Recusal motion for insufficient defense preparation time: Inadmissibility of standalone appeal against rejection ruling
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice, sitting as the Full Bench of Nine Judges, dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, ordering him to pay 500,000 lei in judicial expenses, thereby leaving the Supreme Court’s Third-Instance decision in force. The dispute arose when a defendant, challenging a criminal appeal decision, filed a motion for recusal against all judges of the Court of Appeal citing insufficient time for defense preparation, which was rejected by the Supreme Court on the grounds that the motive did not constitute statutory incompatibility; the defendant then appealed this rejection of recusal. The decisive legal basis was Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which mandated that rulings be appealed only together with the final judgment or decision unless otherwise provided by law, combined with the legal impossibility for the judicial review court to censure its own earlier ruling on recusal, rendering the standalone appeal procedurally inadmissible under Article 385^15(1)(a).
Legislator headnote
AI generatedart. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 52 alin. (6) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Recusal motion for insufficient defense preparation time: Inadmissibility of standalone appeal against rejection ruling: Constatând că motivul invocat de inculpat nu constituie caz de incompatibilitate în sensul dispozițiilor art. 46 și urm. C. proc. pen., Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 17 din 7 martie 2003, a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Galați.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpatul R.N. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 50 din 28 ianuarie 2002, pronunțată în apel de Tribunalul Brăila.
Sesizat cu judecarea recursului, Curtea de Apel Galați a format dosarul penal nr. 211/2002.
La termenul de judecată din 20 februarie 2003, inculpatul R.N. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Galați, susținând că termenul fixat în cauză a fost prea scurt, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu a avut timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea și a angaja avocat.
Ca urmare, Curtea de Apel Galați, prin încheierea din aceeași zi, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului, în vederea soluționării cererii de recuzare, la Curtea Supremă de Justiție, secția penală.
Constatând că motivul invocat de inculpat nu constituie caz de incompatibilitate în sensul dispozițiilor art. 46 și urm. C. proc. pen., Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 17 din 7 martie 2003, a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Galați.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul R.N. a declarat recurs, fără să formuleze critici susceptibile a fi considerate motive de casare.
Recursul nu este admisibil.
În conformitate cu prevederile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat, cu recurs”.
Or, această dispoziție a legii era aplicabilă, în raport cu prevederile art. 52 alin. (6) C. proc. pen., și în cazul încheierii de respingere a cererii de recuzare, evident până la data de 1 iulie 2003, când a fost publicată în Monitorul Oficial modificarea adusă Codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003.
De altfel, o încheiere de respingere a cererii de recuzare pronunțată de instanța de recurs nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs nici odată cu fondul, fiind de neconceput ca însăși instanța de control judiciar să-și cenzureze propria încheiere de respingere a cererii de recuzare a întregii instanțe ierarhic inferioare, odată cu examinarea căii de atac asupra fondului cauzei.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul R.N. să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva încheierii nr. 17 din 7 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2003.