Contractual late-payment penalties and retention of quality guarantee for defective textile exports

Decizia nr. 647/2015

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA Botoşani a chemat în judecată pârâta SC B. SA Fălticeni solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 36.777,72 euro cu titlu de daune contractuale din care: suma de 16.343,76 euro echivalent în lei, a sumei de 69.987,24 lei reprezentând garanţia de executare contract reţinută de pârâtă potrivit facturii din 21 aprilie 2010; suma de 20.433,96 euro, echivalent în lei a sumei de 87.502,35 lei reprezentând penalităţi pentru întârzierea la plata facturilor cu care s-a livrat marfa pârâtei, în baza contractului din 24 noiembrie 2008 şi care sunt evidenţiate în tabelul de calcul al penalităţilor, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 56 din 16 ianuarie 2012, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea. Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:

În contractul de prestări servicii încheiat de părţi s-a convenit că, pentru garantarea recepţiei calitative finale, beneficiarul cu prudenţă va reţine 2% din totalul fiecărei facturi care va fi deblocată şi achitată imediat ce recepţia finală va fi favorabilă din partea Ministerului Justiţiei.

În cazul în care la recepţia finală a produselor livrate de prestator vor fi indicate obiecţii calitative, iar aceasta nu va fi apreciată ca favorabilă de partenerul străin, pârâta - în calitate de beneficiar, va putea reţine 2% din totalul fiecărei facturi emise de prestator.

Recepţia s-a realizat conform art. 4 alin. (1) şi (3) din contractul din 22 ianuarie 2008 prin intermediul unei comisii desemnate de autoritatea contractantă, pe bază de prelevare de probe şi teste de laborator. Comisia de recepţie a stabilit o reducere de preţ de 4,2% defalcată pe analiză de laborator şi analiză organoleptică.

S-au constatat defecte de confecţionare ce au inclus deficienţe legate de lărgimea spatelui, neconcordantă cu părţile din faţă, absenţa buzunarului intern geci femei, fire care atârnă.

În mod justificat pârâta a reţinut procentul de 2% din valoarea totală a produsului, emiţând în acest sens factura din 21 aprilie 2011 în valoare de 16.343,76 euro. Penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă nu sunt datorate, atâta timp cât pârâta nu datorează debitul principal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A. SA Botoşani, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin Decizia nr 50 din 13 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa nr 56 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Suceava în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.433,96 euro reprezentând penalităţi de întârziere; a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea garanţiei privind executarea contractului şi a obligat pârâta la plata sumei de 5.041,50 lei cheltuieli de judecată din ambele instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:

Pretenţiile deduse judecăţii de reclamanta-apelantă SC A. SA Botoşani se circumscriu prejudiciului cauzat de pârâta-intimată SC B. SA Fălticeni prin pretinsa îndeplinire defectuoasă a obligaţiilor contractuale asumate de aceasta din urmă prin contractul de prestări servicii export din 24 noiembrie 2008.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în apel, pârâta-intimată SC B. SA Fălticeni nu şi-a îndeplinit corespunzător parte din obligaţiile contractuale asumate, efectuând cu întârziere o serie de plăţi aferente facturilor emise de reclamantă, pentru confecţionarea unei cantităţi de confecţii textile, împrejurare de altfel confirmată de pârâta-intimată, prin reprezentanţii săi pe tot parcursul procesului.

Valoarea penalităţilor pentru întârziere la plată, prin identificarea facturilor SC A. SA Botoşani la care s-a aplicat de către pârâta-intimată SC B. SA Fălticeni, diminuarea valorii iniţiale cu procentul de 2% garanţie de bună executare este de 20.433,96 euro, sumă care coincide cu cea pretinsă de reclamantă în petitul acţiunii şi evidenţiată în tabelul de calcul al penalităţilor.

Nici efectuarea de plăţi anticipate nu este de natură a înlătura obligaţia pârâtei la plata penalităţilor pentru cele făcute cu depăşirea termenului contractual, pretinsa compensaţie invocată în apărare de pârâtă pentru prima dată în apel, neputând fi primită întrucât aceasta nu întruneşte condiţiile stabilite de art. 1145 C. civ., fiind o sumă incertă, nelichidă şi neexigibilă, rămânând pârâtei posibilitatea valorificării pretenţiilor pe calea unei acţiuni principale.

Pierderile pretinse de pârâtă ca urmare a diferenţei de curs valutar şi comisionului de schimb nu pot fi imputate reclamantei, cât timp moneda de plată a fost stabilită ca fiind euro în art. 3 din contract.

Cu referire la garanţia de bună execuţie, s-a reţinut că, potrivit art. 4 din contract, Ministerul de Justiţie italian, ca destinatar final al mărfii, este unicul care poate accepta recepţia finală a mărfii sau penaliza pentru anomaliile legate de corectitudinea execuţiei produselor, neconforme cu cele din caietul de sarcini, iar în cazul în care SC B. SA.

Fălticeni va primi penalizări legate de execuţia produselor ce fac obiectul contractului, va fi constrânsă, chiar dacă produsele au viza de calitate a responsabililor tehnici, să impute reclamantei penalizarea aplicată de minister.

Totodată, pentru garantarea recepţiei calitative finale, SC B. SA Fălticeni, cu prudenţă, va reţine 2% din totalul fiecărei facturi care va fi deblocată şi achitată imediat ce recepţia finală va fi favorabilă din partea Ministerului de Justiţie din Italia.

Aşadar, restituirea garanţiei de 2% reţinută de pârâtă a fost prevăzută sub condiţia suspensivă de a nu exista obiecţiuni din partea beneficiarului contractului - Ministerul de Justiţie din Italia.

Reţinerile situate la nivelul sumei de 16.344,09 euro nu au fost în mod just deblocate şi achitate reclamantei, în condiţiile în care recepţia finală realizată de Ministerul de Justiţie italian nu a fost favorabilă.

Susţinerea reclamantei în sensul că, această clauză contractuală anterior menţionată ar avea caracter abuziv nu poate fi primită, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada constatării nulităţii acesteia şi, mai mult, a intervenit pentru prima dată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.

Reclamanta SC A. SA critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În derularea relaţiilor contractuale dintre părţi, în conformitate cu dispoziţiile din contract au fost stipulate în mod explicit şi exhaustiv condiţiile şi modul de efectuare a recepţiei cantitative şi calitative a produselor.

Aspectele calitative ale produselor livrate de către reclamantă nu sunt evidenţiate ca fiind necorespunzătoare în niciunul din actele de recepţie al beneficiarului iniţial al mărfii SC B. SA şi nici în actele de recepţie a beneficiarului final, respectiv Ministerul de Justiţie italian.

S-a reţinut în mod greşit că deficienţele calitative la produsele livrate sunt imputabile reclamantei.

În mod greşit s-a reţinut din valoarea facturilor emise de SC A. SA un procent de 2% cu titlu de garanţie de bună execuţie.

Toate înscrisurile depuse atât la instanţa de fond cât şi în apel referitoare la recepţia calitativă a mărfii livrate de SC A. SA nu conţin niciun defect de calitate pentru produsele executate de aceasta.

Dacă nu se restituie garanţia de bună execuţie s-ar realiza o îmbogăţire fără justă cauză.

SC B. SA critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză sunt aplicabile disp art .304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., motivele pe care se sprijină decizia recurată fiind neconcordante cu situaţia de fapt, aspect care a generat un temei juridic nefundamentat.

Contractul încheiat între părţi reprezintă doar unul din contractele derulate între părţi de-a lungul timpului. în mod constant, reclamanta a acceptat ca dată a plăţii ziua în care s-a făcut viramentul bancar. Acest aspect nu a fost controversat întrucât, de regulă, plăţile se făceau în lei, iar banii intrau în contul reclamantei cel mult a doua zi.

În contractul ce face obiectul prezentei cauze s-a convenit ca plata să se facă în euro, operaţiune care a generat consecinţele unei perioade mai mari până la alimentarea contului reclamantei, iar în cazul în care plăţile s-au făcut în perioada sărbătorilor legale, numărul de zile până la alimentarea contului a ajuns şi până la şapte zile.

Derularea contractului s-a realizat pe o perioadă de 17 luni în care s-au emis 118 facturi, din care mare parte s-au plătit în avans.

Practic, cererea reclamantei s-a formulat ca urmare a nemulţumirilor reclamantei cu privire la penalităţile aplicate de beneficiar potrivit contractului din 22 ianuarie 2008 încheiat cu Ministerul Justiţiei din Italia, care au fost calculate în favoarea reclamantei, numai pentru sumele referitoare la manoperă, deşi penalităţile au fost aplicate în procent de 4% faţă de valoarea întregii producţii, care includea şi materiile prime afectate de manopera defectuoasă.

Se solicită modificarea deciziei recurate şi pe fond respingerea capătului de cerere privind penalităţile de întârziere.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea este nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta SC A. SA Botoşani:

Situaţia de fapt a fost corect reţinut că Curtea de Apel.

Astfel, în derularea contractelor din 24 noiembrie 2008 şi respectiv din 22 ianuarie 2008, reclamanta a executat confecţii textile. în conformitate cu adresa din 23 noiembrie 2009 emisă de Administraţia Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Justiţie din Italia s-au aplicat penalităţi contractuale de 4,2% prevăzute în contractul din 22 ianuarie 2008 pentru mai multe tipuri de deficienţe. Toată comanda a fost penalizată cu 4,2% din valoarea contractului.

Recurenta-reclamantă a precizat că nu exclude posibilitatea ca produsele executate să poată constitui părţi componente ale unor uniforme. Aşa fiind nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia reclamanta nu a livrat uniforme întregi, ci doar piese ale acestora.

Aceasta deoarece reclamanta a facturat atât uniforme, cât şi produse separate.

Potrivit disp art. 4 alin. (2) pct. 6 din contractul din 24 noiembrie 2008 se reţine că „în cazul în care vor primi penalizări legate de execuţia produselor ce fac obiectul prezentului contract SC B. SA va fi constrânsă, chiar dacă produsele au viza de calitate a responsabililor tehnici, să vă impute penalizarea aplicată de minister".

Aşadar, în cauză s-a făcut aplicarea acestei dispoziţii din contract şi a fost emisă factura din 21 aprilie 2011 în valoare de 16.343,76 euro.

Existenţa acestor penalităţi a fost comunicată reclamantei, iar părţile au încheiat acte adiţionale prin care au continuat colaborarea în baza contractului din 24 noiembrie 2008.

Cu privire la garanţia de bună execuţie Înalta Curte reţine disp art. 4 alin. (3) din acelaşi contract prin care prestatorul, respectiv SC A. SA se obligă „să garanteze pe beneficiar - SC B. SA - pentru viciile ascunse sau aparente ale bunurilor; prin vicii ascunse părţile înţeleg toate lipsurile sau deficienţele de ordin funcţional şi/sau estetic".

Ca urmare, garanţia reţinută este prevăzută în contractul părţilor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză hotărârea nu a fost dată cu aplicarea greşită a legii, astfel că disp art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt aplicabile şi potrivit disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei SC A. SA Botoşani urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de SC B. SA Fălticeni:

În cauză s-a dovedit existenţa condiţiilor atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei recurente, aceasta nerespectând obligaţiile contractuale ce-i reveneau, respectiv neachitarea la termen a plăţilor aferente facturilor emise de SC A. SA.

Potrivit disp art. 4 din contractul din 24 noiembrie 2008, întârzierea la plată a facturilor este sancţionată cu plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.

Cuantumul penalităţilor de întârziere a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în apel.

Motivarea deciziei Curţii de Apel răspunde exigenţelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a condiţiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei şi obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere în cuantum, de 20.433,96 euro.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâta SC B. SA va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A. SA Botoşani şi de pârâta SC B. SA Fălticeni împotriva Deciziei nr. 50 din 13 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2015.