Jurisdictional clash over CEC bond issuance claims referred to administrative section.

Decizia nr. 984/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 aprilie 2014 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G., H.H.H., J.J.J., K.K.K., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O., P.P.P.şi R.R.R., l-au chemat în judecat pe pârâtul S.S.S., solicitând obligarea acestuia la emiterea unor titluri de stat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 156/2007, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 232 din 31 octombrie 2008 şi modificată prin Legea nr. 9/2014, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanţii au arătat că, anterior anului 1989, au depus sume de bani la C.E.C. pentru achiziţionarea de autoturisme, pe care, ulterior le-au transferat la SC T.T.T. SA sau au depus sume la C.E.C. pe cecuri cu dobândă şi câştiguri în autoturisme.

Au mai arătat de asemenea că, deşi O.U.G. nr. 156/2007 a fost aplicată în beneficiul persoanelor care au depus bani pentru achiziţionarea de autoturisme la C.E.C, pentru deponenţii care şi-au transferat depozitele la SC T.T.T. SA., reglementarea legală nu a fost aplicată, iar prin Legea nr. 9/2014 în sarcina Guvernului s-a stabilit obligaţia de adoptare, în termen de 60 de zile, a unei hotărâri de guvern prin care să se stabilească procedura de emitere a titlurilor de stat, obligaţie care însă nu a fost îndeplinită.

Anterior promovării acţiunii, reclamanţii i-au solicitat pârâtului emiterea unor astfel de titluri, însă răspunsul acestuia, consemnat în adresa din 21 februarie 2014, a fost în sensul că nu poate da curs solicitării, fapt pentru care s-au adresat instanţei de judecată.

Prin notele de şedinţă depuse Ia19 septembrie 2014 şi prin concluziile avocatului care Ie-a asigurat reprezentarea, reclamanţii au precizat că sunt prejudiciaţi prin nesocotirea unui drept recunoscut de lege şi că acţiunea formulată este o acţiune în contencios administrativ.

Prin sentinţa nr. 217/CA/2014/P.I. din 12 noiembrie 2014, curtea a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 100 alin. (1), raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) N.C.P.C. faţă de caracterul civil al cauzei, de consortiul procesual activ îndreptat împotriva aceluiaşi pârât, de obiectul acţiunii constând în pretenţii băneşti proprii fiecărui reclamant decurgând din raporturi juridice distincte şi faţă de valoarea situată sub pragul de 200.000 lei a fiecărei pretenţii.

În considerarea celor anterior expuse, curtea a apreciat că, în speţă, competenţa materială în primă instanţă revine judecătoriei, sens în care a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pe rolul căreia a fost înregistrată la 24 noiembrie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 485/2015 din 19 ianuarie 2015, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a admis excepţia necompetentei sale materiale, invocată de reclamanţi, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei pronunţate, judecătoria a dat eficienţă dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 156/2007, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004 şi, apreciind litigiul ca fiind unul în materia contenciosului administrativ, în baza art. 96 N.C.P.C. a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Conform art. 133 pct. 2 N.C.P.C, Judecătoria Oradea, secţia civilă, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 N.C.P.C. coroborat cu art. 135 alin. (1) din acelaşi cod, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

La termenul din 27 martie 2015, din oficiu instanţa supremă a invocat, în baza art. 136 alin. (1) N.C.P.C, excepţia necompetenţei sale funcţionale în soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Oradea, secţia civilă, şi Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.

Înalta Curte, în baza art. 248 alin. (1) N.C.P.C, analizând cu prioritate excepţia anterior menţionată, reţine următoarele:

Art. 97 pct. 4 N.C.P.C. prevede că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege.

În speţă, disputa care a generat conflictul de competenţă materială ivit între cele două instanţe poartă asupra naturii civile sau de contencios administrativ a litigiului dedus judecăţii.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată (...)".

Cum în cauză reclamanţii au precizat expres prin notele de şedinţă depuse la 19 septembrie 2014 că au învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ, invocând vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime conferite prin O.U.G. nr. 156/2007, prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii formulate şi refuzul autorităţii administrative - pârâtul S.S.S. de a emite în favoarea lor titlurile de stat echivalente sumelor depuse pentru achiziţionarea de autoturisme anterior anului 1989, secţia a ll-a civilă, apreciază că se impune cu prioritate lămurirea naturii litigiului care a generat conflictul negativ de competenţă.

Astfel, având în vedere că Legea nr. 554/2004 este o lege specială prin care se derogă de la regulile de drept comun în materie civilă, Înalta Curte, în considerarea principiului specialia generalibus derogant, apreciază că se impune ca secţia specializată în această materie din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe cu prioritate dacă litigiul dedus judecăţii se circumscrie sau nu materiei contenciosului administrativ.

În considerarea celor anterior expuse, având în vedere că în cadrul Înaltei Curţi funcţionează, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu competenţă în materia care i-a atras denumirea, secţia a ll-a civilă, a instanţei supreme, în aplicarea principiului specializării judecătorului şi în baza ârt. 136 alin. (1) N.C.P.C, raportat la art. 1 din Legea nr. 554/2004, urmează să decline competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea, secţia civilă, şi Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea secţiei de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2015.