Inadmissibility of appeal against final judgment rejecting cassation for lack of statutory grounds

Decizia nr. 119/A/2016

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2013, în baza art. 391 C. proc. pen., raportat la art. 386 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 76/PI din 04 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/59/2013.

În baza an. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că. prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 04 septembrie 2013, sub nr. x/59/2013, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 76/PI din 04 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/59/2013.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei greşeli intenţionate, comise în scopul de a-i favoriza pe făptuitori, iar toate abuzurile vor fi verificate de către D.N.A. Bucureşti. A solicitat admiterea contestaţiei şi începerea urmăririi penale.

Analizând contestaţia în anulare formulată, din prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 386 C. proc. pen., instanţa a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 386 C. proc. pen., „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).”

S-a reţinut că, din conţinutul prevederilor menţionate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al contestaţiei în anulare, care se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 391 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Cum în etapa admiterii în principiu instanţa nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecăţii, soluţia dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de contestaţie în anulare în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen.

S-a constatat că, prin cererea formulată, contestatorul nu a invocat niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., motiv pentru care, conform art. 391 C. proc. pen., raportat la art. 386 C. proc. pen., instanţa a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 76/PI din 04 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/59/2013.

Împotriva sentinţei penale nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2013, contestatorul A. a declarat apel.

Examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, se constată că sentinţa penală nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2013 - prin care s-a constatat inadmisibilitatea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare exercitată de contestatorul A. - este definitivă, astfel că nu poate fi supusă căii ordinare de atac a apelului.

Ori, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a Il-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 460 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2013.

Obligă apelantul la plata sumei de 460 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerlui Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2016.