Insolvency exemption from judicial stamp duty: failure to file ownership declaration voids Law No. 85/2006 protection
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the extraordinary challenge (contestație în anulare) filed by the applicant, thereby upholding the prior decision that cancelled the appeal for lack of proper stamp duty payment and leaving that cancellation in force. The dispute centered on a procedural defect where the original appeal was dismissed as untimely stamped because the judicial administrator of an insolvent company failed to file a personal ownership declaration for the appeal prior to the relevant deadline, despite the applicant’s argument that it was exempt from judicial fees under the Insolvency Law. The Court held that the reasons for the extraordinary challenge were not admissible under Article 318 of the Code of Civil Procedure, which strictly limits such attacks to evident material errors regarding formal aspects of the trial, and did not extend to misinterpretations of substantive legal provisions. Consequently, the Court confirmed that the exemption under Article 77 of Law No. 85/2006 regarding insolvency procedures did not apply because the required procedural step of filing the ownership declaration was not taken, validating the application of the general stamp duty rules under Law No. 146/1997.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 77 din Legea nr. 85/2006; Insolvency exemption from judicial stamp duty: failure to file ownership declaration voids Law No. 85/2006 protection: Pentru aceste motive contestatoarea consideră că, este întemeiată contestaţia în anulare solicitând anularea deciziei contestate şi rejudecând cauza să se dea eficienţă prevederilor art. 36 coroborat cu art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 659/2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2825 din 01 octombrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 9/2013 din 28 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SA a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că instanţa a omis să verifice prevederile Legii nr. 85/2006 aspect ce a condus la pronunţarea Deciziei nr. 2825 din 01 octombrie 2014, instanţa de recurs, dat fiind situaţia recurentei, respectiv persoana juridică aflată în procedura insolvenţei/reorganizare, trebuia să dea eficienţă maximă prevederilor Legii nr. 85/2006.
În opinia recurentei, taxa judiciară de timbru nu era datorată fiind aplicabilă prevederea art. 77 din Legea nr. 85/2006, instanţa de recurs aplicând în mod eronat prevederile Legii nr. 146/1997.
Pentru aceste motive contestatoarea consideră că, este întemeiată contestaţia în anulare solicitând anularea deciziei contestate şi rejudecând cauza să se dea eficienţă prevederilor art. 36 coroborat cu art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Examinând decizia contestată în raport de motivele contestaţiei în anulare, astfel cum au fost dezvoltate, Înalta Curte, constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legale care reglementează această cale extraordinară de atac, cerinţe prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., temeiul de drept invocat de contestator, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale."
În ipoteza acestei prevederi legale se încadrează greşelile materiale evidente, legate de aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au dus la pronunţarea unei soluţii greşite, pe calea contestaţiei în anulare nefiind posibilă remedierea unor greşeli vizând aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziţii legale.
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează însă în niciuna din ipotezele prevăzute de textul art. 318 C. proc. civ.
În realitate, contestatoarea nu au avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară de atac şi că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă interpretare.
Nu poate fi avută în vedere susţinerea contestatorului potrivit căreia SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SA era scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de recurs, până la data de 01 octombrie 2014 administratorul judiciar al societăţii nu a depus declaraţie de însuşire a recursului declarat de societate în nume propriu, astfel că nu operează scutirea legală de plată a taxelor judiciare conform art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Înalta Curte, apreciază că, faţă de exigenţa textului de lege arătat, contestaţia în anulare de faţă nu poate fi primită, reţinând în acest sens că instanţa de recurs a procedat, în mod corect la aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Astfel fiind Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din situaţiile de admitere a contestaţiei în anulare reglementate de art. 318, teza I C. proc. civ.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA - prin administrator judiciar SC B. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 2825 din 1 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2015.