Decizia nr. 129/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelurilor de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2013 din 23 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. A., pentru comiterea infracţiunilor de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „evaziune fiscală11 prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate11, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută şi pedepsită de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. B., pentru comiterea infracţiunilor de:

-„constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

-„evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate", prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută şi pedepsită de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. C., pentru comiterea infracţiunilor de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate", prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

-„deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării Iară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. D., pentru comiterea infracţiunilor de:

- „sprijinirea unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „complicitate la evaziune fiscală" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. E., pentru comiterea infracţiunilor de:

- „aderare la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor" prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpaţii A., B. şi C. au constituit un grup infracţional organizat la începutul lunii februarie 2012 în vederea organizării şi desfăşurării pe teritoriul României a unor activităţi ilicite având ca obiect producerea de ţigarete, pe care, ulterior, prin intermediul a diferite persoane fizice, să le comercializeze pe piaţa neagră a produselor de profil. In intervalul februarie 2012- martie 2013 s-au conturat şi au funcţionat la acelaşi nivel al ierarhiei grupului trei linii principale de acţiune: cea legată de aducerea, locarea/relocarea şi paza instalaţiilor de producere a ţigaretelor, de recrutarea forţei de muncă şi de distribuirea ţigaretelor coordonată de A.; cea legată de identificarea spaţiilor de producţie şi de depozitare a materiei prime şi ţigaretelor, de distribuire a produselor finite şi de cazare/transportare a forţei de muncă realizată de B. şi cea legată de amenajarea şi paza spaţiilor de producţie, asigurarea mijloacelor de transport necesare relocării instalaţiilor, supravegherea muncitorilor realizată de C. S-a stabilit, totodată, că acesta din urmă a fost implicat şi în activităţile de producţie a ţigaretelor.

Pentru a-şi putea realiza cu maximă eficienţă planul infracţional şi, totodată, pentru a-şi asigura protecţia vis-a-vis de o eventuală intervenţie a organelor judiciare, liderii grupului au cooptat, în intervalul de referinţă, persoane cu influenţă în plan local şi nu numai, în speţă D. - consul onorific al Regatului Haşemit al Iordaniei la Braşov şi E. - cunoscut membru al lumii interlope braşovene.

Astfel, începând cu luna februarie 2012, pentru a înlesni pe de o parte sustragerea de către membrii grupului de la plata obligaţiilor fiscale, iar pe de altă parte deţinerea în afara unui antrepozit fiscal de către aceştia, a instalaţiilor de producere a ţigaretelor şi implicit fabricarea ţigaretelor, D. le-a pus la dispoziţie imobilul situat în Braşov, proprietatea a SC F. SRL Bucureşti al cărei asociat este.

La rândul său, E., începând cu luna ianuarie 2013 s-a implicat în activităţile de coordonare a deţinerii în afara unui antrepozit fiscal a instalaţiilor de producere a ţigaretelor respectiv de transportare şi ascundere cu prilejul controalelor organelor abilitate a utilajelor, cunoscând că membrii grupului se sustrag de la plata obligaţiilor fiscale.

Finanţarea activităţilor descrise s-a realizat de către A. şi D., asociatul SC F. SRL Bucureşti ce are în proprietate hala situată în Braşov, unde s-a stabilit că în intervalul iunie - august 2012 a fost pusă în funcţiune instalaţia de producere a ţigaretelor.

La începutul lunii februarie 2012, profitând de relaţiile personale avute de B. cu D., primul i-a cerut acestuia, comunicându-i şi scopul folosinţei ulterioare, punerea la dispoziţie imobilul situat în Braşov.

În intervalul februarie - martie 2012, conform înţelegerii cu B., C. împreună cu martorul G. au amenajat în interiorul halei un spaţiu înconjurat cu panouri din lemn de plută şi antifonat cu vată industrială.

Modalitatea de realizare a construcţiei a fost supravegheată periodic de către B. şi A. care a şi finanţat activităţile de amenajare.

După amenajarea spaţiului, A., cu sprijinul unor persoane rămase neidentificate a adus în incintă instalaţiile necesare producţiei şi, totodată, s-a preocupat de ajungerea pe teritoriul României a forţei de muncă, iar producţia a durat aproximativ 3 luni în vara anului 2012, fiind realizate ţigări, marcă originară din Republica Moldova.

În paralel, membrii grupului s-au implicat în activităţile de distribuţie a produselor contrafăcute, care s-au dovedit a fi la fel de bine organizate pe,,filiere" ce asigurau deplina conspirativitate anterior ajungerii ţigaretelor pe piaţa neagră de profil.

S-a stabilit că în perioada de funcţionare a utilajului de producţie a ţigaretelor în spaţiul ce a aparţinut SC H. SA Braşov, consumul de curent a fost facturat pe această societate, iar contravaloarea acestuia a fost achitată, din dispoziţia lui D., din fondurile acestei societăţi al cărei acţionar majoritar este SC F. SRL Bucureşti.

La finele anului 2012, membrii grupului au decis stoparea producţiei şi relocarea instalaţiilor, sens în care au solicitat sprijinul inculpatului E.

Astfel, cei doi, în cursul lunii ianuarie 2013, din dispoziţia şi sub directa coordonare a liderilor grupului au acţionat după cum urmează:

La data de 04 ianuarie 2013, C. a apelat la I., administrator al unei firme de transport internaţional, care a pus la dispoziţie ansamblul cap tractor/semiremorcă, fără a cunoaşte natura utilajelor industriale şi s-a implicat în mutarea instalaţiilor din spaţiul iniţial într-o parcare aflată în Braşov.

În perioada 28 ianuarie - 01 februarie 2013, a fost efectuat un control economic de către Garda Financiară Braşov la SC J. SRL, administrată de către I. Cu această ocazie a prezentat factura fiscală din 22 ianuarie 2013 şi chitanţa din 22 ianuarie 2013 în cuprinsul cărora a atestat în mod nereal faptul că a vândut semiremorca către K., pentru a nu fi sancţionat contravenţional, întrucât membrii grupului nu i-au remis acestuia documentele de însoţire a mărfii.

Înscrisurile au fost falsificate la solicitarea lui C. care la rândul său a primit îndrumări în acest sens de la E. şi B.

După finalizarea controlului E. împreună cu C. au luat decizia de a reloca utilajul din parcarea aflată la depozitul din Brașov şi apoi, în com. Araci, judeţul Covasna.

În intervalul 30-31 ianuarie 2013, C. s-a implicat în transportul efectiv al instalaţiei aflată în semiremorca şi a comunicat telefonic activităţile derulate în acest sens lui E. şi B.

În intervalul 02 februarie - 03 februarie 2013 E., la rândul său, l-a informat pe A. cu privire la întreaga acţiune de relocare a instalaţiilor.

După o serie de discuţii telefonice purtate în perioada 04 - 07 martie 2013, în data de 08 martie 2013, L. s-a deplasat din municipiul Târgu Secuiesc în municipiul Braşov, unde s-a întâlnit cu B. şi împreună au mers la depozitul din Braşov, unde au fost aşteptaţi de C.

Cu ocazia întâlnirii cei doi i-au livrat lui L. cantitatea de 40.000 ţigarete. După finalizarea tranzacţiei B. l-a însoţit pe L. până la limita municipiului Braşov.

L. şi-a continuat deplasarea înspre municipiul Târgu Secuiesc, fiind surprins în flagrant de către o echipă operativă a Inspectoratului de Poliție a Județului Covasna având asupra sa ţigaretele menţionate.

În data de 11 martie 2013, intervenţia organelor de poliţie a generat acţiuni intempestive ale membrilor grupului, care au fost astfel nevoiţi să ia decizii şi, totodată, să se întâlnească, astfel încât instalaţiile şi producţia de ţigarete să nu le fie periclitate.

În acest sens, A. s-a deplasat în localitatea Hărman, judeţul Braşov, unde s-a întâlnit cu E. şi B. în locuinţa celui dintâi, după care împreună cu cetăţeanul iordanian s-au deplasat către depozitul din Brașov, solicitând în prealabil lui E. să îl informeze pe C. de venirea lor şi să îi ceară să îi aştepte.

În scurt timp, lucrătorii de poliţie au descins la depozitul situat în Brașov, unde au fost identificaţi C. şi K.. în cursul derulării activităţii de percheziţie, conform înţelegerii anterior descrise, au ajuns la locaţie A. şi B., fiind la rândul lor imobilizaţi.

În cadrul percheziţiei efectuată la depozit au fost găsite 21 baxuri conţinând câte 50 cartuşe a câte 10 pachete de ţigarete, 3 saci de plastic conţinând resturi (rebuturi de ţigarete), un subansamblu bandă rulantă prevăzut cu motor electric, prezentând miros şi urme specifice de tutun, 99 role folie transparentă şi 4 role desfăşurate din aluminiul lucios.

La data de 11 martie 2013, cu prilejul percheziţiei efectuate la locuinţa lui E. a fost depistat un dispozitiv electronic de culoare neagră, ce avea inserată cartela S.I.M.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 mai 2013 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate a rezultat că: dispozitivul depistat la locuinţa inculpatului are o funcţie de tip „spy bug" ce permite monitorizarea audio pe o rază de câţiva metrii, atenţionarea localizatorului când obiectivul monitorizat părăseşte un perimetru predefinit şi când începe să se pună în mişcare, funcţiile principale ale dispozitivelor de acest gen sunt, printre altele, spionajul audio al unor încăperi şi monitorizarea unor convorbiri intime, şi se concluzionează că dispozitivul supus evaluării tehnice asigură funcţiile menţionate iar în condiţii corecte de instalare şi utilizare prin funcţionarea sa se pot crea premisele pentru producerea unor fapte ce conduc la lezarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.

La data de 12 martie 2013, fiind exploatate informaţiile obţinute din interceptarea convorbirilor şi comunicărilor purtate de B. şi C., s-a reuşit identificarea locaţiei în care membrii grupului depozitau materia primă şi o parte a ţigaretelor produse în perioada de referinţă, în speţă Braşov, imobil închiriat de către B. şi unde au fost identificate peste două tone de tutun vrac, ţigarete în diverse stadii de producţie şi componente ale unei instalaţii de producţie a ţigaretelor.

Rebuturile de ţigarete, tutunul vrac şi ţigarete în diverse stadii de producţie depistate cu prilejul percheziţiilor efectuate în cauză au fost supuse examinării de către Centrul Naţional pentru încercarea şi Expertizarea Produselor care prin rapoartele din 04 iulie 2013 a stabilit că acestea compuse dintr-un amestec de fire de tutun cu deşeuri de tutun (praf de tutun şi nervuri expandate).

Continuarea investigaţiilor şi monitorizarea prin sistemul G.P.S. a permis localizarea vehiculului în care se aflau componente ale instalaţiilor de producţie şi ambalare a ţigaretelor, iar la data de 13 martie 2013 acesta a fost ridicat din curtea imobilului proprietatea lui A., situat în localitatea Mizil.

Cu aceeaşi ocazie, alături de componentele instalaţiilor au fost descoperite 27.057 bucăţi banderole timbru acciză de culoare albastră, 87.916 bucăţi banderole timbru acciză de culoare galbenă, şi 3.666 bucăţi banderole ce atestă calitatea.

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 06 iunie 2013 a rezultat că instalaţiile ridicate sunt utilaje specifice fabricării de ţigări compuse din: maşina de producere a ţigaretelor; maşina de împachetat ţigarete marcă de producţie germană şi maşină de celofanat de producţie germană sau cehă.

În ceea ce priveşte capacitatea acestora de producţie s-a stabilit că în intervalul de o oră se produc 65.000 ţigarete, astfel că la un timp de lucru de patru ore pe zi, producţia obţinută este de 260.000 ţigarete.

De asemenea s-a stabilit că ţigaretele fără filtru depistate au putut fi confecţionate cu utilajele examinate.

Rebuturile de ţigarete, tutunul vrac, ţigarete în diverse stadii de producţie şi ţigaretele care au fost predate autorităţilor fiscale competente.

În cauză s-a estimat producţia de ţigarete pentru un interval de 3 luni de zile şi s-a concluzionat că au fost confecţionate în 60 de zile lucrătoare, cu un interval de activitate de 4 ore /zi un număr de 15.600.000 ţigarete.

În considerarea materiei prime şi a produselor finite ce au fost predate, precum şi a estimării producţiei, Agenţia Naţională de Administrare fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Braşov a stabilit că prin faptele astfel comise inculpaţii au prejudiciat bugetul de stat cu suma de 6.770.050 lei, echivalentul a 1.552.763 euro, reprezentând valoarea accizelor pentru tutun, pentru ţigarete, taxele vamale aferente, accizelor pentru ţigarete datorate în vamă şi T.V.A.

Prin sentinţa penală nr. 67/F din data de 6 mai 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

I. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, după cum a urmat:

- din infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1968 şi producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., în infracţiunea de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., în cazul inculpaţilor A., B. şi C.

- din infracţiunile de „complicitate la evaziune fiscală", prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., şi „complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă", prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., în infracţiunea de complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., în cazul inculpatului D.

- din infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7, raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul inculpaţilor A., B. şi C.

- din infracţiunea de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7, raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului D.

- din infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7, raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului E.

S-a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., în infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3), 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam., în cazul inculpaţilor A., B. şi C. şi din infracţiunile de „complicitate la evaziune fiscală''' prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., şi „complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 296' alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., în infracţiunea de complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1968, raportat la art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam., în cazul inculpatului D.

II. 1. În baza art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării tară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1968, a contopit pedepsele de mai sus şi i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o la 4 ani şi 6 luni închisoare, alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 11 martie 2013 până în data de 29 mai 2013, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2014.

II.2. În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1968, a contopit pedepsele de mai sus şi i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o la 5 ani închisoare, alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 11 martie 2013 până în data de 08 iunie 2013, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă faţă de inculpatul B. prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2014.

II.3. În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. I-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării tară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968, a contopit pedepsele de mai sus şi i-a aplicat inculpatului C. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o la 5 ani închisoare, alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 11 martie 2013 până în data de 08 iunie 2013, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă faţă de inculpatul C. prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2014.

II.4. În baza art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul D., pentru comiterea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi de complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2014.

A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 04 aprilie 2013-10 aprilie 2013.

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţele procurorului din 19 martie 2013 asupra sumelor de 300 euro, 22 dolari SUA şi 300 lei, aparţinând inculpatului D., consemnate la bancă cu ordinul de încasare din 22 martie 2013 pentru suma de 300 euro din 21 martie 2013 consemnată la bancă cu ordinul de încasare din 22 martie 2013 pentru suma de 2 dolari SUA (bancnota de 20 dolari SUA se află la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Braşov, la dispoziţia instanţei de judecată) şi nr. 50 din 21 martie 2013 şi consemnată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bucureşti cu chitanţa din 22 martie 2013 pentru suma de 300 lei şi dispune restituirea lor inculpatului.

II. 5. În baza art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de violarea secretului corespondenţei, prevăzută de art. 302 alin. 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. din 1968 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. din 1968.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1968 a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Braşov, conform programului stabilit de acesta,

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864, raportat la art. 83 C. pen. din 1968 privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

A constatat că inculpatul a fost reţinut în data de 11 martie 2014.

III. În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpaţii B., C. şi A. a următoarelor cantităţi de tutun, timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate:

- cantităţile de 411,7 kg tutun de fumat fin, 1.842,8 kg alte tutunuri de fumat şi 2.950 bucăţi ţigarete, ridicate de către Garda Financiară Braşov (a se vedea procesul-verbal din 14 martie 2013) şi predate până la soluţionarea cauzei custodelui SC M. SA;

- sacul nr. 1 conţinând 9.300 ţigarete, sacul nr. 2 conţinând 8.500 ţigarete, sacul nr. 3 conţinând 3.200 ţigarete, sacul nr. 4 conţinând 6.600 ţigarete, sacul nr. 5 conţinând 4.000 ţigarete, sacul nr. 6 conţinând 3.800 ţigarete, sacul nr. 7 conţinând 6.700 ţigarete, sacul nr. 8 conţinând 12.100 ţigarete, proba etalon compusă din 200 ţigarete şi 29 role folie transparentă, aflate în custodia Administrației Naționale a Vămilor-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Braşov, conform procesului-verbal din 13 martie 2013;

- un sac rebuturi ţigarete - 3 kg, un sac rebuturi ţigarete - 2,5 kg, un sac rebuturi ţigarete - 2,80 kg, toţi sacii sigilaţi cu sigiliul tip M.I., 97 bucăţi role folii aluminiu, 2 bucăţi role folie transparentă, 27.057 bucăţi banderole timbru acciză de culoare albastră, 87.916 bucăţi banderole timbru acciză de culoare galbenă şi 3.666 bucăţi banderole ce atestă calitatea, toate aflate în custodia Administrației Naționale a Vămilor-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Braşov, conform procesului-verbal din 19 martie 2013.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii B. şi C. a 10.498 pachete ţigarete.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii B., C. şi A. a următoarelor bunuri deţinute conform dovezii din data de 18 martie 2013 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Braşov, după cum au urmat:

- un utilaj de 2 metri lungime, 1 metru lăţime şi aproximativ 1,3 metri înălţime, de culoare galbenă, ultrasilent, înfăşurat într-o folie transparentă;

- un utilaj industrial învelit în folie albastră de aproximativ 2,5 metri lungime, ce prezintă un tablou de siguranţe şi panou de comandă;

- un utilaj de culoare verde, ambalat în folie de culoare albastră transparentă şi bandă adezivă de culoare maro, de aproximativ 3,5 metri lungime;

- 2 găleţi cu capac de culoare albastră, ce conţin o substanţă maronie;

- 8 găleţi de culoare albă ce conţin aracet;

- mai multe subansamble (lanţuri, motoare, elice, ş.a.);

- un utilaj în formă de „L" de aproximativ 4 metri lungime, 1,5 metri lăţime şi 2 metri înălţime, de culoare verde, ambalat în folie de culoare albastră, transparentă şi bandă tip scotch maro, care prezintă urme de tutun mărunţit;

- un utilaj de culoare verde, învelit în folie transparentă de aproximativ 1,5 metri lungime şi 1,5 metri lăţime, ce prezintă urme de tutun;

- un cărucior hidraulic pentru ridicat europaleţi şi mai mulţi suporţi şi înscrisurile conţinând specificaţii tehnice şi instrucţiuni de utilizare ale instalaţiei de producţie a ţigaretelor ambalate în plicul numerotat 1.

- un subansamblu cu bandă rulantă prevăzut cu motor electric, depus la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratulului de Poliție a Județului Braşov, conform dovezii din data de 22 iulie 2013;

- ambalaje de ţigarete, ambalate în plicul numerotat 3.

În baza art. 162 alin. (3) C. proc. pen., s-a păstrat la dosarul cauzei ca mijloc material de probă semiremorca, aflată la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Braşov, conform dovezii din data de 18 martie 2013, bunul urmând a fi restituit lui I. după soluţionarea cauzei.

În baza art. 1182 C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul E. a sumei de 80.450 euro, 114.600 lei şi 500 dolari SUA.

IV. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357, 1382 C. civ., i-au obligat în solidar pe inculpaţii B., C. şi A. să plătească părţii civile Statul Român - Agenţia de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Braşov despăgubiri civile, după cum urmează:

- suma de 22.912 lei, conform Deciziei de impunere nr. 7992 din 24 aprilie 2013, la care se adaugă cuantumul penalităţilor până la data stingerii obligaţiei fiscale;

- suma de 841.116 lei, conform Deciziei de impunere nr. 7976 din 24 aprilie 2013, la care se adaugă cuantumul penalităţilor până la data stingerii obligaţiei fiscale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și art. 1382 C. civ. i-au obligat în solidar pe inculpaţii B. şi C. să plătească părţii civile Statul Român-Agenţia de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Braşov cu titlu de despăgubiri civile suma de 113.889 lei (acciza, dobânzi şi penalităţi, taxa pe valoarea adăugată), conform Deciziei nr. 7966 din 24 aprilie 2013, la care s-a adăugat cuantumul penalităţilor până la data stingerii obligaţiei fiscale.

A respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă.

V. A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 10.637 lei, consemnată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bucureşti cu chitanţa din 22 martie 2013 şi a sumei de 120 de euro, consemnată la bancă cu ordinul de încasare din 22 martie 2013, aparţinând inculpatului B.

A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 634 lei aparţinând inculpatului C., consemnată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bucureşti cu chitanţa din 22 martie 2013.

A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 1.14.600 lei, consemnată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bucureşti cu chitanţa din 22 martie 2013, a sumei de 5.600 euro consemnată la bancă cu ordinul de încasare din 22 martie 2013, a sumei 500 dolari SUA consemnată la bancă cu ordinul de încasare din 22 martie 2013, şi a sumei de 74.850 euro, consemnată conform chitanţei din 09 aprilie 2013, sume aparţinând inculpatului E.

A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 61.320 euro aparţinând inculpatului A., consemnată la bancă cu ordinul de încasare numerar din 22 martie 2013.

A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului până la concurenţa sumei de 864.018 lei asupra următoarelor bunuri imobile în valoare de 1.200.000 Chf aparţinând inculpatului A.:

- un teren intravilan în suprafaţă de 4.193 mp, situat în Mizil, judeţul Prahova, înscris în C.F. Mizil;

- un teren intravilan, curţi, construcţii, în suprafaţă de 10.000 mp, situat în Mizil, judeţul Prahova, înscris în C.F. Mizil;

- un teren intravilan în suprafaţă de 8.952 mp şi construcţiile C5, edificate pe acest teren, alcătuite din parter (3 hale de producţie, 2 spaţii producţie şi 2 magazii) şi subsol (2 magazii), situate în Mizil, judeţul Prahova, înscris în C.F. Mizil.

A ridicat măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri mobile şi imobile aparţinând lui E.:

- autoturismul, de culoare albă, în valoare de aproximativ 3.200 euro;

- Braşov, spaţiu comercial (identic cu adresa din Braşov), înscris în C.F. Braşov - Spaţiu cu cota de 41/669 din părţile de uz comun descrise în coala de C.F., în care intră şi terenul în suprafaţă de 669 mp, având o valoare de impunere de 313.984 lei;

- Braşov, înscris în C.F. Braşov, compus din loc de casă în suprafaţă de 493,2 mp şi casă de locuit cu 2 camere, bucătărie şi anexe plus o construcţie, compusă din 2 camere, scară de acces şi debara-spaţii realizate în extindere la clădirea existentă, având o valoare de impunere de 545.659 lei;

- Braşov, înscris în C.F. Braşov, compus din una cameră şi dependinţe cu cota de 9/695 din părţile de uz comun descrise în coala C.F., având o valoare de impunere de 67.238 lei.

A ridicat măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumelor de 300 euro, 22 dolari SUA şi 300 lei, aparţinând inculpatului D., înaintate pe numele inculpatului la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Departamentul Economico-Financiar şi Administrativ, conform chitanţelor din 21 martie 2013 şi consemnată la bancă cu ordinul de încasare din 22 martie 2013 pentru suma de 300 euro, din 21 martie 2013 consemnată la bancă cu ordinul de încasare din 22 martie 2013 pentru suma de 2 dolari SUA (bancnota de 20 dolari SUA se află la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Braşov, la dispoziţia instanţei de judecată) şi din 21 martie 2013 şi consemnată la Direcți Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bucureşti cu chitanţa din 22 martie 2013 pentru suma de 300 lei.

VI. Au fost obligaţi inculpaţii B., C., A. şi E. să plătească fiecare statului câte 5.200 lei cheltuieli judiciare.

Onorariile avocaţilor din oficiu, în cuantum de câte 300 lei, s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Cu privire la situaţia de fapt, prima instanţă a reţinut că inculpaţii B. şi C. erau în relaţii apropiate de multă vreme, primul inculpat având o relaţie extraconjugală cu sora celui de-al doilea, relaţie din care au rezultat doi copii minori. Totodată, fiecare dintre cei doi inculpaţi au întreţinut strânse raporturi de amiciţie şi chiar de afaceri sau de muncă, cu inculpatul D. Acest din urmă inculpat a fost din anul 2000 consulul onorific al Regatului Haşemit al Iordaniei în oraşul Braşov (filele 32-34 Dosar nr. x/62/2013 Tribunalul Brașov) şi îl cunoştea pe inculpatul B., de asemenea de origine iordaniană, de aproximativ 30 de ani, respectiv din perioada studenţiei.

Inculpatul D. a fost şi este asociat sau acţionar în cadrul mai multor societăţi comerciale din România. Una dintre aceste societăţi comerciale este şi SC F. SRL, în care a fost asociat din anul 1991 până anul 2011, când a transmis părţile sociale unei alte persoane de cetăţenie iordaniană (filele 115-122 vol. I u.p.). Inculpatul D. şi SC F. SRL erau acţionari majoritari în cadrul SC H. SA, care deţinea în proprietate imobilul compus din teren, depozite, ce iniţial au fost destinate cerealelor şi o clădire cu destinaţia de locuinţă, situat în Braşov. În cadrul acestei societăţi au fost împuternicite ca administratori mai multe persoane, iar o parte dintre halele de depozitare a cerealelor au fost închiriate unor societăţi comerciale cu activităţi de producţie (SC N. SA Adjud, SC O. SRL Braşov). De paza incintei imobilului se ocupa în fapt inculpatul C., care locuia în clădirea cu destinaţie de locuinţă, preluând activitatea desfăşurată de tatăl său cu mulţi ani înainte. Atât inculpatul C., cât şi familia sa se aflau în relaţii apropiate cu inculpatul D., în sensul că îl deserveau în activităţile gospodăreşti, la reşedinţa sa de protocol din Timişul de Jos, iar acesta din urmă le-a permis să locuiască în clădirea din Braşov, în incinta depozitului. Ocazional, împreună cu inculpatul C. locuiau în această clădire şi unele rude de-ale sale, din judeţul Galaţi, şi anume, martorul P. şi numitul R.

Pe de altă parte, inculpaţii B. şi C. erau în relaţii de prietenie şi chiar de afaceri cu inculpatul E., care la rândul său, era prieten cu inculpatul A. Prin intermediul inculpatului E., primii doi inculpaţi l-au cunoscut pe inculpatul A.

La începutul anului 2012 inculpaţii A., B. şi C. au pus bazele unei activităţi ilicite, având ca obiect producerea de ţigarete, pe care, ulterior, prin intermediul a diferite persoane fizice, să le comercializeze pe piaţa neagră a produselor de profil. Astfel, în intervalul februarie-martie 2013 inculpaţii B. şi C. au identificat şi amenajat un spaţiu de producţie şi de depozitare a materiei prime şi ţigaretelor, în interiorul halei din incinta depozitului aparţinând SC H. SA, situat în Braşov, iar inculpatul A., cu ajutorul altor persoane, care nu au putut fi identificate, s-a ocupat de aducerea, locarea/relocarea instalaţiilor de producere a ţigaretelor, de recrutarea forţei de muncă şi de distribuirea ţigaretelor.

În vara anului 2012, inculpatul A., cu sprijinul unor persoane rămase neidentificate a adus în interiorul halei de mai sus instalaţiile necesare producţiei şi, totodată, s-a preocupat de ajungerea pe teritoriul României a forţei de muncă, constituită din muncitori din Republica Moldova. Inculpatul B. s-a ocupat de cazarea acestor persoane, de transportul acestora în spaţiul amenajat în interiorul halei din Brașov, de supravegherea activităţii clandestine desfăşurată de către aceştia, iar inculpatul C. asigura paza locaţiei în permanenţă.

La sfârşitul anului 2012 membrii grupului au decis relocarea instalaţiilor destinate producerii de ţigarete, iar în cursul lunilor ianuarie-martie 2013 le-au mutat în mai multe locuri, pe raza municipiului Braşov, dar şi în judeţul Covasna, cu ajutorul inculpatului E., care a aderat la grupul infracţional constituit din cei trei inculpaţi de mai sus, cu toţii acţionând în mod coordonat în scopul relocării instalaţiilor de producere a ţigaretelor, în vederea continuării activităţii ilicite având ca obiect producerea de ţigarete şi a comercializării acestora pe piaţa neagră de profil.

Revenind la momentul de început al activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, spaţiul necesar producţiei a fost identificat de către inculpaţii B. şi C., aflaţi în relaţii apropiate cu inculpatul D., unul dintre acţionarii SC H. SA, societate comercială deţinătoare a unor spaţii mari de depozitare de cereale, din Braşov. Inculpatul C. cunoştea foarte bine situaţia celor patru hale pe care le deţinea SC H. SA, din moment ce era paznicul depozitului, preluând activitatea desfăşurată de tatăl său. Totodată, atât inculpatul B., cât şi inculpatul C. se bucurau de încrederea inculpatului D., astfel că au hotărât să amenajeze un spaţiu pentru producerea ţigaretelor în incinta primei hale din cadrul bazei de depozitare, hală situată lângă clădirea administrativă (a se vedea fila 192 vol. I u.p.), în care locuia inculpatul C., fără să îi aducă la cunoştinţă proprietarului lucrările desfăşurate şi nici utilitatea acestora.

Astfel, în intervalul februarie - martie 2012, conform înţelegerii cu B., C. împreună cu martorul G. au amenajat în interiorul halei un spaţiu înconjurat cu panouri din lemn de plută şi antifonat cu vată industrială, materialele fiind achiziţionate de inculpatul C. cu bani primiţi de la B. Martorul a fost plătit cu suma de 3.000 lei, achitată în două tranşe, prima tranşă fiind achitată de către inculpatul C., iar cea de-a doua tranşă de către inculpatul B. Spaţiul edificat din panouri demontabile avea aproximativ 5 metri lungime, 5 metri lăţime şi o înălţime de 10 m, fiind situat în mijlocul halei, de lângă clădirea administrativă, în care locuia inculpatul C.

În timpul edificării construcţiei din lemn din interiorul halei, la un moment dat au venit inculpaţii B. şi A., interesându-se de stadiul lucrărilor.

Tot la începutul anului 2012, inculpatul B. şi-a manifestat interesul pentru a intra în posesia acestei hale, în contextul în care inculpatul D., ca reprezentant al SC F. SRL, dar şi în nume propriu, ca acţionar persoană fizică al SC H. SA, a făcut cunoscută intenţia acestei din urmă societăţi de a închiria sau vinde baza de cereale de la Stupini. La acel moment se aflau în derulare contracte de închiriere cu alte două societăţi comerciale (SC N. SRL şi SC O. SRL), însă existau şi alte spaţii (hale) în interiorul bazei, care puteau fi valorificate prin închiriere sau vânzare. Anterior, hala fusese închiriată către SC S. SRL.

Astfel, la 27 aprilie 2012 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între SC F. SRL, reprezentată de inculpatul D. şi inculpatul B., cu privire la imobilul înscris în C.F. Braşov, situat în Braşov, jud. Braşov, în suprafață de 2.197,34 mp şi rampa de 145,14 mp, care este acelaşi cu hala situată lângă clădirea administrativă, din interiorul bazei de cereale aparţinând SC H. SA, din Braşov. Preţul de vânzare-cumpărare a construcţiei era de 380.000 euro, acesta urmând a se achita în rate (f. 16-20 Dosar nr. x/62/2013 Tribunalul Brașov). La data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare inculpatul B. a plătit suma de 35.000 lei (fila 21 Dosar nr. x/62/2013 Tribunalul Brașov), însă ulterior nu a mai plătit ratele stabilite în antecontract, astfel că la data de 31 mai 2012, SC F. SRL i-a trimis o notificare cu privire la rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare şi cu privire la obligaţia de a preda spaţiul în maxim 3 luni, de a achita contravaloarea utilităţilor şi a unei chirii de 1.000 euro/lună până la predarea acestuia (fila 22 Dosar nr. x/62/2013). In luna septembrie 2012 inculpatul B. a semnat un proces-verbal de predare-primire a spaţiului cu privire la care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare (fila 23 Dosar nr. x/62/2013). Cu toate acestea, hala, a rămas în continuare în folosinţa inculpaţilor C. şi B., aici fiind depozitate şi bunuri aparţinând familiei lui C. (electrocasnice, haine, etc).

Prin urmare, în tot cursul anului 2012, hala nr. l din incinta complexului din Braşov, s-a aflat în folosinţa inculpaţilor B. şi C. Astfel, în cursul lunii iulie 2012, mai precis în data de 10 iulie 2012, cei doi inculpaţi, împreună cu inculpatul A. au introdus în construcţia din lemn edificată în această hală utilajele necesare producerii ţigaretelor şi anume: maşina, maşina de împachetat ţigări, maşina de celofanat, precum şi un generator de curent (descrise în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 iunie 2013, de la filele 61-84 vol. II u.p.), în noaptea de 10/11 iulie 2012 inculpatul B. folosind motostivuitorul închiriat de la martorul T. pentru descărcarea utilajelor şi amplasarea acestora.

în luna iunie 2012 inculpatul B. a făcut demersuri pentru închirierea unei locuinţe necesară cazării muncitorilor ce urmau să lucreze cu utilajele de producere a ţigaretelor şi, în data de 18 iunie 2012, a încheiat cu martorul G.G. un contract de închiriere a imobilului situat în Braşov, (filele 210-213 vol. II u.p.), care putea asigura cazarea a 8 persoane, inculpatul solicitându-i martorului amenajarea locuinţei în acest sens. La negocierile purtate cu martorul, inculpatul a fost însoţit de un bărbat de 30-35 de ani, originar din Republica Moldova, rămas neidentificat şi care în cadrul discuţiilor purtate cu proprietarul s-a arătat interesat de obţinerea unui preţ mai bun al chiriei, precum şi de amenajarea locuinţei în sensul arătat mai sus.

în acest imobil au locuit pe toată perioada producerii ţigaretelor muncitorii care lucrau cu utilajele amplasate în depozitul de la Stupini, persoane originare din Republica Moldova. Inculpatul B. îi transporta cu un autoturism, din Stupini până la depozitul din Brașov, iar aici, după intrarea muncitorilor în hală, încuia uşile şi asigura paza locaţiei până la terminarea activităţii desfăşurate de către muncitori.

Activitatea de producţie a ţigaretelor s-a desfăşurat în lunile iulie-august 2012, utilajele de producere a ţigaretelor fiind dezasamblate şi trase în ţiplă, depozitate în interiorul halei, în apropiere de intrarea în hală, în noaptea de 28/29 august 2012, dată la care inculpatul B. a împrumutat din nou motostivuitorul de la martorul T. pentru manevrarea utilajelor.

La finele anului 2012, membrii grupului au decis stoparea producţiei şi relocarea utilajelor. întrucât inculpatul B. a efectuat o călătorie în Iordania, în perioada 13 decembrie 2012 - 12 ianuarie 2013, inculpatul C. a efectuat toate demersurile pentru mutarea utilajelor, beneficiind de sprijinul inculpaţilor A. şi E., care au coordonat această activitate. Totodată, inculpaţii B. şi C. au comunicat în tot acest timp, astfel că primul inculpat a fost la curent cu situaţia utilajelor. Inculpatul B. a asigurat şi de această dată motostivuitorul necesar pentru încărcarea utilajelor.

La data de 04 ianuarie 2013, C. a apelat la martorul I., administrator al unei firme de transport internaţional, care a pus la dispoziţie ansamblul cap tractor/semiremorcă, fără a cunoaşte natura utilajelor industriale şi s-a implicat în mutarea instalaţiilor din spaţiul iniţial într-o parcare aflată în Braşov, la intersecţia străzilor, aparţinând SC U. SRL Bucureşti.

Încărcarea utilajelor în semiremorcă la data de 4 ianuarie 203 s-a realizat din nou cu ajutorului unui motostivuitor, manevrat de această dată chiar de martorul T., contactat telefonic în acest sens la sfârşitul anului 2012 de către inculpatul B. La încărcarea utilajelor au ajutat şi martorul V., angajat al firmei de transport administrată de I., precum şi prietenul său, numitul X. În aceeaşi zi, după parcarea ansamblului cap-tractor şi semiremorcă, în parcarea din Brașov, martorul I. l-a sunat pe martorul V. spunându-i să mute ansamblul din acel loc în parcarea aparţinând SC Z. SRL, din Braşov, deoarece persoanele care au solicitat încărcarea utilajelor nu erau mulţumite de locul de parcare ales, nefiind supravegheat. Martorul V., însoţit de X., a mutat ansamblul în noua locaţie, unde a staţionat până în data de 30 ianuarie 2013.

În intervalul de timp 4 ianuarie 2013-30 ianuarie 2013, mai precis începând cu data de 10 ianuarie 2013, inculpatul C. a purtat dese convorbiri telefonice cu martorul Y., care deţinea un atelier de reparaţii auto într-un imobil din localitatea Araci, judeţul Covasna, localitate aflată la circa 20 km de Braşov, înţelegându-se cu acesta să depoziteze în curtea imobilului nişte utilaje, fără a-i comunica natura utilajelor şi destinaţia acestora.

În acest scop, în data de 21 ianuarie 2013, inculpatul C. s-a deplasat la imobilul martorului Y. de la Araci, însoţit de martorul T., pentru ca acesta din urmă să examineze spaţiul în care trebuia să manevreze motostivuitorul la descărcarea utilajelor în curte. Cu această ocazie, martorul T. a constatat că spaţiul este insuficient pentru a efectua manevrele specifice de descărcare a utilajelor din semiremorcă şi de amplasare a acestora în curte.

În cursul zilei de 11 ianuarie 2013, lucrătorii de poliţie judiciară, în mod conspirat, au efectuat o verificare a sursei de energie la depozitul din Braşov, aspect ce a generat o serie de convorbiri telefonice între membrii grupului şi activităţi de verificare a posibilităţii de a fi monitorizaţi de către organele de urmărire.

La momentul relocării s-a reuşit vizualizarea interiorului remorcii şi s-a stabilit că piesele instalaţiilor se află învelite în folii de plastic protectoare, pe o suprafaţă de 6-7 metri în partea din faţă, iar în spatele remorcii, sunt încărcate cutii din lemn pe o distanţă de 2-3 metri, de la locul de deschidere din spate, către interior, după metoda „capac'’, astfel încât deschiderea din spate a remorcii să producă impresia la un eventual control de rutină că ar fi încărcată doar cu asemenea cutii de lemn.

În perioada 28 ianuarie - 01 februarie 2013, a fost efectuat un control economic de către Garda Financiară Braşov la SC J. SRL, administrată de către I. Cu această ocazie a prezentat factura fiscală din 22 ianuarie 2013 şi chitanţa din 22 ianuarie 2013 în cuprinsul cărora a atestat în mod nereal faptul că a vândut semiremorca către K., pentru a nu fi sancţionat contravenţional întrucât membri grupului nu i-au remis acestuia documentele de însoţire a mărfii.

Înscrisurile au fost falsificate la solicitarea lui C. care la rândul său a primit îndrumări în acest sens de la E. şi B.

După finalizarea controlului, E. împreună cu C. au luat decizia de a reloca utilajul din parcarea aflată în Brașov, la depozitul din Brașov şi apoi, în com. Araci, judeţul Covasna.

În intervalul 30-31 ianuarie 2013, C. s-a implicat în transportul efectiv al instalaţiei aflată în semiremorcă şi a comunicat telefonic activităţile derulate în acest sens lui E. şi B.

Astfel, la data de 30 ianuarie 2013, în jurul orelor 11:25, ansamblul cap-tractor/semiremorcă, condus de martorul V. a fost parcat în incinta depozitului. Semiremorca a staţionat în acest loc până a doua zi, la aceeaşi oră, când a fost deplasată cu ajutorul unui alt cap tractor, condus de martorul A.A., contactat de martorul Y. şi care nu avea cunoştinţă despre conţinutul semiremorcii, martorul primind pentru transportul efectuat suma de 300 lei de la inculpatul C. Inculpatul este persoana care s-a ocupat de identificarea martorului A.A. şi care a însoţit transportul pe ruta Stupini-Bod-Araci, mergând în faţa ansamblului cap-tractor/semiremorcă, cu autoturismul, însoţit de vărul său din judeţul Galaţi, martorul K. La câteva zile după gararea semiremorcii la Araci, inculpatul C. a dus în aceeaşi locaţie mai multe recipiente cu aracet, cartoane, un ventilator şi un compresor, pe care le-a depozitat în garaj.

Semiremorca încărcată cu utilajele pentru producerea de ţigarete a staţionat în imobilul situat în Araci, (filele 384-396 vol. II u.p.), în intervalul de timp 31 ianuarie 2013-9 martie 2013, martorul Y. primind de la inculpatul C. suma de 200 lei pentru depozitare.

În data de 8 martie 2014, B. i-a spus inculpatului C. că semiremorca va fi mutată de la Araci şi în acest sens a fost contactat de cei care efectuau transportul. De asemenea, inculpatul E. l-a contactat telefonic în aceeaşi zi pe inculpatul C. şi i-a spus că a doua zi „trebuie să fie acolo neapărat", „că termină cu toate" (filele 284-285 vol. IV u.p.).

În dimineaţa zilei de 9 martie 2013, ora 09:27:52, E. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. şi l-a anunţat că va avea loc o întâlnire în jurul orei 12:00-12:30 (fila 296 vol. IV u.p.). Imediat după această convorbire telefonică, inculpatul C. l-a sunat pe martorul Y., pe care l-a anunţat că va veni la el. Martorul i-a spus că nu ştie dacă poate fi scoasă semiremorca din curte, întrucât e parcată în apropiere o platformă (filele 297-298 vol. IV u.p.). Inculpatul C. a luat din nou legătura telefonic cu inculpatul E., la ora 09:31:06 şi i-a transmis ce a vorbit cu martorul Y., respectiv faptul că o platformă blochează semiremorca, iar inculpatul E. l-a trimis să vadă despre ce este vorba (fila 299 vol. IV u.p.). Inculpatul C., în timp ce se afla cu martorul Y. la imobilul acestuia din Araci, unde era depozitată semiremorca, a fost contactat la ora 10:46:19 de inculpatul E., acesta trimiţându-l să-i ia pe „băieţi" (fila 301 vol. IV u.p.). Inculpatul C. s-a deplasat la o benzinărie din Stupini unde s-a întâlnit cu două persoane originare din Republica Moldova, o persoană numită B.B., care conducea un autoturism de culoare închisă cu nr. de înmatriculare de Bucureşti şi o alta care conducea un cap tractor de culoare albă, cu nr. de înmatriculare din Republica Moldova. Inculpatul E. l-a sunat din nou pe inculpatul C. la ora 11:00:29 şi i-a spus să-l aştepte. Prin urmare, la întâlnirea inculpatului C. cu persoanele venite să ia semiremorca de la Araci a participat şi inculpatul E., însă numai inculpatul C. i-a condus pe aceştia până la imobilul din Araci, unde, în prezenţa martorului Y. au încărcat în semiremorcă găleţile cu aracet aduse de C. şi au cuplat semiremorca la cap-tractor, terminând această activitate în jurul orei 13:37:05. Inculpatul C. l-a anunţat pe inculpatul E. că a terminat de încărcat şi a însoţit transportul utilajelor pe traseul Araci-Braşov (fila 310 vol. IV u.p.).

Semiremorca a fost transportată de la Braşov la Mizil, fiind depozitată chiar în acea seară, în prezenţa inculpatului A. şi a martorului C.C., în curtea imobilului situat în Mizil, proprietatea inculpatului A. (filele 138-153, 174-181 vol. V u.p.). Cu o zi înainte inculpatul A. a luat legătura telefonic cu martorul C.C., stabilind să se întâlnească la Mizil (fila 295 vol. IV u.p.).

În paralel cu această activitate inculpatul B. achiziţiona de la o sursă rămasă neidentificată, ţigări fără documente de provenienţă, vânzându-le mai departe la diferite persoane. A fost vorba despre ţigări, cu timbre de Ucraina.

Astfel, după o serie de discuţii telefonice purtate în perioada 02 - 07 martie 2013 (filele 191, 193, 194, 283, vol. IV u.p.), în data de 08 martie 2013, L. s-a deplasat din municipiul Târgu Secuiesc în municipiul Braşov, unde s-a întâlnit cu B. şi împreună au mers la depozitul din Braşov, unde au fost aşteptaţi de C.

Cu ocazia întâlnirii cei doi i-au livrat lui L. cantitatea de 40.000 ţigarete. După finalizarea tranzacţiei B. l-a însoţit pe L. până la limita municipiului Braşov.

L. şi-a continuat deplasarea înspre municipiul Târgu Secuiesc, fiind surprins în flagrant, în jurul orelor 20:00, de către o echipă operativă a Inspectoratului de Poliție a Județului Covasna având asupra sa ţigaretele menţionate (filele 303-304 vol. V u.p.). In data de 10 martie 2013, orele 01:20 L. a fost reţinut pentru o durată de 24 de ore (fila 369 vol. V u.p.) şi a fost pus în libertate în data de 10 martie 2013, orele 20:00.

După eliberarea sa din arest, în dimineaţa zilei de 11 martie 2013 (fila 340 vol. V u.p.), martorul L. l-a contactat pe B. şi i-a spus că au fost probleme, stabilind să se întâlnească în cursul aceleiaşi zile.

Totodată, în perioada 01-11 martie 2013, inculpatul C. a vândut ţigări marca Jin Ling şi unor persoane din Bârlad. In data de 10 martie 2013, ora 18:12:00, numitul D.D. l-a atenţionat pe C. să aibă grijă, întrucât a fost oprit de poliţia economică (filele 332-333 vol. IV u.p.).

Intervenţia organelor de poliţie a generat acţiuni intempestive ale membrilor grupului, care, în data de 11 martie 2013, au fost astfel nevoiţi să ia decizii şi totodată să se întâlnească, astfel încât instalaţiile şi producţia de ţigarete să nu le fie periclitate.

În acest sens, A. s-a deplasat în localitatea Hărman, judeţul Braşov, unde s-a întâlnit cu E. şi B. în locuinţa celui dintâi, după care împreună cu cetăţeanul iordanian s-au deplasat către depozitul din Brașov, solicitând în prealabil lui E. să îl informeze pe C. de venirea lor şi să îi ceară să îi aştepte (filele 342, 343 vol. IV u.p.).

În scurt timp, lucrătorii de poliţie au descins la depozitul situat în Brașov, unde au fost identificaţi C. şi K. În cursul derulării activităţii de percheziţie, conform înţelegerii anterior descrise, au ajuns la locaţie A. şi B., fiind la rândul lor imobilizaţi.

În cadrul percheziţiei efectuată la depozit au fost găsite 21 baxuri conţinând câte 50 cartuşe a câte 10 pachete de ţigarete, 3 saci de plastic conţinând resturi (rebuturi de ţigarete), un subansamblu bandă rulantă prevăzut cu motor electric, prezentând miros şi urme specifice de tutun, 99 role folie transparentă şi 4 role desfăşurate din aluminiul lucios.

La data de 11 martie 2013, cu prilejul percheziţiei efectuate la locuinţa lui E. a fost depistat un dispozitiv electronic de culoare neagră, ce avea inserată cartela S.I.M.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 mai 2013 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate a rezultat că: dispozitivul depistat la locuinţa inculpatului are o funcţie de tip „spy bug ce permite monitorizarea audio pe o rază de câţiva metri, atenţionarea localizatorului când obiectivul monitorizat părăseşte un perimetru predefinit şi când începe să se pună în mişcare, funcţiile principale ale dispozitivelor de acest gen sunt, printre altele, spionajul audio al unor încăperi şi monitorizarea unor convorbiri intime, şi se concluzionează că dispozitivul supus evaluării tehnice asigură funcţiile menţionate iar în condiţii corecte de instalare şi utilizare prin funcţionarea sa se pot crea premisele pentru producerea unor fapte ce conduc la lezarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Tot în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a arătat că dispozitivul identificat este un dispozitiv electronic comercial, iar legalitatea deţinerii depinde a îndeplinirea unor condiţii legale existente la data achiziţiei. Din declaraţiile inculpatului E. (fila 147 vol. VI u.p.) şi ale martorului E.E. (filele 92-94 vol. III u.p.) a rezultat faptul că acest dispozitiv era utilizat pentru supravegherea modului în care bona îngrijea copiii familiei E., dispozitivul fiind achiziţionat de pe internet de către martorul E.E.

La data de 12 martie 2013, fiind exploatate informaţiile obţinute din interceptarea convorbirilor şi comunicărilor purtate de B. şi C., s-a reuşit identificarea locaţiei în care membrii grupului depozitau materia primă şi o parte a ţigaretelor produse în perioada de referinţă, în speţă Braşov, imobil închiriat de către B. şi unde au fost identificate peste două tone de tutun vrac, ţigarete în diverse stadii de producţie şi componente ale unei instalaţii de producţie a ţigaretelor.

Rebuturile de ţigarete, tutunul vrac şi ţigarete în diverse stadii de producţie depistate cu prilejul percheziţiilor efectuate în cauză au fost supuse examinării de către Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor, care prin rapoartele din 04 iulie 2013 a stabilit că acestea sunt compuse dintr-un amestec de fire de tutun cu deşeuri de tutun (praf de tutun şi nervuri expandate).

Titularul dreptului de proprietate intelectuală al mărcii de ţigarete, din Republica Moldova a stabilit în actul de expertiză a mostrelor de ţigarete din 06 iunie 2013 (fila 182 vol. II u.p.) că ţigaretele prezentate pentru expertiză, sunt contrafăcute şi nu prezintă produsul original.

Continuarea investigaţiilor şi monitorizarea prin sistemul G.P.S. a permis localizarea vehiculului în care se aflau componente ale instalaţiilor de producţie şi ambalare a ţigaretelor, iar la data de 13 martie 2013 acesta a fost ridicat din curtea imobilului proprietatea lui A., situat în localitatea Mizil.

Cu aceeaşi ocazie, alături de componentele instalaţiilor au fost descoperite 27.057 bucăţi banderole timbru acciză de culoare albastră, 87.916 bucăţi banderole timbru acciză de culoare galbenă, şi 3.666 bucăţi banderole ce atestă calitatea.

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 06 iunie 2013 a rezultat că instalaţiile ridicate sunt utilaje specifice fabricării de ţigări şi au fost compuse din: maşina de producere a ţigaretelor; maşina de împachetat ţigarete marcă de producţie germană şi maşină de celotanat de producţie germană sau cehă.

În ceea ce priveşte capacitatea acestora de producţie s-a stabilit că în interval de o oră se produc 65.000 ţigarete, astfel că la un timp de lucru de patru ore pe zi, producţia obţinută este de 260.000 ţigarete.

De asemenea s-a stabilit că ţigaretele rară filtru depistate au putut fi confecţionate cu utilajele examinate.

Starea de fapt de mai sus a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii: declaraţiile martorilor, înscrisuri, procese-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice/ambientale şi de, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor, fotografii, mijloace materiale de probă, declaraţia inculpatului C. din cursul urmăririi penale şi parţial, din cursul judecăţii.

Pornind de la situaţia de fapt redată mai sus, prima instanţă a reţinut următoarele încadrări juridice ale faptelor inculpaţilor:

1. Faptele inculpaţilor A., B. şi C., care la începutul anului 2012 au constituit un grup infracţional organizat, în care fiecare avea sarcini precis determinate şi acţionau în mod coordonat, în scopul de a produce clandestin ţigarete, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului E., care în perioada ianuarie-martie 2013 a aderat la grupul infracţional organizat de cei trei inculpaţi enumeraţi mai sus, în scopul de a produce clandestin ţigarete, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

2. Fapta inculpaţilor B., C. şi A., constând în aceea că în perioada iulie-august 2012 au produs ţigarete (produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare) în afara unui antrepozit fiscal, respectiv într-o hală amenajată în Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.

În privinţa încadrării juridice dată acestei fapte prin rechizitoriu şi a cererii parchetului de schimbare a încadrării juridice, s-au făcut următoarele observaţii:

Inculpaţii au fost trimişi în judecată atât pentru săvârşirea infracţiunii producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., constând în aceea că începând cu luna februarie 2012, au deţinut în afara unui antrepozit fiscal instalaţii de producere a ţigaretelor (produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare) cu scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.

Curtea a observat că infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. incriminează ascunderea bunului ori sursei impozabile sau taxabile, realizată în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzute de C. fisc. şi C. proc. fisc. Art. 2 alin. (1) lit. g) din C. fisc. prevede printre impozitele, taxele şi contribuţiile sociale reglementate de C. fisc. şi acciza.

În sfera regimului accizabil intră şi tutunul prelucrat, conform art. 2062 lit. b) din Legea nr. 571/2003. Potrivit art. 2063 pct. 3 din acelaşi act normativ, producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă. Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora pe teritoriul Comunităţii sau importului acestora pe teritoriul Comunităţii, iar accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, astfel cum rezultă din art. 2065-2066 din C. fisc.

În speţă, bunul impozabil sau taxabil este tutunul prelucrat, iar sustragerea de la plata accizei este reglementată în cazul producerii acestui tip de articol, de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, care reprezintă o normă cu caracter special în raport de nonna cu caracter general, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, întrucât producerea ţigărilor în afara antrepozitului fiscal include intenţia şi scopul sustragerii de la plata accizei, deci ascunderea sursei impozabile. Prin urmare, infracţiunile prevăzute de C. fisc., respectiv acelea de producere sau de deţinere a unor produse suspuse accizei în afara antrepozitului fiscal constituie forme specifice de evaziune fiscală, astfel că nu se impune reţinerea şi a dispoziţiilor cu caracter general, care reglementează evaziunea fiscală. Astfel, elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile se realizează prin producerea sau deţinerea bunurilor.

Tutunul prelucrat, care este produs accizabil conform art. 206/2 din Legea nr. 571/2003, este reprezentat de ţigarete, ţigări şi ţigări de foi, tutun de fumat, astfel cum prevede art. 20615 din Legea nr. 571/2003, deşeurile de tutun fiind considerate tutun de fumat. Astfel, întreaga cantitate de tutun identificată în cauză, fie că reprezintă ţigarete, rebuturi de ţigarete sau amestec de tutun şi pleavă de tutun, constituie tutun prelucrat în sensul dispoziţiilor C. fisc.

Deşi iniţial, prin actul de sesizare a instanţei, parchetul a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive al infracţiunii de evaziune fiscală şi producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, ulterior, în cursul judecăţii (la termenele de judecată din 19 februarie 2014 şi 12 martie 2014) a solicitat schimbarea încadrării juridice din aceste două infracţiuni în infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam..

Conform art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 C. vam., introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Prin urmare, pentru fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, în forma producerii bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate în regim vamal, a fost necesar ca autorul infracţiunii să cunoască faptul că bunurile sau mărfurile respective provin din contrabandă, şi anume au fost introduse în sau scoase din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal.

Parchetul a susţinut că aspectul subiectiv al cunoaşterii de către inculpaţi a provenienţei din contrabandă a tutunului este relevată de prezenţa camioanelor şi autoturismelor cu numere de înmatriculare din Republica Moldova, din care se descărcau sau încărcau cutii mari de carton, la care face referire inculpatul C. în declaraţiile sale.

Curtea a apreciat însă că declaraţia inculpatului C. este insuficientă pentru a dovedi această susţinere, în condiţiile în care simpla prezenţă a camioanelor din Republica Moldova şi descărcarea/încărcarea cutiilor de carton nu a făcut dovada faptului că tutunul posibil adus sau încărcat în aceste condiţii a fost introdus sau scos în/din ţară prin sustragere de la controlul vamal. Acest fapt nu a dovedit nici măcar faptul că provenea din Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât, din actul de expertiză a mostrelor de ţigarete, din Republica Moldova, a rezultat că ţigaretele prezentate spre expertiză au fost contrafăcute şi nu au prezentat produsul original, (fila 182 vol. II u.p.).

Prin urmare, Curtea a constatat că nu s-a dovedit în cauză faptul că tutunul folosit la producerea de ţigarete, produse ce au fost introduse/sau scoase în sau din ţară. Cu certitudine s-a dovedit faptul că utilajele au funcţionat într-o ţară din spaţiul Uniunii Europene, iar ţigaretele aflate în diverse stadii de producţie au fost găsite în imediata apropiere a spaţiului în care au funcţionat utilajele, precum şi într-un alt spaţiu, din aceeaşi localitate, Braşov.

Întrucât nu s-a dovedit faptul că ţigaretele ar fi provenit din contrabandă, nu a putut fi vorba despre cunoaşterea de către inculpaţi a acestui fapt, neputând fi reţinută în sarcina lor săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam.. În ipoteza dovedirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă, s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., într-o singură infracţiune, de contrabandă, prevăzută de 270 alin. (3), 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam., având în vedere Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

3. Fapta inculpaţilor A., B. şi C., constând în aceea că, în perioada iulie 2012-martie 2013, au deţinut timbre fiscale false, destinate marcării pachetelor cu ţigarete - Republica Moldova - Timbru de accize - Articole de tutun", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

4. Fapta inculpaţilor B. şi C., constând în aceea că, în luna martie 2013, au comercializat către L. cantitatea de 40.000 ţigarete, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita de 10.000 de ţigarete, prevăzută şi pedepsită de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.

5. Cu referire la acţiunea penală exercitată împotriva inculpatului A., pentru infracţiunea prev. de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., s-a reţinut că nu există nicio probă din care să rezulte faptul că inculpatul A. avea cunoştinţă despre deţinerea ţigărilor, de către inculpaţii B. şi C., astfel că pentru acest inculpat s-a pronunţat o soluţie de achitare în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

6. În ceea ce priveşte situaţia inculpatului D., în lipsa unor probe din care să rezulte faptul cunoaşterii de către inculpat a activităţii desfăşurată de către ceilalţi doi inculpaţi, a existenţei utilajelor din hală, nu a putut fi reţinută în sarcina sa activitatea de sprijinire a grupului infracţional organizat. Aceasta cu atât mai mult cu cât susţinerile din rechizitoriu cu privire la facturile de curent electric ce ar fi fost suportate de către SC H. SA, din dispoziţia inculpatului D., nu mai sprijină acuzaţiile aduse, în condiţiile în care s-a dovedit faptul că utilajele au funcţionat cu ajutorul generatorului, găsit în semiremorcă. Valoarea mare a facturilor de electricitate pentru vara anului 2012 nu a fost determinată de consumul de curent mai mare pentru lunile mai-iulie 2012, care a fost explicat prin aceea că facturile cuprindeau şi soldul vechi referitor la restanţa pentru neplata taxei radio-T.V. din anul 2010 (filele 95-97 vol. 11 dosar Curtea de Apel Brașov). Facturile cu valori mai mari din celelalte perioade nu au prezentat relevanţă penală, având în vedere perioada în care au funcţionat utilajele.

Însă proba cea mai importantă pe care se sprijină acuzaţiile parchetului a fost convorbirea telefonică purtată între inculpaţii D. şi B. în data de 31 ianuarie 2013, ora 14:55:58, în limba arabă, tradusă de către un traducător autorizat (filele 222-226 vol. III u.p.). In cadrul acestei convorbiri iniţiate de inculpatul D., acesta s-a interesat dacă la Stupini este gol, atenţionându-l pe inculpatul B. că din încăpere să nu se ia nimic, iar acesta din urmă îi spune că a demontat-o în întregime şi au luat-o. Inculpatul B. îi spune că nu a mai intrat acolo de 2 luni, iar inculpatul D. îşi exprimă intenţia de a intra în acel spaţiu săptămâna viitoare şi de a termina „cu toată mizeria" până marţi.

Această convorbire ar putea constitui o probă că inculpatul D. avea cunoştinţă despre construcţia amenajată de inculpaţii C. şi B., scopul amenajării sale, precum şi despre existenţa utilajelor în interiorul acesteia.

Cu toate acestea, convorbirea telefonică menţionată nu a putut fi reţinută ca probă în sprijinul acuzaţiei aduse inculpatului D., întrucât, pe de o parte, nu s-a coroborat cu alte probe, iar pe de altă parte, explicaţiile inculpatului D. cu privire la conţinutul convorbirii au fost credibile (filele 36-43 vol. II şi filele 129-131 vol. III dosar Curtea de Apel Brașov), fiind susţinute şi de alte convorbiri telefonice purtate de inculpaţii B. şi C. (fila 228 vol. III u.p.), între inculpaţii C. şi E. (flele 245-246 vol. III u.p.). Inculpatul a susţinut că acea convorbire avea ca obiect starea halei pe care dorea să o închirieze, în sensul golirii acesteia de o serie de bunuri ce aparţineau inculpatului C. şi familiei sale.

Pe de altă parte, din convorbirile purtate între inculpaţii B. şi C., între inculpaţii C. şi E. au rezultat că aceşti inculpaţi se fereau de vizita consulului la hală, astfel că, în lipsa unei alte probe cu care să se coroboreze, probă care să releve faptul că inculpatul D. cunoştea ce se întâmplă în hala respectivă, convorbirea telefonică din data de 31 ianuarie 2013, ora 14:55:58 nu a putut fi reţinută drept probă a implicării inculpatului în activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi. Această probă nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă acuzaţiile aduse inculpatului D., astfel că instanţa a apreciat că nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este acuzat prin rechizitoriu, în sensul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pronunţând o soluţie de achitare în privinţa sa, conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.

7. Acţiunea penală exercitată împotriva inculpatului E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Inculpatul E. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni şi anume: aderarea la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7, raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de deţinere de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Dacă pentru infracţiunea de constituirea a unui grup infracţional organizat, în forma aderării la acesta, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., urmare a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7, raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, motivată mai sus, Curtea a apreciat că există probe care să sprijine acuzaţia parchetului, nu la aceeaşi apreciere poate ajunge şi cu privire la celelalte două infracţiuni.

Infracţiunea de evaziune fiscală nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului întrucât nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul a săvârşit această infracţiune.

În primul rând trebuie remarcat faptul că inculpatului nu i s-au adus acuzaţii similare celorlalţi inculpaţi, cu privire la producerea şi deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru simplul fapt că implicarea sa în activitatea grupului infracţional s-a realizat la începutul anului 2014, când activitatea de producere a ţigaretelor a încetat temporar şi se urmărea relocarea utilajelor, evident în scopul continuării acesteia în condiţii de clandestinitate. Existenţa acestui scop determină reţinerea infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat, în forma aderării, şi nu pe aceea a favorizării infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. din 1968.

În al doilea rând, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea unei singure infracţiuni, respectiv aceea de producere a produselor accizabile în afara unui antrepozit fiscal, iar nu şi săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, pentru considerentele prezentate mai sus, cu referire la schimbarea încadrării juridice.

În ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpatul E. a infracţiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 Curtea a constatat în primul rând că textul de lege menţionat a fost abrogat de art. 37 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a C. pen.. Dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 51/1991, conform cărora deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, se regăseşte în prezent în prevederile art. 302 C. pen., care incriminează infracţiunea de violarea secretului corespondenţei. In alineatul 6 al acestui text de lege, deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În speţă s-a reţinut că mijlocul specific de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor este dispozitivul electronic de culoare neagră, ce avea inserată cartelă.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 mai 2013 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate a rezultat că: dispozitivul depistat la locuinţa inculpatului are o funcţie de tip „spy bug" ce permite monitorizarea audio pe o rază de câţiva metrii, atenţionarea localizatorului când obiectivul monitorizat părăseşte un perimetru predefinit şi când începe să se pună în mişcare, funcţiile principale ale dispozitivelor de acest gen sunt, printre altele, spionajul audio al unor încăperi şi monitorizarea unor convorbiri intime şi s-a concluzionat că dispozitivul supus evaluării tehnice asigură funcţiile menţionate, iar în condiţii corecte de instalare şi utilizare prin funcţionarea sa se pot crea premisele pentru producerea unor fapte ce au condus la lezarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Tot în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a arătat că dispozitivul identificat este un dispozitiv electronic comercial, iar legalitatea deţinerii depinde a îndeplinirea unor condiţii legale existente la data achiziţiei.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că acest dispozitiv ar fi fost utilizat la săvârşirea infracţiunilor sau pentru ascunderea săvârşirii acestora, astfel încât să fie dovedită ilegalitatea deţinerii şi utilizării acestui dispozitiv, în condiţiile în care acesta este un dispozitiv electronic comercial, fiind achiziţionat de pe internet, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorului E.E. Totodată, au fost credibile declaraţiile inculpatului E. (fila 147 vol. VI u.p.) şi ale martorului E.E. (filele 92-94 vol. III u.p.) în sensul că acest dispozitiv era utilizat pentru supravegherea modului în care bona îngrijea copiii familiei E., astfel că nu se poate afirma că acest dispozitiv era deţinut fără drept, respectiv în scopul producerii unor fapte care conduc la lezarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, respectiv viaţa intimă, familială şi privată sau secretul corespondenţei, consacrate în art. 26 şi 28 din Constituţia României.

Prin urmare, Curtea a apreciat că fapta inculpatului E. de a deţine un dispozitiv electronic comercial, cu funcţie de tip „spy bug", în condiţiile descrise mai sus, nu este prevăzută de legea penală şi a dispus achitarea sa in temeiul art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În baza acestor considerente, prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor A., B., C. şi E., analizând pentru fiecare în parte circumstanţele reale şi personale în baza cărora s-a procedat la individualizarea pedepselor aplicate.

De asemenea, s-au dispus măsuri de siguranţă, respectiv confiscarea specială a lucrurilor produse prin săvârşirea faptei, conform art. 107 C. pen., precum şi a celor ce au fost destinate a ti folosite la săvârşirea faptelor, în baza art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Faţă de inculpatul E. s-a dispus confiscarea extinsă a bunurilor conform art. 1181 C. pen. din 1968.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpaţii A., B. şi C. au fost obligaţi să plătească statului sumele de bani stabilite prin Deciziile nr. 7992 din 24 aprilie 2013 şi nr. 7976 din 24 aprilie 2014, iar inculpaţii B. şi C. numai suma stabilită prin Decizia de impunere nr. 7966 din 24 aprilie 2013, sume la care se adaugă cuantumul penalităţilor până la data stingerii obligaţiilor.

Corelativ obligării inculpaţilor la despăgubiri civile, s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse, mai puţin pentru imobilele deţinute de E., pentru că acesta nu a fost obligat la plata prejudiciului şi pentru inculpatul D. asupra sumelor de bani, având în vedere soluţia de achitare.

îÎmpotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii A., B., C., D. şi E., partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi persoanele interesate E.E. şi F.F.

Parchetul a criticat sentinţa invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, pentru următoarele motive:

1. Greşita achitare a inculpatului D. pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. şi de complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.

2. Greşita achitare a inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii de violarea secretului corespondenţei, prev. de art. 302 alin. (6) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

3. Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, întrucât nu s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., B. şi C. şi la plata sumei de 5.769.406 lei reprezentând accize calculate pentru o producţie estimată de 15.600.000 de ţigarete.

Sub aspectul nelegalităţii:

1. Nelegala schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu.

Se solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor după cum urmează:

- pentru inculpatul A. din infracţiunile de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate" prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.; în infracţiunile de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din N.C.P.;

- „contrabandă" prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate" prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- pentru inculpatul B., din infracţiunile de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate" prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării tară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.; în infracţiunile de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din N.C.P.;

- „contrabandă" prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate" prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- pentru inculpatul C., din infracţiunile de :

- „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate" prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.; în infracţiunile de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din N.C.P.;

- „contrabandă" prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- „deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate" prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării iară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.;

- pentru inculpatul D. din infracţiunile de:

- „sprijinirea unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la alin. (2) lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

-„complicitate la evaziune fiscală" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc.; în infracţiunile de:

- „sprijinirea unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din N.C.P.;

- „complicitate la „contrabandă" prevăzută de art. 48 din N.C.P. raportat la art. 270 al in.3 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- pentru inculpatul E., din infracţiunile de:

- „aderare la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003;

- „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor" prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991; în infracţiunile de:

- „aderare la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P.;

- „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- „deţinerea sau confecţionare rară drept de mijloace specifice de interceptare" prevăzută de art. 302 alin. (6) din N.C.P.

Raţiunea pentru care se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de contrabandă este aceea că tutunul utilizat la producerea ţigaretelor provine din contrabandă, fiind introdus în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, ţara de provenienţă fiind Republica Moldova.

În situaţia în care se va reţine în sarcina inculpaţilor infracţiunea de contrabandă, se solicită şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care infracţiunea de contrabandă are o pedeapsă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

2. Nelegalitatea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, care trebuia individualizată în raport cu fiecare inculpat.

3. În mod nelegal instanţa a stabilit pedeapsa rezultantă în cazul inculpaţilor A., B. şi C. după regulile prevăzute de dispoziţiile art. 33-35 C. pen. 1969, deşi pentru mai multe infracţiuni s-a stabilit că legea mai favorabilă este N.C.P., astfel că pedepsele rezultante trebuie stabilite în baza art. 39 şi art. 45 din N.C.P.

4. Nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului E., în sensul că acesta a fost condamnat în baza art. 367 alin. (1) din N.C.P., dar s-a dispus suspendarea sub supraveghere în baza art. 86 C. pen. anterior, încălcându-se principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile.

Inculpatul A. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând achitarea pentru toate infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., cu consecinţa înlăturării obligării la plata prejudiciului şi desfiinţarea sechestrului asigurător.

Inculpatul B. a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 16 lit. b) şi c) C. proc. pen., mai puţin pentru infracţiunea de deţinere de ţigarete în afara unui antrepozit fiscal peste limita de 10.000 de ţigarete, singura pe care a recunoscut-o şi pentru care solicită reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a acesteia.

Inculpatul C. a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu există probe care să dovedească participarea sa la comiterea infracţiunilor ci, dimpotrivă, a făcut dovada că în perioada respectivă se afla internat în spital, cu consecinţa respingerii acţiunii civile.

Inculpatul D. a criticat temeiul achitării, solicitând să se dispună achitarea sa în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată nu există.

Inculpatul E. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu există probe, dincolo de orice dubiu, că a săvârşit această infracţiune.

De asemenea, a criticat măsura confiscării extinse dispuse de prima instanţă, susţinând că sumele reţinute ca provenind din activitatea infracţională provin, în realitate, din surse licite, respectiv din activitatea de jucător semi-profesionist de poker. Măsura sechestrului este nelegală, întrucât banii respectivi nu îi aparţin, ci aparţin cumnatului său, E.E., care i-a primit ca dar la nunta ce a avut loc în septembrie 2012.

Numiţii E.E. şi F.F. au solicitat înlăturarea măsurii confiscării şi a sechestrului asigurător asupra sumei de 114.600 lei, 5.600 lei, 500 dolari SUA şi 75.850 euro, sume reţinute de instanţa de fond, întrucât ar fi aparţinut inculpatului E., deoarece aceste sume le aparţin.

Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a criticat soluţionarea laturii civile a cauzei, solicitând admiterea acţiunii civile aşa cum a fost formulată.

Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanţe, atât sub aspectul motivelor de apel invocate de apelanţi, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază ca fiind întemeiate, în parte, apelurile declarate de parchet şi inculpaţii A., B. şi C. şi ca neîntemeiate celelalte apeluri declarate în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, în baza analizei materialului probator administrat în cauză, inclusiv în apel.

În apel, conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen., rap. la art. 379 alin. (1) C. proc. pen., au fost audiaţi inculpaţii A., B. şi C., ceilalţi inculpaţi prevalându-se de dreptul la tăcere.

De asemenea, au fost audiaţi martorii: G., G.G., H.H., martora cu identitate protejată I.I. şi a fost administrată proba cu înscrisuri.

În şedinţa publică din data de 2 martie 2016 au fost audiate mai multe înregistrări de pe C.D., conform procesului-verbal încheiat şi ataşat la dosar.

I. Analiza criticilor formulate de inculpaţii A., B., C. şi E. privind netemeinicia soluţiei de condamnare dispusă în cauză pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora;

1. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor A., B., C. şi E.

Constituirea grupului este dovedită cu acele elemente de fapt care relevă activităţile grupului din cursul anului 2012 şi anume amenajarea spaţiului din interiorul halei din Braşov, identificarea, asigurarea şi cazarea forţei de muncă necesară pentru producerea ţigaretelor, amplasarea şi manevrarea clandestină a utilajelor de producere a ţigaretelor. De asemenea, existenţa grupului pe toată perioada deţinerii utilajelor, cât şi în perioada relocării acestora este dovedită cu aceleaşi elemente de fapt de mai sus, la care se adaugă şi cele care relevă activităţile grupului la începutul anului 2013.

Mijloacele de probă care dovedesc constituirea grupului infracţional sunt declaraţiile martorilor G. (filele 183-184 vol. II u.p.; filele 207-209 vol. I dosar Curtea de Apel Brașov), J.J. (filele 225-226 vol. II u.p.; filele 198-200 vol. I dosar Curtea de Apel Brașov), K.K. (filele 223-224 vol. II u.p.; filele 201-206 vol. I dosar Curtea de Apel Brașov), L.L. (filele 34-35 vol. II dosar Curtea de Apel Brașov), precum şi a martorei cu identitate protejată I.I. (filele 204-206 vol. II u.p.; filele 184-188 vol. I dosar Curtea de Apel Brașov), care se coroborează cu declaraţiile inculpatului C. din cursul urmăririi penale (filele 214-217 vol. VI u.p.).

Din declaraţiile acestor martori, o parte dintre ei fiind reaudiaţi şi în apel, rezultă că în primăvara anului 2012 inculpaţii B. şi C. s-au ocupat de amenajarea spaţiului necesar amplasării şi funcţionării utilajelor de producere a ţigaretelor. Este evident că inculpaţii sus menţionaţi nu au făcut cunoscută destinaţia reală a spaţiului, având în vedere caracterul clandestin al producţiei de ţigarete. Precizarea făcută de martorul G., fost cumnat al inculpatului C., în cursul judecăţii, în sensul că C. i-a spus că în acel spaţiu urma să îşi mute croitoria nu poate fi reţinută, având în vedere declaraţia martorului din cursul urmăririi penale, în care a menţionat că amenajarea spaţiului se realiza la solicitarea inculpatului B., care urmărea o compartimentare a halei, precum şi declaraţia inculpatului C. din cursul urmăririi penale, în care acesta arată că a amenajat spaţiul la solicitarea inculpatului B.

Preocuparea grupului pentru asigurarea clandestinităţii activităţii de producere a ţigaretelor este relevată de faptul că au adus forţă de muncă din Republica Moldova, căreia i s-a asigurat cazarea în imobilul închiriat de inculpatul B., precum şi transportul şi supravegherea la locul de producere a ţigaretelor. Aceste elemente de fapt rezultă din declaraţiile martorului G.G., contractul de închiriere din data de 18 iunie 2012, declaraţiile martorilor I.I. şi K.K. Declaraţiile martorului G.G., care a relatat că la una din întrevederile avute cu inculpatul B. în timpul negocierilor pentru încheierea contractului de închiriere a participat un bărbat originar din Republica Moldova, care era interesat atât de obţinerea unei chirii mai mici, cât şi de amenajarea spaţiului cu mai multe locuri pentru dormit, se coroborează cu declaraţiile inculpatului C. din cursul urmăririi penale, în care acesta a relatat că muncitorii care lucrau în spaţiul amenajat în hală erau din Republica Moldova şi i-au spus că produc ţigări. Totodată, din declaraţia inculpatului C. rezultă faptul că în timp ce confecţiona construcţia din lemn din interiorul halei, la un moment dat au venit B. şi A., interesându-se de stadiul lucrărilor. Astfel, prezenţa inculpatului A., cetăţean român originar din Republica Moldova, precum şi prezenţa muncitorilor din Republica Moldova şi a unor maşini din această ţară la locul producerii ţigaretelor, demonstrează implicarea sa în activităţile grupului infracţional constituit, mai cu seamă în contextul ulterior activităţii de producţie, şi anume acela al relocării în final a utilajelor în curtea imobilului său din Mizil, tot cu ajutorul unor cetăţeni şi a unui cap tractor din Republica Moldova. Relevante sunt şi declaraţiile martorului T. care a relatat faptul că în nopţile de 10/11 iulie 2012 şi 29/30 august 2012 a închiriat motostivuitorul inculpatului B.

Activităţile grupului infracţional constituit din inculpaţii A., B. şi C. au constat, în perioada ianuarie-martie 2013, în acţiuni de relocare a utilajelor de producere a ţigaretelor, probabil în scopul identificării unui loc sigur pentru asigurarea clandestinităţii activităţii de producţie a ţigaretelor. Acestea sunt dovedite cu declaraţiile martorilor I., A.A., Y., T. şi V., care se coroborează în mare măsură cu declaraţiile inculpatului C. şi, în totalitate, cu procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice sau ambientale şi cu procesele-verbale de supraveghere.

n această perioadă, la grupul infracţional constituit din cei trei inculpaţi menţionaţi mai sus a aderat şi inculpatul E., care asigura legătura între A. pe de o parte şi B. şi C., pe de altă parte.

Implicarea inculpatului E. în activităţile de relocare a utilajelor, din datele de 31 ianuarie 2014 şi 9 martie 2013, este dovedită cu procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul C. Astfel, în cadrul convorbirii telefonice din data de 30 ianuarie 2013, ora 09:57:39, inculpatul C. este contactat de inculpatul E., căruia îi spune că se duce să ia „aia" de acolo, că mai întâi o duce la el, şi apoi o duce mai departe (fila 194 vol. III u.p.). Faptul că inculpatul C. se referea la utilajele din semiremorcă rezultă din împrejurarea că în cursul aceleiaşi zile, la ora 11:25, semiremorca a fost adusă de către martorul V. la depozit, dovedită cu declaraţia acestui martor şi cu procesul-verbal de supraveghere (filele 370-380 vol. II u.p.).

De asemenea, în cadrul convorbirii telefonice din data de 1 februarie 2013, ora 14:46:36 (filele 245-246 vol. II u.p.), inculpatul C. îl informează pe inculpatul E. că „s-a rezolvat", referindu-se la mutarea utilajelor la Araci. Acest ultim aspect rezultă din derularea evenimentelor din zilele respective, relevate de declaraţiile martorilor implicaţi în acele activităţi (Y., A.A. şi V.), cât şi de convorbirile telefonice purtate între membrii grupului, pe de o parte, şi membrii grupului şi unii dintre martori, pe de altă parte (între B. şi C., între C. şi martorul Y.). Astfel, chiar dacă în cadrul convorbirii telefonice C. nu vorbeşte explicit despre mutarea utilajelor, este evident că la aceasta se referea, informându-l totodată pe E. că trebuie să mai scoată de acolo ce mai are, pentru că a venit şi consulul. De asemenea, în data de 2 februarie 2013, ora 14:40.34 (fila 263 vol. III u.p.), inculpatul C. îl informează din nou pe inculpatul E. că a mai făcut un transport şi mai are unul de efectuat luni dimineaţă. Această convorbire telefonică se poartă după ce, în aceeaşi zi, inculpatul C. mai duce o cutie la Araci, la imobilul unde fusese depozitată semiremorca încărcată cu utilajele de producere a ţigaretelor, în acest sens fiind relevante convorbirile telefonice purtate de C. cu Y. în data de 02 februarie 2013, ora 09.39.41 (fila 253 vol. III u.p.).

În aceeaşi perioadă de referinţă, inculpatul E. poartă mai multe convorbiri telefonice cu inculpaţii A. şi B., inculpaţii fiind deosebit de precauţi, vorbind conspirat sau stabilind întâlniri ulterioare pentru a comunica, aspect ce demonstrează faptul că se fereau de eventuale interceptări.

Implicarea inculpatului E. în activitatea de relocare a utilajelor de la Araci la Mizil, în data de 9 martie 2013, precum şi rolul acestui inculpat, de coordonare a activităţii de relocare, sunt dovedite cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate dintre inculpaţii B. şi C., pe de o parte, şi dintre inculpaţii C. şi E. Aceste mijloace de probă relevă elemente de fapt din care rezultă în mod evident faptul că inculpatul E. nu numai că avea cunoştinţă despre existenţa utilajelor de producere a ţigaretelor şi mutarea acestora, dar şi faptul că acesta era unul dintre coordonatorii acestei activităţi, alături de inculpatul A., care a trimis două persoane originare din republica Moldova, precum şi un cap tractor înmatriculat în Republica Moldova, pentru a transporta semiremorca depozitată în imobilul martorului Y. din Araci. Că este aşa o demonstrează succesiunea convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii mai sus menţionaţi între ei, precum şi între inculpatul C. şi martorii Y. şi K. (filele 297-310 vol. IV u.p.), care se coroborează parţial cu declaraţiile inculpatului C. şi cu cele ale martorului Y. Deşi aceste din urmă mijloace de probă nu fac referire la implicarea inculpatului E., sunt relevante pentru a stabili succesiunea evenimentelor în contextul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii E. şi C.

În plus, implicarea inculpatului E. este dovedită şi cu alte elemente de fapt care relevă colaborarea sa cu inculpatul A., elemente de fapt evidenţiate de convorbirile telefonice din data de 11 martie 2014 purtate între C. şi B. (fila 341 vol. IV u.p.), între A. şi E. (fila 342 vol. IV u.p.), între B. şi E. (filele 343 vol. IV u.p.) şi care se coroborează cu procesele-verbale de supraveghere din data de 13 martie 2014 (filele 436-442 vol. IV u.p.). Modalitatea în care inculpaţii B., A. şi E. au acţionat în data de 11 martie 2014 (prin utilizarea şi a altor autoturisme decât cele pe care le foloseau de obicei, prin deplasarea a două autoturisme în tandem până la un loc în care unii dintre pasageri să schimbe autoturismul şi direcţia de deplasare), înainte de sosirea ultimilor doi inculpaţi la depozitul de pe str. Plantelor FN, unde erau aşteptaţi de inculpatul C., demonstrează demersurile inculpaţilor de a îngreuna o eventuală activitate de supraveghere a acestora de către organele judiciare.

Din probele administrate în cauză, şi anume convorbirile telefonice purtate între inculpaţii E. şi C., pe de o parte, între inculpaţii E. şi B., pe de altă parte, astfel cum au fost analizate mai sus, rezultă tară putinţă de tăgadă faptul că inculpatul E. s-a implicat în activităţile de mutare a utilajelor de la Stupini la Araci şi de la Araci la Mizil, în perioada ianuarie-martie 2013, având rolul de a coordona activităţile inculpatului C. şi de a realiza legătura dintre inculpatul A. şi inculpaţii B. şi C.

2. Infracţiunea de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., reţinută în sarcina inculpaţilor A., B. şi C.

Actele de pregătire a desfăşurării acestei activităţi au constat în amenajarea spaţiului din interiorul halei situată în Braşov în perioada februarie-martie 2012, asigurarea spaţiului necesar cazării forţei de muncă, în luna iunie 2012 şi amplasarea utilajelor în interior spaţiului special amenajat în luna august 2012, acte de pregătire dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză: declaraţiile martorilor G., J.J., K.K., G.G., T., I.I. şi care se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.

Activitatea propriu-zisă de producere a ţigaretelor este dovedită de declaraţiile inculpatului C., care se coroborează cu cele ale martorilor I.I. şi K.K.

Inculpatul C. a declarat în cursul urmăririi penale (filele 214-217 vol. VI u.p. şi filele 33-34 Dosar nr. x/62/2013 dosar Tribunalul Braşov) că în hală lucrau cetăţeni din Republica Moldova, care i-au spus că produc ţigări, iar fabricarea ţigărilor a durat 2 sau 3 luni în vara anului 2012. Inculpatul a mai declarat că în acea perioadă a văzut la depozit trei camioane înmatriculate în republica Moldova, din care s-au descărcat cutii mari de carton care au fost introduse în hală, precum şi două autoturisme, cu nr. de înmatriculare de Bucureşti şi cu nr. de înmatriculare în Republica Moldova.

Martorul K.K. a declarat că în timpul amenajării spaţiului din OSB în interiorul halei, inculpatul C. i-a spus că va fi închiriat unor cetăţeni din Bulgaria, pentru producţie, fără să precizeze specificul acesteia. De asemenea, martorul a mai declarat că în vara-toamna anului 2012 l-a văzut o dată sau de două ori pe inculpatul B. transportând cu un autoturism, în incinta depozitului persoane către hală sau casa de lângă aceasta.

Martora cu identitate protejată I.I. a declarat în cursul urmăririi penale (filele 204-205 vol. II u.p.) că în vara anului 2012, B. aducea cu taxiul la hală câte un muncitor pe care îl încuia în incinta halei, iar acesta păzea uşa. în cursul judecăţii (filele 184-188 vol. I Curtea de Apel Brașov), martora a declarat că l-a văzut pe B. aducând cu maşina două persoane, pe care le-a introdus şi încuiat în hală, iar în timpul în care acestea se aflau în hală, inculpatul stătea la uşă sau în maşină. Martora a declarat că acest aspect l-a constatat personal, însă l-a aflat şi de la alte persoane din incinta halei, ştiind că înăuntru inculpatul B. producea săpun.

Declaraţiile inculpatului C. şi cele ale martorilor sus menţionaţi se coroborează cu privire la aspectele esenţiale şi, în plus, acestea sunt susţinute şi de mijloacele materiale folosite la săvârşirea infracţiunii, respectiv utilajele de producere a ţigaretelor, precum şi de obiectele care sunt produsul infracţiunii, respectiv ţigaretele şi tutunul identificate cu ocazia percheziţiilor.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară din data de 13 martie 2013, efectuată în hala de 100 mp situată în Braşov, spaţiu închiriat de inculpatul B. de la SC M.M. SRL, au fost găsite mai multe cutii cu ţigarete, neinscripţionate şi fără banderole, cu rebuturi ţigarete neinscripţionate şi inscripţionate, cu tutun vrac, cu tutun amestecat cu pleavă de tutun, cu rebuturi ţigări neinscripţionate dar şi rebuturi ţigări timbrate cu banderole de acciză de tutun Republica Moldova, cu ambalaje goale pachete, fără timbru (filele 80-102 vol. V u.p.), toate acestea cântărind peste 2 tone.

Conform procesului-verbal din data de 11 martie 2013, în interiorul halei din Braşov, unde au funcţionat utilajele de producere a ţigaretelor, au fost găsiţi doi saci cu rebuturi de ţigarete, precum şi mai multe fire de tutun, acestea din urmă atât în apropierea unui subansamblu, cât şi pe banda rulantă a acestuia. De asemenea, a fost găsit un paiet ce conţinea 99 role de folie transparentă, ambalate în ţiplă. Cu ocazia aceleiaşi percheziţii domiciliare, care s-a desfăşurat şi în partea din faţă a casei de lângă hală, în care locuia inculpatul C., a fost găsit un sac cu rebuturi ţigarete (filele 32-35 vol. V u.p.).

Potrivit procesului -verbal din data de 13 martie 2013, în partea din spate casei de lângă hală în care locuia inculpatul C. au fost găsiţi 6 saci cu ţigarete şi o cutie cu ţigarete vărsate, în total cantitatea de 54.200 gr. Cu aceeaşi ocazie au fost identificate într-unui dintre saci ambalaje de ţigarete, purtând banderole de marcaj fiscale cu menţiunile „Republica Moldova, timbru de acciz, articole de tutun".

Procesul-verbal de percheziţie din data de 13 martie 2013, efectuată la imobilul proprietatea inculpatului A. din Mizil, mai precis în semiremorca adusă aici de la Araci, jud. Braşov, a evidenţiat utilajele de producere a ţigaretelor. Astfel, în semiremorcă au fost identificate mai multe utilaje şi subansamble, precum şi un generator, un sac în care se aflau mai multe fişicuri de timbre de culori diferite, inscripţionate Republica Moldova (filele 168-182 vol. Vu.p.).

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 iunie 2013 a rezultat că instalaţiile ridicate sunt utilaje specifice fabricării de ţigări compuse din: maşina de producere a ţigaretelor; maşina de împachetat ţigarete marcă de producţie germană, şi maşină de celofanat de producţie germană sau cehă.

De asemenea, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a stabilit că ţigaretele fără filtru în diverse stadii de producţie, depistate cu ocazia percheziţiilor, au putut fi confecţionate cu utilajele examinate.

Chiar dacă mijloacele de probă analizate mai sus reliefează în principal activitatea desfăşurată de B. în timpul producerii de ţigarete, există mai multe elemente de fapt ce constituie probe cu privire la activitatea inculpaţilor C. şi A.

În mod corect prima instanţă a avut în vedere acele elemente de fapt privitoarea la amenajarea spaţiului din interiorul halei, în care au fost implicaţi şi inculpaţii C. şi A., inculpatul C. edificând construcţia din lemn, iar inculpatul A. interesându-se de stadiul lucrărilor, împrejurarea că inculpatul C. locuia în clădirea de lângă hala unde funcţiona ansamblul de producere a ţigărilor, împrejurarea că muncitorii erau din Republica Moldova, iar la faţa locului au fost văzute mai multe camioane sau autoturisme cu numere de înmatriculare din Republica Moldova, împrejurarea că toţi cei trei inculpaţi s-au ocupat şi de relocarea utilajelor la începutul anului 2013, acestea fiind depozitate în curtea imobilului din Mizil, proprietatea inculpatului A., precum şi prezenţa acestuia la hala din Braşov, la două zile după mutarea utilajelor, asigurată în mod conspirat de membrii grupului infracţional, constituie suficiente probe care dovedesc participarea inculpaţilor C. şi A. la activitatea de producere a ţigărilor în afara unui antrepozit fiscal. Mijloacele de probă reliefate mai sus, precum şi procesele-verbale privind înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi şi între inculpatul C. şi martorul Y., în perioada ianuarie-martie 2013, dovedesc elementele de fapt menţionate mai sus.

Cu privire la această infracţiune, Înalta Curte constată că pe parcursul judecării cauzei în apel a intrat în vigoare N.C.F., infracţiune regăsindu-se reglementată, cu acelaşi conţinut, în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., fiind pedepsită cu aceeaşi pedeapsă, astfel că se vor reţine dispoziţiile în vigoare, tară a fi necesară o schimbare a încadrării juridice.

3. Infracţiunea de „deţinere, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate", prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpaţilor A., B. şi C.

Infracţiunea este dovedită atât cu declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi cu rezultatul percheziţiilor domiciliare efectuate în cursul urmăririi penale.

În cadrul percheziţiilor efectuate atât în clădirea locuită de C., din apropierea halei unde au funcţionat utilajele, cât şi în spaţiul închiriat de inculpatul B., în Braşov, în semiremorca depozitată în data de 11 martie 2013 în imobilul proprietatea inculpatului A. din Mizil, au fost găsite pe lângă ţigarete şi rebuturi, ambalaje de ţigarete, purtând banderole de marcaj fiscale cu menţiunile „Republica Moldova, timbru de acciz, articole de tutun" şi fişicuri de timbre de culori diferite, inscripţionate Republica Moldova. Este evident astfel faptul că cei trei inculpaţi le-au deţinut cu ştiinţă, chiar cu scopul de a le folosi în procesul de producţie a ţigaretelor şi al plasării lor pe piaţă, astfel încât acest produs să pară legal fabricat şi vândut.

Nu are relevanţă faptul că aceste timbre şi banderole purtau inscripţiuni dintr-o altă ţară, atâta timp cât scopul deţinerii acestora era tocmai crearea aparenţei că produsele pe care erau aplicate respectau toate condiţiile prevăzute de lege pentru plasarea lor pe piaţa din România în scopul vânzării către consumatori. În acest fel era ascuns faptul că nu au fost respectate obligaţiile fiscale către stat, specifice acestui gen de bunuri. Din actul de expertiză întocmit, rezultă că timbrele de acciz de pe pachete, blanchetele utilizate pentru formarea pachetului, staniolul şi foiţa de ţigarete erau contrafăcute (fila 182 vol. II u.p.).

4. Infracţiunea de „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete" prevăzută şi pedepsită de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi C.

În urma percheziţiei efectuată în data de 11 martie 2013, în hala din Braşov, au fost găsite şi 21 baxuri conţinând câte 50 cartuşe a câte 10 pachete de ţigarete, iar în data de 9 martie 2013, martorul L. a fost surprins în trafic, în timp ce de deplasa din Braşov spre Târgu Secuiesc, având în autoturismul său 2000 de pachete de ţigarete, achiziţionate de la inculpatul B. Procesul-verbal de efectuare a percheziţiei se coroborează cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul B. şi martorul L., dintre inculpaţii B. şi C., precum şi dintre acest din urmă inculpat şi numitul D.D., din care rezultă preocupările celor doi inculpaţi pentru comercializarea acestor ţigarete, diferite de cele produse în mod clandestin.

Aceste mijloace de probă se coroborează şi cu declaraţiile inculpaţilor C. şi B., care au recunoscut comercializarea ţigaretelor, fără a dezvălui însă sursa acestora.

Şi cu privire la această infracţiune, Înalta Curte constată că pe parcursul judecării cauzei în apel a intrat în vigoare N.C.F., infracţiune regăsindu-se reglementată, cu acelaşi conţinut, în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc.

Exceptând această ultimă infracţiune, recunoscută de inculpatul B., celelalte infracţiuni nu au fost recunoscute de inculpaţi în declaraţiile date în faţa primei instanţe şi în apel.

În cursul urmăririi penale inculpatul A. a dat trei declaraţii, primele două în datele de 11 martie 2014 şi 12 martie 2014, cu ocazia reţinerii şi judecării propunerii de arestare preventivă (fila 6 vol. VI u.p. şi fila 35 Dosar nr. x/62/2013 Tribunalul Braşov), în care a relatat faptul că a venit în Braşov să cumpere o hală în apropierea Braşovului, pentru care i se ceruse suma de 200.000 euro, tranzacţia urmând să fie intermediată de inculpatul B. Inculpatul a negat că l-ar cunoaşte pe inculpatul C., precum şi faptul că mai fusese anterior reţinerii sale la hala din Stupini. În legătură cu suma de 62.000 euro găsită asupra sa a declarat că provine din vânzarea unui hotel din Bucureşti, ulterior depunând şi un contract de vânzare-cumpărare autentificat în 12 martie 2012, cu privire la vânzarea unui imobil din Bucureşti pentru suma de 292.000 euro (filele 105-108 vol. II Curtea de Apel Brașov).

Inculpatul a mai dat o declaraţie în data de 15 aprilie 2013, cu ocazia judecării cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar (fila 15 Dosar nr. x/62/2013 Tribunalul Brașov), în care a arătat că remorca a fost adusă pe terenul său de la Mizil de persoane pe care le cunoaşte şi care nu au fost audiate, nominalizându-l pe numitul N.N., care l-a trimis pe şoferul său să aducă remorca. Inculpatul a susţinut în cadrul acestei declaraţii că numitul N.N. trebuia să îi restituie un generator, pe care i-l împrumutase în trecut, astfel că la sfârşitul săptămânii i l-a adus la Mizil, însă nu au găsit un motostivuitor pentru a-l descărca, motiv pentru care remorca a rămas pe terenul său.

În cursul judecăţii la fond, dar şi în apel, inculpatul A. a oferit şi mai multe detalii cu privire la împrejurarea în care semiremorca ce conţinea utilajele de producere a ţigaretelor a ajuns în curtea imobilului său din Mizil. Inculpatul a declarat că numitului N.N., din Republica Moldova, i-a împrumutat un generator pe care acesta din urmă i l-a restituit după vreo 2-3 luni, la Mizil. întrucât nu l-a putut descărca, inculpatul a insistat ca remorca să rămână în curtea sa, până găsesc un motostivuitor. Inculpatul a negat astfel că ar fi avut cunoştinţă despre ceea ce se aii a în semiremorcă. În legătură cu hala din Stupini a arătat că inculpatul E. este cel care i-a spus că se vinde şi, în aceste condiţii, i-a făcut cunoştinţă cu B., pe care îl mai văzuse anterior o dată, la restaurantul său din Bucureşti, unde îl însoţea pe E.

Declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului C.C. care a relatat aceleaşi aspecte cu privire la prezenţa semiremorcii în curtea imobilului inculpatului din Mizil şi susţine perfect apărarea construită de inculpat cu privire la faptul că nu avea nicio legătură cu utilajele transportate de la Araci la Mizil. Martorul a indicat din planşa foto (filele 192-197 vol. II u.p.) persoana aflată la poziţia 13, ca fiind una dintre persoanele care au venit la Mizil cu semiremorca (filele 198 vol. II dosar Curtea de Apel Brașov).

Cu toate acestea, în mod corect, prima instanţă, analizând ansamblul materialului probator, precum şi succesiunea actelor procedurale efectuate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, a apreciat că apărarea inculpatului este neîntemeiată, iar declaraţia martorului C.C. nu reflectă adevărul, fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză, şi pe care instanţa de fond le-a prezentat pe larg.

În apel s-a încuviinţat, la cererea inculpatului, audierea martorului N.N., dar, deşi s-au epuizat toate demersurile procedurale, aducerea martorului în instanţă nu a fost posibilă, constatându-se imposibilitatea administrării acestei probe.

Inculpatul A., prin apărător, a mai invocat faptul că statul nu poate percepe taxe din activităţile care vatămă sănătatea populaţiei, iar tutunul ce a făcut obiectul analizei din 04 iulie 2013, nu îndeplineşte caracteristicile corespunzătoare.

Totodată, s-a mai arătat faptul că, potrivit C. fisc., orice produs accizabil poate fi eliberat pentru consum sau poate fi importat numai dacă este marcat corespunzător, şi prin urmare, deţinerea de timbre fiscale, chiar falsificate, eliberate de organele fiscale ale altui stat nu poate face obiectul incriminării penale în România. Astfel, nu poate fi reţinută împotriva inculpaţilor infracţiunea de deţinere cu ştiinţă pe teritoriul României de timbre fiscale emise de autorităţile Republicii Moldova, chiar dacă acestea ar fi falsificate.

O altă apărare formulată de inculpat prin apărător este în sensul că, în aplicarea principiului „non bis in idem", nu se poate reţine în sarcina inculpaţilor atât producerea, cât şi deţinerea ţigărilor produse, întrucât cel care produce ţigarete ajunge în mod natural şi să le deţină, elementul material fiind alternativ: fie fabricarea, fie deţinerea unor instrumente deja fabricate de o altă persoană.

Aceste apărări au fost reluate de inculpat şi în apel, dar ele au fost corect respinse de prima instanţă, care a reţinut că obiectul analizei, nu l-a constituit calitatea ţigaretelor şi a tutunului, ci identificarea acestuia în produsele ridicate de către organele de cercetare penală cu ocazia percheziţiilor domiciliare. Prezenţa tutunului, sub diferite forme, constituie singurul aspect ce prezintă relevanţă penală sub aspectul încadrării juridice dată faptelor, obligaţiile fiscale depinzând doar de includerea tutunului în categoriile tutunului prelucrat, prevăzute de art. 20615 din Legea nr. 571/2003.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere cu ştiinţă de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005. aceasta poate fi reţinută în situaţia în care timbrele respective poartă menţiuni din alt stat, având în vedere că incriminarea acestei fapte urmăreşte sancţionarea situaţiilor premisă infracţiunilor de evaziune fiscală, în general, respectiv crearea condiţiilor aparente de legalitate în scopul eludării obligaţiilor fiscale. Situaţia din prezenta cauză, în care este vorba despre timbre şi banderole produse accizabile falsificate, astfel cum rezultă din actul de expertiză al SC Z. SRL din Republica Moldova se pliază pe aceste situaţii premisă, inculpaţii nefăcând altceva decât să creeze aparenţa că produsul accizabil pe care urmează să fie aplicate aceste timbre corespunde exigenţelor referitoare la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv a celor datorate pentru produse importate.

Referitor la nelegalitatea reţinerii în sarcina inculpaţilor atât a infracţiunii de producere de produse accizabile, cât şi aceea de deţinere a produselor accizabile, Curtea a constatat că producerea de produse accizabile se referă la ţigaretele marca Plugarul, iar deţinerea produselor accizabile se referă la ţigări, astfel că nu se poate vorbi despre sancţionarea aceleiaşi fapte de două ori. De altfel, inculpatul A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile.

Inculpatul B., încă de la primele audieri în cursul urmăririi penale, a declarat că a cumpărat de la o persoană necunoscută cele 21 de baxuri de ţigări. În ceea ce priveşte comercializarea acestora, în primele declaraţii date la parchet inculpatul nu a recunoscut acest fapt, însă ulterior, la judecarea propunerii de arestare preventivă, când a luat la cunoştinţă despre existenţa convorbirilor telefonice purtate cu martorul L., menţionate în referatul de propunere a luării măsurii arestării preventive, inculpatul a recunoscut comercializarea ţigărilor marca.

Atât la fond, cât şi în apel, inculpatul B. a declarat cu privire la hala din Stupini că a avut o înţelegere cu D. să încerce închirierea sau comercializarea ei. În acest context La solicitat inculpatului C., care asigura paza acelui spaţiu să-i edifice în interiorul halei o construcţie cu destinaţia de birou sau vestiar, activitate pe care a plasat-o în timp, în luna noiembrie 2011. Inculpatul a mai declarat că în lunile aprilie-mai 2012 s-a ocupat în interiorul halei de îmbutelierea în recipiente de plastic a săpunului lichid, cu ajutorul a două persoane, angajaţi cu ziua din Stupini, pe care îi plătea cu suma de 50 lei/zi. Inculpatul a mai arătat că în perioada mai-iunie 2012, timp de 10 zile, s-a ocupat de sortarea cartofilor ce erau depozitaţi în hală, cu ajutorul unor persoane de etnie rommă. De asemenea, inculpatul a mai declarat că nu a reuşit să respecte termenele de plată a sumelor menţionate în antecontractul încheiat cu D., astfel că a fost somat de către acesta să elibereze spaţiul. In acest sens, a predat cheile unei angajate de la SC F. SRL în luna august 2012. Inculpatul B. a declarat că în ciuda faptului că fusese somat să predea spaţiul, a căutat în continuare chiriaşi pentru acesta şi a păstrat un rând de chei de la hală. Inculpatul a declarat că la începutul lunii septembrie 2012 a fost contactat de două persoane din Bucureşti, un agent imobiliar şi un bărbat cu numele O.O., recunoscându-l ca fiind persoana din fotografia nr. 13 de la filele 192-194 vol. II u.p. (numitul N.N.) care i-au dat un avans de 2.000 euro pentru chiria corespunzătoare lunilor octombrie-noiembrie 2012, în schimbul depozitării de către aceste persoane în depozit a unor utilaje. Inculpatul a relatat că le-a lăsat cheile de la hală şi nu le-a ajutat la descărcarea utilajelor, însă le-a făcut rost de un motostivuitor de la T., pe care l-a închiriat pentru o noapte. Inculpatul a susţinut că nu ştia despre ce fel de utilaje este vorba, iar zilele următoare, deşi a mai venit la hală, nu a putut intra în depozit, observând doar nişte utilaje înfoliate.

În legătură cu închirierea casei, din Stupini, inculpatul a relatat faptul că a efectuat-o pentru găzduirea celor doi copii (rezultaţi din relaţia pe care a avut-o cu sora inculpatului C.), a mamei şi bunicii acestora, aceştia locuind la acea adresă în perioada iunie iulie 2012. Astfel, inculpatul a explicat solicitarea adresată proprietarului de a mobila şi celelalte camere ale locuinţei. Inculpatul a mai declarat că în luna decembrie 2012, atunci când se pregătea să plece în Iordania, îngrijorat fiind de faptul că persoanele cărora le-a închiriat hala nu au mai venit, a spart lacătul şi a constatat cu acea ocazie că este vorba despre utilaje de producere a ţigărilor, pe lângă acestea fiind depozitate în acelaşi loc şi o grămadă de cutii care conţineau ţigări sau tutun. Cu ajutorul inculpatului C. a cărat cutiile în spaţiul pe care îl avea închiriat în Braşov, iar cu privire la utilaje a convenit cu acesta să scape de ele. În aceste condiţii inculpatul C. le-a mutat la Araci, inculpatul B. declarând că nu a participat la încărcarea utilajelor.

Referitor la ţigări, inculpatul B. a recunoscut comercializarea lor către martorul L. Inculpatul a declarat că se consideră vinovat pentru faptul că a acceptat depozitare utilajelor în hală şi pentru că nu a anunţat autorităţile despre acestea în momentul în care şi-a data seama ce reprezintă acele utilaje, însă a explicat atitudinea sa prin aceea că i-a fost teamă, întrucât a întâlnit trei cazuri foarte grave, inclusiv de omor, în care au fost implicate cetăţeni moldoveni, iar persoana numită O.O. era de origine moldovean, fără a putea preciza dacă este vorba despre regiunea Moldova sau republica Moldova. De asemenea, inculpatul a declarat că se consideră vinovat pentru comercializarea baxurilor de ţigări. Inculpatul a negat orice implicare a inculpaţilor A., E. şi D. cu privire la depozitarea sau încărcarea utilajelor sau la existenţa cutiilor de tutun şi ţigări.

Referitor la identificarea inculpaţilor în data de 11 martie 2013, inculpatul B. a declarat că în acea zi se întâlnise cu inculpaţii E. şi A. întrucât acesta din era interesată de achiziţionarea unor spaţii în Braşov, astfel încât dorea să-i arate hala din Stupini.

Prin urmare, inculpatul B. a negat orice implicare a sa în activităţile de locare, relocare a utilajelor de producere a ţigaretelor sau de producţie şi comercializare a ţigaretelor produse, pretinzând că de utilajele despre care a arătat că au fost depozitate în hala de la Stupini în perioada septembrie-decembrie 2012, precum şi de tutunul şi ţigările găsite la percheziţiile domiciliare, aveau cunoştinţă două persoane necunoscute, una dintre aceasta fiind recunoscută de pe planşa fotografică în persoana numitului N.N. Totodată, inculpatul a declarat că nu s-a ocupat de activităţile de mutare, transport a utilajelor efectuate de către C., iar în declaraţia dată de acest din urmă inculpat la ultimul termen de judecată, acesta, contrar declaraţiilor date anterior, confirmă varianta inculpatului B.

Apărările inculpatului, în mod corect, au fost respinse de prima instanţă, ansamblul materialului probatoriu analizat mai sus demonstrând implicarea activă a inculpatului B. în activităţile de constituire a grupului infracţional organizat, de producere a ţigaretelor şi de relocare a utilajelor.

Inculpatul B. a invocat, prin avocat, în sprijinul apărării sale principiile şi modul de apreciere a probelor, astfel cum sunt reflectate în dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. pen., respectiv faptul că se poate dispune condamnarea inculpatului doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Inculpatul a susţinut că acuzaţiile nu sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, arătând cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prin producerea de ţigarete că singura certitudine pe care o poate avea instanţa este aceea că la percheziţiile efectuate s-au descoperit un ansamblu de utilaje folosite la producerea de ţigarete şi mai multe rebuturi, sub forma ţigaretelor sau sub forma rebutului de tutun. Inculpatul susţine că nicio lege nu interzice deţinerea unor asemenea utilaje şi nici deţinerea de ţigarete în diverse stadii de fabricaţie. Or, analizele Larex asupra tutunului au evidenţiat faptul că este vorba despre praf de tutun cu nervuri, amestec inapt din punct de vedere calitativ de a fi încadrat în ceea ce C. fisc. cataloghează ca fiind tutun de fumat, iar, pe de altă parte, funcţionalitatea utilajelor nici măcar nu a fost testată. Inculpatul mai arată că martorii audiaţi în cauză confirmă faptul că de mutarea utilajelor de la Araci s-a ocupat numitul N.N. În consecinţă, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru această acuzaţie, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Apărarea inculpatului este neîntemeiată în condiţiile în care probele administrate în cauză evidenţiază activităţile ample desfăşurate continuu de către inculpatul B. în cadrul grupului infracţional organizat, acesta, alături de inculpatul C. având rolul de a executa hotărârile luate în cadrul grupului.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat inculpatul, prin apărător, a susţinut că nu se poate reţine corespondenţa între infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni şi infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în speţă neexistând dovezi asupra unei ierarhizări (structurări) de orice natură a aşa-zisului „grup infracţional".

Curtea constată însă că în speţă a fost dovedită existenţa grupului infracţional organizat, în care fiecare inculpat avea sarcini precis determinate şi acţionau în mod coordonat în scopul de a produce clandestin ţigarete, astfel cum rezultă din analiza probelor realizată mai sus, în capitolul destinat încadrării juridice a faptelor.

Inculpatul C. a negat, de asemenea, acuzaţiile aduse şi a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. Inculpatul a invocat faptul că în perioada reţinută în actul de sesizare a fost bolnav, iar probele administrate în cauză nu au dovedit faptul că în vara anului 2012 s-au produs ţigarete în spaţiul amenajat în incinta halei. Totodată, inculpatul a arătat că nu s-a dovedit faptul că utilajele găsite au produs ţigări. Referitor la infracţiunea de deţinere de timbre utilizate în domeniul fiscal.

Inculpatul nu a dat o explicaţie verosimilă pentru faptul că la ultimul termen de judecată la fond şi-a schimbat declaraţia dată în cursul urmăririi penale, iar susţinerile sale sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

Chiar dacă o parte din martorii audiaţi au arătat că au cunoştinţă despre o anume situaţie medicală a inculpatului, nu s-a probat că aceasta s-a suprapus cu perioada în care s-au desfăşurat activităţile infracţionale în cauză, recunoscute, de altfel, chiar de inculpat în primele declaraţii.

Inculpatul E. a negat comiterea infracţiunilor.

În cursul judecăţii şi în apel, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere.

Probele administrate în cauză, respectiv convorbirile telefonice purtate între inculpaţii E. şi C., pe de o parte, între inculpaţii E. şi B., pe de altă parte şi procesele-verbale de supraveghere, declaraţiile martorului Y. şi ale inculpatului C., care relevă contextul în care s-au purtat respectivele convorbiri telefonice şi sensul acestora, dovedesc faptul că inculpatul E. s-a implicat în activităţile de mutare a utilajelor de la Stupini la Araci şi de la Araci la Mizil, în perioada ianuarie-martie 2013, având rolul de a coordona activităţile inculpatului C. şi de a realiza legătura dintre inculpatul A. şi inculpaţii B. şi C.

Deşi inculpatul E. a relatat faptul că discuţia purtată cu inculpatul C. referitoare la o semiremorcă s-a limitat la îndrumarea acestuia din urmă cu privire la achiziţionarea vehiculului pe numele altei persoane, în condiţiile în care inculpatul C. i-a spus că nu o poate achiziţiona pe numele său, ansamblul de convorbiri purtate între cei doi, precum şi între inculpatul C. şi martorul Y., derularea evenimentelor au demonstrat faptul că inculpatul E. a sprijinit grupul infracţional organizat prin coordonarea activităţilor de relocare a utilajelor.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că solicitările inculpaţilor de achitare sunt nefondate, urmând să menţină soluţia de condamnare dispusă de prima instanţă.

II. Analiza criticilor formulate de parchet şi de inculpatul D. cu privire la soluţia de achitare dispusă faţă de acest inculpat.

În rechizitoriu s-a reţinut că în cursul anului 2012, inculpatul D. a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de către B., C. şi A. în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile şi a înlesnit deţinerea de către membrii grupului, în afara unui antrepozit fiscal, a unor instalaţii de producere a ţigaretelor (produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare) cu scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, prin punerea la dispoziţie a imobilului situat în Braşov, proprietatea a SC F. SRL Bucureşti al cărei acţionar este. Totodată, s-a reţinut că în cursul anului 2012, a înlesnit producerea de către membrii grupului a ţigaretelor (produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare), în afara unui antrepozit fiscal în spaţiul susmenţionat.

S-a mai reţinut că în cursul anului 2012, inculpatul D. a înlesnit deţinerea de către membrii grupului, în afara unui antrepozit fiscal, a unor instalaţii de producere a ţigaretelor (produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare) cu scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.

Ca modalitate de săvârşire a faptelor de mai sus s-a reţinut că inculpatul D. a pus la dispoziţia membrilor grupului infracţional imobilul situat în Braşov, proprietatea a SC F. SRL Bucureşti al cărei acţionar este şi a finanţat în acest mod activităţile întreprinse de membrii grupului. S-a reţinut astfel că inculpatul B., profitând de relaţiile personale avute cu inculpatul D., i-a cerut acestuia, comunicându-i şi scopul folosinţei ulterioare, punerea la dispoziţie a imobilului situat în Braşov. Totodată, s-a mai arătat în rechizitoriu că în perioada de funcţionare a utilajelor de producţie a ţigaretelor în spaţiul ce a aparţinut SC H. SA Braşov, consumul de curent a fost facturat pe această societate, iar contravaloarea facturii a fost achitată, din dispoziţia lui D., din fondurile acestei societăţi, al cărei acţionar este SC F. SRL Bucureşti.

Faţă de acest inculpat, prima instanţă a dispus o soluţie de achitare pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, soluţie criticată de parchet pentru netemeinicie.

Apelul parchetului sub acest aspect nu este fondat.

Mijloacele de probă pe care se sprijină acuzaţiile parchetului sunt înscrisurile referitoare la imobilul din Braşov, (filele 115-147 vol. I u.p.), facturile privind consumul de electricitate la acest imobil (filele 149-177 u.p.), declaraţia din cursul urmăririi penale a martorei cu identitate protejată I.I. (filele 204-209 vol. II u.p.) şi procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpaţii D. şi B. din data de 31 ianuarie 2013, ora 14:55:58 (filele 222-223 vol. III u.p.).

Înscrisurile relevă faptul că inculpatul D. şi SC F. SRL sunt acţionari majoritari în cadrul SC H. SA, care deţine în proprietate imobilul compus din teren, depozite, care iniţial au fost destinate cerealelor şi o clădire cu destinaţia de locuinţă, situat în Braşov. În cadrul acestei societăţi au fost împuternicite ca administratori mai multe persoane, iar o parte dintre halele de depozitare a cerealelor au fost închiriate unor alte societăţi comerciale cu activităţi de producţie. De încheierea acestor contracte de închiriere s-au ocupat administratorii SC H. SA, dar şi inculpatul D. ca împuternicit al SC F. SRL, astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor K.K. şi J.J. (filele 223-226 vol. V u.p.). In acest context a fost încheiat şi antecontractul de vânzare-cumpărare din 27 aprilie 2012 dintre inculpaţii B. şi D., acesta din urmă în calitate de împuternicit al SC F. SRL. Trebuie menţionat şi faptul că de paza imobilului se ocupa inculpatul C., care locuia în clădirea administrativă de lângă hală.

Aceste aspecte nu dovedesc şi faptul că inculpatul D. cunoştea intenţiile inculpaţilor B. şi C., precum şi activitatea desfăşurată de către aceştia împreună cu inculpatul A. în vara anului 2012, în lipsa unor alte probe care să se coroboreze cu acestea. Inculpatul C., singurul dintre inculpaţi care a recunoscut în cea mai mare parte săvârşirea faptelor, în toate declaraţiile pe care le-a dat nu a făcut nicio referire la inculpatul D. Declaraţia martorei cu identitate protejată I.I. din cursul urmăririi penale în sensul că de la începerea activităţilor de amenajare a spaţiului şi-a dat seama că inculpaţii B., C. şi D. puneau la cale o activitate suspectă, întrucât de fiecare dată când se întâlneau discutau conspirat, în cursul anului 2012 inculpatul D. deplasându-se frecvent la acea locaţie din Stupini, în primul rând nu se coroborează cu vreo altă probă referitoare la acea perioadă de timp. în al doilea rând, în cursul audierii martorei cu identitate protejată în instanţă, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, aceasta nu a mai susţinut aceste aspecte, declarând că nu l-a văzut pe inculpatul D. venind la imobilul din Stupini, ci cunoaşte acest fapt de la inculpatul C. De asemenea, martora a mai declarat că afirmaţiile sale anterioare referitoare la discuţiile cu caracter conspirat sau la activitatea suspectă au la bază relatările altor persoane din incinta halei, iar nu propriile constatări. Or, în lipsa unei percepţii personale a martorei cu identitate protejată cu privire la aspectele prezentate de acuzare, acestea nu pot fi reţinute. Nu există probe din care să rezulte faptul că inculpatul D. a intrat în cursul anului 2012 în hala în care s-au aflat utilajele, iar împrejurarea că inculpatul nu s-a interesat personal de hală situată lângă clădirea administrativă, în care locuia inculpatul C. poate fi explicată prin relaţiile apropiate pe care le avea cu acesta, dar şi cu inculpatul B.

Totodată, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta din urmă justifică lipsa de interes directă cu privire la spaţiul în discuţie. Mai mult, inculpatul D. a mai avut relaţii de afaceri cu inculpatul B., numindu-l custode al unor obiecte de mobilier rezultate în urma evacuării unei societăţi comerciale din alt spaţiu situat în Braşov, proprietatea SC F. SRL, obiecte pe care le-au depozitat în clădirea administrativă de la Stupini, în care locuia C. Toate acestea relevă relaţia apropiată dintre inculpatul D. şi inculpaţii B. şi C., relaţie care ar putea fundamenta şi o eventuală implicare a inculpatului D. în activitatea infracţională, dar, în egală măsură, ar putea explica şi alegerea spaţiului din Stupini de către inculpaţii B. şi C. pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, aceştia profitând de relaţiile de încredere existente între fiecare dintre ei cu inculpatul D.

Astfel, în lipsa unor probe din care să rezulte faptul cunoaşterii de către inculpatul D. a activităţii desfăşurată de către ceilalţi doi inculpaţi, a existenţei utilajelor din hală, nu poate fi reţinută în sarcina sa activitatea de sprijinire a grupului infracţional organizat. Aceasta cu atât mai mult cu cât susţinerile din rechizitoriu cu privire la facturile de curent electric ce ar fi fost suportate de către SC H. SA, din dispoziţia inculpatului D., nu mai sprijină acuzaţiile aduse, în condiţiile în care s-a dovedit faptul că utilajele au funcţionat cu ajutorul generatorului, găsit în semiremorcă. Valoarea mare a facturilor de electricitate pentru vara anului 2012 nu este determinată de consumul de curent mai mare pentru lunile mai-iulie 2012, care a fost explicat prin aceea că facturile cuprindeau şi soldul vechi referitor la restanţa pentru neplata taxei radio-T.V. din anul 2010 (filele 95-97 vol. II dosar Curtea de Apel Brașov). Facturile cu valori mai mari din celelalte perioade nu prezintă relevanţă penală, având în vedere perioada în care au funcţionat utilajele.

Însă proba cea mai importantă pe care se sprijină acuzaţiile parchetului este convorbirea telefonică purtată între inculpaţii D. şi B. în data de 31 ianuarie 2013, ora 14:55:58, în limba arabă, tradusă de către un traducător autorizat (filele 222-226 vol. III u.p.). In cadrul acestei convorbiri iniţiate de inculpatul D., acesta se interesează dacă la Stupini este gol, atenţionându-l pe inculpatul B. ca din încăpere să nu se ia nimic, iar acesta din urmă îi spune că a demontat-o în întregime şi au luat-o. Inculpatul B. îi spune că nu a mai intrat acolo de 2 luni, iar inculpatul D. îşi exprimă intenţia de a intra în acel spaţiu săptămâna viitoare şi de a termina „cu toată mizeria'" până marţi.

Această convorbire ar putea constitui o probă că inculpatul D. avea cunoştinţă despre construcţia amenajată de inculpaţii C. şi B., scopul amenajării sale, precum şi despre existenţa utilajelor în interiorul acesteia.

Cu toate acestea, convorbirea telefonică menţionată nu a fost reţinută de prima instanţă ca probă în sprijinul acuzaţiei aduse inculpatului D., întrucât, pe de o parte, nu se coroborează cu alte probe, iar pe de altă parte, explicaţiile inculpatului D. cu privire la conţinutul convorbirii sunt credibile (filele 36-43 vol. II şi filele 129-131 vol. III dosar Curtea de Apel Brașov), fiind susţinute şi de alte convorbiri telefonice purtate de inculpaţii B. şi C. (fila 228 vol. III u.p.), între inculpaţii C. şi E. (filele 245-246 vol. III u.p.). Inculpatul a susţinut că acea convorbire avea ca obiect starea halei pe care dorea să o închirieze, în sensul golirii acesteia de o serie de bunuri ce aparţineau inculpatului C. şi familiei sale.

Pe de altă parte, din convorbirile purtate între inculpaţii B. şi C., între inculpaţii C. şi E. rezultă că aceşti inculpaţi se fereau de vizita consulului la hală.

În apel s-a procedat la reaudierea martorului cu identitate protejată, dar acesta nu a adus completări substanţiale faţă de declaraţia dată în primă instanţă, care să evidenţieze implicarea inculpatului în activitatea infracţională reţinută în sarcina celorlalţi inculpaţi.

De asemenea, la solicitarea parchetului, s-a încuviinţat audierea înregistrării convorbirii telefonice pe care se întemeiază acuzarea.

În şedinţa publică s-au audiat înregistrările de pe C.D., dar identificarea convorbirii la care face referire parchetul nu a fost posibilă.

În aceste condiţii, întrucât în apel probele administrate sub acest aspect nu au condus la modificarea situaţiei de fapt reţinută de prima instanţă, Înalta Curte va menţine soluţia de achitare dispusă faţă de inculpatul D.

În ceea ce priveşte critica inculpatului privind temeiul achitării, Înalta Curte o va respinge, apreciind că achitarea dispusă în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen. este corectă, în cauză nefăcându-se proba că inculpatul a comis cele două infracţiuni.

Achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. se poate dispune atunci când fapta nu există în materialitatea ei, or, în speţă, cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există, ele au fost comise de ceilalţi inculpaţi, aşa cum s-a arătat mai sus, dar probele nu au dovedit că şi inculpatul D. a participat la comiterea lor.

III. Analiza motivului de apel formulat de parchet privind netemeinicia soluţiei de achitare dispusă faţă de inculpatul E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 302 alin. (6) C. pen.

Inculpatul E. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de deţinere de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Acest text de lege a fost abrogat de art. 37 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a C. pen. Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 51/1991, conform cărora deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, se regăseşte în prezent în prevederile art. 302 C. pen., care incriminează infracţiunea de violarea secretului corespondenţei. In alineatul 6 al acestui text de lege, deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În speţă s-a reţinut că mijlocul specific de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor este dispozitivul electronic de culoare neagră, ce avea inserată cartela.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 mai 2013 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate a rezultat că: dispozitivul depistat la locuinţa inculpatului are o funcţie de tip „spy bug" ce permite monitorizarea audio pe o rază de câţiva metri, atenţionarea localizatorului când obiectivul monitorizat părăseşte un perimetru predefinit şi când începe să se pună în mişcare, funcţiile principale ale dispozitivelor de acest gen sunt, printre altele, spionajul audio al unor încăperi şi monitorizarea unor convorbiri intime, şi se concluzionează că dispozitivul supus evaluării tehnice asigură funcţiile menţionate iar în condiţii corecte de instalare şi utilizare prin funcţionarea sa se pot crea premisele pentru producerea unor fapte ce conduc la lezarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Tot în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se arată că dispozitivul identificat este un dispozitiv electronic comercial, iar legalitatea deţinerii depinde a îndeplinirea unor condiţii legale existente la data achiziţiei.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că acest dispozitiv ar fi fost utilizat la săvârşirea infracţiunilor sau pentru ascunderea săvârşirii acestora, astfel încât să fie dovedită ilegalitatea deţinerii şi utilizării acestui dispozitiv, în condiţiile în care acesta este un dispozitiv electronic comercial, fiind achiziţionat de pe internet, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului E.E. Totodată, sunt credibile declaraţiile inculpatului E. (filele 147 vol. VI u.p.) şi ale martorului E.E. (filele 92-94 vol. III u.p.) în sensul că acest dispozitiv era utilizat pentru supravegherea modului în care bona îngrijea copiii familiei E., astfel că nu se poate afirma că acest dispozitiv era deţinut fără drept, respectiv în scopul producerii unor fapte care conduc la lezarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, respectiv viaţa intimă, familială şi privată sau secretul corespondenţei, consacrate în art. 26 şi 28 din Constituţia României.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului E. de a deţine un dispozitiv electronic comercial, cu funcţie de tip „spy bug", în condiţiile descrise mai sus, nu este prevăzută de legea penală şi s-a dispus achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., soluţie ce urmează a fi menţinută, critica parchetului sub acest aspect urmând a fi respinsă.

IV. Analiza criticilor de nelegalitate formulate de parchet.

l. Critica privind schimbarea încadrării juridice a faptelor;

Inculpaţii au fost trimişi în judecată atât pentru săvârşirea infracţiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., constând în aceea că începând cu luna februarie 2012, au deţinut în afara unui antrepozit fiscal instalaţii de producere a ţigaretelor (produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare) cu scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.

Infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. incriminează ascunderea bunului ori sursei impozabile sau taxabile, realizată în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzute de C. fisc. şi Codul de procedură fiscală. Art. 2 alin. (1) lit. g) din C. fisc. prevede printre impozitele, taxele şi contribuţiile sociale reglementate de C. fisc. şi acciza.

În sfera regimului accizabil intră şi tutunul prelucrat, conform art. 2062 lit. b) din Legea nr. 571/2003. Potrivit art. 2063 pct. 3 din acelaşi act normativ, producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă. Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora pe teritoriul Comunităţii sau importului acestora pe teritoriul Comunităţii, iar accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, astfel cum rezultă din art. 2065-2066 din C. fisc.

În speţă, bunul impozabil sau taxabil este tutunul prelucrat, iar sustragerea de la plata accizei este reglementată în cazul producerii acestui tip de articol, de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, care reprezintă o normă cu caracter special în raport de nonna cu caracter general, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, întrucât producerea ţigărilor în afara antrepozitului fiscal include intenţia şi scopul sustragerii de la plata accizei, deci ascunderea sursei impozabile. Prin urmare, infracţiunile prevăzute de C. fisc., respectiv acelea de producere sau de deţinere a unor produse suspuse accizei în afara antrepozitului fiscal constituie forme specifice de evaziune fiscală, astfel că nu se impune reţinerea şi a dispoziţiilor cu caracter general, care reglementează evaziunea fiscală. Astfel, elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile se realizează prin producerea sau deţinerea bunurilor.

Tutunul prelucrat, care este produs accizabil conform art. 2062 din Legea nr. 571/2003, este reprezentat de ţigarete, ţigări şi ţigări de foi, tutun de fumat, astfel cum prevede art. 20615 din Legea nr. 571/2003, deşeurile de tutun fiind considerate tutun de fumat. Astfel, întreaga cantitate de tutun identificată în cauză, fie că reprezintă ţigarete, rebuturi de ţigarete sau amestec de tutun şi pleavă de tutun, constituie tutun prelucrat în sensul dispoziţiilor C. fisc.

Deşi iniţial, prin actul de sesizare a instanţei, parchetul a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive al infracţiunii de evaziune fiscală şi producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, ulterior, în cursul judecăţii la instanţa de fond (la termenele de judecată din 19 februarie 2014 şi 12 martie 2014) a solicitat schimbarea încadrării juridice din aceste două infracţiuni în infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam..

Aceeaşi solicitare este reluată şi în apel, solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de contrabandă, cu argumentul că tutunul utilizat la producerea ţigaretelor, provine din contrabandă, fiind introdus în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

Conform art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 C. vam., introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an. prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Prin urmare, pentru fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, în forma producerii bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate în regim vamal, este necesar ca autorul infracţiunii să cunoască faptul că bunurile sau mărfurile respective provin din contrabandă, şi anume au fost introduse în sau scoase din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal.

Parchetul susţine că aspectul subiectiv al cunoaşterii de către inculpaţi a provenienţei din contrabandă a tutunului este relevată de prezenţa camioanelor şi autoturismelor cu numere de înmatriculare din Republica Moldova, din care se descărcaţi sau încărcau cutii mari de carton, la care face referire inculpatul C. în declaraţiile sale.

Instanţa de fond a apreciat, însă, că declaraţia inculpatului C. este insuficientă pentru a dovedi această susţinere, în condiţiile în care simpla prezenţă a camioanelor din Republica Moldova şi descărcarea/încărcarea cutiilor de carton nu face dovada faptului că tutunul posibil adus sau încărcat în aceste condiţii a fost introdus sau scos în/din ţară prin sustragere de la controlul vamal. Acest fapt nu dovedeşte nici măcar faptul că provenea din Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât, din actul de expertiză a mostrelor de ţigarete, întocmit de SC P.P. SA din republica Moldova, rezultă că ţigaretele prezentate spre expertiză, sunt contrafăcute şi nu prezintă produsul original, (fila 182 vol. II u.p.).

Prin urmare, prima instanţă a constat că nu s-a dovedit în cauză faptul că tutunul folosit la producerea de ţigarete, produse au fost introduse/sau scoase în sau din ţară. Cu certitudine s-a dovedit faptul că utilajele au funcţionat într-o ţară din spaţiul Uniunii Europene, iar ţigaretele aflate în diverse stadii de producţie au fost găsite în imediata apropiere a spaţiului în care au funcţionat utilajele, precum şi într-un alt spaţiu, din aceeaşi localitate, Braşov.

Întrucât nu s-a dovedit faptul că ţigaretele ar fi provenit din contrabandă, nu poate fi vorba despre cunoaşterea de către inculpaţi a acestui fapt, neputând fi reţinută în sarcina lor săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de 270 alin. (3), art. 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam.. În ipoteza dovedirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă, s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 C. fisc. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., într-o singură infracţiune, de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3), art. 274 din Legea nr. 86/2006 C. vam., având în vedere Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

În plus, pe lângă argumentele reţinute de prima instanţă şi redate mai sus, Înalta Curte constată că prin actul de sesizare a instanţei nu s-a reţinut că tutunul ar proveni din contrabandă, ori a se solicita reţinerea acestei infracţiuni în sarcina inculpaţilor, în condiţiile în care urmărirea penală nu s-a efectuat şi pentru această infracţiune, iar inculpaţii nu şi-au putut face apărarea în raport de aceste noi acuzaţii, nu este posibilă în condiţiile N.C.P.P.

Pentru aceste considerente, critica parchetului sub acest aspect va fi respinsă, păstrându-se încadrarea juridică dată faptei de prima instanţă, dar cu menţiunea evocată deja mai sus că se va reţine calificarea faptei din N.C.F.

2. Critica privind nelegalitate aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale

Înalta Curte reţine ca fiind întemeiate susţinerile parchetului în sensul că măsura de siguranţă a confiscării speciale are caracterul de sancţiune de drept penal şi măsura ar fi trebuit individualizată în raport de fiecare inculpat.

Din probele administrate în cauză nu rezultă, însă, pentru fiecare bun în parte confiscat, căruia dintre inculpaţi îi aparţine, pentru a se putea da curs solicitării parchetului, astfel că, în lipsa unui probatoriu sub acest aspect, se va menţine soluţia primei instanţe, având în vedere că aceste bunuri sunt deja ridicate de la inculpaţi, astfel că executarea măsurii este asigurată.

3. NeIegaIitatea pedepsei rezultante, stabilite pentru inculpaţii A., B. şi C. în baza regulilor prevăzute de C. pen. anterior, deşi pentru mai multe infracţiuni s-a stabilit că legea nouă este mai favorabilă.

Această critică este fondată.

Întrucât de la data săvârşirii faptelor şi până la soluţionarea cauzei au intervenit modificări substanţiale ale C. pen., prin intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Legii nr. 286/2012 privind C. pen. şi a Legii nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii 286/2012, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. pen., care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, optând pentru aplicarea acestui principiu pe instituţii autonome, la data pronunţării sentinţei doctrina şi practica judiciară fiind orientate în sensul aplicării teoriei instituţiilor autonome.

Ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, ce a devenit obligatorie la momentul publicării ei în M. Of. din 20 mai 2014, s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În raport de împrejurarea că parchetul, deşi a solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie stabilită tot în raport de legea penală nouă, în condiţiile în care legea nouă este mai favorabilă inculpaţilor sub aspectul infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., ce are limite de pedeapsă mult mai mici decât infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, dar nu a criticat şi individualizarea pedepselor, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune aplicarea legii penale noi ca fiind legea penală mai favorabilă inculpaţilor, chiar şi sub aspectul tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni.

Pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpaţi poate fi menţinută la acelaşi nivel sau chiar mai redus în măsura în care pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte se reduc.

Înalta Curte apreciază că această reducere a pedepselor poate fi dispusă în apelul inculpaţilor şi este justificată de faptul că de la data săvârşirii infracţiunilor şi până în prezent a trecut un interval mare de timp (4 ani), perioadă în care inculpaţii au avut un comportament corespunzător. Pe toată această durată a procesului cei trei inculpaţi s-au aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar, respectând cu stricteţe măsurile de supraveghere dispuse de instanţă.

În aceste condiţii, atât apelul parchetului, cât şi apelurile inculpaţilor A., B. şi C. vor fi admise, procedându-se la reindividualizarea pedepselor şi la stabilirea pedepsei rezultante conform dispoziţiilor legii penale noi, în întregime mai favorabilă inculpaţilor atăt sub aspectul pedepselor prevăzute pentru fiecare infracţiune în parte cât şi sub aspectul pedepsei ce urmează a fi executate, stabilite în condiţiile art. 38 şi art. 39 din N.C.P.

4. Nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului E.

Critica parchetului vizează împrejurarea că acest inculpat a fost condamnat în baza art. 367 alin. (1) din N.C.P., dar s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 861 C. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază şi acest motiv de apel ca fiind fondat, urmând ca hotărârea primei instanţe să fie corectată în raport de principiul aplicării globale a legii noi, astfel cum s-a stabilit prin decizia Curţii constituţionale evocată mai sus.

În raport de limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1), C. pen., mult mai mici decât cele pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte constată că legea penală nouă este mai favorabilă, astfel că tot aceasta va fi aplicată şi pentru suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 91 şi următoarele din N.C.P., reţinând şi acordul exprimat de inculpat de a presta o muncă în folosul comunităţii.

V. Analiza criticilor formulate de parchet şi de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Braşov.

Criticile vizează neadmiterea în întregime a acţiunii civile exercitate de partea civilă în sensul că nu s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor şi la plata sumei reprezentând accize calculate pentru o producţie estimată de 15.600.000 de ţigarete.

Criticile nu sunt fondate.

Pentru prejudiciul adus bugetului de stat prin neplata drepturilor vamale şi fiscale aferente deţinerii sau comercializării produselor accizabile, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov s-a constituit parte civilă în cauză iniţial cu suma de 999.685 lei, la care se adaugă accesoriile aferente calculate până la data stingerii obligaţiilor, reprezentând accize pentru tutun de fumat, în valoare de 828.886 lei, accesorii pentru accize tutun de fumat, în valoare de 14.258 lei, accize ţigarete, în valoare de 20.538 lei, accesorii pentru accize ţigarete, în valoare de 346 lei, taxe vamale, în valoare de 20.382 lei, accesorii pentru taxe vamale, în valoare de 1386 lei, accize ţigarete în valoare de 75.205 lei, accesorii pentru accize, în valoare de 5114 lei, tva în valoare de 31.433 lei şi accesorii pentru T.V.A., în valoare de 2.137 lei (filele 273-275 vol. I u.p.). Aceste sume au fost stabilite prin Deciziile de impunere nr. 7976 din 24 aprilie 2013 (filele 289-301 vol. I u.p.), nr. 7992 din 24 aprilie 2013 (filele 305-310 vol. I u.p.) şi nr. 7966 din 24 aprilie 2013 (filele 277-280 vol. I u.p.).

Ulterior, partea civilă şi-a precizat pretenţiile, solicitând suma de 5.769.406 lei accize ţigarete, sumă estimativă rezultată în urma raportării la o producţie estimată de 15.600.000 ţigarete (filele 45-48 vol. II u.p.).

Prin adresa din 07 martie 2014, partea civilă Agenția Națională a Administrației Financiare, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Braşov a precizat cum se calculează taxa vamală, care se plăteşte pentru bunurile introduse pe teritoriul României dintr-o ţară terţă şi accizele datorate pentru bunurile deţinute pe teritoriul României (filele 35-36 vol. II dosar Curtea de Apel Brașov).

La soluţionarea acţiunii civile, Curtea a ţinut cont de dispoziţiile art. 1357, 1382 C. civ., inculpaţii care răspund penal pentru comiterea infracţiunilor de producere şi deţinere de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal, urmând a fi obligaţi să repare prejudiciul produs Statului român prin neplata drepturilor fiscale aferente.

Deciziile de impunere nr. 7976 din 24 aprilie 2013, nr. 7992 din 24 aprilie 2013 şi nr. 7966 din 24 aprilie 2013 au constituit baza de calcul a prejudiciului.

În Decizia de impunere nr. 7976 din 24 aprilie 2014 au fost calculate accizele pentru tutun de fumat şi ţigarete, precum şi dobânzile acestora, cu privire la tutunul şi ţigaretele marca „Plugarur găsite la percheziţia efectuată în Braşov, şi care au făcut obiectul activităţii de producţie a utilajelor aflate în perioada iulie 2012-ianuarie 2013 în Braşov, relocate apoi la Araci şi Mizil. A fost evidenţiată suma totală 841.116 lei, din care suma de 825.838 lei, reprezintă acciza tutun de fumat, la care au fost calculate dobânzi în sumă de 14204, iar suma de 1056 lei, reprezintă acciza ţigarete, la care au fost calculate dobânzi de 18 lei.

În Decizia de impunere nr. 7992 din 24 aprilie 2013 au fost calculate accize tutun de fumat şi ţigarete, precum şi dobânzile aferente, pentru tutunul şi ţigaretele găsite la percheziţiile efectuate în Braşov, respectiv suma totală de 22.919 lei, la care se adaugă calculul penalităţilor, din care suma de 3.048 lei, reprezintă acciză tutun de fumat, cu dobânzi în sumă de 54 lei, iar suma de 19.482 lei reprezintă acciza ţigarete, la care se adaugă dobânzi în cuantum de 328 lei. Şi această decizie de impunere a avut în vedere tutunul de fumat şi ţigaretele care au făcut obiectul activităţii clandestine de producţie a ţigaretelor.

În Decizia de impunere nr. 7966 din 24 aprilie 2013 au fost calculate taxe vamale în sumă de 20.382 lei, cu dobânzi de 1.386 lei, acciza pentru 21.000 ţigarete, în sumă de 75.205 lei, cu dobânzi de 5.114 lei, T.V.A. de 31.433 lei şi dobânzi de 2.137 lei, în total suma de 135.657 lei. Decizia a avut astfel în vedere ţigaretele, pentru a căror deţinere în afara antrepozitului fiscal răspund penal inculpaţii B. şi C. întrucât nu s-a făcut dovada că inculpaţii au cunoscut faptul că aceste ţigarete provin din contrabandă, nu s-a putut reţine în sarcina lor săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 541/2003, astfel că cei doi inculpaţi nu pot fi răspunzători de plata taxelor vamale, ci doar de plata accizelor şi dobânzilor aferente.

De asemenea, nefacându-se dovada faptului că tutunul şi ţigaretele, găsite în Braşov provin din spaţiul comunitar, nici pentru acestea nu sunt datorate taxe vamale, ci numai accize şi accesoriile aferente.

Având în vedere faptul că suma de 5.769.406 lei reprezintă accize calculate pentru o producţie estimată de 15.600.000 de ţigarete, iar probele administrate în cauză nu au dovedit elementele de fapt care au stat la baza estimării realizate de expertul tehnic cu privire la producţia realizată de utilajele expertizate (fila 76 vol. II u.p.), corect s-a apreciat că este neîntemeiată cererea părţii civile cu privire la obligarea inculpaţilor la plata acestei sume. Potrivit dispoziţiilor art. 1385 C. civ., despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În rechizitoriu s-a acreditat ideea că utilajele au funcţionat o perioadă de 2-3 luni, reluându-se susţinerea expertului că utilajele aveau o productivitate de 65.000 ţigări pe oră.

În lipsa unor probe cu privire la perioada exactă în care au lucrat aceste persoane, la numărul acestora, precum şi la modalitatea de lucru, corect s-a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor o producţie estimată doar pe baza unor detalii tehnice. Instanţa a constatat că ce s-a dovedit fără putinţă de tăgadă este faptul producerii cu acele utilaje, de către persoane rămase neidentificate, sub supravegherea inculpaţilor B., C. şi A. a cantităţilor de tutun găsite la percheziţiile efectuate, astfel că inculpaţii au fost obligaţi la plata prejudiciului calculat numai prin raportare la aceste cantităţi de tutun, nu şi prin raportare la producţia estimată

Pentru aceste considerente, criticile formulate sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei vor fi respinse.

VI. Analiza criticilor formulate de inculpatul E. şi apelanţii E.E. şi F.F. cu privire la măsura confiscării extinse.

Având în vedere condamnarea inculpatului E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen., văzând sumele de bani deţinute de inculpat, sume care depăşesc în mod vădit veniturile obţinute de acesta în mod licit, precum şi convingerea instanţei că bunurile dobândite provin din activităţi infracţionale de natura celei de care a fost condamnat, în temeiul art. 118 12 C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul E. a sumei de 80.450 euro, 14.600 lei şi 500 dolari SUA. Astfel cum rezultă din procesele-verbale de percheziţie efectuate la domiciliul inculpatului şi de la căsuţa de valori deschisă de martorul E.E. pe numele său, dar pentru depozitarea banilor inculpatului E., acest din urmă deţine sume mari de bani, în condiţiile în care nu are ocupaţie, inculpatul afirmând însă că este jucător de poker. Modalitatea de implicare a inculpatului în activitatea grupului infracţional organizat, împrejurarea că acesta s-a implicat alături de A., B. şi C. în operaţiunile de relocare a utilajelor de producere a ţigaretelor, dovedindu-se că a avut un rol determinant în luarea deciziilor şi executarea acestora de către C., sunt elemente de fapt pe baza cărora instanţa şi-a format convingerea că sumele de bani provin din activităţi infracţionale,. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât se constată eforturile inculpatului E. de a ascunde sume de bani într-o căsuţă de valori deschisă de cumnatul său, E.E., care acţiona sub îndrumarea inculpatului.

În acest sens sunt relevante procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în datele de 11 februarie 2013, ora 11:58:38 şi 11 februarie 2013, ora 13:53:40 între martorul E.E. şi inculpatul E. (filele 35 şi 44 vol. IV u.p.), în aceeaşi zi în care contestatorul a închiriat caseta de valori. Astfel, în data de 11 februarie 2013, ora 11:58:38, martorul E.E. ia legătura cu inculpatul E. pe care îl întreabă dacă trebuie să mai meargă în locul despre care au discutat cu o zi înainte, iar inculpatul îi spune „te duci şi faci". Aproximativ o oră mai târziu, contestatorul E.E. a încheiat contractul de punere la dispoziţie caseta de valori, la bancă, din adresa băncii rezultând că acesta a avut acces la caseta de valori în data de 11 februarie 2013, orele 13,30-13,33 (fila 202 vol. V u.p., fila 33 dosar asociat). La scurt timp după ce a părăsit sediul băncii, contestatorul a luat din nou legătura cu inculpatul E., căruia îi spune că a „rezolvat". Instanţa apreciază că declaraţia martorului E.E. este subiectivă, în scopul ascunderii sumelor de bani obţinute de către inculpat în mod ilicit. Acest fapt este dovedit cu procesul-verbal de interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpat şi martor din data de 11 februarie 2013 şi contractul de punere la dispoziţie a casetei de valori. Explicaţia dată de martor (fiele 92-94 vol. III dosar Curtea de Apel Brașov) în sensul că solicita deseori sfatul inculpatului, astfel cum s-a întâmplat şi în cazul banilor primiţi ca dar de nuntă în luna septembrie 2012, ce ar fi chiar suma găsită în căsuţa de valori, este neverosimilă, în contextul convorbirii telefonice purtate de cei doi în luna februarie 2013. Este evident că martorul E.E. a acţionat din dispoziţia inculpatului E. de a asigura depozitul sumelor de bani ale acestuia din urmă, iar nu ale martorului.

Reţinând temeinicia sentinţei primei instanţe sub acest aspect, Înalta Curte apreciază criticile apelanţilor ca nefondate.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpaţii A., B. şi C.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală nr. 67/F din data de 6 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi, rejudecând:

I. Va descontopi pedepsele aplicate inculpatului A., pe care le va repune în individualitatea lor şi va înlătura sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., va condamna pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003), va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de 66 alin. (1) lit. k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

II. Va descontopi pedepsele aplicate inculpatului B., pe care le va repune în individualitatea lor şi va înlătura sporul de lan închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., va condamna pe inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003), va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003), va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării rară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va aplica inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

III. Va descontopi pedepsele aplicate inculpatului C., pe care le va repune în individualitatea lor şi va înlătura sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., va condamna pe inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003), va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003), va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va aplica inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

IV. Va înlătura aplicarea art. 861 şi urm. C. pen. 1968 pentru inculpatul E.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului E., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) sa anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, iar în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Braşov.

Va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Se vor face comunicările la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, conform art. 13 din Legea nr. 241/2005.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D. şi E., de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi de apelanţii E.E. şi F.F. împotriva sentinţei penale nr. 67/F din data de 6 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga apelanţii inculpaţi D. şi E. la plata sumei de câte 630 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga apelanta parte civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi apelanţii E.E. şi F.F. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A. şi B. în sumă de câte 130 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat apelantul inculpat C. în sumă de 520 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpaţii A., B. şi C.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală nr. 67/F din data de 6 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului A. pe care le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de 66 alin. (1) lit. k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de 66 alin. (1) lit. k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de 66 alin. (1) lit. k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

II. Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului B., pe care le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. aplică inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

III. Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului C., pe care le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. aplică inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

IV. Înlătură aplicarea art. 86 şi urm. C. pen./1968 pentru inculpatul E.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului E., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) sa anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, iar în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Braşov.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Se vor face comunicările la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, conform art. 13 din Legea nr. 241/2005.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D. şi E., de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi de apelanţii E.E. şi F.F. împotriva sentinţei penale nr. 67/F din data de 6 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelanţii inculpaţi D. şi E. la plata sumei de câte 630 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelanta parte civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi apelanţii E.E. şi F.F. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A. şi B. în sumă de câte 130 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat apelantul inculpat C. în sumă de 520 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2016.