Consumer’s irrevocable forum choice in unfair-clause claim upheld; case remitted to Sector 1 Court.

Decizie nr. 934/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 19 februarie 2013 sub nr. x/299/2013, precizată la data de 21 mai 2014, ulterior disjunsă sub nr. x/299/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA şi SC C. SA, a formulat cerere de chemare în judecată în constatare a clauzelor abuzive într-un contract de credit bancar.

Prin sentinţa civilă nr. 21369 din data de 02 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 11 Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

S-a reţinut că în considerarea dispoziţiilor art. 113 pct. 8 din N.C.P.C., că instanţa competentă în cauză este instanţa de la sediul consumatorului. în cauză, domiciliul consumatorului este în Bacău, aşa încât competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Bacău.

Dosar a fost înregistrat la Judecătoria Bacău sub acelaşi număr şi s-a fixat termen de judecată la data de 25 februarie 2015.

La acest termen s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 1322 din 25 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău în cauza având ca obiect "acţiune în constatare" formulată de reclamantul A. cu domiciliul ales în Bucureşti, sector 2, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA cu sediul în Bucureşti, sector şi SC C. SA, cu sediul în Amsterdam, Olanda şi, în consecinţă:

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Bacău, situaţie în care în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus trimiterea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, aceasta fiind regula generală prin care se stabileşte competenţa teritorială.

Având în vedere dispoziţiile art 113 alin. (1) pct. 3 din N.C.P.C., care stabileşte o competenţă alternativă a instanţei locului prevăzut într-un contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, precum şi ipoteza prevăzută de art. 116 din acelaşi cod, potrivit căreia reclamantul are opţiunea de alegere a instanţei.

Cum reclamantul a ales competenţa generală a instanţei de la sediul pârâtei, respectiv a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, înseamnă că aceasta este instanţa legal învestită să soluţioneze prezenta cauză.

Pricina a fost înregistrată la Înalta Curte, sub nr. x din 5 martie 2015 şi în considerarea repartizării aleatorii a pricinilor, s-a stabilit termen de judecată la Completul 2 în data de 25 martie 2015.

Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 134 - 135 din N.C.P.C., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea cu care Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost învestită la data de 19 februarie 2013 - precizată la data de 21 mai 2014 ulterior disjunsă - are ca obiect constatarea unor clauzele din contractele de credit formulată de A. în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA şi SC C. SA.

Reclamantul şi-a precizat acţiunea la data de 21 mai 2014 şi ulterior disjunsă sub nr. x/299/2014 la data de 14 ianuarie 2014.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din N.C.P.C., care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă „instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanţa reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 din N.C.P.C.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 din N.C.P.C., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) din N.C.P.C. „în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Este de reţinut că, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în jurisprudenţa sa (Costa vs. Enel din 15 iulie 1964) a consacrat principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre şi că, obiectivul integrării pe care îl urmăreşte Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat şi interpretat uniform în toate statele membre, supremaţia dreptului comunitar asupra celui naţional fiind o condiţie sine qua non a integrării.

În consecinţă, aplicarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul naţional.

Din jurisprudenţa Curţii în materia protecţiei consumatorului, (Cauza Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero), instanţa a reţinut că, s-a stabilit că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanţa de la sediul acestuia din urmă.

În speţă, opţiunea reclamantului a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul sediului pârâtei, respectiv de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

De reamintit că, interesul este ocrotit de legiuitor prin normele de competenţă teritorială alternativă care aparţine reclamantului, astfel încât el decide care va fi instanţa sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanţe deopotrivă competente.

Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, reclamantul nu va putea obţine o declinare ulterioară de competenţă în favoarea unei alte instanţe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Nici cererea pârâtului pentru declinarea competenţei nu poate fi admisă, iar instanţa nu ar putea să dispună, din oficiu declinarea, pentru că că ar nesocoti opţiunea fermă a reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilităţii în procesul civil.

În cauză, competenţa este alternativă, reclamantul având posibilitatea de a alege între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa de la sediul consumatorului, pentru cererile ce au ca obiect constatarea clauzelor abuzive dintr-un contract.

Prin urmare, în mod corect Judecătoria Bacău a constatat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă să soluţioneze pricina.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din N.C.P.C., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a prezentei pricini în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2015.