Challenge to enforcement: absence of negative conflict of jurisdiction and exclusive territorial competence of the court of execution based on bailiff’s location

Decizia nr. 937/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la data de 22 iulie 2013, contestatoarea SC A. SA a formulat în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D. contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în Dosarul de executare silită nr. x/2013 al S.C.P.E.J., E. solicitând anularea executării silite, anularea adresei de înfiinţare a popririi din 09 iulie 2013, anularea somaţiei din 09 iulie 2013, anularea încheierii de stabilire a onorariului şi a cheltuielilor de executare silită din 09 iulie 2013 sub aspectul cuantumului onorariului executorului judecătoresc, întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că pentru o simplă somaţie şi pentru o adresă de înfiinţare poprire s-a perceput o sumă de 872.05 lei cu titlu de onorariu şi cheltuieli de executare.

Un prim aspect sub care critică contestatoarea caracterul de nelegalitate al actelor de executare silită se referă la faptul că acestea au fost efectuate de un executor necompetent teritorial. întrucât atât sediul contestatoarei cât şi sediul terţului poprit se află în Bucureşti, contestatoarea a considerat că este competent să înfiinţeze poprirea pe conturile contestatoarei deschise la D. doar un executor judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, contestatoarea a învederat că locul executării silite este în Bucureşti iar încuviinţarea executării silite prin poprire trebuie să fie pronunţată de o instanţă din Bucureşti.

Contestatoarea a mai solicitat reducerea onorariului executorului judecătoresc,

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711 şi urm. C. proc. civ., art. 699 şi art. 722 din acelaşi cod.

La data de 09 decembrie 2013 intimaţii B. şi C. au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, întrucât executarea silită nu s-a rezumat exclusiv la executarea silită prin poprire, ci executarea silită urma a se realiza şi prin executare silită mobiliară, imobiliară şi prin executare silită directă prevăzută de art. 902 şi urm. C. proc. civ.

Pe de altă parte, contestatoarea are pe lângă sediul central din Bucureşti şi sucursale în Arad, Timişoara, Caraş-Severin-Reşiţa şi Caransebeş.

Pe fondul contestaţiei la executare, intimaţii au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 15309 din 13 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

La data de 03 februarie 2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Lipova.

Prin sentinţa civilă nr. 94 din 26 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Lipova a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare, modificată prin încheierea din 09 iulie 2013 privind stabilirea cheltuielilor de judecată şi a fost redus onorariul executorului judecătoresc de la 700 lei la 300 lei, fiind respinse celelalte capete ale contestaţiei.

Împotriva sentinţei civile nr. 94 din 26 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Lipova a fost formulat apel la data de 31 martie 2014 de către contestatoare, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Arad - la data de 28 aprilie 2014, în Dosarul nr. x/301/2013.

Prin Decizia civilă nr. 24 din 19 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a ll-a civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă funcţională şi declinată competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Arad, secţia I civilă.

S-a reţinut, în esenţă, că prin hotărârea nr. 2 din 14 februarie 2014 Colegiul de conducere al Tribunalului Arad s-au stabilit categoriile de litigii, precum şi faptul că sunt strict civile indiferent de calitatea părţilor, toate contestaţiile la executare, cu excepţia situaţiilor când vizează titluri de valoare şi alte instrumente financiare, conform art. 226 lit. d) din Legea nr. 71/2011.

La data de 18 iunie 2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă, iar prin Decizia civilă nr. 662 din 01 iulie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în dosarul Tribunalului Arad - la data de 28 aprilie 2014, în Dosarul nr. x, a fost admis apelul formulat de apelanta-contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 94 din 26 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Lipova, pe care a anulat-o şi, în consecinţă a dispus trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Cauza a fost din nou înregistrată la data de 07 august 2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. x/301/2014.

Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin încheierea din 15 decembrie 2014 a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Lipova şi Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, dispunând înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a apreciat că în cauză s-a ivit în faţa Tribunalului Arad un conflict negativ de competenţă, dat fiind, în principal, faptul că Dosarul nr. x/301/2014 s-a format pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, prin declinarea cauzei de la Tribunalul Arad.

Dosarul a fost înaintat la instanţa supremă la data de 18 martie 2014, iar termenul de judecată a fost stabilit pentru astăzi, când s-a hotărât următoarele:

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă, pentru următoarele considerente:

Pentru a fi în prezenţa unui conflict negativ de comptenţă, este necesar ca:

a)- instanţele să se fi declarat necompetente. în cazul în care o instanţă îşi declină competenţa în favoarea alteia, care, la rândul său, constatându-şi propria necompetenţă, declină competenţa de soluţionare în favoarea unei a treia instanţe, suntem în prezenţa unui conflict negativ de comptenţă numai dacă ultima instanţă învestită îşi decline, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente;

b)- cel puţin una dintre instanţele care s-au declarat necompetente să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă. Dacă instanţa sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă consideră că niciuna dintre instanţele sesizate nu este competentă, apreciind ca fiind competentă o altă instanţă, cererea de stabilirea instanţei competente se va respinge, urmând ca părţile să sesizeze instanţa competentă.

Faţă de cele învederate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinitre condiţiile pentru existenţa unui conflict negativ de competenţă.

Pe de altă parte, Judecătoria Lipova prin sentinţa apelată şi-a verificat competenţa în considerarea dispoziţiilor art. 131 şi 650 alin. (1) din N.C.P.C., aşa cum rezultă din practicaua sentinţei, fila 12 dosar Lipova, sentinţa civilă, nr. 94 din 26 februarie 2014 - ceea ce înseamnă că instanţa şi-a verificat competenţa şi nu mai poate reveni asupra ei.

În condiţiile în care judecătorul constată competenţa instanţei sesizate, în prezenta cauză Judecătoria Lipova, are un caracter interlocutoriu, nu va mai putea reveni asupra acestei constatări, fiind înlăturată indirect posibilitatea invocării excepţiei necompetenţei ulterior acestui moment. Rămâne ca această excepţie să fie invocată în căile de atac.

Este adevărat că apelanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în conformitate cu dispoziţiile art. 650 şi art. 781 din N.C.P.C., însă în această ipoteză nu se mai putea reveni cu privire la necompetenţa teritorială.

Un alt aspect demn de relevat este greşita constatare a Tribunalului Arad, secţia I civilă, că dispoziţiile legale incidente în materie reglementează o competenţă teritorială exclusivă, precum şi greşita apreciere a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti vizând existenţa unui conflict negativ de competenţă.

În primul rând, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din N.C.P.C., judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu.

Dispoziţiile legale anterior menţionate instituie obligaţia de verificare a competenţei sesizate, cu deosebire de art. 132 din acelaşi cod, obligaţia instanţei de judecată de a determina instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională competent.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din N.C.P.C., excepţia de necompetenţa se soluţionează de către instanţa sesizată cu acţiunea principală, conform principiului „ judecătorul acţiunii este judecătorul excepţiei".

Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, în România, justiţia se realizează prin instanţele de judecată, principiu consacrat în art. 126 alin. (1) din Constituţia României, respectiv:

„Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţa judecătoreşti stabilite de lege".

Principiul enunţat reprezintă aptitudinea instanţelor judecătoreşti de a soluţiona orice acţiune având ca obiect reclamarea încălcării unui drept, adică competenţa generală a acestora în raport cu celelalte autorităţi ale statului.

În al doilea rând, potrivit dispoziţiilor art. 713 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia contestaţia la executare se soluţionează de instanţa de executare, iar alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi text, reglementează anumite derogări în raport de forma de executare aleasă de creditor (alin. (2)) sau în funcţie de forma contestaţiei la executare, respectiv contestaţia la titlu (alin. (3)).

Instanţa de executare este definită prin dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., anume: Judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul biroului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce priveşte competenţa, primul alineat al textului comentat consacră regula potrivit căreia aceasta aparţine executorului judecătoresc care are sediul în circumscripţia teritorială a curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorului ori terţului poprit.

După cum se poate observa, ne aflăm în prezenţa unei competenţe teritoriale alternative, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 116 din N.C.P.C., creditorul poate alege între două birouri execuţionale deopotrivă competente.

De reţinut că, determinarea executorului judecătoresc reprezintă o operaţiune juridică anterioară declanşării executării silite, ce este la îndemâna creditorului care se adresează cu o cerere de executare silită unui executor judecătoresc, iar nerespectarea normelor procedurale privind competenţa executorului judecătoresc nu poate fi sancţionată decât la cererea părţii interesate prin invocarea acestui motiv de nulitate necondiţionată în cadrul unei contestaţii la executare propriu-zise, pe temeiul art. 651 alin. (4) C. proc. civ.

Însă, odată învestit un executor judecătoresc, chiar necompetent, instanţa de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul său, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, exact ca situaţia din speţă.

Pentru înfiinţarea popririi, competenţa teritorială aparţine executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află sediul principal şi/sau sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul urmărit are deschise conturile.

De aceea, în mod greşit Tribunalul Arad, secţia I a, admis apelul, a anulat sentinţa pronunţată de Judecătoria Lipova şi a trimis spre competentă rejudecare la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Acest aspect fusese tranşat de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 15309 din 13 decembrie 2014, în Dosarul nr. x/301/2013, iar Judecătoria Lipova la rândul său, a soluţionat în primă instanţă contestaţia la executare.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi, totodată urmează să trimită cauza la Judecătoria Lipova pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistent conflictul negativ de competenţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2015.