Legality of penalty individualization under organized crime and e-commerce fraud statutes where suspended sentence limits and mitigation grounds were challenged

Decizia nr. 126/RC/2016

Asupra apelurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 11/2013 din 30 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi C. în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, prev. şi ped. art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare, în esenţă, următoarele:

Inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat cu caracter transfrontalier cu o materializare în ţară şi în străinătate activităţi de fraudă bancară prin intermediul instrumentelor de plată electronică contrafăcute.

Prin sentinţa penală nr. 248/D/2015 pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014, Tribunalul Bacău, secţia penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. d) C. pen. 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de „transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării de operaţiuni neautorizate de retrageri de numerar”, în formă continuată, condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. e) C. pen. 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de „deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică”, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. b) C. pen. 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de „aderare la grup infracţional organizat”, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

Pedeapsă de executat = 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului B., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei principale.

În temeiul art. 862 C. pen. din 1968, s-a stabilit termen de încercare de 5 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului B. pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probaţiune Focşani, jud. Vrancea, şi a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. din 1968 şi anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Focşani, jud. Vrancea;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă.

S-a constatat că inculpatul B. se află în arest la domiciliu în altă cauză.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. e) C. pen. 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de „deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică”, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 24 alin. (1), (4) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. d) C. pen. 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă de falsificare a instrumentelor de plată electronică” a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968,cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Pedeapsă de executat = 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei principale.

în temeiul art. 862 C. pen. din 1968, s-a stabilit termen de încercare de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului C., pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probaţiune Focşani, jud. Vrancea, şi obligă inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. din 1968, şi anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Focşani, jud. Vrancea;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de „transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării de operaţiuni neautorizate de retrageri de numerar”, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968 pentru săvârşirea infracţiunii de „aderare la grup infracţional organizat”, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

Pedeapsă de executat = 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. 1968 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 19 C. proc. pen. cu art. 397 C. proc. pen., s-a constatat că în cauză nu există prejudiciu.

Pentru a hotărî, astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: În faza de judecată inculpatul a recunoscut că a primit date despre carduri de la inculpata A. care se afla la acel moment în Anglia şi le-a retransmis inculpatului C. care se afla în Germania. Totodată, din declaraţiile ambilor inculpaţi (B. şi C.), rezultă că aceste date de carduri erau incomplete, inutilizabile, deoarece nu conţineau toate informaţiile necesare. De altfel, chiar inculpata A. recunoaşte că aceste date le-a obţinut de la persoane necunoscute din Anglia.

În drept, pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, este necesar a se constata îndeplinirea cerinţei esenţiale, care constă în realitatea acestor date de carduri, în posibilitatea efectivă ca acestea să fie folosite în scopul de a se efectua operaţiuni de retragere în numerar a unor sume de bani.

În faza de judecată, atât inculpatul C., cât şi inculpatul B. au recunoscut că acele date de carduri nu erau utilizabile, deoarece aşa cum afirmă inculpatul C., în timp ce se afla în Germania, le-a predat unei alte persoane pentru a verifica dacă pot fi utilizate, însă această persoană i-a comunicat că acestea nu sunt bune.

Tot în faza de judecată, a solicitat instanţei efectuarea unei expertize informatice care să stabilească dacă acele date de carduri erau utilizabile sau erau incomplete sau false, iar instanţa a respins această probă, susţinerile inculpaţilor reprezintă probe în apărarea lor şi trebuie luate în calcul de instanţă.

A considerat că neîndeplinirea acestei cerinţe esenţiale conduce la inexistenţa infracţiunii.

În aceste condiţii, având în vedere cele expuse mai sus, a solicitat a se constata că sub aspectul laturii obiective nu este îndeplinită cerinţa esenţială menţionată, fapt care conduce la constatarea că această faptă nu este prevăzută de legea penală, şi, în consecinţă,, a solicitat a se dispune achitarea inculpatului tot în temeiul aceloraşi dispoziţii.

În legătură cu a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002, infracţiune abrogată, dar reincriminată în dispoziţiile art. 314 alin. (2) C. pen., procurorul a reţinut că inculpatul a primit şi deţinut la data de 24 iunie 2011 echipamente software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

Din lecturarea rechizitoriului procurorului, rezultă că este menţionat „mesaj salvat la data de 24 iunie 2011, fără subiect, ce are ca fişier executabil cu denumirea MSR505C.exe”. În continuare se menţionează „Procedăndu-se la descărcarea şi accesarea fişierului în cauză, s-a stabilit faptul că acesta conţine un program software utilizat la citirea şi scrierea benzii magnetice a cardurilor bancare”.

În legătură cu această acuzaţie, atât în faţa procurorului, cât şi a instanţei inculpatul a declarat că nu a primit sau transmis aşa ceva şi nu are cunoştinţă despre acest program.

S-a reţinut că singura probă pe care se bazează parchetul în acuzarea suspectului pentru comiterea acestei infracţiuni este această menţiune din rechizitoriu.

Având în vedere că inculpaţii nu au recunoscut că au deţinut şi transmis un asemenea program, în faza de judecată a solicitat instanţei efectuarea unei expertize informatice care să stabilească dacă cei doi au deţinut acest program (echipament) şi daca era utilizabil, instanţa respingând această probă.

În drept, pentru întregirea elementului material al laturii obiective, este necesar a se stabili şi existenţa cerinţei esenţiale, care a constat în faptul că acel program „MSR505C.exe” este de natură a putea fi folosit la comiterea unor falsificări de mijloace de plată electronică. În cazul în care acest program nu poate fi în mod practic utilizat, latura obiectivă a acestei infracţiuni nu este realizată.

S-a reţinut că faptele comise de inculpatul B. constând în aceea că acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat cu caracter transfrontalier, care a materializat în ţară şi străinătate activităţi de fraudă bancară prin intermediul instrumentelor de plată electronică contrafăcute, a transmis neautorizat către inculpatul C. date de carduri, în opt rânduri, în perioada 09 iunie - 12 iulie 2011 şi a deţinut în data de 24 iunie 2011 echipamente software, respectiv un program „MSR505” utilizat la citirea şi scrierea benzilor magnetice a cardurilor bancare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de transmitere neautorizată către altă persoană a unor date de carduri prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deţinere de echipamente software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen.

S-a mai reţinut că faptele comise de inculpatul C. constând în aceea că: acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat cu caracter transfrontalier, care a materializat în ţară şi străinătate activităţi de fraudă bancară prin intermediul instrumentelor de plată electronică contrafăcute, a primit în opt rânduri, de la inculpatul B. şi a deţinut date de carduri, în perioada 09 iunie - 12 iulie 2011, iar în data de 24 iunie 2011 echipamente software, respectiv un program „MSR505” utilizat la citirea şi scrierea benzilor magnetice a cardurilor bancare, săvârşind o tentativă de falsificarea mijloacelor de plată electronică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, tentativă de falsificare a instrumentelor de plată electronică prev. art. 24 alin. (1), (4) din Legea nr. 365/2002 şi aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen.

Constatându-se întrunite condiţiile răspunderii penale, pentru fiecare inculpat şi pentru fiecare infracţiune, s-a dispus tragerea la răspundere penală a fiecăruia, aplicându-i-se fiecăruia câte o pedeapsă cu închisoarea.

S-au reţinut ca dispoziţii legale relevante în cauză, art. 417 alin. (1) şi alin. (2)C. proc. pen.; art. 418 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. şi art. 421 C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 248/D/2015 pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014, Tribunalul Bacău, secţia penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, şi inculpaţii A., B. şi C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpaţii în motivele de apel au arătat că apelul formulat vizează greşita condamnare a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru constituirea grupului infracţional. S-a mai arătat faptul că a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii simplificate, aspect care nu este incompatibil cu o soluţie de achitare. A susţinut că s-au recunoscut fapte, dar nu şi infracţiuni, deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unui singur act material.

A solicitat a se avea în vedere caracterul ocazional al grupului, nu există o structură, şi se pune problema care sunt cele trei persoane, atât timp cât inculpata nu îi ştia pe ceilalţi inculpaţi şi nici activitatea desfăşurată de aceştia.

Prin urmare, a solicitat achitarea inculpatei pentru prima infracţiune, iar pentru a doua infracţiune reţinută a se constata că nu există faptă de natură penală.

În situaţia că faptele există şi sunt săvârşite de inculpată, a solicitat să se constate nelegalitatea sentinţei penale, precum şi faptul că pedepsele sunt nelegale.

A considerat că, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 este nelegală, faţă de reţinerea dispoziţiilor art. 396 C. proc. pen. şi art. 74, art. 76 C. pen. De asemenea, a apreciat că dispoziţiile art. 76 lit. c) C. pen. au fost reţinute greşit, ar fi trebuit să se reţină lit. e).

Cu privire la infracţiunea scop şi limita prevăzută între 1-12 ani, 8 luni-2 ani, a considerat că limita maximă se statua la 8 luni şi pentru această infracţiune a apreciat că s-au reţinut în mod greşit dispoziţiile a art. 76 lit. c) C. pen.

Procurorul în motivele de apel a invocat nelegalitatea sentinţei penale, susţinând că pedepsele aplicate inculpatei A., pentru infracţiunile prevăzute de:

- art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, în cuantum de 2 ani închisoare, ca fiind nelegală raportat la limita minimă de un an închisoare, în condiţiile în care s-a reţinut în sarcina inculpatei atât prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât şi cele prevăzute de art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;

- şi de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, în cuantum de 2 ani închisoare, ca fiind nelegală în raport cu limita minimă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Prin urmare, chiar dacă sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, este închisoarea între 5 şi 20 ani, sancţiunea aplicată în concret în speţă trebuia să se situeze între limita de 1 şi 12 ani pentru infracţiunea scop prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

Cum infracţiunea cea mai gravă, este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 12 ani, iar după aplicarea regulilor impuse de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. limitele de pedeapsă se situează între 8 luni şi 8 ani închisoare, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut şi dispoziţiile cuprinse în art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cuantum de 2 ani este nelegală.

Curtea de Apel Bacău a constatat că apelurile exercitate de procuror şi inculpaţi în baza dispoziţiilor art. 409 C. proc. pen., au fost declarate în termenul procedural prev. de art. 410 alin. (1) C. proc. pen., adică în 10 zile de la data comunicării copiei minutei hotărârii primei instanţe.

Analizând hotărârea primei instanţe prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept Curtea de Apel Bacău a constatat următoarele:

Prima instanţă în mod just a constatat existenţa faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul; împrejurările de timp, de mod, de mijloace şi scopul comitere acesteia - procurarea unui folos material soţiei sale. Probele administrate în cauză relevă la nivelul standardului de efectivitate prev. de art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. existenţa faptei reţinuta ca infracţiune în sarcina inculpatului; imputabilitatea acesteia inculpaţilor, precum şi vinovăţia acestuia sub forma intenţiei directe. Mai mult inculpata A. a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată în forma reţinută în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata în privinţa sa să se realizeze în procedură simplificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A reţinut instanţa de apel că în atare condiţii soluţia de condamnare a inculpaţilor pronunţată de prima instanţă este legală.

Curtea de Apel Bacău a constatat că potrivit art. 74 C. pen. „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi social”.

Prima instanţă a făcut aplicarea criteriilor de individualizarea judicară a pedespelor aplicate fiecăruia dintre inculpaţi dimensionandu-le just prin raportare natura şi gravitatea fiecărei infracţiunii, scopul urmărit, conduita fiecăruia dintre inculpaţi în cursul procesului penal şi anterior săvârşirii infracţiunii, nivelul de educaţie,varsta, starea de sănătate, situaţia sociala şi familială. Astfel că pedeapsele aplicate apar ca fiind apte să aibă efect preventiv educativ.

Cu privire la apelurile declarate în cauză, respectiv apelul procurorului referitor la legalitatea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor A., B., Curtea de Apel Bacău a constatat că prima instanţă, deşi a aplicat în mod just pedepse cu închisoarea inculpaţilor în privinţa celor doi vizaţi de apelul procurorului a făcut aplicaţiunea deficitară a regulilor de individualizare judiciară. În concret, pedeapsa pentru infracţiunea „constituire de grup infracţional organizat” aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpaţi A. şi B. este mai mare decât cea aplicată pentru infracţiunile care intră în scopul „pluralităţii constituite”. Prin urmare, instanţa de apel a găsit întemeiată critica procurorului şi a dispus reformarea sentinţei penale apelată pe acest considerent.

Cu privire la apelul inculpatei A., Curtea de Apel Bacău, a admis apelul pentru următoarele considerente:

Dat fiind conduita sa procesuală care a solictat aplicarea art. 375 C. proc. pen.; acesta a recunoscut faptele care au constituit capetele de acuzare în forma reţinută în actul de sesizare, sens în care a solicitat a se uza de procedura de judecată simplificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi în contextul în care probele de la dosarul cauzei justifică soluţia de condamnare Curtea de Apel Bacău nu a primit favorabil criticile aduse de aceasta pe fondul cauzei.

În privinţa apelurilor inculpaţilor B. şi C. Curtea de Apel Bacău a constatat că referitor la motivul de apel invocat de ambii inculpaţii privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 9 C. pen. instanţa nu le poate primi favorabil. Activitatea infracţională a inculpaţilor angajaţi penal sub forma pluralităţii constituite s-a derulat parţial şi pe teritoriul Germaniei, deci în afara teritoriului României, ca spaţiu de incidenţă a C. pen. în vigoare. În aceste condiţii apărarea a susţinut că în cauză apare ca incidenţă regula „personalităţii legii penale” prev. de art. 9 C. pen. cu toate inflexiunile procedurale pe care le presupune promovarea acţiunii penale.

Numai aparent infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor apar ca fiind săvârţite „în afara teritoriului României” şi sub incidenţa art. 9 C. pen. pentru că potrivit legii penale în vigoare ele sunt comise pe teritoriul României şi sub incidenţa art. 8 C. pen., având în vedere că legea penală stabileşte două categorii de infracţiuni care intră de plano sub incidenţa sa:

- infracţiunile săvîrşite pe teritorii României în limitele descrise de art. 8 alin. (2) C. pen.;

- infracţiunile asimilate celor săvârşite în limitele teritoriale prev. de art. 8 alin. (2) C. pen., şi anume cele prev. de art. 8 alin. (4) C. pen.

A mai reţinut Curtea de Apel Bacău că unele dintre infracţiunile deduse judecăţii sunt parţial săvârşite în străinătate, dar asimilate celor săvârşite pe teritoriul naţional în condiţiile art. 8 alin. (4) C. pen. Prin urmare, susţinerea inculpaţilor pe acest considerent apare ca fiind fără suport normativ, astfel că nu a fost primită favorabil.

Prin decizia nr. 1279/2015 din 16 decembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpaţii A. şi B. şi în consecinţă:

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 2481/2015 a Tribunalului Bacău şi în rejudecare:

A condamnat pe inculpata A. după cum urmează:

- la pedeapsa 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968 cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei A. în pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare pe care a sporit-o la 1 an închisoare. A stabilit pedeapsă de executat 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. 1968 a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

În baza art. 81 C. pen. 1968 a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante principale şi a pedepsei accesorii; termenul de încercare 3 ani.

A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu art. 74 lit. a) C. pen.1968, art. 76 lit. b) C. pen.1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968,cu art. 34 lit. b) C. pen.1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B. de 6 luni închisoare, 8 luni închisoare şi 5 luni închisoare în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare pe care a sporit-o la 1 an şi 2 luni închisoare.

A stabilit pedeapsa rezultantă de executat 1 an şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului B., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. 1968 a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale rezultantă şi a pedepsei accesorii; termenul de încercare este de 3 ani şi 2 luni.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelată.

A respins apelul declarat de inculpatul C. ca nefondat.

A obligat pe inculpatul C. la plata sumei de 200 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în apel.

Împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014, a formulat recurs în casaţie inculpata A.

Recursul în casaţie formulat de inculpata A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 24 februarie 2016, sub nr. x/110/2014. Recursul în casaţie a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpata A. solicitând să se înlăture greşita aplicare a legii prin stabilirea unui spor de pedeapsă de către instanţa de apel.

În motivarea recursului în casaţie, recurenta a arătat că în cauză a declarat apel şi parchetul, tot cu privire la aspecte de nelegalitate a sentinţei pronunţate de Tribunalul Bacău, cu referire la cuantumul pedepselor aplicate, apelul fiind în favoarea inculpaţilor, fără a se solicita stabilirea vreunui spor la pedeapsa rezultantă.

Înalta Curte a reţinut că cererea de recurs formulată de inculpata A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin (1) lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele, prenumele inculpatei (A.), domiciliul acesteia, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului său, hotărârea care se atacă, (decizia penală nr. 1279/2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familiei), precum şi semnătura apărătorului care a exercitat calea de atac.

S-a mai arătat că îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în ceea ce priveşte recursul formulat rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ,,s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, respectiv a motivării acestuia pe aspectul că instanţa de apel a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de regulile de drept aplicabile în cauză, impunându-se înlăturarea sporului de pedeapsă de 5 luni închisoare aplicat nelegal.

În continuare, s-a arătat că, în mod greşit s-au reţinut dispoziţiile art. 76 lit. c) C. pen. 1968, în condiţiile în care, raportat la minimul special al pedepsei prevăzut pentru infracţiunea scop, redus cu o treime prin aplicare dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., se impunea aplicarea şi reţinerea dispoziţiilor art. 76 lit. e) C. pen. 1968.

În completarea motivelor de recurs, s-a precizat că apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău a fost în favoarea inculpaţilor, vizând nelegalitatea pedepselor aplicate de prima instanţa, pedeapsa pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat stabilită inculpatei fiind mai mare decât cea aplicată pentru infracţiunile care intră în scopul „pluralităţii constituite”.

În concluzie s-a arătat că sunt îndeplinite cerinţele de formă prevăzute de art. 437 C. proc. pen., motivele cererii de recurs în casaţie încadrându-se în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 85/RC din data de 17 martie 2016 , pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014.

A trimis cauza la completul 9 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 14 aprilie 2016.

Cauza prezentă a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. x/1/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, împrejurare care vizează erorile care au loc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond sau instanţa de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

Pe de o parte, Înalta Curte constată că inculpata a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. din faza de judecată la instanţa de fond, întrucât aceasta a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată în forma reţinută în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata în privinţa sa să se realizeze în procedură simplificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare ce face incidente disp. art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.

Pe de altă parte, procedând la analizarea limitelor de pedeapsă stabilite în sarcina inculpatei prin prisma aplicării sancţiunilor raportat la faptele săvârşite de către inculpată, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic au fost abrogate la data de 01 februarie 2014 prin pct. 2 din Legea nr. 187/2012, dar se regăsesc ca şi corespondent în dispoziţiile art. 250 alin. (3) C. pen. actual. Actualul C. pen. nu modifică conţinutul constitutiv al infracţiunii, însă se reduc limitele de pedeapsă prevăzute pentru sancţionarea acesteia, legea nouă fiind evident favorabilă, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1-5 ani închisoare.

Textul de lege incriminator până la data de 01 februarie 2014, respectiv art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 prevedea că „transmiterea neautorizată către altă persoană a căror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. ll se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.”

Dispoziţiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 a fost abrogat la data de 01 februarie 2014 prin pct. 2 din Legea nr. 187/2012, dar se regăsesc ca şi corespondent în dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. actual, limitele de pedeapsă fiind cuprinse [în ceea ce priveşte alin. (1)], de la 1-5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 187/2012 prevedea aplicarea sancţiunii închisorii cu limite cuprinse de la 5 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 187/2012, prevedea aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni în situaţia în care faptele prev. la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave.

Or, în cauză instanţa de fond a aplicat inculpatei A. pedeapsa de executate de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

Instanţa de apel a desfiinţat, în parte, hotărârea instanţei de fond şi, printre altele, a aplicat inculpatei o pedeapsă de executat de 1 an închisoare.

Ambele instanţe au aplicat inculpatei art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. 1968. Raportat la contopirea pedepselor s-a dispus aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. S-a mai dispus aplicarea art. 81 C. pen. anterior, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond şi instanţa de apel au dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita bună a inculpatei anterior comiterii faptei, aceasta fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare la solicitarea acestora, aplicând pedepse sub minimul special, instanţele apreciind că faţă de aceste aspecte avute în vedere, se justifică reţinerea beneficiului inculpatei a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa stabilirii unor pedepse sub minimul special, dispunându-se totodată, suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. din 1968.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât aplicarea pedepselor sub minimul special stabilit de textele incriminatoare pentru ambele infracţiuni, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 1 an închisoare (pedeapsă stabilită de instanţa de apel prin reformarea hotărârii instanţei de fond), pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen. anterior.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatei, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii suspendării condiţionate a executării pedepsei principale neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 1 ani închisoare pedeapsa cea mai grea (stabilită de instanţa de apel prin reformarea sentinţei instanţei de fond), şi a modului de executare a pedepsei respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale conform art. 81 C. pen. din 1968, reţinută în sarcina inculpatei A., evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite, subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpatei, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatei A., cât şi a modalităţii de executare prin aplicarea condiţionată a executării pedepsei, faţă de criticile formulate în recursul în casaţie, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece pedeapsa aplicată în final inculpatei de către instanţa de apel este cuprinsă în limitele stabilite de dispoziţiile încriminatoare şi corespunde examinării criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. din 1968 care se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatei au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpata A., întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât şi cea rezultantă, reflectă respectarea limitelor stabilite de textele încriminatoare, raportat şi la principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatei, nejustificându-se micşorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/110/2014.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitvă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 aprilie 2016.