităţi comise în timpul exercitării mandatului său de primarul A., sesizarea fiind înregistrată la 14 septembrie 2009.

Această stare de fapt referitoare la infracţiunile comise de inculpaţi a fost reţinută din probele administrate în faza de urmărire penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, fiind audiaţi inculpaţii B. şi C. au negat iniţial implicarea în activitatea infracţională dar prin declaraţiile date în instanţă alături de inculpatul D., ei au revenit asupra conduitei de negare a implicării în activitatea infracţională şi au recunoscut învinuirea, solicitând ca judecata să aibă loc în procedură simplificată numai pe baza probelor de vinovăţie strânse de organul de urmărire penală pe care au declarat că le cunosc şi le însuşesc, aşa cum s-a arătat mai sus.

Pentru că inculpatul B. a revenit din nou cu prilejul dezbaterilor şi asupra acestei conduite procesuale şi atât oral, la termenul de judecată din 16 ianuarie 2015, cât şi în scris prin concluziile formulate, acesta a susţinut că este nevinovat, Curtea a pus în discuţia părţilor şi a procurorului admisibilitatea unei astfel de solicitări.

Apărarea inculpatului B. care nu şi-a mai asumat niciuna dintre faptele penale, a fost aceea că în privinţa infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi cu consecinţe deosebit de grave, a procedat legal extrăgând conducta SC M. SA în baza contractelor de cesiune şi de sponsorizare aşa încât nu poate răspunde penal şi urmează a fi achitat conform art. 16 lit. c) C. proc. pen., iar referitor la conducta aparţinând SC K. SA, aceasta a fost dezafectată şi valorificată în baza contractului la încheierea căruia nu a fost prezent şi deci nu a cunoscut că este fals, nu l-a cunoscut anterior pe inculpatul E. şi nu a discutat în prealabil despre validitatea acestui document, astfel că se impune achitarea sa pe temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Despre sustragerea comisă în dauna SC T. SA (actualmente SC N. SA) inculpatul B. a susţinut că rezervoarele metalice nu aveau de fapt vreo valoare economică fiindcă erau deja amortizate şi drept urmare, achitarea sa şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ ar fi suficientă la fel ca şi în cazul pretinsei cumpărări de influenţă care nu există ca faptă penală deoarece i-a oferit coinculpatului A., în calitate de primar "o atenţie" de sărbători ce poate fi sancţionată conform art. 19 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 181 C. pen. anterior.

Ceilalţi inculpaţi: A., J., G. şi E. au negat acuzaţia penală în pofida dovezilor certe de vinovăţie astfel cum acestea au fost analizate în cele ce preced şi au solicitat, de asemenea achitarea lor, după cum urmează:

- inculpatul A., pe temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, susţinând în esenţă că a acţionat legal deoarece a primit acordul verbal al unui reprezentant al SC M. SA (coinculpatul G.) iar conducta dezgropată şi valorificată de ceilalţi coinculpaţi era inactivă aşa cum rezultă şi din adresele emise de societate şi care conţin menţiunea preluării ei fără recuperare; pe acelaşi temei juridic, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece agentul de poliţie Ş., pretins mituit, audiat în faţa instanţei a mărturisit că inculpatul nu i-a cerut să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi nici nu a exercitat vreo presiune în acest scop, în condiţiile în care această faptă penală este una de reflecţie subiectivă.

Referitor la cele două infracţiuni de conflict de interese, acelaşi inculpat a invocat lipsa intenţiei sale în a-şi îndeplini cu obiectivitate funcţia în condiţiile în care scopul Legii nr. 161/2003 este transparenţa exercitării funcţiei publice iar cele două contracte au fost atribuite prin respectarea şi nu prin încălcarea legii, la selectarea unuia dintre acestea nefiind prezent astfel că, în principal, a cerut achitarea pe temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, afirmând că ar fi excesivă represiunea penală, a solicitat achitarea pe temeiul art. 19 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 181 C. pen. anterior şi aplicarea unei amenzi administrative considerate îndestulătoare pentru a sancţiona cele două fapte lipsite vădit de importanţă şi de pericol social.

- inculpaţii J.,G. şi E. au susţinut că nu există în dosar probe de vinovăţie împotriva lor, că faptele deduse judecăţii nici nu există în materialitatea lor câtă vreme nici societatea M. nu cunoaşte traseul exact al conductei şi eventualul prejudiciu, impunându-se achitarea pe temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că fapta constituie infracţiunea de însuşire a bunului găsit, inculpatul G. a cerut aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ ca efect al achitării sale cerute pe temeiul art. 181 C. pen. anterior.

Verificând aceste susţineri şi apărări, sub un prim aspect Curtea a stabilit că declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei şi aplicarea procedurii prev. de art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. anterior, are caracter irevocabil iar nu revocabil, astfel cum a stabilit şi instanţa supremă prin Decizia penală nr. 654 din 7 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/103/2011.

Drept consecinţă, Curtea a reţinut vinovăţia inculpaţilor: B., C., F. şi D. şi a stabilit răspunderea lor penală în condiţiile procedurii simplificate de judecată conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pentru infracţiunile ce compun acuzaţia penală conform actului de sesizare a instanţei.

Pe de altă parte, dovezile ce compun ansamblul probator administrat în cauză demonstrează vinovăţia de netăgăduit a tuturor inculpaţilor inclusiv A., G., J. şi E., aşa încât răspunderea lor penală a fost stabilită în raport de legea mai favorabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen., evaluate pe baza criteriului aprecierii globale în sensul luării în considerare pentru fiecare dintre inculpaţi a tuturor dispoziţiilor legale ce au incidentă în cauză.

Pentru inculpaţii: A., B., C., D., E. şi J., C. pen. anterior constituie legea penală mai favorabilă chiar dacă sub aspectul limitelor speciale ale pedepselor pentru infracţiunea de furt calificat în forma autoratului sau complicităţii şi care nu mai are varianta agravată a consecinţelor deosebit de grave în noua reglementare, acestea sunt mult reduse, fiindcă întotdeauna tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni (dacă toate faptele concurente au fost săvârşite înainte de 1 februarie 2014) şi cel al caracterului continuat al faptei este mai sever în noul C. pen., pe de o parte, iar, pe de altă parte, modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate prin sentinţa apelată impune mai puţine obligaţii pe durata executării lor în alt mod decât detenţia efectivă.

Astfel, potrivit art. 39 lit. b) din noul C. pen. sancţionarea concursului de infracţiuni, atunci când se stabilesc numai pedepse cu închisoarea se face tot după sistemul cumulului juridic ca şi în reglementarea anterioară numai că acesta a fost redefinit prin aplicarea unui spor fix şi obligatoriu compus din treimea totalului celorlalte pedepse care se adaugă celei mai grele iar pentru infracţiunea continuată care presupune obligatoriu condiţia unităţii de subiect pasiv (îndeplinită în cauza de faţă) legiuitorul a instituit în art. 36 din noul C. pen. regimul sancţionator ce constă în posibilitatea majorării limitei maximului special al pedepsei închisorii cu până la 3 ani.

În egală măsură, noul C. pen. aduce modificări substanţiale în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor în sensul că printre criteriile generale de individualizare nu mai sunt prevăzute dispoziţiile din partea generală şi cea specială care nu mai sunt considerate veritabile astfel de criterii iar constantele individualizării judiciare (reprezentate tot de gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului) sunt evaluate alături de criteriile legale de la art. 74 lit. a) - g) din noul C. pen. dar şi de cel prevăzut, exemplificativ de art. 49 în sensul contribuţiei fiecărui infractor la comiterea faptei penale comise cu intenţie.

În plus, efectul circumstanţelor cu caracter atenuant sau agravant ce ar fi aplicabile în cauză nu se va produce independent de stabilirea concretă a limitelor de pedeapsă ci în cadrul evaluării globale asupra legii penale mai favorabile în ansamblul dispoziţiilor sale ca şi cel privind starea de recidivă în care inculpaţii C. şi E. se află ori vârsta de 65 de ani a inculpatului J. care fiind pensionar, nu va putea îndeplini obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii ca şi condiţie imperativă şi obligatorie a măsurii suspendării sub supraveghere a pedepsei prevăzută de art. 93 alin. (3) C. pen.

De aceea, Curtea nu a reţinut ca fiind posibilă stabilirea legii penale mai favorabile pentru fiecare faptă penală aşa cum a susţinut inculpatul A. în sensul că pentru infracţiunile de complicitate la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată şi respective trafic de influenţă, noul C. pen. este lege mai favorabilă în ceea ce îl priveşte iar pentru infracţiunile de conflict de interese - vechea reglementare, stabilind că, în realitate, prin respectarea principiul aprecierii globale şi conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, în aplicarea art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă în concret în raport de circumstanţele de fapt şi cele personale este pentru inculpaţii: A., B., C., D., E. şi J. C. pen. anterior iar pentru inculpaţii F. şi G. C. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

Odată stabilită norma penală aplicabilă, în raport de încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi la momentul sesizării instanţei, Curtea a determinat fundamentul juridic al răspunderii lor penale după cum urmează:

1. - Faptele comise de inculpatul A. care, în anul 2007 şi în anul 2009, în calitate de primar al comunei Băneşti, jud. Prahova, a încheiat cu SC Ţ. SRL Bucureşti, societate administrată de ginerele său (afin de gradul I) U., Contractul din 17 octombrie 2007 şi Contractul din 2 iulie 2009, ambele completate cu acte adiţionale, prin care Primăria Băneşti a achiziţionat bunuri şi servicii de montarea de tâmplărie PVC şi geam termopan la grădiniţa din Băneşti şi şcolile din Băneşti şi Urleta, în valoare totală de 16.024 RON inclusiv TVA, respectiv 54.375,92 RON fără TVA întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de conflict de interese, prev. şi ped. de art. 2531 C. pen. anterior;

- Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de primar al comunei Băneşti, jud. Prahova, cu complicitatea inculpaţilor G. (inginer în cadrul SC M. SA), J. (director al SC S. SA) i-a ajutat pe inculpaţii B., C. şi D. să sustragă conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat constituie infracţiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- Fapta inculpatului care la data de 29 decembrie 2010 a primit de la inculpatul B. suma de 5.000 RON pentru a-şi trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie Ş. din cadrul Postului de Poliţie Băneşti, jud. Prahova, pentru ca aceasta să nu îşi exercite corespunzător atribuţiunile de serviciu pe linia menţinerii ordinii publice în raza de competenţă, respectiv pentru a nu constata faptele de sustragere comise de inculpatul B. şi alţii întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de trafic de influenţă prev. şi ped de art. 257 C. pen. anterior, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate aflate în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

2. Fapta comisă de inculpatul B. care, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpaţii C., E., D. (şi învinuitul R.) a sustras o parte din conducta de transport produse petroliere şi din stâlpii de susţinere a acesteia, pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, conducta aparţinând SC K. SA Ploieşti, cauzând un prejudiciu în valoare de 548.004 RON, nerecuperat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, cu ajutorul oferit de inculpaţii A. (primar al comunei Băneşti, jud Prahova), G. (inginer în cadrul SC M. SA), J. (director al SC S. SA), C. şi D. (precum şi cu învinuitul R.) a sustras conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat constituie infracţiunea de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- Fapta inculpatului care la data de 29 decembrie 2010, i-a dat coinculpatului A., primar al comunei Băneşti, jud. Prahova suma de 5.000 RON pentru a-şi trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie Ş. din cadrul Postului de Poliţie Băneşti, jud. Prahova, pentru ca aceasta să nu îşi exercite corespunzător atribuţiunile de serviciu pe linia menţinerii ordinii publice în raza de competenţă, respectiv pentru a nu constata faptele de sustragere comise de inculpatul B. şi alţii întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000;

- Fapta aceluiaşi inculpat care, în luna februarie 2012, împreună cu inculpaţii C. şi F. a sustras de pe raza comunei Floreşti, 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, cauzând un prejudiciu în sumă de 31.602,17 RON, nerecuperat constituie infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate aflate în concurs de fapte penale conform art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

3. Fapta inculpatului C. care, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpatul B., E., D. şi învinuitul R., a sustras o parte din conducta de transport produse petroliere şi din stâlpii de susţinere a acesteia, pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, conducta aparţinând SC K. SA Ploieşti, cauzând un prejudiciu în valoare de 548.004 RON, nerecuperat constituie infracţiunea de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită în condiţii de recidivă conform art. 37 lit. a) C. pen. anterior;

- Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, cu ajutorul oferit de inculpaţii A. (primar al comunei Băneşti, jud Prahova), G. (inginer în cadrul SC M. SA), J. (director al SC S. SA), B. şi D. (precum şi cu învinuitul R.) a sustras conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat constituie infracţiunea de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită în condiţii de recidivă conform art. 37 lit. a) C. pen. anterior;

- Fapta aceluiaşi inculpat care în luna februarie 2012, împreună cu inculpaţii B. şi F. a sustras de pe raza comunei Floreşti, 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, cauzând un prejudiciu în sumă de 31.602,17 RON, nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 furt calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită în condiţii de recidivă conform art. 37 lit. a) C. pen. anterior - toate aflate în concurs real de fapte penale conform art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

4. Fapta comisă de inculpatul J. care, în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de director al SC S. SA, cu complicitatea inculpatului A. (primar al comunei Băneşti, jud. Prahova) şi a inculpatului G. (inginer în cadrul SC M. SA) i-a ajutat pe inculpaţii B., C. şi D. să sustragă conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26. C. pen. anterior rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

5. Fapta inculpatului D. care, în luna septembrie 2010, a sustras împreună cu inculpaţii C., B. şi E. (precum şi cu învinuitul R.) o porţiune din conducta de transport produse petroliere aparţinând SC K. SA Ploieşti şi stâlpii de susţinere ai acesteia, pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, fiind cauzat un prejudiciu în sumă de 548.004 RON, nerecuperat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, cu complicitatea inculpaţilor A. (primar al comunei Băneşti, jud. Prahova), G. (inginer în cadrul SC M. SA) şi J. (director al SC S. SA) a sustras împreună cu inculpaţii B. şi C. conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, comise în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

6. Faptele comise de inculpatul E. care în luna septembrie 2010 a folosit la Primăria comunei Băneşti de Contractul din 12 august 2010, contract încheiat în fals între SC K. SA Ploieşti şi SC V. SRL Câmpina al cărui administrator era, pentru a sustrage împreună cu coinculpaţii C., B., D. (şi învinuitul R.) o porţiune din conducta de transport produse petroliere aparţinând SC K. SA Ploieşti şi stâlpii de susţinere ai acesteia de pe raza comunei Băneşti, jud. Prahova, fiind cauzat un prejudiciu în sumă de 548.004 RON, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. şi ped. de art. 291 C. pen. anterior şi furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior comise în condiţii de recidivă postexecutorie şi în concurs real de fapte penale conform art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

7. Fapta comisă de inculpatul F. care, în luna februarie 2012, împreună cu inculpaţii B. şi C. a sustras de pe raza comunei Floreşti, 3 rezervoare metalice aparţinând SC T. SA Bucureşti, cauzând un prejudiciu în sumă de 31.602,17 RON, nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de furt în formă continuată, prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 36 şi art. 77 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

8. Fapta comisă de inculpatul G. care, în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de inginer în cadrul SC M. SA, cu complicitatea inculpaţilor A. (primar al comunei Băneşti, jud. Prahova) şi J. (director al SC S. SA) i-a ajutat pe inculpaţii B., C. şi D. să sustragă conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA, cauzând un prejudiciu în sumă de 604.291,59 RON, nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de complicitate la furt în formă continuată prev. şi ped de art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 36 şi art. 77 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de complicitate la furt calificat şi cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a reţinut pentru inculpaţii, faţă de care C. pen. anterior este considerat lege penală mai favorabilă, incidenţa dispoziţiilor art. 72 din acest act normativ referitoare la contribuţia, rolul şi numărul faptelor penale săvârşite, pericolul social al infracţiunilor determinat de cuantumul pagubelor create şi împrejurarea că acestea au rămas nerecuperate în integralitatea lor ceea ce demonstrează lipsa de consistenţă a cererilor de achitare pe temeiul art. 18 C. pen. anterior formulate de inculpaţii A., J. şi E. dar şi a celei formulate de inculpatul B. după ce recunoscuse şi îşi asumase integral şi necondiţionat faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În egală măsură, la stabilirea cuantumului pedepselor s-au avut în vedere şi limitele pedepselor rezultate din reducerea lor cu o treime ca efect al beneficiului legal dat de aplicarea procedurii simplificate de judecată în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru inculpaţii:B., C., D. şi F. precum şi persoana şi conduita anterioară a inculpaţilor A., J., G. rezultată; din înscrisurile în circumstanţiere depuse pe parcursul judecăţii în primă instanţă situaţia familială şi cea a antecedentelor penale, nivelul de educaţie, vârsta şi starea de sănătate a tuturor inculpaţilor, în înţelesul dat de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

În raport de aceste criterii, Curtea a considerat că în favoarea inculpaţilor A., J., D., B., C. şi E. cărora li s-a aplicat C. pen. anterior ca lege mai favorabilă se poate reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. anterior pentru ca pedepsele ce le vor fi efectiv aplicate să se situeze aproape de limitele pe care însuşi legiuitorul le-a stabilit după 1 februarie 2014 referitor la infracţiunile de furt, în privinţa tratamentului sancţionator existând o micşorare considerabilă a cuantumului lor inclusiv alternativa amenzii penale, renunţarea la anumite elemente circumstanţiale agravante precum consecinţele deosebit de grave şi posibilitatea împăcării părţilor în anumite situaţii.

Cât priveşte pe inculpaţii F. şi G. faţă de care noul C. pen. este considerată lege penală mai favorabilă având în vedere lipsa pluralităţii de infracţiuni şi a recidivelor care, datorită tratamentului sancţionator mai aspru din noua reglementare, justifică aplicarea legii penale vechi pentru ceilalţi 6 inculpaţi aşa cum s-a arătat în cele ce preced, Curtea a considerat că aplicarea unor pedepse orientate spre cuantumul mediu legal dar diferenţiate în special în raport de prejudiciul creat prin activitatea şi contribuţia infracţională proprie este de natură să asigure o corectă represiune penală, văzând şi lipsa antecedentelor lor penale, nivelul instrucţiei şi comportarea anterioară în familie şi societate.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, cu excepţia inculpatului C. care este recidivist postcondamnatoriu, conform art. 37 lit. a) C. pen. anterior, datorită pedepsei de 10 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 347 din 3 decembrie 2009 a Judecătoriei Câmpina - definitivă prin Decizia penală nr. 627 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti şi a cărei suspendare condiţionată a fost revocată deoarece noile infracţiuni au fost comise în interiorul termenului de încercare, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 C. pen. anterior, astfel că pedeapsa totală va fi executată prin privare de libertate, pentru ceilalţi 7 inculpaţi Curtea a considerat că alternativa detenţiei reprezentată de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 861 şi urm. C. pen. anterior pentru inculpaţii: A., J., D., B. şi E. respectiv art. 91 şi urm. C. pen. pentru inculpaţii F. şi G. poate asigura îndeplinirea funcţiilor represiv-coercitivă, preventiv educativă şi de îndreptare a comportamentului lor viitor, dându-le efectiv posibilitatea de a depune eforturi pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunilor comise şi constând în principal în achitarea contravalorii pagubelor produse.

Pentru aceste considerente, în baza art. 861 alin. (1) C. pen. anterior, Curtea a suspendat executarea sub supraveghere a pedepselor rezultante pe durata termenelor de încercare stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 862 alin. (1) din acelaşi cod, iar potrivit art. 863 C. pen. anterior i-a obligat pe inculpaţii A., J., D., B. şi E. ca pe durata termenelor de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate, conform programului de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, atrăgându-le totodată atenţia asupra disp. art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. anterior privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere instituite prin sentinţă precum şi în cazul neexecutării, cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite în sarcina lor.

Corelativ, pentru inculpaţii F. şi G. în baza art. 91 C. pen., Curtea a suspendat executarea sub supraveghere a pedepselor pe durata câte unui termen de supraveghere stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 C. pen., de câte 4 ani conform încheierii de îndreptare a erorii materiale a minutei sentinţei penale, pronunţată la data de 5 martie 2015.

Pe durata acestui termen de câte 4 ani, aceşti 2 inculpaţi au fost obligaţi să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.

De asemenea, în temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., cei doi inculpaţi au fost obligaţi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 zile inculpatul F. şi respectiv 120 zile inculpatul G. în condiţiile art. 93 alin. (5) din acelaşi cod, ambii exprimându-şi acordul expres în acest sens la una dintre entităţile din comunitate indicate expres în încheierea de înlăturare a omisiunii vădite pronunţate ulterior sentinţei, la data de 17 februarie 2015 şi prin care minuta acesteia a fost completată astfel: în conformitate cu art. 93 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit conţinutul obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii de către:

- inculpatul F., pentru perioada de 100 zile la una din următoarele două entităţi din comunitate: Primăria comunei Floreşti – activităţi administrative pe domeniul public al localităţii sau Şcoala cu clasele I-VIII Floreşti - activităţi cultural educative iar pentru inculpatul G., pentru perioada de 120 zile la una din următoarele două entităţi din comunitate: SC H. SRL - asigurarea curăţeniei pe drumurile publice precum şi pe aleile de acces pietonal şi auto sau Administraţia Parcului memorial I. - curăţenie şi igienizare parc - conform listei instituţiilor din comunitate aferentă judeţului Prahova.

Totodată, a impus celor doi inculpaţi sus-menţionaţi obligaţia prev. de art. 93 lit. b) C. pen., aceea de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate, atrăgându-le atenţia asupra disp. art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Văzând că pentru infracţiunile de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. anterior legea prevede pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă prev. de art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, în conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, Curtea a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, iar în temeiul art. 209 alin. (4) comb. cu art. 65 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat aceluiaşi inculpat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Aceeaşi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a fost aplicată şi coinculpaţilor B., C., D., E. şi J.

De asemenea, celor 6 inculpaţi sus-nominalizaţi le-a fost aplicată, în baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior însă în raport de modalitatea de executare a pedepselor principale, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor astfel: de la 21 martie 2012 - la 9 octombrie 2012 pentru inculpatul A., de la 21 martie 2012 - la 25 octombrie 2012 pentru inculpatul B., de la 22 martie - la 25 octombrie 2012 pentru inculpatul C., iar în baza art. 72 C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului G. de la 21 martie 2012 - la 9 octombrie 2012 constatându-se că inculpatul F. a fost reţinut pentru 24 ore, prin Ordonanţa nr. x/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti de la 21 martie 2012 ora 2200 la 22 martie 2012 ora 2220.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 Curtea a confiscat de la inculpatul A. suma de 5.000 RON ce a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, iar în baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 alin. (1), (4) şi (5) C. proc. pen., a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra bunurilor inculpaţilor: A., G., C., B. şi F. prin ordonanţele din 9 martie 2012, 2 aprilie 2012 şi 3 aprilie 2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti astfel cum au fost modificate de instanţă urmare contestaţiilor formulate, precum şi măsura popririi asigurătorii instituită asupra drepturilor din pensia inculpatului J. prin Ordonanţa din 10 mai 2012 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Totodată, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a fost desfiinţat în totalitate Contractul din 12 august 2010, ca act fals întocmit în scopul comiterii unei infracţiuni.

În privinţa laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că acţiuni civile au fost exercitate în cadrul acestui proces penal de părţile civile: Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (actualmente Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului) pentru SC K. SA reprezentată de lichidator judiciar L. SPRL prin Adresa iniţială din 4 octombrie 2010 cu suma de 548.004 RON şi confirmată prin Adresa din 27 septembrie 2012 şi devizul justificativ estimativ pentru refacerea conductei sustrase SC M. SA Bucureşti cu suma de 604.291,59 RON şi SC N. SA prin administrator judiciar O. SPRL, prin administrator special P. prin împuternicit Q. - fostă SC T. SA cu suma de 31.602,17 RON prin Adresa din 2 martie 2012.

Ulterior efectuării expertizei VV. această din urmă societate şi-a mărit câtimea obiectului pretenţiilor civile la 447.602 RON inclusiv TVA pe baza concluziilor expertului care a calculat valoarea de înlocuire a bunurilor sustrase în condiţiile în care obiectul sustragerii săvârşite de inculpaţi în dauna acestei societăţi îl constituie 5 rezervoare metalice scoase din funcţiune şi care fiind casate urmau a fi valorificate ca fier vechi (adică 3 habe metalice pentru noroi de formă paralelipipedică şi capacitate de 70 mc şi una cu capacitatea de 15 mc precum şi un rezervor metalic în formă cilindrică cu capacitate de 28.000 litri) iar nu depozitul de carburanţi de la Floreşti a cărui refacere a fost estimată de expert fără nicio justificare legală.

Drept consecinţă, pe baza devizelor estimative emise de părţile civile coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut sustragerea porţiunilor de conducte şi a rezervoarelor metalice, a concluziilor expertizei de specialitate şi a depoziţiilor martorilor ce au fost audiaţi nemijlocit în timpul cercetării judecătoreşti, a proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, conform situaţiei de fapt stabilite în cele ce preced, Curtea a constatat dovedite cererile de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, astfel că în temeiul art. 998 şi 1003 C. civ. anterior rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunile civile exercitate de părţile civile: Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (actualmente Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului) pentru SC K. SA reprezentată de lichidator judiciar L. SPRL, SC M. SA Bucureşti şi SC N. SA prin administrator judiciar O. SPRL, prin administrator special P. prin împuternicit Q. şi i-a obligat în solidar:

- pe inculpaţii B., C., E. şi D. la plata sumei de 548.000 RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pentru SC K. SA reprezentată de lichidator judiciar L. SPRL;

- pe inculpaţii B., C., D., G., A. şi J. la plata sumei de 604.291,5 RON despăgubiri civile către partea civilă SC M. SA Bucureşti;

- pe inculpaţii B., C. şi F. la plata sumei de 31.602 RON despăgubiri civile către partea civilă SC N. SA prin administrator judiciar O. SPRL, prin administrator special P. prin împuternicit Q.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, inculpaţii C., A., B., G., J. şi partea civilă SC N. SA (fostă T. SA Bucureşti). Inculpatul B. a arătat că îşi retrage calea de atac, aşa încât prin Încheierea din data de 6 noiembrie 2015, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voinţă a acestuia, în sensul retragerii apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. în acest sens, s-a arătat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de furt calificat este nelegală, în condiţiile în care, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. Minimul special în cazul alin. (4) al art. 209 C. pen. anterior era de 10 ani închisoare. Or, aplicând inculpatului A. o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile în care minimul special era de 3 ani şi 4 luni închisoare, Curtea a aplicat o pedeapsă nelegală.

Pe cale de consecinţă, a fost apreciată de Parchet, ca nelegală şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere putând fi acordată, în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c). Astfel, în condiţiile în care pedeapsa minimă ce se putea aplica inculpatului A. pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (4) cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior nu putea fi mai mică de 3 ani şi 4 luni închisoare, instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen. anterior, pronunţând şi sub acest aspect o hotărâre nelegală.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului public a invocat oral şi un alt motiv de nelegalitate, privind aplicarea pedepsei complementare pentru infracţiunea prev. de art. 2531 C. pen. anterior, în condiţiile în care inculpatului A. i s-au aplicat pedepse principale de câte 2 luni închisoare. Or, potrivit art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată doar în situaţia în care pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani.

S-a mai criticat, în concluziile orale ale procurorului de şedinţă, raţionamentul instanţei de fond cu privire la identificarea legii penale mai favorabile, arătându-se că pe coordonatele invocate de Curtea de Apel, instanţa trebuia să aleagă noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă.

Totodată, s-a mai solicitat, în acord cu motivele scrise de apel, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului A. raportat la caracterul continuat al infracţiunii de furt calificat, săvârşirea şi a altor infracţiuni în concurs, atitudinea procesuală de nerecunoaştere a faptelor comise, lipsa de preocupare în acoperirea prejudiciului şi, nu, în ultimul rând, poziţia pe care o ocupa inculpatul la momentul comiterii faptelor în cadrul autorităţii administrative (primar), calitate care îi conferea atribuţii de asigurare a respectării prevederilor constituţionale şi ale legilor ţării, de asigurare a ordinii publice şi liniştii locuitorilor, prin intermediul poliţiştilor locali, ce aveau obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii, ori acesta a folosit ilegal tocmai aceste atribuţii, scopul fiind protejarea celor care sustrăgeau conducte în vederea obţinerii de foloase.

În dezacord cu motivele scrise de apel în care se critica sentinţa penală cu privire la identificarea legii vechi ca lege mai favorabilă inculpatului A., apreciindu-se ca fiind, în mod evident, mai favorabile dispoziţiile noului C. pen., reprezentantul Ministerului Public a arătat, cu ocazia dezbaterilor, că, în parametrii susţinuţi la acest moment procesual, legea mai favorabilă inculpatului este Codul penal anterior.

În concluzie, a solicitat aplicarea unor pedepse orientate spre mediu şi executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de către inculpatul A.

Procurorul de şedinţă a mai arătat, cu ocazia dezbaterilor, că îşi restrânge motivele de apel doar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. Referitor la inculpaţii D., E. şi J., procurorul a arătat că aceştia nu sunt menţionaţi în declaraţia de apel a parchetului, astfel încât nu se poate susţine că, în privinţa acestora, există declarat un apel în termen. Inculpaţii sunt menţionaţi de Parchet în motivarea apelului pentru că s-a constatat că şi în privinţa acestora atât pedepsele aplicate - sub minimul de prevăzut de lege prin reţinerea de circumstanţe - până la o treime din minimul special, sunt nelegale, ca şi modalitatea de executare aleasă, cu atât mai mult cu cât inculpatul E. este şi recidivist. Nelegalitatea nu poate fi însă îndreptată în lipsa unui apel care să îi vizeze şi nici nu se poate îndrepta prin efectul extensiv al apelului, în sensul aplicării legii penale mai favorabile şi al susţinerii că noul C. pen. este lege mai favorabilă, deoarece regimul suspendării condiţionate din vechiul C. pen. este mai favorabil.

Inculpatul C. a solicitat reindividualizarea pedepsei raportat la atitudinea sa sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal, care a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi pe care le regretă profund, fiind, de asemenea, prezent de fiecare dată când a fost solicitat. A mai solicitat să se dea eficienţă circumstanţelor reale şi personale, împrejurărilor că are doi copii minori, o familie organizată, un comportament demn în societate şi îşi câştigă existenţa în mod onest.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, a apreciat că dispoziţiile cuprinse în noul C. pen. îi sunt mai favorabile, raportat la limitele de pedeapsă pentru faptele comise, precum şi la prevederile privind recidiva. Astfel, inculpatul a arătat că nu se află în stare de recidivă, potrivit dispoziţiilor privind starea de recidivă prezente în noul C. pen. având în vedere că pedeapsa aplicată anterior prin Sentinţa penală nr. 347 din 3 decembrie 2009 a Judecătoriei Câmpina definitivă prin Decizia penală nr. 627 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti a fost de 10 luni închisoare.

Inculpatul A. a solicitat, în esenţă, cu ocazia dezbaterilor, achitarea pentru toate infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea sa de către instanţa de fond, respectiv, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru infracţiunea de furt calificat, întrucât inculpatul nu a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv intenţie calificată, nefiind identificate actele de complicitate ale acestuia; în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, la dosar neexistând probe că inculpatul a primit suma de bani; în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea de conflict de interese întrucât fapta inculpatului, în modalitatea concretă în care a fost comisă, nu este prevăzută de legea penală. În acest sens, apărarea a invocat prevederile art. 72 din Legea nr. 161/2003 şi art. 47 din Legea nr. 215/2001, care nu fac nicio referire la relaţia de afinitate ca fiind prohibită în situaţia unui posibil conflict de interese.

În motivele de apel scrise, inculpatul A. a susţinut că instanţa de fond era obligată să valorifice toate elementele probatorii, atât cele rezultate din urmărirea penală, cât şi cele rezultate din cercetarea judecătorească.

Cu privire la infracţiunea de furt calificat pretins comisă în forma complicităţii, instanţa de fond a valorificat, în principal, declaraţiile date la urmărirea penală de inculpatul J., director general la SC S. SA.

S-a susţinut că unicul contract de care a avut cunoştinţă inculpatul A. şi pe care l-a semnat a fost cel încheiat între Primărie şi SC S. SA, contract de execuţie pentru care a fost emis şi avizul de lucrări pentru decopertarea domeniului public şi privat al comunei, lucrarea efectuându-se ca urmare a aprobării investiţiei şi finanţării de către Consiliul Local Băneşti, din bugetul local, fiind prevăzute sumele alocate pentru această investiţie. Contractul din 6 decembrie 2010 a fost încheiat anterior preluării conductei aparţinând M., respectiv la 10 decembrie 2010, dată la care a avut loc şi întâlnirea dintre inculpaţii G. (ca reprezentant al M.), A. şi J., discuţie în cadrul căreia, inculpatul G. a declarat că este mandatat de societatea pe care o reprezenta să cedeze cu titlu gratuit Primăriei Băneşti şi celorlalţi posesori de fapt porţiunea dintr-o conductă ce traversa comuna, această cedare urmând a fi realizată sub forma casării fără recuperare. Aceasta a fost unica întâlnire cu G., inculpatul A., având experienţa unei alte preluări de reţea de apă funcţională de la M., prin act de donaţie şi contract de sponsorizare, a solicitat detalii în legătură cu modalitatea de preluare a conductei, tocmai pentru a evita orice neînţelegere legată de eventualele pretenţii băneşti ale M.

Mai mult, se susţine că inculpatul A. a solicitat ca ţeava recuperată, în urma execuţiei lucrării de modernizare contractate să fie predată în custodie, pe baza unui proces-verbal, SC S. SA şi depozitată în curtea acesteia, urmând ca modalitatea de valorificare să fie stabilită de către Consiliul Local, intenţia inculpatului fiind de a evita valorificarea acesteia în condiţii neclare sau discutabile.

În ceea ce priveşte conţinutul infracţiunii de furt calificat, apărarea a precizat că, pentru realizarea laturii obiective, se cer a fi întrunite cumulativ trei cerinţe şi anume ca lucrul sustras să fie un bun mobil, clar determinat, acest bun să se afle în posesia sau detenţia altei persoane (dacă bunul mobil nu aparţine niciunei persoane ori a fost abandonat nu poate forma obiectul material al furtului) şi acţiunea de luare să fi avut loc fără consimţământul celui deposedat.

Referitor la obiectul material al infracţiunii de furt, apărarea a susţinut că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că acest bun mobil nu există.

Astfel, în rechizitoriu, Parchetul acuză sustragerea conductei de apă reziduală cu diametrul de 103/4 ţoli (273 mm) cu lungimea de 16 km, care face legătura între staţia de captare a apei Silişte (comuna Băneşti, jud. Prahova) şi rafinăria Câmpina, conducta respectivă fiind amplasată pe raza comunei Băneşti, respectiv pe raza satului Urleta, de-a lungul DN1, către paralela 45.

Se susţine că din declaraţiile martorilor şi expertiza efectuată în cauză a reieşit că inculpaţii nu au dezgropat o conductă de 103/4 ţoli cu lungimea de 16 km, care face legătura între staţia de captare a apei Silişte şi rafinăria Câmpina. Se invocă în acest sens, declaraţia din data de 21 martie 2010 a inculpatului J. (în anul 2011 din dispoziţia primarului a întocmit un proces-verbal de custodie către B. a tuturor bucăţilor de conducte de 8 ţoli care se aflau la rampa ecologică), declaraţiile martorului GG. (diametrul ţevii ce se scotea era de 7 ţoli), expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti (conducta de 103/4 ţoli de apă reziduală nu face parte şi nu a făcut niciodată parte din sistemul conductelor ce porneau din staţia Silişte; nu există nicio legătură între sistemul de apă dulce servit de staţia Silişte şi conducta de apă reziduală dintre Câmpina şi Băicoi), declaraţia martorei SS. din cursul cercetării judecătoreşti, în legătură cu spargerea conductei aparţinând SC ŞŞŞ. SA, din care reiese că inculpatul B. decoperta pentru a extrage din pământ o conductă veche ce aparţinea serviciului de alimentare cu apă a comunei, cu un diametru mai mic.

În concluzie, se arată că obiectul material al infracţiunii constituie o condiţie a existenţei acesteia, absenţa sa implicând şi lipsa obiectului juridic, toate acestea conducând la inexistenţa infracţiunii.

Privitor la cea de a doua cerinţă şi anume, ca bunul să se afle în posesia sau detenţia unei alte persoane, în momentul săvârşirii actului de luare, apărarea a precizat că nici această cerinţă de existenţă a infracţiunii nu este îndeplinită întrucât bunul respectiv nu era în posesia sau detenţia M., ci în posesia de fapt, recunoscută oficial, a comunei Băneşti. Dovada elocventă a acestei stări de fapt o constituie, în opinia apărării, recunoaşterea constantă a M. că nu deţine hărţi şi acte privind traseele conductei de apă reziduală de 103/4 ţoli, deoarece acestea nu mai sunt folositoare, conducta fiind foarte veche şi scoasă din uz de 30 de ani. Această conductă este îngropată pe terenuri ce aparţin municipiului Câmpina, comunei Băneşti şi oraşului Băicoi, iar M. nu deţine acordul proprietarilor de terenuri de a avea acces la aceasta. Afirmaţiile apărării se bazează pe valabilitatea şi legalitatea Adresei din 10 decembrie 2010, despre care se susţine că nu s-a solicitat anularea acesteia de niciuna dintre părţile din cauză. Concluzionând, s-a arătat, raportat şi la declaraţiile date de inculpatul G., că M. nu mai avea posesia conductei, iar prin Adresa din 10 decembrie 2010, societatea confirma lipsa posesiei şi renunţarea la proprietatea în drept şi abandonarea ei, prin expresia casare fără recuperare.

Se mai contestă legătura de cauzalitate între Adresa din 10 decembrie 2010 şi Contractul din 6 decembrie 2010, care ar demonstra pretinsa înţelegere dintre inculpatul A. şi ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care adresa M. a fost întocmită ulterior încheierii contractului, prelungirea din contract fiind făcută fără ştiinţa inculpatului, care la acel moment se afla în Ploieşti, la sediul Parchetului pentru a da o declaraţie. În acest sens, se invocă un pasaj din declaraţia dată de inculpatul B. în 10 aprilie 2010 care atestă împrejurarea că inculpatul a luat la cunoştinţă de înţelegerea intervenită între inculpaţii B. şi G. la data de 10 decembrie 2010, convorbirea telefonică dintre inculpaţii B. şi D. din data de 29 noiembrie 2010 cu privire la inculpatul G., ce denotă înţelegerea intervenită între cei trei inculpaţi, fără nicio referire la inculpatul A. În acest context, se solicită înlăturarea declaraţiei date în faţa procurorului de inculpatul J. pe motivul că aceasta este mincinoasă dată în scopul ca acest din urmă inculpat să-şi creeze o situaţie juridică mai favorabilă, de degrevare de responsabilitatea semnării contractului, iar, pe de altă parte, ilegală, fiind scrisă de acelaşi inculpat, la dictarea procurorului, după cum acesta a declarat în faţa instanţei de fond.

Din cele expuse, s-a concluzionat de către apărare că acuzaţiei aduse inculpatului A. de complicitate la furt îi lipseşte elementul material, nefiind prezentată acea activitate, manifestată sub formă de acţiune, care este interzisă de lege, făcută cu intenţia de a ajuta la presupusul furt. În cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul a avut o comportare activă, conştientă şi voluntară care să declanşeze un proces cauzal, de natură să producă o schimbare. De asemenea, nu sunt prezentate acţiuni ale inculpatului capabile să producă un rezultat ilicit.

S-a susţinut că apărările formulate de inculpatul J. în cursul urmăririi penale au un pronunţat caracter subiectiv, iar acesta, din dorinţa de a se disculpa, a încercat să arunce întreaga responsabilitate asupra primarului A.

Referitor la acuzaţia de complicitate la furt cu consecinţe deosebit de grave, apelantul inculpat a mai criticat soluţia instanţei de fond întrucât aceasta, în opinia sa, nu a realizat o descriere efectivă a conţinutului acuzaţiei care să justifice hotărârea de condamnare, ci s-a limitat la preluarea aspectelor reţinute în rechizitoriu, concluzia instanţei bazându-se pe o interpretare lipsită de obiectivitate a mijloacelor de probă, în condiţiile în care lucrările de înlocuire, extindere şi modernizare a reţelei de apă a comunei Băneşti au fost realizate în mod efectiv pe baza unor contracte încheiate între SC S. SA şi SC III. SRL, fiind finanţate din bugetul local. Totodată, instanţa de fond nu a făcut niciun fel de aprecieri raportat la concluziile expertizei tehnice judiciare efectuată în cauză, reţinând suma de bani stabilită iniţial cu titlu de prejudiciu, fără niciun fel de argumente probatorii sau judiciare.

În consecinţă, s-a apreciat că acţiunea de preluare a Adresei din 10 decembrie 2010 şi de înregistrare la Primăria Băneşti nu pot reprezenta acte materiale de complicitate la infracţiunea de furt calificat, solicitându-se, de către apelantul inculpat A. achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. întrucât nu a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, s-a arătat de către apărarea inculpatului A., că nu există nici dovadă din care să rezulte că acesta i-ar fi promis inculpatului B. că va interveni pe lângă martora Ş. pentru ca martora să nu-şi îndeplinească ori să-şi îndeplinească în mod necorespunzător sarcinile de serviciu şi că ar fi solicitat, în schimbul acestor demersuri, primirea sumei de 5.000 RON. Este evident, în opinia apărării, în urma examinării probelor administrate, că nu se constată nicio acţiune explicită de pretindere sau primire, acceptare de bani sau alte foloase pentru inculpat, cu scopul de a influenţa agentul de poliţie Ş. în sensul ca aceasta să nu-şi îndeplinească ori să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu. Se susţine că temeiul probator a fost constituit din convorbirile telefonice purtate de coinculpaţi, asupra cărora persoanele audiate în faţa instanţei au revenit cu precizări, generând o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în rechizitoriu, dar pe care instanţa de fond nu a analizat-o în mod corespunzător. Este real că inculpatul B. şi-a exprimat faţă de inculpat nemulţumirea în legătură cu faptul că activitatea de decopertare este întreruptă în mod frecvent de controalele efectuate de martora Ş. şi de alţi lucrători ai poliţiei şi că inculpatul A. a discutat cu martora, însă se susţine că obiectul discuţiei l-a reprezentat doar oferirea unor informaţii legate de lucrări şi nu de a-i solicita martorei să nu efectueze verificări sau să nu aplice sancţiuni contravenţionale.

În legătură cu infracţiunea de conflict de interese, apelantul inculpat A. a solicitat instanţei de apel să aibă în vedere dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 161/2003, text de lege ce stabileşte doar prohibiţia de emitere a actelor sau încheierea de contracte comerciale de către persoane aflate în funcţii publice de autoritate, în condiţiile în care prin aceste acte ar fi generat un folos pentru sine, soţul, soţia sau rudele de gradul I. În opinia apărării, textul cadru special în materia conflictului de interese îl constituie Legea nr. 161/2003 care defineşte conflictul de interese şi individualizează situaţiile în care diferitele categorii de demnitari, aleşi locali, funcţionari publici sau magistraţi s-ar afla în situaţia de conflict de interese. Astfel, legea precitată limitează, în cazul primarilor şi viceprimarilor, conflictul de interese până la rudele de gradul I, nu şi la afini. Fiind vorba de o reglementare specială, aceasta are un conţinut derogatoriu de la reglementarea generală - C. pen. şi are, totodată, prevalentă, fiind vorba de o enumerare clară a persoanelor cărora le-ar fi generat un beneficiu material în situaţia în care demnitarul, alesul local sau funcţionarul public ar încheia un astfel de act juridic, printre beneficiari, în cazul primarului, nefiind enumeraţi şi afinii.

S-a mai susţinut că inculpatul A. a acţionat în acest fel, din dorinţa de a respecta principiile imparţialităţii şi transparenţei în legătură cu încheierea actelor juridice, dar şi din interesul de a cheltui eficient şi cu randament maxim banul public, chiar şi când legea nu impunea aceasta ca necesitate. Din cele 4 contracte încheiate prin procedura de licitaţie publică, doar unul a fost încheiat cu SC Ţ. SRL, iar din cele 6 contracte încheiate prin achiziţie directă, doar unul priveşte această societate. Contractul din anul 2009 a fost încheiat ca urmare a deciziei luate de Comisia de licitaţie, din documentele depuse rezultând că inculpatul nu a avut nicio influenţă şi nicio participare pe tot parcursul procedurii de licitaţie. S-a mai susţinut de către apărare că inculpatul, ştiind că U. va depune oferta în sistemul electronic, l-a condiţionat pe acesta să facă o ofertă de preţ minimă, fără un profit sau adaos comercial, în acelaşi mod în care a procedat şi la oferta pentru contractul din anul 2007, înţelegând că prin aceasta U. îl ajută pe socrul său să-şi realizeze obiectivele propuse, în condiţii avantajoase pentru comunitate şi, prin asta, primarul obţinând o imagine bună în faţa consătenilor săi.

Pentru realizarea exigenţelor ce rezultă din textul de lege, s-a susţinut de către apelant că nu s-a dovedit că U. a obţinut un folos material. În opinia apărării, folosul material nu poate fi asimilat plăţii pentru o prestaţie efectiv realizată, prin urmare, pentru existenţa infracţiunii, era necesar a se dovedi, pe de o parte, că firma reprezentată de U. nu ar fi putut primi spre execuţie contractul cu Primăria Băneşti dacă nu ar fi fost favorizată de primar, iar pe de altă parte, că martorul a realizat un folos material sub forma unui câştig bănesc efectiv, individualizat şi cuantificat de pe urma lucrărilor.

Examinând învinuirea în ansamblul ei, apelantul inculpat A. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., lipsind elementele de conţinut ale infracţiunii de conflict de interese, respectiv latura subiectivă şi urmarea imediată.

Cu privire la latura civilă, s-a arătat că M. nu şi-a dovedit pretenţiile, nu şi-a justificat calitatea de proprietar al conductei, iar constituirea de parte civilă a avut un caracter nevoluntar, venind la insistenţele organelor judiciare.

Referitor la confiscarea sumei de 5.000 RON, inculpatul a arătat că măsura instanţei de fond nu este justificată în condiţiile în care infracţiunea de trafic de influenţă nu este dovedită.

De asemenea, s-a considerat ca fiind nelegală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile pe o perioadă de 10 ani, această durată fiind neconformă cu textul legal şi cu scopul pedepsei complementare.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că numai în acest fel se înlătură nelegalitatea sentinţei penale, o hotărâre nelegală neputând intra sub puterea autorităţii de lucru judecat la instanţa de control judiciar, care analizează cauza sub toate aspectele, din oficiu.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, apărarea a susţinut că o reprezintă C. pen. în vigoare raportat la limitele de pedeapsă (mai reduse pentru infracţiunile de furt şi trafic de influenţă) şi la efectele circumstanţelor atenuante care, potrivit noului C. pen., reduc cu o treime limitele de pedeapsă minime şi maxime.

Inculpatul J. a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii civile şi desfiinţarea măsurii popririi.

În motivele scrise de apel, inculpatul J. a reiterat aceleaşi critici invocate şi de inculpatul A. referitor la infracţiunea de furt calificat. Întrucât motivarea apelului formulată în scris de inculpatul J. este identică cu cea anterior expusă în detaliu în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., Înalta Curte nu o va mai relua, nefiind necesară repetarea aceloraşi chestiuni.

În concluzie, inculpatul a arătat că instanţa nu a răspuns criticilor pe care acesta le-a invocat la fond şi a pronunţat o hotărâre de condamnare pe baza unor prezumţii şi nu a unor certitudini constând în următoarele împrejurări: conducta de apă reziduală cu diametrul de 103/4 ţoli şi cu lungimea de 16 km ce face legătură între staţia de captare apă Silişte şi rafinăria Câmpina nu a existat niciodată; lucrările de înlocuire, extindere şi modernizare a reţelei de apă potabilă a comunei Băneşti efectuate de SC S. SA prin intermediul SC III. SRL s-au efectuat în baza unor contracte legale, aprobate de Consiliul Local Băneşti şi finanţate din bugetul local; SC S. SA a încheiat la data de 6 decembrie 2010, cu patru zile înainte de redactarea şi emiterea Adresei din 10 decembrie 2010, un nou contract cu SC III. SRL; inexistenţa unei legături de cauzalitate între Adresa din 10 decembrie 2010 şi Contractul din 6 decembrie 2010; Adresa din 10 decembrie 2010 emisă de M. prin şeful serviciului patrimoniu este un act valabil, emis şi înregistrat legal, devenit bilateral prin acceptarea şi înregistrarea sa la destinatar, care nu a fost contestat şi nu s-a cerut anularea lui; recuperarea conductelor cu diametre de 4 - 6 până la 8 ţoli în urma lucrărilor de înlocuire, extindere şi modernizare a reţelei de apă potabilă a comunei Băneşti, ţevi care au fost predate de către primar în custodia SC S. SA până la valorificarea lor legală; din conducta de 103/4 ţoli s-au scos în decembrie 2010 doar 3 km; M. nu deţine documente cu privire la proprietatea acestei conducte şi nici dacă mai există fizic.

Toate aceste împrejurări conduc, în opinia inculpatului J., la pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există nicio probă privind săvârşirea infracţiunii de furt. Totodată, la finalul motivelor de apel inculpatul solicită achitarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi constatarea inexistenţei faptei de complicitate la furt.

Inculpatul G. a solicitat, prin apărător ales, cu ocazia dezbaterilor, în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de furt şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de însuşire a bunului găsit.

Totodată, a mai apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică fără a o pune în discuţia părţilor.

Pe latură civilă, a susţinut că obligarea sa la despăgubiri este nelegală, realizându-se o îmbogăţire fără justă cauză a M.

A mai criticat obligarea sa la plata unor cheltuieli către stat, apreciate ca exorbitante, cât şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă SC N. SA, asupra acestui din urmă aspect apărătorul inculpatului nu a mai insistat cu ocazia dezbaterilor din apel.

Prin motivele scrise de apel, s-a susţinut că examinarea documentelor conduce la concluzia inexistenţei unei conducte de apă reziduală cu diametru de 103/4 ţoli care să efectueze legătura dintre staţia de captare apa Silişte şi rafinăria Câmpina (aceasta fiind şi concluzia expertului VV.), precum şi la faptul că în zona staţiei de captare Silişte au existat mai multe conducte care au fost furate cu un an - 2 ani înainte de alte persoane; conducta vizată de Adresa din 10 decembrie 2010 nu a existat în zona precizată de Parchet. De asemenea, au fost ignorate de organele de urmărire penală şi de instanţa de judecată înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală din care rezultă că în perioada septembrie 2009 - septembrie 2010, două firme care îşi au sediul la 1 - 2 km de locul presupusei fapte - SC YYY. SRL şi SC ZZZ. SRL - au excavat 37 km de conductă de 103/4 ţoli. Or, se afirmă de către apărare că dacă a existat o conductă cu diametrul precizat în zonă şi nu la rafinăria Câmpina, aceasta fusese deja sustrasă cu circa un an - 2 ani anterior.

Referitor la Adresa din 10 decembrie 2010, apărarea a susţinut că este un act legal, întocmit de şeful biroului proprietăţi din cadrul M., ing. HHH. Prin această adresă, M. îşi manifestă expres dorinţa de abandonare totală a proprietăţii, iar în perioada respectivă s-au întocmit mai multe adrese cu conţinut similar către primăriile din zona Boldeşti - Scăieni, Băicoi şi Băneşti.

Se mai susţine de către apărare că martorilor ŞŞ., ŢŢ., TT. li s-a sugerat de către organele de urmărire penală să susţină că exista o conductă de 10 ţoli şi nu de 4, iar martorul PPP. a arătat că a efectuat un transport, iar conducta scoasă din pământ era de 5 - 6 ţoli.

Referitor la întinderea prejudiciului, s-a arătat că nu există prejudiciu, justificat, în opinia apărării, de conţinutul celor două adrese ale M. din 9 februarie 2012 şi din 1 martie 2012, analiza juridică obiectivă a Adresei M. din 10 decembrie 2010 (semnată de şeful biroului proprietăţi, HHH. şi emisă urmare a politicii economice a societăţii, prin care M. propune aprobarea casării fără recuperare), depăşirea duratei de amortizare a conductei de apă industrială, precum şi de faptul că M. nu s-a constituit parte civilă în faza de cercetare judecătorească.

S-a mai criticat faptul că organele de urmărire penală nu au realizat o schiţă prezumtivă a locului faptei, neefectuându-se cercetări locale pe raza presupuselor activităţi infracţionale.

S-a invocat, totodată, în motivele scrise de apel, nelegalitatea actelor de urmărire penală solicitându-se constatarea nulităţii absolute parţiale a declaraţiilor inculpaţilor B., C., D., A. şi a declaraţiilor învinuitului R. care, deşi iniţial, nu au adus acuzaţii la adresa inculpatului, ulterior, după arestare, au fost speriaţi, în opinia apărării, şi au dat declaraţii acuzatoare şi la adresa inculpatului G., pentru a beneficia de circumstanţe şi reducere de pedeapsă. În legătură cu R., s-a susţinut de către apărare că nu a fost trimis în judecată întrucât nici Parchetul nu a crezut în realitatea declaraţiilor sale, iar cu privire la declaraţia martorului OO., s-a solicitat a fi înlăturată, fiind apreciată de apărare ca fiind hilară şi de rea-credinţă.

Referitor la teza subsidiară, apărarea inculpatului a concluzionat că M. a pierdut proprietatea conductelor, în realitate, acestea fiind bunuri abandonate, pierdute şi însuşirea lor întruneşte, cel mult, condiţiile prevăzute de art. 216 C. pen. Dovada elocventă a pierderii (abandonării) o constituie, în opinia apărării, faptul că M. recunoaşte constant că nu mai deţine hărţi şi acte privind traseele conductelor sale, deoarece lucrul nu mai este folositor şi este inactiv.

Inculpatul G. a adus şi critici privind netemeinicia sentinţei apelate în sensul în care a apreciat că din punct de vedere al intensităţii sancţiunii, complicele care a adus o adresă la Primăria Băneşti şi a arătat o zonă de subtraversare a fost cel mai dur sancţionat. Totodată, s-a solicitat şi reţinerea de circumstanţe atenuante conform art. 74 - 76 C. pen. anterior, dat fiind că în rechizitoriu s-a arătat că inculpatul a denunţat fapta de furt de la SC T. SA.

Partea civilă SC N. SA (fostă SC T. SA Bucureşti) a solicitat majorarea despăgubirilor civile la care să fie obligaţi inculpaţii B., C. şi F. la suma de 447.602 RON cu TVA, conform raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, cu titlu de valoare de înlocuire a bunurilor sustrase şi distruse de inculpaţi, astfel cum s-a constituit parte civilă prin precizările depuse la termenul din data de 6 decembrie 2013 şi la termenul din data de 28 martie 2014.

Totodată a solicitat obligarea în solidar a aceloraşi inculpaţi menţionaţi anterior la plata sumei de 1.235 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând plata efectuării expertizei tehnice de către expertul VV.

Preparator analizării motivelor de apel formulate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili chestiunile care pot forma obiectul cenzurii instanţei de control judiciar, prin prisma efectului devolutiv al apelului şi limitele sale reglementat în art. 417 C. proc. pen. şi a efectului extensiv al apelului prevăzut de art. 419 C. proc. pen., raportat şi la prevederile art. 418 C. proc. pen. care instituie principiul neagravării situaţiei în propriul apel.

Astfel, potrivit art. 417 alin. (1) C. proc. pen., instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

Totodată, conform art. 419 C. proc. pen., instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, se constată că declaraţia de apel a Parchetului se referă strict la inculpatul A., aşa încât motivele de apel pot fi cenzurate de instanţă doar în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat. Împrejurarea că în motivele scrise ale Parchetului se face referire şi la inculpaţii D., E. şi J. nu poate constitui un temei justificat pentru îndreptarea pretinselor nelegalităţi menţionate de reprezentantul Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor din prezenta cauză, care ar conduce la majorarea pedepselor aplicate şi la schimbarea modalităţii de executare a acestora întrucât s-ar încălca dispoziţiile art. 418 şi art. 419 C. proc. pen., prin agravarea situaţiei acestor inculpaţi. De altfel, acest punct de vedere a fost exprimat şi de către procurorul de şedinţă cu ocazia dezbaterilor de la data de 18 martie 2016.

Faţă de cele arătate, instanţa de apel nu poate primi solicitarea apărării inculpatului A. de trimitere a cauzei spre rejudecare, ca unic remediu pentru înlăturarea pretinselor nelegalităţi ale sentinţei penale întrucât desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată este posibilă doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. respectiv, judecarea cauzei la prima instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, însă niciunul dintre aceste motive nu este incident în prezenta cauză. De altfel, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 425 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că în situaţia ipotetică a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, instanţa de judecată care ar rejudeca nu ar putea agrava soluţia dată de prima instanţă.

Analizând apelurile declarate în coordonatele deja precizate, dar şi prin prisma dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpaţii A., C., G. şi J. sunt întemeiate, iar apelul declarat de partea civilă SC N. SA (fostă SC T. SA Bucureşti) nu este fondat, impunându-se totodată şi extinderea efectului apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi A., C., G. şi J. şi asupra intimaţilor inculpaţi B. şi D., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Având în vedere natura motivelor de apel formulate în cauză de către apelanţi, Înalta Curte va analiza, prioritar, solicitările de achitare ale apelanţilor inculpaţi A., G. şi J., urmând a analiza şi celelalte motive ce vizează latura penală a cauzei, pentru ca, în final, să analizeze aspectele vizând latura civilă.

Astfel, se constată că apelanţii inculpaţi A., G. şi J. au contestat soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond cu privire la infracţiunea de complicitate la furt (calificat) comisă în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011 în dauna SC M. SA constând în sustragerea unei părţi din conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA.

Analizând hotărârea primei instanţe, Înalta Curte constată că aceasta a stabilit în mod corect situaţia de fapt, cu excepţia unor împrejurări ce vor fi arătate în continuare, motiv pentru care în expunerea prezentei decizii nu vor mai fi reluate considerentele sentinţei penale, nefiind necesară repetarea acestora, urmând a se pune accent pe împrejurările şi mijloacele de probă omise a fi menţionate de către Curtea de Apel, aspecte reiterate şi de către apelanţii inculpaţi.

După cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, sustragerea unei părţi din conducta inactivă de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina s-a realizat de către inculpaţii C., D. şi B., cu complicitatea inculpaţilor A., G. şi J.

Conivenţa infracţională dintre inculpaţi care s-a finalizat cu sustragerea conductei aparţinând M. a fost generată de înţelegerea stabilită între inculpatul B., pe de o parte, şi inculpaţii A. şi J., pe de altă parte, de a "compensa" lucrările efectuate de inculpatul B. în baza Contractului din 25 septembrie 2010 (încheiat între SC S. SA, reprezentată de J. şi SC III. SRL reprezentată de B. având ca obiect prestări servicii - săpătură de înlocuire a conductei de apă pentru bazinul Urleta Silişte, lucrări avizate de Primăria comunei Băneşti, reprezentată de A.) şi neplătite (dat fiind că fondurile alocate lucrării de extindere a reţelei de distribuţie a apei din comuna Băneşti - sat Băneşti de către primărie au fost folosite pentru achiziţia de materiale, iar lucrările de efectuare a săpăturilor pentru introducerea conductei de apă de polipropilenă nu au mai fost achitate de SC S. SA către SC III. SRL). În concret, înţelegerea dintre inculpaţi a fost aceea ca în schimbul sumelor datorate de către SC S. SA inculpatului B., acesta să scoată din pământ şi să valorifice la fier vechi conductele metalice care asigurau alimentarea cu apă a comunei Băneşti şi care la data respectivă nu mai erau active. Aceste aspecte rezultă din declaraţiile date de inculpaţii C., D. şi B., pe tot parcursul procesului penal, respectiv din declaraţia dată la 7 mai 2012 de către inculpatul A. Deşi acest din urmă inculpat şi-a nuanţat declaraţia în faţa instanţei de fond, este de remarcat că nu a negat faptul că şi-a "dat acordul ca înţelegerea dintre cele două firme să se concretizeze, adică în contul sumei pe care o datora SC S. SA către SC III. SRL, aceasta să îşi însuşească şi să valorifice conducta înlocuită ca fier vechi sau ce vroia să facă cu ea". Obiectul activităţii infracţionale stabilit între inculpaţii J., A. şi B. a fost cunoscut şi de către martorul NN., viceprimarul comunei Băneşti, acesta fiindu-i relatat de către inculpatul J.

Pentru a da o aparenţă de legalitate lucrărilor de săpătură ce urmau să se efectueze de către inculpaţii - autori ai infracţiunii pentru scoaterea conductelor din pământ, între cele două societăţi, SC S. SA şi SC III. SRL, s-a încheiat Contractul din 6 decembrie 2010. Totodată, pentru a se da o aparenţă de legalitate valorificării ilegale a acestor conducte, la data de 10 decembrie 2010, în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpaţii A., B. şi J., inculpatul G. a întocmit Adresa a SC KKK. prin care solicita Primăriei Băneşti, aprobarea casării fără recuperarea de fier vechi a conductei respective, adresă semnată de martorul HHH.

Deşi apelanţii inculpaţi A., G. şi J. au invocat realitatea Contractului din 6 decembrie 2010, probele administrate în cauză dovedesc, în opinia instanţei de apel, contrariul. Astfel, din analiza conţinutului clauzelor contractuale se constată că în cuprinsul contractului respectiv nu s-a prevăzut modul în care urmau a fi valorificate bucăţile din conducta metalică ce trebuia înlocuită cu alta nouă din polipropilenă, între Primăria comunei Băneşti şi SC S. SA nu s-a încheiat un alt contract (precum Contractul din 15 octombrie 2010, cum s-a procedat în cazul încheierii Contractului din 25 septembrie 2010), iar de la bugetul local nu au fost alocate alte sume pentru continuarea lucrărilor de extindere a reţelei de distribuţie a apei. Fictivitatea Contractului din 6 decembrie 2010 rezultă şi din declaraţiile date de inculpaţii B., D., C., respectiv din declaraţia dată la 7 mai 2012 de către inculpatul A. (aspect cu privire la care nu a mai făcut vreo precizare cu ocazia audierii în faţa instanţelor de fond şi de apel).

Împrejurarea că respectivul Contract (6 decembrie 2010) este fictiv şi a fost încheiat doar în scopul de a oferi inculpatului B. şi celorlalţi coinculpaţi care au participat la sustragerea conductei de apă reziduală, protecţia în faţa reprezentanţiilor instituţiilor care ar fi verificat legalitatea lucrărilor de săpătură pentru scoaterea conductelor din pământ rezultă şi din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, după cum urmează: convorbirea purtată de inculpaţii B. şi C. din 29 decembrie 2010 ora 1044 - "şi dacă e ceva, să zici că-i ţeava tot pentru Siliştea, ştii?"; convorbirea dintre inculpatul C. şi o persoană neidentificată din 29 decembrie 2010 ora 1051 - "dacă vine cineva şi-l întreabă o ducem tot acolo la Siliştea. Ai înţeles? ... la vrăjeală, aşa."; convorbirea purtată de inculpaţii B. şi D. din 30 decembrie 2010 ora 1551 - D.: "dacă te întreabă. o duci la Siliştea."; convorbirea purtată de inculpatul C. şi o persoană neidentificată din 30 decembrie 2010 ora 1603 - C.: "să nu arate avizu ăla dacă-l opreşte ... o duce-n Siliştea ...". Din aceste interceptări rezultă că, pentru a disimula sustragerile de conductă, inculpatul B. i-a instruit pe muncitorii care dezafectau conducta să declare autorităţilor care i-ar fi verificat că bunurile respective aveau ca destinaţie Rampa Ecologică Băneşti, unitate aflată în administrarea SC S. SA, societate condusă de inculpatul J. Este de remarcat că această împrejurare nereală constituie şi apărarea inculpatului A. invocată în faţa instanţei de apel.

În acelaşi sens, este relevantă şi declaraţia martorului PP. (directorul SC S. SA începând cu data de 1 noiembrie, conform declaraţiei date la urmărire penală - 2011, care a arătat că pentru Contractul din 6 decembrie 2010 nu s-a încheiat nicio situaţie de lucrări, nu s-a făcut nicio plată întrucât din spusele consilierului juridic al companiei nu au fost alocate sumele necesare acestei lucrări de către Consiliul Local Băneşti.

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de apelanţii inculpaţi A. şi J. privind realitatea încheierii Contractului din 6 decembrie 2010 nu pot fi primite.

În ceea ce priveşte Adresa din 10 decembrie 2010, invocată de apărare ca legitimând activitatea de scoatere şi însuşire ilegală a conductei, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că a reprezentat parte din planul infracţional al inculpaţilor, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză. Ca şi în cazul Contractului din 6 decembrie 2010, adresa menţionată a constituit mijlocul prin care s-a oferit inculpaţilor aparenţa de legalitate pentru sustragerea şi valorificarea conductei aparţinând SC M.

SA. Cele două înscrisuri au fost emise în strânsă interdependenţă, în unicul scop precizat anterior, fictivitatea împrejurărilor cuprinse în acestea fiind precizate expres în declaraţiile date de inculpaţii B., D., precum şi de declaraţiile date de inculpatul A. în data de 7 mai 2012 şi inculpatul G. în 24 ianuarie 2012. Faptul că aceştia doi din urmă au revenit în cursul audierilor în faţa instanţelor de judecată, fără a releva împrejurări obiective şi temeinic justificate pentru negarea aspectelor afirmate anterior nu pot conduce la înlăturarea automată a declaraţiilor anterioare.

Este de remarcat faptul că inculpatul A. a fost asistat la audierea din 7 mai 2012 de către apărătorul ales, astfel încât împrejurarea că declaraţia sa a fost determinată de un unic considerent, respectiv faptul că se afla în stare de arest preventiv, nu poate fi luată în considerare. Pe de altă parte, declaraţiile sale date în cursul cercetării judecătoreşti din faţa instanţei de fond şi de apel nu se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză. În ceea ce priveşte declaraţiile date în faţa instanţelor de către inculpatul G., acestea sunt contrazise de martorul HHH. care a fost audiat de către instanţa de apel.

Martorul a arătat că Adresa din 10 decembrie 2010 a fost emisă la solicitarea inculpatului G. şi nu a făcut personal verificări privind îndeplinirea formalităţilor privind casarea conductei, iar efectul emiterii unei astfel de adrese consta doar în informarea autorităţilor locale, care "erau înştiinţate, pe această cale, că pe teritoriul respectiv exista acea conductă şi în cazul unei investiţii în zonă, era mai mult o atenţionare". Totodată, martorul a precizat că această adresă, potrivit procedurii interne trebuia să poarte două semnături, respectiv semnătura lui şi a directorului SC M.

SA a zonei de producţie, ultima semnătură neexistând în cazul Adresei din 10 decembrie 2010.

Totodată, înţelegerea infracţională dintre inculpaţii B., J., G. şi A. privind emiterea Adresei din 10 decembrie 2010 a fost anterioară datei la care s-a încheiat Contractul fictiv din 6 decembrie 2010, iar împrejurarea că doar formal aceasta a fost emisă ulterior contractului rezultă din declaraţiile date de inculpaţii implicaţi în activitatea infracţională. Atât inculpaţii B. şi D., cât şi inculpaţii J., G. şi A. au precizat expres, ultimii trei revenind în declaraţiile date în faţa instanţelor, că înţelegerea privind întocmirea unui document necesar scoaterii conductei din patrimoniul M. a fost anterioară întocmirii efective a celor două înscrisuri, şi implicit a Contractului din 6 decembrie 2010. Mai mult, inculpatul G. a fost cel care le-a indicat coinculpaţilor traseul conductei de apă reziduală de 103/4 ţoli.

În plus, instanţa de apel are în vedere pe acest aspect şi convorbirea telefonică purtată de inculpaţii D. şi B. în data de 29 noiembrie 2010, ora 1854 din care rezultă implicarea activă a inculpatului G. anterior emiterii, la data de 10 decembrie 2010, a adresei în speţă - "El de asta îmi zice. Că el le are în inventar, măi D.. El le are în inventar, că mi-a zis, o fac pierdută, că şi aşa e nefuncţională (...) noi să avem decât o hârtie să scoatem de acolo, şi aia e".

Afirmaţiile celor doi inculpaţi din convorbirea telefonică sunt veridice, în condiţiile în care inculpatul G. avea cunoştinţă de conductele aflate în patrimoniul SC M. SA, societate la care era angajat. De altfel, se constată că inculpatul a făcut parte din comisia ce a întocmit Lista inventariere imobilizări corporale din 31 martie 2010, inventar în care era cuprinsă şi conducta de apă reziduală de 103/4 ţoli sustrasă de inculpaţi.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte nu poate primi apărările apelanţilor inculpaţi J., G. şi A. privind neimplicarea lor în activitatea infracţională de sustragere a conductei aparţinând SC M. SA ori comiterea infracţiunii fără vinovăţie.

În ceea ce priveşte traseul conductei sustrase de inculpaţi, Înalta Curte constată că instanţa de fond a preluat în considerentele sentinţei penale, în mod greşit din rechizitoriu, fără a face o proprie analiză, că aceasta făcea legătura între staţia de captare apă Siliştea (comuna Băneşti, jud. Prahova) şi rafinăria Câmpina, deşi probele administrate în cauză (procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi procesele-verbale de conducere în teren efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţiile date de părţi şi de martori, precum şi raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cursul cercetării judecătoreşti) dovedesc cu prisosinţă un alt traseu, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, din Procesul-verbal din 9 aprilie 2012, de conducere în teren a organelor de poliţie de către martorul EEE., rezultă că acesta din urmă a indicat traseul pe care s-au făcut săpături pentru extragerea conductei, respectiv Băneşti - Urleta - Băicoi, pe o distanţă totală de 8 km, indicând, în detaliu, locaţiile din care conducta a fost scoasă din pământ, respectiv locurile unde acest lucru nu a fost posibil. De precizat că martorul a efectuat cu un utilaj lucrări de decopertare şi scoatere a conductei.

De asemenea, inculpatul G. a condus în teren organele de poliţie în comuna Băneşti pe drumul comunal ce face legătura cu satul Urleta, în direcţia oraşului Băicoi, indicându-le acestora locul pe care i l-a arătat şi inculpatului B. în vederea identificării de către acesta din urmă a traseului conductei (Procesul-verbal din 5 martie 2012). Deşi inculpatul G. a indicat organelor de cercetare penală doar o porţiune a traseului pe care s-au făcut săpături, în mod cert se constată că acesta indică traseul conductei în aceeaşi parametri stabiliţi şi de martorul EEE., respectiv comuna Băneşti - sat Urleta - oraş Băicoi.

Şi martora Ş., agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Băneşti, care a participat la mai multe controale efectuate în locaţiile în care se extrăgea din pământ conducta, a indicat traseul săpăturilor efectuate, respectiv pe proprietăţile mai multor persoane de pe raza comunei Băneşti, sat Urleta şi oraşului Băicoi.

Cel care s-a ocupat cu intermedierea valorificării conductei aparţinând SC M. SA, numitul R., audiat în calitate de învinuit la data de 3 aprilie 2012, a declarat că s-a deplasat în zonele unde se efectuau săpăturile, pe drumul ce ducea spre localitatea Urleta, săpături ce continuau pe direcţia Băicoi, pe o lungime de cel puţin 7 km.

Totodată, martorul OO. a relatat că a observat că mai multe persoane, angajaţi ai inculpatului B., aflaţi pe islazul comunal, dezgropau o conductă cu diametrul de cca. 300 mm, pe care o secţionau în bucăţi de câte 5 m. Martorul a mai precizat că lungimea săpăturilor efectuate a fost de aproximativ 7 - 8 km.

Indicii privind localizarea săpăturilor efectuate de inculpaţi rezultă din declaraţiile persoanelor ce deţineau terenuri în localitatea Băneşti, respectiv martora EE. care a sesizat organelor de poliţie deteriorarea unei suprafeţe de 4500 mp şi martorul AAAA., a unei suprafeţe de 2000 mp.

Totodată, martorul FF., vecin de proprietate cu martora EE. a declarat că bucăţi din conductă fuseseră scoase din pământ pe o distanţă de câţiva km, fiind transportate pentru valorificare în Constanţa.

Cu ocazia verificărilor efectuate pe teren de către martorul GG., în calitate de şef sector Operare Băicoi în cadrul SC BBBB. SA Ploieşti, acesta a constatat că traseul săpăturilor se afla pe direcţia Băneşti spre Băicoi, conducta fiind scoasă pe o distanţă de câţiva km.

De altfel, şi inculpaţii au indicat traseul săpăturilor şi lungimea conductei extrasă din pământ cu această ocazie: inculpatul B. care a arătat că, pe teritoriul comunei Băneşti, conducta de 103/4 ţoli indicată de inculpatul G., a fost scoasă pe o lungime de aproximativ 6 km, iar pe teritoriul oraşului Băicoi, pe o lungime de circa 2 km; inculpatul C. care a precizat că a fost scoasă, în total, din pământ conductă pe o distanţă de 5 km; inculpatul G. care a arătat că, din câte cunoaşte, s-au scos circa 4 km de conductă, observând personal aceste lucrări în timp ce se deplasa către locul de muncă; inculpatul D.; inculpatul J. care a arătat că are cunoştinţă de extragerea conductei pe o distanţă de 2 - 3 km (de fapt, doar o parte a lucrărilor din vecinătatea satului Urleta); inculpatul A., care a mai precizat că, în luna ianuarie 2011, după ce B. terminase de scos conducta de 103/4 ţoli a SC M. SA de pe raza comunei Băneşti, a fost rugat de acesta şi de J. să intervină pe lângă primarul oraşului Băicoi să elibereze pentru SC III. SRL un aviz de efectuare a lucrărilor de scoatere din pământ a conductei care avea traseul şi pe raza oraşului Băicoi, lucrare care a primit aviz favorabil la intervenţia sa personală.

Instanţa de apel constată că susţinerile inculpaţilor B., C. şi D., care şi-au menţinut declaraţiile şi în faţa instanţei de judecată, sunt veridice, în condiţiile în care din declaraţiile martorilor EEE., OO., GG., TT., ŢŢ., EE., Ş. rezultă că aceştia s-au implicat efectiv în lucrările de extragere a conductei şi au fost prezenţi la faţa locului.

Faptul că inculpaţii G., J. şi A. au revenit, în faţa instanţelor de judecată, asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale nu conduce în mod automat la înlăturarea acestora din urmă.

Inculpatul G. era principalul responsabil al SC M. SA în zonă, fiind inginer adjunct şef secţie Tratare ţiţei şi gaze la SC M. SA - Muntenia Est. Acesta cunoştea traseele conductelor aparţinând SC M. SA, fiind cel care i-a indicat inculpatului B. conducta de 103/4 ţoli ce a făcut obiectul infracţiunii de furt din prezenta cauză. De altfel, la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului au fost găsite copiile mai multor hărţi referitoare la conducte de gaze şi apă, unele ştampilate cu menţiunea "secret de serviciu". Pe de altă parte, din convorbirile telefonice interceptate în cauză rezultă că acesta era ţinut la curent de inculpatul B. cu "lucrările" de extragere a conductei, inclusiv cu controalele efectuate de organele de poliţie (convorbiri purtate de inculpaţii B. şi G. în data de 29 decembrie 2010, orele 1611 şi 1836, în data de 18 ianuarie 2011, ora 1332; în data de 19 ianuarie 2011, ora 1408). Totodată, din interceptări rezultă că, pentru contribuţia sa, inculpatul G. primea importante sume de bani din valorificarea conductei sustrase (convorbiri purtate de inculpaţii B. şi C. din 11 ianuarie şi 14 februarie 2011 şi dintre inculpaţii G. şi B. din 17 ianuarie 2011), aspect ce rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor B., C. şi D., participanţi direcţi, în calitate de autori, la infracţiunea de furt. Nu în ultimul rând, din convorbirile purtate de inculpaţii B. şi G., instanţa de apel constată modalitatea familiară de adresare dintre cei doi care infirmă, raportat şi la aspectele relatate anterior, susţinerile apelantului inculpat G. de neimplicare în activitatea infracţională de sustragere a conductei aparţinând SC M. SA, rolul său constând doar, formal, în ducerea unei adrese la primărie.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., instanţa de apel nu poate primi apărarea acestuia în sensul că rolul său s-a limitat doar la acţiunea de preluare a Adresei din 10 decembrie 2010 şi de înregistrare în evidenţele Primăriei Băneşti, neavând cunoştinţă de alte aspecte ale activităţii infracţionale desfăşurate de coinculpaţi. Susţinerile apelantului inculpat sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv de declaraţia sa dată în cursul urmăririi penale la data de 7 mai 2012. După cum s-a arătat anterior, inculpatul a fost implicat încă de la început în activitatea infracţională, fiind la curent cu înţelegerea frauduloasă anterioară comiterii infracţiunii de furt, înţelegere care a fost demarată ulterior aprobării acesteia de către inculpat, implicarea sa fiind efectivă pe tot parcursul comiterii infracţiunii de furt.

Participarea sa la comiterea infracţiunii de furt rezultă din declaraţiile inculpaţilor B., C. şi D., dar şi din declaraţia dată la urmărire penală de inculpatul J. Deşi acesta din urmă a încercat minimalizarea propriei implicări în activitatea infracţională, a declarat că cel de al doilea contract, respectiv cel din 6 decembrie 2010 l-a încheiat la solicitarea inculpatului A. Chiar dacă inculpatul J. a revenit în cursul cercetării judecătoreşti asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, cele afirmate sunt credibile prin prisma declaraţiilor date de martorii OO.

şi NN. Astfel, martorul OO. a declarat că inculpatul J. i-a spus că este executant al dispoziţiilor primarului A. şi că a fost desemnat personal de acesta din urmă să monitorizeze activitatea de scoatere din pământ a conductei ca să afle exact cantitatea de fier rezultată. De asemenea, martorul NN., viceprimar al comunei Băneşti, a declarat că "J. nu lua nicio decizie fără să aibe aprobarea primarului A.". Faţă de aspectele anterior arătate, ce confirmă declaraţiile date de inculpatul J. în cursul urmăririi penale, în lipsa unui motiv întemeiat privind revenirea asupra acestora, instanţa de apel nu poate primi solicitarea de înlăturare a declaraţiilor date în faţa organelor de urmărire penală.

Din probele administrate, instanţa de apel constată că inculpatul A. era ţinut la curent cu activităţile de extragere şi valorificarea conductei, primind o parte din sumele rezultate din vânzare (după cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor B., C. şi D., convorbirile telefonice dintre inculpaţii C. şi D. din 11 ianuarie 2011), acesta implicându-se personal prin intervenţii pe lângă organele de poliţie pentru stoparea controalelor (după cum rezultă din declaraţiile martorilor Ş., JJ., declaraţiile inculpaţilor B. şi C., convorbirile telefonice dintre inculpaţii B.

şi G. din data de 29 decembrie 2010, respectiv dintre inculpaţii D. şi B. din 29 decembrie 2010, dintre inculpaţii B. şi A. din 20 ianuarie 2011), dar şi pentru obţinerea avizelor necesare inculpaţilor pentru efectuarea de săpături pe raza teritorială a altor localităţi, în speţă primarul oraşului Băicoi (declaraţie inculpat de la urmărire penală din 7 mai 2012, convorbire telefonică dintre inculpaţii C. şi D. din data de 17 ianuarie 2011, respectiv convorbire telefonică dintre inculpaţii B. şi A. din data de 20 ianuarie 2011).

Implicarea inculpatului rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de inculpaţii B. şi C. din data de 8 decembrie 2010, respectiv dintre inculpaţii C. şi D din data de 9 decembrie 2010.

Revenind la traseul conductei sustrase aparţinând SC M. SA, instanţa de apel are în vedere şi raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză în cursul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond, raport efectuat şi pe baza constatărilor directe efectuate pe teren. Astfel, expertul a stabilit acelaşi traseu al săpăturilor efectuate, rezultat din declaraţiile inculpaţilor şi martorilor precizate anterior, arătând că cea mai mare distrugere a conductei a fost realizată pe teritoriul administrat de comuna Băneşti, precum şi teritoriul administrat de oraşul Băicoi, iar ceea ce a fost tăiat pe teritoriul administrat de municipiul Câmpina este puţin semnificativ. De asemenea, expertul a precizat că nu există nicio legătură între sistemul de apă dulce servit de staţia Silişte şi conducta de apă reziduală dintre Câmpina şi Băicoi, neexistând nicio conductă care, pornind de la staţia Silişte, să alimenteze cu apă rafinăria de la Câmpina. Or, din coroborarea probelor administrate în cauză menţionate anterior rezultă că traseul conductei de alimentare cu apă reziduală 103/4 ţoli x 16 km Rafinărie Câmpina, înregistrată în patrimoniul SC M. SA este cel menţionat în expertiza tehnică şi nu în actul de acuzare.

Lipsa unor date precis documentate din partea SC M. SA privind traseul conductei de apă reziduală, datorată schimbărilor de sedii, de firme deţinătoare şi de personal, dat fiind faptul că această conductă data din anul 1968 a fost speculată de apelanţii inculpaţi G., J. şi A., prin invocarea inexistenţei faptelor de furt ca urmare a lipsei obiectului material al infracţiunii, apărare ce nu poate fi primită de instanţa de apel pentru înlăturarea răspunderii penale a acestora.

Din probele menţionate anterior există dovezi certe că s-a scos din pământ o parte a conductei cu diametrul de 103/4 ţoli, din constatările expertului rezultând că nu există şi nu a existat niciodată conductă sub casele din Băneşti, astfel cum se susţine de către apelanţii inculpaţi, iar tronsonul de conductă situat efectiv prin oraşul Câmpina nu a fost dezafectat/extras din subteran.

În acord cu expertul, instanţa de apel constată că existenţa conductei este certă, nu presupusă, cum se afirmă de către apărare, aceasta fiind evidenţiată în documentele SC M. SA, după cum s-a arătat şi anterior, fişa mijlocului fix fiind semnată de o comisie, din care a făcut parte şi inculpatul G.

Pe baza măsurătorilor expertul a stabilit lungimea conductei de transport apă industrială/reziduală între rafinăria Câmpina şi depozitul SC M. SA de la Băicoi de 14.118 m, considerând ca fiind absolut improbabil ca inculpaţii să fi putut demonta întreaga lungime a acesteia cu mijloacele umane şi tehnice de care dispuneau în decurs de numai o lună. Totuşi, pe baza vizualizării terenului, expertul consideră că este foarte probabil ca inculpaţii să fi demontat în plus faţă de conducta aferentă tronsonului 5 (de 3.207 m) declarată de inculpaţii B. şi C., şi cea corespunzătoare tronsonului 4 (1.540 m) şi tronsonului 6 (2.907 m).

Lungimea conductei sustrase de inculpaţi poate fi determinată şi prin raportare la cantitatea transportată pentru a fi valorificată ce rezultă din declaraţiile persoanelor implicate în activitatea infracţională, inculpaţi şi martori, audiaţi în prezenta cauză, indicii în acest sens rezultând şi din interceptările convorbirilor telefonice. Din declaraţiile date de inculpatul B., rezultă că au fost încărcate aproximativ 10 maşini cu bucăţi de conductă, fiecare maşină cântărind 22 - 23 t. Inculpatul D. a arătat că au fost transportate la Constanţa în jur de 15 maşini, fiecare cântărind circa 22 - 23 t. Învinuitul R. a declarat că el a intermediat vânzarea a 6 - 8 maşini de ţeavă din zona Urleta, dar au mai fost efectuate transporturi şi de alte persoane identificate în declaraţia învinuitului doar cu prenumele, una dintre curse fiind efectuată de numitul PPP. Fiecare maşină cântărea în jur de 22 t. Aceleaşi aspecte privind greutatea unei maşini încărcate rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de inculpaţii B. şi C. din 11 ianuarie 2011 orele 1142 şi 1542, respectiv din 12 ianuarie 2011 ora 1846 şi dintre inculpaţii B. şi D. din 13 ianuarie 2011 ora 1956. Releventă este şi convorbirea telefonică dintre inculpaţii D. şi C. din data de 17 ianuarie 2011, ora 1424, acesta din urmă arătând că până la sfârşitul zilei mai încarcă încă trei maşini. însăşi, martora Ş. a constatat, cu ocazia unuia dintre controalele efectuate la faţa locului, că bucăţile de conductă erau încărcate în maşini de mari dimensiuni, respectiv în tiruri.

În urma demersurilor efectuate de instanţa de apel, intimata parte civilă a comunicat, prin Adresa din 3 februarie 2016, faptul că, din ultimele verificări, respectiva conductă se află în prezent în evidenţele SC M. SA, având o lungime de 7.467 m.

Faţă de ansamblul probator administrat în cauză, relevat anterior, Înalta Curte constată că lungimea conductei sustrase în cauză este de 6.651 m. În acest sens, s-a avut în vedere lungimea totală a conductei astfel cum a fost calculată de expert (instanţa de apel raportându-se la proba administrată în cursul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond, neputând lua în considerare valoarea declarată intimata parte civilă SC M. SA de 16.000 m, rezultată din evidenţele societăţii, dar nedovedită cu probe) şi diferenţa de conductă care figurează încă în evidenţele intimatei. De altfel, această valoare este în concordanţă şi cu probele administrate pe tot parcursul procesului penal, analizate în detaliu în considerentele prezentei decizii. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a admis ca probă efectuarea unei expertize tehnice, nu a valorificat în niciun fel raportul întocmit de expert şi nu i-a dat nicio semnificaţie juridică în cauză. Stabilirea unei lungimi mai reduse a conductei sustrase are consecinţe cu privire la soluţionarea laturii civile, după cum se va arăta mai jos.

Revenind la apărarea apelantului inculpat G., se constată că acesta invocă pretinsa inexistenţă a infracţiunii de furt susţinând că ceea ce s-a extras din pământ de către inculpaţii B., C. şi D. este o conductă cu un diametru mai mic decât cea aflată în proprietatea intimatei părţi civile SC M. SA.

Referitor la acest motiv de apel, Înalta Curte constată că este neîntemeiat, revenirea în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de către martorii ŢŢ. şi TT., nefiind de natură să conducă la schimbarea situaţiei de fapt reţinută în cauză. De altfel, declaraţiile ulterioare date de cei doi martori sunt în contradicţie cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal, menţionate anterior. În plus, instanţa de apel are în vedere declaraţiile date de inculpatul B. şi învinuitul R., participanţi direcţi la activitatea de sustragere a conductei, care au arătat că aceasta avea diametrul de 103/4 ţoli, precum şi declaraţiile martorului OO., persoanele menţionate fiind cele care au menţionat expres dimensiunea conductei sustrase.

Inculpatul G., persoana cea mai în măsură să cunoască dimensiunile conductei sustrase, a declarat în cursul urmăririi penale că aceasta avea diametrul de 103/4 ţoli. Nu este mai puţin important şi faptul că inculpatul G., în cadrul aceleiaşi declaraţii, vorbeşte şi de sustragerea altor conducte, de alte dimensiuni (4 ţoli), în care au fost implicaţi inculpaţii B. şi J. De altfel, din actele dosarului apare concluzia că sustragerile de conducte din zonă nu s-au limitat doar la cele care au făcut obiectul prezentei cauze, aspect confirmat şi de convorbirea telefonică purtată de inculpaţii B.

şi C. din data de 8 februarie 2011: "... să mai căutăm pe aici prin regiune o ţeavă care tot aparţine de Băneşti! Să fie tot pe zona lui! ...". Acelaşi lucru este relatat şi de martorul ŢŢ. care, în declaraţia dată la urmărire penală în data de 4 mai 2012, vorbeşte de dezgroparea, la solicitarea inculpatului C., a unei conducte de 8 ţoli în zona Bordeşti. Faţă de cele arătate, se constată că cele relatate de martorul ŢŢ. în cursul audierii din faţa instanţei de fond pot fi rezultatul participării acestuia la mai multe acţiuni de "dezafectare" a conductelor îngropate din zonele limitrofe comunei Băneşti, concluzie relevată şi de conţinutul declaraţiei de la instanţă în care vorbeşte de un diametru al conductei de maxim 15 cm (dimensiune corespunzătoare unui diametru de aproximativ 6 ţoli).

Totodată, în declaraţia dată de martorul TT. la urmărire penală, acesta vorbeşte de scoaterea din pământ a unei conducte cu diametru de circa 8 - 10 ţoli, pentru ca în faţa instanţei de fond să declare un diametru de circa 4 ţoli. Or, lipsa de precizie a declaraţiilor date de martorul TT. (martor care a suferit un accident cu ocazia sustragerii rezervoarelor aparţinând SC T. SA), contradicţiile evidente dintre declaraţiile sale şi ale martorului ŢŢ. cu privire la diametrul conductei extrase conduce la concluzia certă că declaraţiile acestora date în cursul cercetării judecătoreşti nu pot fi avute la stabilirea situaţiei de fapt, cu atât mai puţin la înlăturarea vinovăţiei apelantului inculpat.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului GG., invocată de inculpaţii G. şi A., instanţa de apel constată că, în cursul urmăririi penale, martorul precizează diametrul conductei extrase ca fiind de circa 20 cm, pentru ca în cursul audierii de la instanţa de fond să arate că era de circa 7 ţoli. Relevant este faptul că martorul venise în zonă să verifice dacă se sustrag conducte aparţinând SC BBBB. SA Ploieşti şi, constatând că nu era conducta SC BBBB. SA, nu l-a interesat ce lucrare se face şi din dispoziţia cui. Mai mult, luând legătura cu inculpatul G., acesta i-a spus că este o conductă foarte veche a SC M. SA dată spre folosinţă Primăriei Băneşti, ceea ce conduce instanţa de apel la concluzia că respectiva conductă sustrasă este cea reclamată de intimata parte civilă. În aceste condiţii, declaraţia martorului nu poate fi interpretată în sensul cerut de apărare, ci este un alt argument în dovedirea vinovăţiei apelanţilor inculpaţi G. şi A.

Neîntemeiat este şi motivul de apel al aceluiaşi inculpat privind pretinsa sustragere a conductei aparţinând SC M. SA anterior activităţii infracţionale din cauză demonstrată, în opinia apărării, de înscrisurile aflate în volumul 5 al dosarului de urmărire penală din care rezultă că în perioada septembrie 2009 - septembrie 2010, două firme care îşi au sediul în apropierea locului presupusei fapte - SC YYY. SRL şi SC ZZZ. SRL - au excavat 37 km de conductă de 103/4 ţoli.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este reală afirmaţia apărării privind existenţa facturilor privind achiziţia mai multor bucăţi de ţeavă de Ø 273 mm (echivalentul unui diametru de 103/4 ţoli) pe o perioadă ce excede activităţii infracţionale din prezenta cauză, fiind depuse, totodată, şi facturi privind bucăţi de ţeavă cu alte diametre, respectiv şi facturi emise în perioada ce face obiectul cercetării din cauză.

Însă, instanţa de apel nu poate primi interpretarea apărării, însuşindu-şi opinia expertului VV., desemnat în cauză cu efectuarea expertizei tehnice, în sensul că SC M. SA dispune de o reţea vastă de conducte de toate diametrele şi pentru tot felul de fluide (apă dulce, apă reziduală, apă de zăcământ, ţiţei, gaze, agent termic etc), iar diametrul de 273 mm (103/4 ţoli) este destul de obişnuit, comun pentru conductele exterioare mari (apă, gaze, abur, ţiţei etc.) sau magistrale, astfel încât nu se poate documenta o legătură cauzală între vânzările legale de ţeava dezafectată şi conducta ce face obiectul cercetării. Mai mult, simpla menţiune a diametrului conductei pe o factură nu înseamnă că este caracterizată ţeava în speţă. Pentru o caracterizare suficientă care să facă ţeava recognoscibilă ar fi necesară, după cum arată expertul, indicarea grosimii de perete a ţevilor, a materialului din care este executată ţeava şi definirea sistemului de transport prin conductă şi a locaţiei efective de unde aceasta a fost colectată, precum şi a fluidului ce se transportase prin acea conductă. De altfel, şi expertul parte al inculpatului G., XX. a arătat, în opinia depusă în cursul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond, că nu există nicio relaţie de cauzalitate între tranzacţiile reflectate în evidenţele contabile ale societăţilor comerciale SC YYY. SRL şi SC ZZZ. SRL şi sustragerile de material tubular din perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de apel apreciază că înscrisurile relevate de apărare aflate la dosar nu sunt de natură a conduce la înlăturarea vinovăţiei inculpatului G.

În ceea ce priveşte apărarea apelantului inculpat A. în sensul că acesta a solicitat că ţeava extrasă din pământ să fie depozitată la Rampa Ecologică, aspect relevat de declaraţia dată de inculpatul J., instanţa de apel constată că aspectul învederat nu conduce la înlăturarea vinovăţiei inculpatului.

Astfel, este real că o parte a conductelor extrase din pământ au fost depozitate la Staţia de filtrare a deşeurilor rampei ecologice situată în comuna Băneşti, la percheziţia efectuată la data de 21 martie 2012 în această locaţie fiind depistate mai multe bucăţi de ţevi. Însă, nu pot fi ignorate probele administrate în cauză care infirmă apărarea inculpatului A. din care rezultă că doar o mică parte din conducta extrasă din pământ a fost depozitată la Rampa Ecologică, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, locaţie unde fuseseră depozitate şi o parte din conductele sustrase aparţinând SC K. SA, astfel cum rezultă din Procesul-verbal din 12 ianuarie 2011, după cum fuseseră aduse ulterior, în scopul acoperirii activităţii infracţionale, şi alte bucăţi de conductă. În acest sens, este de reţinut declaraţia dată de martorul HH. şi conţinutul Procesului-verbal din 21 martie 2012 de percheziţie din care rezultă că la Rampa ecologică au fost găsite 34 de bucăţi de conductă (6 bucăţi cu diametrul de 14 ţoli, 14 bucăţi cu diametrul de 10 ţoli şi 14 bucăţi cu diametrul de 8 ţoli), la data de 16 martie 2012 fiind aduse de inculpatul B. 16 ţevi metalice, care au fost porţionate, a doua zi, în 28 bucăţi mai scurte şi în 19 martie au mai fost aduse de acelaşi inculpat un număr de alte 6 bucăţi de ţeavă.

În ceea ce priveşte înscrisurile privind predarea unor conducte rezultate din lucrările de reabilitare reţea apă conform Procesului-verbal de predare-primire încheiat între Primăria Băneşti şi SC S. SA din 17 ianuarie 2011, conducte predate de companie şi ulterior recuperate de la SC III. SRL conform Procesului-verbal de predare-primire din 31 ianuarie 2011, înscrisuri invocate de apărarea inculpatului A., realitatea acestora este îndoielnică raportat la susţinerile inculpatului B., inculpat care a avut o poziţie constantă pe parcursul procesului penal, de recunoaştere a faptelor comise. Inculpatul B. a declarat că, după ce l-a informat pe inculpatul A. că sunt urmăriţi de organele de anchetă, acesta din urmă "a avut ideea de a întocmi nişte acte din care să rezulte că societatea mea a primit în custodie de la SC S. SA 200 m de ţeavă din conducta de 103/4 ţoli pe care am decopertat-o de pe raza comunei Băneşti, asta cu scopul de a acoperi cele întâmplate în legătură cu această conductă".

Or, susţinerile inculpatului în sensul că aceste înscrisuri au fost întocmite în scopul acoperirii activităţii infracţionale a inculpatului A. şi a celorlalţi participanţi şi înlăturării răspunderii penale sunt confirmate şi de declaraţia martorului HH. şi percheziţia efectuată la Rampa ecologică, din care rezultă că ţevile găsite la percheziţie au fost aduse anterior de către inculpatul B., după cum s-a arătat mai sus.

Totodată, nu poate fi avută în vedere apărarea invocată de apelantul inculpat A. bazată pe declaraţiile martorei SS., în sensul că se decoperta o conductă de apă, în scopul înlăturării vinovăţiei sale, în condiţiile în care împrejurarea relevată de martoră în declaraţiile date nu a fost efectul constatărilor personale, ci a celor relatate de inculpaţii B. şi J. martorei, aceasta din urmă fiind interesată să se remedieze avaria produsă la conducta aparţinând societăţii SC ŞŞŞ. SA şi nu să verifice, după cum a declarat textual martora, "ce făceau ei acolo".

De asemenea, nu este reală afirmaţia apărării inculpatului G. în sensul că martorului ŞŞ. i s-a sugerat la urmărire penală să declare că ţeava scoasă din pământ avea diametrul de 4 ţoli, martorul fiind audiat în legătură cu emiterea unei adrese către organele de poliţie privind distrugerea unei porţiuni din cablul SC SSS. SA, în luna octombrie 2010, nefăcând nicio precizare privind caracteristicile conductei sustrase de inculpaţi. Mai mult, atât din declaraţia martorului, cât şi din conţinutul adresei ataşate la dosar rezultă că se referă la distrugerea unei porţiuni din cablul interurban de telecomunicaţii din 14 octombrie 2010, perioadă ce excede activităţii infracţionale reţinută în sarcina inculpaţilor în legătură cu sustragerea conductei aparţinând SC M. SA.

Pe de altă parte, se constată că, în mod netemeinic, apărarea inculpatului G. contestă cantitatea de conductă sustrasă, relativ la susţinerile martorului PPP., dat fiind că din declaraţiile acestuia rezultă că a efectuat un singur transport. Însă, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că au fost efectuate mult mai multe transporturi, nu doar cel efectuat de martor, după cum deja s-a precizat anterior în considerentele prezentei decizii. Interpretarea apărării este pur speculativă şi ignoră probele administrate în cauză, ce dovedesc contrariul. Astfel, din declaraţia învinuitului R. rezultă că a apelat la martor doar pentru un singur transport, iar prezenţa martorului la faţa locului este confirmată şi de Procesul-verbal din 28 decembrie 2010 întocmit de agenţii de poliţie Ş. şi LLL.

S-a mai contestat de către apelanţii inculpaţi A., J. şi G. împrejurarea că partea civilă SC M. SA deţine posesia şi detenţia conductei pretinse ca sustrase, motiv pentru care inculpatul G. a formulat, în subsidiar, o cerere de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de însuşirea bunului găsit prev. de art. 216 C. pen. anterior, justificată pe faptul că partea civilă a pierdut proprietatea conductei, aceasta fiind bun abandonat sau pierdut.

Instanţa de apel apreciază că susţinerile apelanţilor inculpaţi sunt contrazise de probele administrate în cauză. Din înscrisurile emanând de la partea civilă SC M. SA (transmise organelor de urmărire penală, instanţei de fond şi instanţei de apel) rezultă că respectiva conductă figurează în evidenţele contabile ale societăţii, nu este activă şi nu a fost casată. Mai mult, expertul VV. a constatat la verificările efectuate în teren că starea acesteia era bună, nefiind în stare avansată de degradare, cum susţine apărarea. Faptul că în evidenţele contabile ale societăţii este înregistrată valoarea 0 înseamnă că, din punct de vedere contabil, acest mijloc fix a fost amortizat, este casabil, dar nu înseamnă că este în mod automat casat, aspecte susţinute de partea civilă şi confirmate de expert. De asemenea, înregistrarea valorii zero în evidenţele societăţii nu prezintă vreo relevanţă în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de partea civilă în urma sustragerii conductei, acesta fiind egal cu valoarea rezultată din valorificarea conductei ca fier vechi.

De altfel, aşa cum a constatat şi expertul, în anexa la H.C.L. Băneşti din 7 octombrie 2009 cu care se preiau bunuri imobile de la SC M. SA şi se trec în domeniul privat al comunei nu se face nicio referire la vreo conductă de apă reziduală Ø 103/4 ţoli cu lungime de 16 km, ceea ce înseamnă că acea conductă a rămas în patrimoniul SC M. SA şi nu a fost predată comunei Băneşti şi mai apoi la SC S. SA, cum se susţine de apărare.

Întreaga construcţie a apărării se bazează pe conţinutul Adresei din 10 decembrie 2010, a cărei fictivitate a fost demonstrată de probele administrate în cauză, după cum s-a mai arătat anterior.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de apel constată că s-a dispus, în mod legal şi temeinic, condamnarea apelanţilor inculpaţi A., G. şi J. pentru comiterea infracţiunii de furt, în forma complicităţii, în dauna SC M. SA, motiv pentru care motivele acestora ce vizează latura penală a infracţiunii, sub aspectul existenţei faptelor şi a vinovăţiei, sunt neîntemeiate.

Totodată, raportat la considerentele deja expuse anterior, Înalta Curte constată că nu poate primi solicitarea apelantului inculpat G. de înlăturare a declaraţiilor date de inculpaţii B., C. şi D., respectiv de inculpatul A. În cursul urmăririi penale, şi, în plus, a declaraţiilor martorilor R. şi OO., împrejurările invocate în motivele de apel nefiind de natură să conducă la o astfel de soluţie, în condiţiile în care presupusa constrângere exercitată de organele de urmărire penală nu a fost confirmată în cursul cercetării judecătoreşti, aceste persoane (cu excepţia inculpatului A.) menţinându-şi declaraţiile date anterior. Susţinerea existenţei unui beneficiu a acestora datorat atitudinii procesuale de recunoaştere a faptelor este o interpretare speculativă a apărării inculpatului G. Mai mult, instanţa de apel a reţinut motivat, aşa cum s-a arătat în detaliu în considerentele prezentei decizii, situaţia de fapt rezultată din analiza coroborată a probelor administrate pe tot parcursul procesului penal.

În ceea ce priveşte solicitarea apelantului inculpat A. de achitare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, instanţa de fond stabilind în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pe acest aspect.

S-a reţinut că, la data de 29 decembrie 2010, inculpatul A. a primit de ia inculpatul B. suma de 5.000 RON pentru a-şi trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie Ş. din cadrul Postului de Poliţie Băneşti, jud. Prahova, pentru ca aceasta să nu îşi exercite corespunzător atribuţiunile de serviciu pe linia menţinerii ordinii publice în raza de competenţă, respectiv pentru a nu constata faptele de sustragere comise de inculpatul B. şi alte persoane, împrejurări de fapt care rezultă, cu certitudine, din probele administrate în cauză.

Chiar inculpatul A., în declaraţia dată, în prezenţa apărătorului ales, la data de 7 mai 2012, a recunoscut primirea sumei de bani. Acesta a relatat că, în luna decembrie 2010, după ce s-a întors de la Viena, unde sărbătorise Crăciunul, a fost căutat de inculpaţii B. şi J. care i-au relatat că au fost controlaţi în mai multe rânduri de poliţista Ş. de la Poliţia Băneşti, care verifica legalitatea contractului încheiat între SC III. SRL SRL şi SC S. SA şi care i-au cerut să intervină pe lângă agentul de poliţie să nu-i mai controleze şi "să fie lăsaţi în pace să lucreze în continuare că să sustragă conducta M.". Totodată, inculpatul a mai declarat că, înainte de Anul Nou, inculpatul B. a venit la domiciliul său, a reluat discuţia despre poliţista Ş. şi i-a dat suma de 5.000 RON, inculpatul promiţându-i că va discuta cu poliţista respectivă "ca să-i lase în pace să nu îi mai controleze". În continuare, inculpatul a arătat că a făcut personal demersuri pentru a lua legătura cu Ş., prin intermediul şefului de post JJ., şi, ulterior, direct cu martora, fapt ce s-a şi întâmplat.

Declaraţia dată de inculpatul A. se coroborează şi cu interceptările convorbirilor telefonice ataşate la dosar.

Astfel, demersurile efectuate de inculpatul B. împreună cu inculpatul J. rezultă din convorbirea purtată de inculpaţii B. şi G. din data de 29 decembrie 2010, ora 1611 aflată la dosar, în care inculpatul B. îi relatează inculpatului G.: "Băi, ieri după ce-a venit 2 echipaje de jandarmi, a venit ... aia, nenorocita aia de la poliţie de la Băneşti cu poliţia de la Câmpina. Să mă verifice la acte, înţelegi? Mi-a cerut contractu' ... că nu e bine contractu' ... că nu scrie că am io ţeava, că a cui e ţeava asta ... înţelegi? (...) M-a zăpăcit de tot. Ei, şi-acuma-n seara asta înţelegi? Io am fost de dimineaţă ... aseară a venit primaru' de la Viena ... m-am dus am vorbit cu el ... înţelegi? De dimineaţă a venit la J., a venit ş-ăsta pe la 11 acolo ... Că d-aia, când m-ai sunat tu, acolo eram, la J ... Şi-a zis că se duce să vorbească cu ea, ca să ne lase dracu-n pace ... şi-a seara asta să mă duc la el acasă ... înţelegi?"

Împrejurarea primirii sumei de bani de către inculpatul A. de la inculpatul B. rezultă din convorbirea telefonică dintre inculpaţii D. şi B. din 29 decembrie 2010, ora 1819, aflată la dosar, în care inculpatul B. îi relatează inculpatului D: "Deci acuma am plecat de la ... individ ... i-am livrat ce era de livrat ... Bucuros omu' (...) şi el mi-a zis aşa, zice: N-am găsit-o astăzi pă blondă ... am fost acolo nu era. Zice ... l-am sunat pă JJ. Şi i-a zis: Dom' primar, zice, Veniţi mâine dă dimineaţă să vorbiţi cu ea ca să terminaţi odată. Şi Gigi zice: Io mâine dimineaţă la 8 jumate, sunt acolo orice s-ar întâmpla (...) Păi, mâine mă duc la 8 jumate, dacă-i închid gura lu' asta şi-am terminat, îi dai drumu' la treabă".

Aceleaşi împrejurări îi sunt relatate de către inculpatul B. şi inculpatului G. (convorbirea telefonică din 29 decembrie 2010, ora 1836, aflată la dosar).

Acţiunile întreprinse de inculpatul A. de a interveni pe lângă agentul de poliţie în scopul stopării verificărilor şi investigaţiilor efectuate de către aceasta cu privire la legalitatea dezafectării conductei SC M. SA rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor B. şi C., fiind confirmate inclusiv de declaraţiile martorilor Ş. şi JJ.

Faptul că în cursul audierilor din faţa instanţelor de judecată, inculpatul A. a revenit asupra afirmaţiilor privind primirea sumei de bani şi scopul primirii acesteia - fără a nega însă existenţa discuţiilor purtate direct cu martora Ş. sau intervenţiile prin intermediul martorului JJ., cărora le-a dat, de altfel, o altă semnificaţie - nu conduce la înlăturarea declaraţiei date în cursul urmăririi penale prin care a recunoscut comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în condiţiile în care inculpatul nu a invocat un motiv întemeiat asupra revenirii în declaraţii, iar declaraţia de recunoaştere se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză, după cum s-a arătat, în detaliu, anterior, în considerentele prezentei decizii.

Faţă de cele arătate, susţinerile apelantului inculpat privind neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă constând în lipsa elementului material al laturii obiective nu sunt întemeiate, iar soluţia de condamnare a acestuia de către instanţa de fond este legală şi temeinică.

În acest context, solicitarea apelantului de înlăturare a măsurii confiscării sumei de 5.000 RON nu poate fi primită.

Referitor la motivul de apel al inculpatului A. de achitare pentru infracţiunea de conflict de interese, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat.

Preparator, se constată că apelantul inculpat care nu contestă situaţia de fapt. În esenţă, acesta susţine că faptele sale nu intră în sfera ilicitului penal, dat fiind că prohibiţia de a încheia contracte comerciale vizează, potrivit reglementărilor speciale cuprinse în art. 72 din Legea nr. 161/2003, dispoziţii derogatorii de la reglementarea generală care este C. pen., rudele de gradul I, nu şi afinii. Totodată, mai arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, lipsind latura subiectivă şi urmarea imediată.

Instanţa de apel constată că prima reglementare clară pe tema conflictului de interese a fost făcută în titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. Astfel, potrivit art. 70 din actul normativ amintit, conflictul de interese a fost definit ca fiind "situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", iar funcţia de demnitate publică este acea funcţie publică care se ocupă prin mandat obţinut direct, prin alegeri organizate. În articolul următor au fost stabilite "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice", respectiv "imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

La acel moment conflictul de interese nu a fost definit ca infracţiune, ci ca incompatibilitate care atrăgea anularea actelor rezultate precum şi măsuri de sancţionare administrativă, disciplinară sau penală. În acest din urmă caz răspunderea penală putea fi antrenată doar în condiţiile în care fapta întrunea elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253 C. pen. anterior a fost introdusă prin Legea nr. 278/2006, act normativ în a cărui expunere de motive s-a arătat "... în vederea eficientizării acţiunilor de prevenire şi sancţionare a faptelor de corupţie ... se urmăreşte sancţionarea penală a funcţionarului public care, în mod conştient şi deliberat, satisface interesele personale prin îndeplinirea atribuţiilor publice ... prin incriminarea conflictului de interese, se urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni cu privire la conduita funcţionarului public care este chemat să îndeplinească un act sau să participe la luarea unei decizii în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, iar prin aceasta produce, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său ...".

Or, art. 70 din Legea nr. 161/2003 reglementează conflictul de interese în sens administrativ, care nu se suprapune cu infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior. Cele două instituţii au denumiri asemănătoare, însă nu pot fi confundate, având în vedere că au regimuri juridice diferite, condiţii diferite şi atrag răspunderi de natură diferită. Această situaţie este întâlnită şi pentru alte noţiuni cu care operează legea penală, precum "funcţionar public sau membru de familie, iar în toate aceste cazuri singura normă relevantă pentru a analiza conţinutul unei infracţiuni este norma penală".

Având în vedere că în conţinutul infracţiunii de conflict de interese nu există nicio condiţie referitoare la îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de serviciu, iar norma de incriminare este singurul text la care se face raportare din perspective penale invocarea unor alte prevederi legale nu are nicio influenţă asupra existenţei infracţiunii.

Atunci când instanţa urmăreşte analizarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni, norma prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior nu este o normă de trimitere către alte legi, faptele inculpatului A. realizând pe deplin elementele constitutive ale acestei infracţiuni - are calitatea cerută de lege, contractele le-a atribuit unor membri ai familiei sale, astfel cum norma de incriminare interzice.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de apel reţine ca relevante declaraţiile date de martorii RR. şi U.

Astfel, martora a declarat în cursul urmăririi penale că, la momentul la care a aflat că U. este ginerele primarului, nu a mai vrut să semneze, din punct de vedere financiar contabil, contractul din anul 2009, pentru că i s-a părut ilegal ca un contract să-i fie atribuit unei rude. Pentru că nu a vrut să semneze contractul de achiziţie, inculpatul A. i-a restructurat postul pe care îl ocupa în primărie şi i-a desfăcut contractul de muncă. În faţa instanţei de fond a mai arătat că, în calitate de membru în comisia de licitaţie, având atribuţia de a viza documentele din punct de vedere al legalităţii financiar-contabil, a solicitat dosarele, însă a fost refuzată de inculpatul A.

De altfel, martorul U. a confirmat, cu ocazia audierilor din faţa instanţei de fond, în legătură cu primul contract de prestări servicii, că a vorbit cu inculpatul A. de această lucrare, care i-a spus ca oferta să aibă un adaos cât mai mic pentru a fi eligibilă. De asemenea, martorul arată că vorbit cu inculpatul şi anterior încheierii contractului din anul 2009, iar acesta i-a solicitat să facă o ofertă de preţ mai mică, înţelegând astfel să-l ajute pe socrul său să facă reabilitarea celor două şcoli.

Nici apelantul inculpat nu neagă aceste discuţii cu ginerele său, anterioare încheierii celor două contracte, ceea ce denotă implicarea sa activă în încheierea şi derularea celor două lucrări de achiziţii, inclusiv sub aspect subiectiv, însă dă o altă conotaţie acţiunilor sale de pretinsă cheltuire eficientă a banilor publici, aspect care nu poate fi reţinut de către instanţă.

În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a folosului material obţinut pentru ginerele său şi această aserţiune este neîntemeiată folosul obţinut fiind egal cu valoarea lucrărilor de achiziţie prevăzute în contracte şi în actele adiţionale la acestea. Aşa cum s-a precizat în literatura de specialitate, realizarea folosului material pentru persoanele enumerate de lege nu trebuie să fie în legătură de conexitate cu producerea unui prejudiciu instituţiei sau autorităţii în slujba căreia funcţionarul îşi desfăşoară activitatea.

Faţă de cele arătate, în mod legal şi temeinic s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru cele două infracţiuni de conflict de interese.

Referitor la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte reţine că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea apelanţilor inculpaţi au suferit modificări prin intrarea în vigoare a noului C. pen.

Astfel, art. 208 alin. (1) C. pen. anterior, incrimina infracţiunea de furt, constând în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Infracţiunea de furt calificat, prevăzut în art. 209 alin. (1) consta în furtul săvârşit în următoarele împrejurări: de două sau mai multe persoane împreună (lit. a)), într-un loc public (lit. e)), în timpul nopţii (lit. g)), fiind pedepsit cu închisoare de la 3 la 15 ani şi în alin. (4) - furtul care a produs consecinţe deosebit de grave, pedepsit cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Infracţiunea de furt continuă să fie incriminată în art. 228 C. pen., cu acelaşi conţinut, dar cu o pedeapsă redusă, constând în închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Forma calificată a fost reţinută, în speţă, în C. pen. în vigoare doar în ceea ce priveşte furtul săvârşit în timpul nopţii în art. 229 alin. (1) lit. b), cu o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.

De asemenea, infracţiunea de trafic de influenţă era prevăzută în art. 257 C. pen. anterior şi consta în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu şi pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Infracţiunea subzistă şi în C. pen. în vigoare fiind incriminată în art. 291, constând în pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Conflictul de interese, prev. de art. 2531 C. pen. anterior avea următorul conţinut: "fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă sau un afin până la gradul II inclusiv (...) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă".

Potrivit art. 301 C. pen., conflictul de interese are ca şi conţinut: "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv (...) se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică".

Instanţa constată că infracţiunea prev. de art. 2531 C. pen. anterior, continuă să fie incriminată în prevederile art. 301 C. pen.

Având în vedere că faptele reţinute în sarcina apelanţilor inculpaţi sunt prevăzute ca infracţiuni şi în noul C. pen., la stabilirea legii penale mai favorabile vor fi avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, regimul concursului de infracţiuni şi al recidivei, precum şi dispoziţiile privind modalitatea de executare a pedepsei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., instanţa de fond a aplicat acestuia pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar cu privire la pedeapsa rezultantă s-a dispus suspendarea sub supraveghere, reţinându-se că legea veche îi este mai favorabilă acestuia.

În acord cu motivele de apel ale Parchetului care a criticat raţionamentul instanţei de fond cu privire la identificarea legii vechi ca fiind mai favorabilă inculpatului, instanţa de apel apreciază că noul C. pen. constituie lege mai favorabilă inculpatului, în raport, în principal, de limitele de pedeapsă mult diminuate ale infracţiunii de furt calificat.

Astfel, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1), lit. a), e) şi alin. (4) C. pen. anterior sunt cuprinse între 10 şi 20 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante pedeapsa putând fi redusă sub minimul de 10 ani, dar nu mai puţin de 3 ani şi 4 luni închisoare, conform art. 76 alin. (2) C. pen. anterior. Or, după cum s-a arătat şi în motivele Parchetului, limita minimă a pedepsei ce putea fi aplicată inculpatului A. era de 3 ani şi 4 luni, pedeapsa aplicată acestuia de către instanţa de fond de 3 ani închisoare fiind nelegală. În acest context, pedeapsa prevăzută de dispoziţiile C. pen. în vigoare pentru infracţiunea comisă de inculpat, care se încadrează în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 şi art. 77 lit. a) C. pen., este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, limite evident mai favorabile inculpatului şi la care instanţa de apel se va orienta.

Potrivit art. 74 C. pen., criteriile de individualizare a pedepsei privesc gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, evaluate în raport de: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a acestuia.

Aplicând criteriile generale de individualizare prevăzute de legiuitor în prezenta cauză, instanţa de apel apreciază că o pedeapsă cu închisoarea, orientată la minimul special prevăzut de lege, satisface cerinţele unei juste individualizări. Astfel, natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, rolul activ avut de inculpat în activitatea infracţională, caracterul continuat al infracţiunii de furt, săvârşirea şi a altor infracţiuni în concurs, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, finalizată cu nerecunoaşterea faptelor comise, şi, nu, în ultimul rând, poziţia pe care o ocupa acesta la momentul comiterii faptelor în cadrul autorităţii administrative (primar) justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei, urmează a fi avută în vedere şi persoana inculpatului, care s-a bucurat până la acest moment de o bună reputaţie, faptul că are o familie şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, în aceleaşi coordonate reţinute anterior şi având în vedere şi calitatea deţinută de inculpat la momentul comiterii faptei, calitate care îi conferea atribuţii de asigurare a respectării prevederilor constituţionale şi ale legilor ţării, de asigurare a ordinii publice şi liniştii locuitorilor, prin intermediul poliţiştilor locali, ce aveau obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii, inculpatul folosind ilegal tocmai aceste atribuţii, scopul fiind protejarea celor care sustrăgeau conducte în vederea obţinerii de foloase, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare.

De asemenea, urmează a-i fi aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege şi pentru infracţiunile de conflict de interese, respectiv două pedepse de câte un an închisoare. Totodată, va aplica inculpatului, în baza art. 301 alin. (1) teza finală rap. la art. 67 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 5 ani, cât şi pedeapsa accesorie, cu acelaşi conţinut, conform art. 65 alin. (1) C. pen.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, instanţa de apel va stabili pedeapsa rezultantă în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplicând inculpatului A., pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Dat fiind că pedeapsa rezultantă stabilită în cauză este mai mică decât cea aplicată de instanţa de fond şi având în vedere şi considerentele expuse anterior conform cărora pedeapsa minimă ce putea fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea de furt era în cuantum de 3 ani şi 4 luni închisoare, este evident că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este C. pen. în vigoare.

Având în vedere numărul infracţiunilor comise de inculpat, gravitatea acestora şi calitatea deţinută de inculpat la momentul comiterii faptelor, aspecte detaliate şi cu ocazia stabilirii cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei.

Reducerea pedepsei rezultante, ca urmare a aplicării, în concret, a legii penale mai favorabile, cât şi reducerea pedepsei complementare aplicate inculpatului conduc la admiterea căii de atac promovate de acesta, iar schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, element invocat de către apelantul Parchet, conduce la admiterea căii de atac promovate de reprezentantul Ministerului Public.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G., instanţa de apel apreciază că o pedeapsă egală cu maximul special prevăzut de lege nu se justifică, urmând a reduce pedeapsa inculpatului de la 3 ani la un an închisoare. Deşi nu achiesează la motivul invocat de apelantul inculpat în justificarea cererii de reducere a pedepsei în sensul că rolul său a fost acela de a duce o adresă la Primăria Băneşti (activitatea concretă a inculpatului fiind descrisă în detaliu în considerentele prezentei decizii), totuşi, apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea aspră, raportat la persoana inculpatului, la conduita sa anterioară comiterii faptei, fiind necunoscut cu antecedente penale, cu studii superioare şi un loc de muncă, dar şi la conduita sa ulterioară, inculpatul fiind prezent la termenele fixate de instanţele de judecată. Totodată, apreciază că se impune şi reducerea termenului de supraveghere de la 4 ani la 2 ani.

Solicitarea apelantului inculpat de aplicare a circumstanţelor atenuante prevăzute de C. pen. anterior nu poate fi primită, aplicarea legii penale mai favorabile urmând a fi făcută în mod global cu respectarea dispoziţiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic şi stabilirea unui termen de supraveghere redus, conduc la admiterea apelului formulat de către inculpat.

În ceea ce priveşte, măsurile de supraveghere şi obligaţiile instituite în sarcina inculpatului de către instanţa de fond în temeiul art. 93 C. pen., acestea urmează a fi menţinute în conţinutul şi limitele stabilite prin sentinţa penală apelată, în vederea asigurării scopului preventiv, dar şi educativ al pedepsei.

Instanţa de apel nu poate primi solicitarea apelantului inculpat de trimitere a cauzei spre rejudecare pe motivul că instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică fără a o pune în discuţia părţilor. Se constată că obiectul schimbării încadrării juridice vizează exclusiv recalificarea faptei comise de inculpat în dispoziţiile noului C. pen., în aprecierea legii penale mai favorabile acestuia, aspect care nu conduce la desfiinţarea sentinţei penale cu trimiterea cauzei spre rejudecare, mai ales că acesta excede situaţiilor expres prevăzute de legiuitor în art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Referitor la inculpatul C., Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit, în mod greşit, legea penală mai favorabilă ca fiind C. pen. anterior.

Aşa cum s-a arătat, în detaliu, în cazul apelantului inculpat A., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de furt sunt mult mai reduse decât cele prevăzute de vechea reglementare.

Totodată, dispoziţiile C. pen. îi sunt mai favorabile şi în ceea ce priveşte starea de recidivă. Astfel, primul termen al recidivei, conform art. 41 C. pen. îl constituie o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, astfel încât, conform dispoziţiilor penale în vigoare, şi raportat la condamnarea anterioară a inculpatului de 10 luni închisoare, inculpatul nu mai are calitatea de recidivist.

Astfel, faptele comise de inculpat se încadrează în dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35, art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (două fapte), cu limite de pedeapsă cuprinse între 4 luni şi 2 ani închisoare, respectiv art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 35, art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu limite de pedeapsă de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare.

Având în vedere gravitatea faptelor săvârşite, numărul acestora, inculpatul participând, în calitate de autor, la toate cele trei infracţiuni de furt ce fac obiectul prezentei cauze, dar şi persoana acestuia, care nu se află la primul conflict cu legea penală, dar care a avut o atitudine sinceră, de cooperare cu organele judiciare, precum şi circumstanţele personale reliefate în motivele de apel relativ la situaţia sa familială, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de câte un an închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni satisface cerinţele unei juste individualizări.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.

Totodată, având în vedere obligativitatea aplicării dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. anterior, instanţa de apel urmează a menţine dispoziţia din sentinţa penală privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 347 din 3 decembrie 2009 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 627 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti şi executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă, astfel că inculpatul C. va executa în total pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Întrucât, prin aplicarea, în concret, a legii penale mai favorabile, atât pedepsele principale aplicate inculpatului, dar şi cuantumul pedeapsei rezultante sunt mai reduse decât cele aplicate de instanţa de fond, apelul inculpatului C. urmează a fi admis, avându-se, totodată, în vedere şi înlăturarea dispoziţiilor privind recidiva postcondamnatorie.

Analizând din oficiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul apelantului inculpat J., în acord cu instanţa de fond, raportat la regimul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut în C. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche.

Referitor la soluţionarea laturii civile, instanţa de apel apreciază că se impune reducerea despăgubirilor civile la care au fost obligaţi inculpaţii B., C., D., G., A. şi J. către partea civilă SC M. SA de la suma de 604.291,5 RON la suma de 250.510 RON. Aşa cum s-a menţionat în considerentele prezentei decizii, probele administrate în cauză au demonstrat că lungimea conductei sustrase în cauză este de 6.651 m şi nu de 16.000 m. Pe cale de consecinţă, în coordonatele modului de calcul a prejudiciului precizat prin constituirea de parte civilă constând în preţul care ar fi putut fi obţinut prin valorificarea cantităţii de conductă sustrasă, instanţa de apel a calculat valoarea prejudiciului suferit prin acţiunile inculpaţilor. Este de remarcat faptul că preţul comunicat de către partea civilă pe care l-ar fi putut obţine prin valorificarea la fier vechi a conductei (preţul unei tone de fier vechi) coincide cu punctul de vedere al expertului exprimat în cuprinsul expertizei tehnice, aşa încât s-a apreciat justificată constituirea de parte civilă, în limita cantităţii de conductă sustrase, corespunzătoare lungimii stabilite de instanţa de apel.

Pentru motivul expus, apelurile declarate de inculpaţii A., C., G. şi J. vor fi admise, urmând a se extinde efectul acestora şi asupra intimaţilor inculpaţi B. şi D.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea apelantului inculpat G. în sensul că în cauză nu există constituirea de parte civilă a M., în condiţiile în care aceasta nu s-a constituit parte civilă în cursul cercetării judecătoreşti, dat fiind că există manifestarea de voinţă a societăţii în acest sens încă din cursul urmăririi penale. Prin înscrisul depus la data de 1 martie 2012, SC M. SA s-a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă SC N. SA (fostă SC T. SA Bucureşti), Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, partea civilă a precizat că bunurile sustrase erau casate şi urmau a fi valorificate ca deşeuri la fier vechi, constituindu-se parte civilă cu suma de 31.602 RON, sumă acordată prin sentinţa penală apelată.

Starea de degradare a bunurilor sustrase este confirmată şi de expertul parte AAA., al inculpaţilor B. şi C., prin raportul de expertiză depus la instanţa de fond, care arată că habele de noroi erau uzate, depăşite tehnic şi fără posibilitate de utilizare în alte scopuri.

Şi expertul parte ZZ., al inculpatului F. a arătat în Punctul de vedere şi obiecţiunile la expertiza tehnică efectuată în cauză că refolosirea bunurilor sustrase părţii civile este o ipoteză practic irealizabilă, destinaţia pe care proprietarul urma să o dea acestora era aceea de fier vechi (în locul unde erau rezervoarele se înfiinţase o fermă de ovine, aşa încât acestea nu mai erau funcţionale şi nu mai prezentau interes pentru societate), iar la acestea nu se mai efectuaseră lucrări de întreţinere sau reparaţii care să se regăsească în prelungirea duratei de amortizare a mijloacelor fixe.

Faptul că, în cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă a revenit şi a solicitat valoarea de înlocuire a bunurilor sustrase, nu poate conduce la majorarea despăgubirilor civile, raportat la elementele arătate anterior, ca şi prima instanţă, instanţa de apel nu poate primi susţinerile expertului tehnic pe acest aspect.

Referitor la cheltuielile judiciare constând în onorariul plătit expertului, instanţa de fond s-a pronunţat prin obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare către partea civilă.

În ceea ce priveşte motivul de apel al inculpatului G. care contestă cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, Înalta Curte constată că acestea au fost stabilite prin cumularea cheltuielilor efectuate în cursul urmăririi penale (60.000 RON în sarcina celor opt inculpaţi) cu cele efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, fiind justificate de actele procedurale specifice fiecărei faze a procesului penal şi concretizate în înscrisurile aflate la dosar (6 volume ale dosarului de urmărire penală, 5 volume ale dosarului de primă instanţă).

Faţă de cele arătate, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpaţii A., C., G. şi J. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 5 februarie 2015 şi a Încheierii din 17 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 419 C. proc. pen., va extinde efectul apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi A., C., G. şi J. asupra intimaţilor inculpaţi B. şi D.

Va desfiinţa, în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va dispune condamnarea inculpatului A. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru comiterea a două infracţiuni de conflict de interese prev. de art. 301 C. pen.

În baza art. 68 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va dispune condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt, în forma complicităţii, prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 şi art. 77 lit. a) C. pen.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 5 ani în condiţiile art. 68 C. pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică, în condiţiile art. 65 C. pen.

Va computa din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului A. de la 21 martie 2012 la 9 octombrie 2012.

Totodată, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va dispune condamnarea inculpatului C. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35, art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va dispune condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 35, art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.

Urmează a menţine dispoziţia din sentinţa penală privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 347 din 3 decembrie 2009 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 627 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti şi executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 C. pen. anterior, astfel că inculpatul C. va executa în total pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Va computa din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului C. de la 22 martie 2012 la 25 octombrie 2012.

De asemenea, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului G., de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare, precum şi durata termenului de supraveghere de la 4 ani la 2 ani.

Pe latură civilă, va reduce cuantumul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă SC M. SA Bucureşti şi va dispune obligarea în solidar a inculpaţilor B., C., D., G., A. şi J. la plata sumei de 250.510 RON despăgubiri civile către partea civilă SC M. SA Bucureşti.

Va menţine celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 5 din data de 5 februarie 2015 şi a Încheierii din data de 17 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC N. SA (fostă SC T. SA Bucureşti) împotriva aceleiaşi sentinţe penale, pe care o va obliga, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de Parchet şi de apelanţii inculpaţi A., C., G. şi J. rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor acorda diferenţiat, în totalitate, în cazul în care s-a acordat asistenţă juridică inculpatului pe tot parcursul judecării apelului, şi, parţial, în cazul în care s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului, dar ţinând cont şi de prezenţa în sala de judecată a apărătorului desemnat din oficiu.

Astfel, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul inculpat J. şi pentru intimatul inculpat F., în sumă de câte 520 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A., C. şi G., în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi D., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpaţii A., C., G. şi J. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 5 februarie 2015 şi a Încheierii din 17 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Extinde efectul apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi A., C., G. şi J. asupra intimaţilor inculpaţi B. şi D.

Desfiinţează, în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi dispune condamnarea inculpatului A. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru comiterea a două infracţiuni de conflict de interese prev. de art. 301 C. pen.

În baza art. 68 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi dispune condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt, în forma complicităţii, prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 şi art. 77 lit. a) C. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., interzice inculpatului exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 5 ani în condiţiile art. 68 C. pen., respectiv interzice inculpatului exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică, în condiţiile art. 65 C. pen.

Compută din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului A. de la 21 martie 2012 la 9 octombrie 2012.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi dispune condamnarea inculpatului C. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35, art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi dispune condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 35, art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.

Menţine dispoziţia din sentinţa penală privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 347 din 3 decembrie 2009 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 627 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti şi executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 C. pen. anterior, astfel că inculpatul C. va executa în total pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Compută din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului C. de la 22 martie 2012 la 25 octombrie 2012.

3. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G., de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.

Reduce durata termenului de supraveghere de la 4 ani la 2 ani.

4. Reduce cuantumul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă SC M. SA Bucureşti şi dispune obligarea în solidar a inculpaţilor B., C., D., G., A. şi J. la plata sumei de 250.510 RON despăgubiri civile către partea civilă SC M. SA Bucureşti.

Menţine celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 5 din 5 februarie 2015 şi a Încheierii din 17 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, care nu contravin prezentei.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC N. SA (fostă SC T. SA Bucureşti) împotriva aceleiaşi sentinţe penale, pe care o obligă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de Parchet şi de apelanţii inculpaţi A., C., G. şi J. rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul inculpat J. şi pentru intimatul inculpat F., în sumă de câte 520 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A., C. şi G., în sumă de câte 300 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi D., în sumă de câte 200 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2016.

Procesat de GGC - N

Decizia nr. 131/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Legislator summary

Legislator headnote

Keywords

Cited Legislation

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Full text