Unfair competition claim appeal annulled for non-payment of judicial taxes despite alleged defective summons

Decizia nr. 657/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1907 din 14 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL şi C., având ca obiect obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 96.300 lei, reprezentând prejudiciu material provocat prin acte de concurenţă neloială, la plata sumei de 2.000 lei reprezentând prejudiciu moral, precum şi la încetarea actelor de concurenţă neloială pretins practicate de către pârâţi.

Apelul declarant de reclamanta SC A. SRL, împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1109/A/2014 din 25 noiembrie 2014, fiind obligată reclamanta să plătească societăţii intimate SC B. SRL suma de 6.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, apelanta a fost citată cu menţiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 1768,5 lei (în temeiul art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997) şi timbru judiciar de 5 lei (în temeiul art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995), astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 14 din dosar, însă la termenul acordat în acest sens nu a făcut dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar stabilite.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC A. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat, în esenţă, că decizia recurată este netemeinică şi nelegală, sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare a recurentei-reclamante prevăzută de art. 85, art. 87 pct. 2, art. 91, art. 98 C. proc. civ.

Recurenta susţine că a depus la dosar cerere prin care a solicitat comunicarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond la sediul social din Bucureşti, sector 3, învederând cu această ocazie schimbarea domiciliului ales iniţial, însă instanţa de fond nu a luat în considerare această cerere comunicând hotărârea la Cabinetul de Avocat „D."

Recurenta arată că a depus la dosar declaraţia de apel prin care a indicat adresa de comunicare a actelor de procedură la sediul din Bucureşti, sector 3 şi fără a fi citaţi cu menţiunile indicate, a constatat că instanţa de apel a procedat la judecarea cauzei şi a admis excepţia de netimbrare la termenul din 25 noiembrie 2014.

Recurenta consideră că instanţa de apel, în atare situaţie, era obligată să aplice dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. şi respectarea art. 87, art. 98 şi art. 105 C. proc. civ.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate ca urmare a soluţionării prezentului litigiu.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente:

Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a fi incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care, ulterior, uzează de această cale de atac, vătămarea părţii nelegal citate constând în punerea acesteia în imposibilitate de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare, inclusiv sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar prevăzute sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată de dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi ale O.G. nr. 32/1995.

Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat neîndeplinirea procedurii de citare a reclamantei întrucât nu au fost citaţi la sediul reclamantei din Bucureşti, sector 3.

Susţinerea recurentei este nefondată.

Astfel, contrar susţinerii recurentei, din actele dosarului rezultă că instanţa de apel a citat reclamanta la adresa din Bucureşti, sector 3, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 dosar apel şi constatând că reclamanta nu a timbrat anticipat apelul, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina apelantei obligaţia de a timbra cererea de apel cu suma de 1.768,5 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.

Se apreciază astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, anulând apelul ca netimbrat, având în vedere că reclamanta, deşi, legal citată în conformitate cu dispoziţiile art. 921 C. proc. civ. nu s-a conformat obligaţiei privind timbrarea apelului.

În alţi termeni faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative în legătură cu plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanţă.

Prin urmare, atitudinea procesuală a părţii faţă de problema timbrajului nu poate fi un motiv care să determine casarea deciziei atacate, în condiţiile în care dispoziţiile legale incidente în speţă au fost corect aplicate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1109/A/2014 din 25 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2015.