Annulment of unstamped cassation appeal and refusal of litigation costs for lack of evidentiary proof of expenditure.

Decizia nr. 624/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 400, pronunţată la data de 29 mai 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a respins apelul reclamantului A. împotriva Sentinţei comerciale nr. 910 din 16 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. x/108/2010; a obligat apelantul-reclamant la plata sumei de 23.337,20 lei către pârâta SC B. SRL Arad, cu titlu de cheltuieli de judecată, şi a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de reclamantul-apelant.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A.

În esenţă, motivele de recurs vizează aspecte de netemeinicie a deciziei.

Deşi legal citat cu menţiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 3.121 lei şi a unui timbru judiciar în valoare de 5 lei, recurentul-reclamant nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, urmează să anuleze recursul, ca netimbrat.

Referitor la cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimata- pârâtă SC B. SRL Arad, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că, "Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, "Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, (...) precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut".

Aşadar, în lumina acestor prevederi legale, câtă vreme partea care a câştigat procesul a învestit instanţa cu cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, acesteia îi va reveni obligaţia de a administra dovezi care să justifice menţiunile referitoare la cheltuielile efectuate, de natură să convingă instanţa de justeţea susţinerilor sale.

Acest raţionament se justifică prin faptul că, instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

Realitatea cheltuielilor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia, şi concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa pentru a obţine serviciul avocatului în funcţie de calitatea acestuia, considerată ca o garanţie a succesului său.

De asemenea, cu privire la celelalte cheltuieli de judecată, trebuie avut în vedere dacă acestea au ajutat la soluţionarea cauzei în favoarea părţii care le solicită.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului şi/sau reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

Or, în speţă, toate înscrisurile de care se prevalează intimata-pârâtă în cererea sa de cheltuieli de judecată în recurs, reprezintă doar copii facturi, fişe privind activităţi realizate de avocaţi, informaţii pentru clienţi, din conţinutul acestor înscrisuri rezultând o anumită valoare ca fiind trecută în facturi şi altă sumă fiind solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel că, nu rezultă concordanţa şi realitatea acestor sume, motiv pentru care, Înalta Curte apreciază că nu îndeplinesc condiţiile menţionate mai sus- nu este cert că reprezintă cheltuieli efectuate cu prezentul proces, putând fi, la fel de posibil, cheltuieli făcute în legătură cu alte dosare şi posibil a fi solicitate şi în acele dosare, sau chiar fără vreo legătură cu vreo cauză aflată pe rolul instanţelor.

Prin urmare, toate aceste cheltuieli, nefiind doveditoare înscrisurile care au fost depuse în justificarea acestora, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate.

În acelaşi sens cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. sunt şi dispoziţiile art. 1169 C. civ., în conformitate cu care, "Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească".

Aşadar, în lumina tuturor acestor prevederi legale, câtă vreme intimata- pârâtă a învestit instanţa cu cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, acesteia îi revenea obligaţia de a administra dovezi care să justifice menţiunile referitoare la cheltuielile efectuate, de natură să convingă instanţa de justeţea susţinerilor lor.

Or, din înscrisurile depuse la dosar în acest sens, nu rezultă realitatea şi concordanţa susţinerilor intimatei privind aceste cheltuieli pe care le-ar fi făcut în recurs.

Aşa fiind, cum intimata-pârâtă nu a făcut dovada cheltuielilor suportate în faza procesuală a recursului, înscrisurile prezentate în acest sens nefăcând dovada că plata sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată ar fi fost efectiv efectuată şi plătită, văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 1169 C. civ., cererea de acordare a acestor cheltuieli de judecată nu poate fi admisă, nefiind dovedită, chiar dacă partea avea dreptul la plata acestora.

Faţă de cele de mai sus, întrucât, intimata-pârâtă SC B. SRL Arad nu a făcut dovada cheltuielilor suportate în faza procesuală a recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 1169 C. civ., intimata nedovedind cheltuielile pe care le-ar fi făcut şi concordanţa sumelor solicitate, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar, cererea acesteia de cheltuieli de judecată urmează a fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 400 din 29 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca netimbrat.

Respinge cererea intimatei-pârâte SC B. SRL Arad de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.

Procesat de GGC - GV