Labor contract termination damages; tardiness of revision petition due to missed one-month deadline from pronouncement of conflicting judgment

Decizia nr. 958/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel laşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 172, pronunţată la data de 16 februarie 2010, în Dosarul nr. x/99/2009, a admis recursul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinţei civile nr. 1145 din 12 iunie 2009 a Tribunalului laşi, sentinţă pe care a modificat-o în parte, în sensul că: a anulat în parte Decizia nr. 8 din 16 aprilie 2009 emisă de Grupul Şcolar Ţibăneşti, în sensul că, data încetării contractului individual de muncă al contestatoarei este 31 august 2009; a obligat intimatul să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 16 aprilie 2009 şi până la data de 31 august 2009, şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

La data de 3 martie 2014, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire cu privire la această decizie, motivele cererii de revizuire fiind depuse la aceeaşi dată şi întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speţă, prin cererea de revizuire formulată şi întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., se atacă o decizie care a fost pronunţată la data de 16 februarie 2010, invocându-se contrarietatea acesteia în raport cu Decizia nr. 213/2014, pronunţată la data de 29 ianuarie 2014, de către Curtea de Apel laşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/99/2010.

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ., potrivit cărora, „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri".

Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul al apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului.

În speţă, din actele dosarului, rezultă că, ultima decizie pretins potrivnică şi în raport cu care s-a formulat cererea de revizuire, a fost pronunţată la data de 29 ianuarie 2014.

Aşadar, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a început să curgă de la 29 ianuarie 2014, data pronunţării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 03 martie 2014, dată menţionată în rezoluţia de primire a cererii de revizuire (fila 3 dosar), deci, cu depăşirea termenului legal, care s-ar fi împlinit la data de 28 februarie 2014.

În ce priveşte calculul termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ., vor fi aplicate dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care dispun în sensul că: „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", coroborat cu art. 101 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cu care: „Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii".

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a cererii de revizuire- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea irevocabilă a hotărârii revizuite pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În speţă, aşadar, revizuenta A. a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. proc. civ., deoarece, a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Având în vedere această situaţie, cât şi dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel ceea ce, în cauză, nu se poate reţine, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ceea ce, în cauză, nu s-a susţinut-, instanţa urmează a da eficienţă textului de lege sus- evocat şi, pe cale de consecinţă, a admite excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, şi a respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 172 din 16 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/99/2009, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2015.