Jurisdiction over enforcement challenge: contestation of execution acts versus challenge to the executive title’s validity

Decizia nr. 985/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la 27 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B.E.J.A. „B. şi C." şi D., anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul executional nr. x/2014 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

În motivare, contestatoarea a arătat că în perioada 2010-2013 s-a desfăşurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor stabilite în baza Legii nr. 164/2001 şi a susţinut că prin punerea în executare silită a sentinţei civile nr. 2560 din 18 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/109/2011, rămasă irevocabilă, se încearcă, de fapt, înlăturarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, invocând autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care susmenţionata sentinţă cade sub incidenţa legislaţiei anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ.

Astfel, a susţinut că titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 2560 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş, este lipsit de efecte juridice, ca urmare a modificării legislaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 360 din 20 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a reţinut că prin contestaţia la executare formulată, autoarea demersului judiciar a invocat atât motive care atrag atât competenţa materială a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, respectiv criticile aduse modalităţii de stabilire a cheltuielilor de executare, cât şi motive care atrag competenţa materială a Tribunalului Argeş, respectiv intervenirea impedimentului la executarea titlului executoriu, constând în intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, care a modificat prevederile legale în materia stabilirii drepturilor de pensie, analiza acestui aspect fiind de competenţa exclusivă a instanţei specializate în materia asigurărilor sociale.

Astfel, a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind contestaţia împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza acestui act normativ, iar potrivit art. 154 din aceeaşi lege, cererile îndreptate împotriva Caselor de Pensii Sectoriale se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului.

În concluzie, având în vedere că unele motive de contestaţie atrag competenţa Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, iar altele competenţa Tribunalului Argeş, instanţa, pentru identitate de raţiune, a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) N.C.P.C., apreciind că instanţa competentă în soluţionarea contestaţiei la executare este instanţa mai mare în grad dintre cele competente în raport de fiecare dintre motivele invocate.

Dosarul a fost înregistrat la 20 ianuarie 2015 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin sentinţa nr. 539 din 27 februarie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, tribunalul a avut în vedere pe de o parte precizarea contestatoarei de la termenul din 27 februarie 2015, în sensul că obiectul contestaţiei sale îl constituie formele de executare, iar pe de altă parte faptul că actele de executare a căror anulare se cere au fost îndeplinite de un executor judecătoresc, chiar dacă în executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de un complet specializat al tribunalului, astfel că nu se atrage competenţa instanţei de dreptul muncii, precum şi faptul că în cadrul unei contestaţii la executare nu mai pot fi repuse în discuţie chestiunile de fond tranşate prin titlul executoriu.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 N.C.P.C., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, având caracter absolut

Normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra contestaţiei la executare prin care A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B.E.J.A., „B. şi C." şi D., anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. x/2014 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, susţinând, în esenţă, că titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2480/2012, pronunţată de Tribunalul Argeş este lipsit de efecte juridice, ca urmare a modificării legislaţiei.

Având în vedere că în cauză contestatoarea a precizat în mod expres că nu a învestit instanţa cu o contestaţie la titlu, ci că pe această cale a înţeles să conteste actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc, din perspectiva intervenirii unui impediment la executare constând în modificarea legislaţiei - subliniază instanţa supremă, neexistând niciun echivoc sub acest aspect, Înalta Curte, în considerarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, reţine incidenţa art. 713 alin. (1) N.C.P.C, potrivit căruia contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Faţă de data promovării contestaţiei la executare pe rolul instanţei iniţial învestite, 27 octombrie 2014, Înalta Curte reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 650 alin. (1), în forma în vigoare la data promovării cererii, respectiv, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 21 din Legea nr. 138/2014, publicată în M.Of., Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014, potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Cum în speţă sediul debitoarei-contestatoare se află în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2015.