Municipality's challenge to land restitution judgment execution rejected; final order upheld

Decizia nr. 612

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 15506/281/2013 contestatoarea Comuna Măgurele prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. anularea formelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. x/2013 aflat pe rolul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor judecătoreşti "B.".

În motivarea cererii, s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 60 din 24 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost admis apelul declarat de către Comuna Măgurele prin Primar, a fost schimbată în parte Sentinţa nr. 1502 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligată să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică refacere C. şi s-a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de despăgubiri pentru diferenţa de teren de 25.366 mp, ce vor fi calculate şi stabilite de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Printre altele, s-a menţionat că titlul executoriu, Decizia civilă nr. 60 din 24 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, nu poate fi pusă în executare, în ceea ce priveşte restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică refacere C., motivând că, conform dispozitivului deciziei, obligă pârâta să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică refacere C. Din analiza anexei 2 a raportului de expertiză sus-menţionat, anexă în care este delimitat lotul nr. 9, se poate constata că suprafaţa de 7134 mp nu este delimitată pe schiţa de plan, nu sunt înscrise lungimile la perimetrul lotului 9, în interiorul lotului 9 sunt proprietăţi ale altor cetăţeni, precum şi albia unui pârâu (iaz), iar o suprafaţă de 7134 mp nu este liberă în lotul nr. 9, pentru a putea pune în executare dispozitivul sentinţei, situaţie constatată şi de către executorul judecătoresc cu ocazia deplasării în teren pentru punerea în executare a deciziei, şi menţionată şi în procesul-verbal încheiat.

Prin Sentinţa nr. 16683 din 9 decembrie 2013, Judecătoria Ploieşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând că din motivarea contestaţiei la executare, rezultă că sunt invocate elemente care ţin de lămurirea titlului executoriu, constând în aceea că dispozitivul titlului executoriu, Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2012 face trimitere la un raport de expertiză în care nu sunt specificate poziţionarea terenului pe care intimate trebuie să-l restituie şi nici dimensiunile laturilor.

Faţă de împrejurarea că prin Decizia nr. 60/2012 a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, instanţa a constatat că prezenta contestaţie care vizează lămurirea dispozitivului nu poate fi soluţionată decât de instanţa care a pronunţat decizia, argumente pentru care a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza Curţii de Apel Ploieşti.

Prin Decizia nr. 258 din 12 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la titlu formulată de contestatoarea Comuna Măgurele prin Primar, în contradictoriu cu intimata A. şi s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Deşi contestatoarea a arătat că în mod greşit şi fără temei legal creditoarea solicită plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pe motiv că prin titlul executoriu a cărui executare se solicită, intimata a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată şi nu invers, curtea de apel a reţinut că acest aspect nu constituie un motiv pentru lămurirea dispozitivului, întrucât prin lămurire nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă, iar cele relatate de contestatoare nu se referă la lămurirea dispozitivului.

De asemenea, susţinerea că titlul executoriu, Decizia civilă nr. 60 din 24 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, nu poate fi pusă în executare, în ceea ce priveşte restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică - refacere, C., motivând că suprafaţa de 7134 mp nu este delimitată pe schiţa de plan, nu sunt înscrise lungimile la perimetrul lotului 9, în interiorul lotului 9 sunt proprietăţi ale altor cetăţeni, precum şi albia unui pârâu (iaz), iar o suprafaţă de 7134 mp nu este liberă în lotul nr. 9, pentru a putea pune în executare dispozitivul sentinţei, situaţie constatată şi de către executorul judecătoresc cu ocazia deplasării în teren pentru punerea în executare a deciziei menţionată şi în procesul-verbal încheiat, a fost respinsă ca nefondată întrucât instanţa sesizată cu contestaţia la titlu nu poate modifica dispozitivul.

Cu atât mai mult, nu a fost primită cererea contestatoarei, având în vedere faptul că această procedură a lămuririi dispozitivului este folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului, nu şi atunci când sunt anumite inconveniente în executarea titlului executoriu.

Având în vedere faptul că nu sunt nelămuriri în aplicarea dispozitivului titlului executoriu şi că dispozitivul este suficient de clar, curtea de apel a respins ca neîntemeiată contestaţia la titlu.

De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată şi cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu s-a depus nicio dovadă privind efectuarea unor eventuale cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Comuna Măgurele prin Primar, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat şi nu a înlăturat motivat criticile formulate în susţinerea acţiunii.

Consideră că în mod necesar o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, deşi contestaţia la titlu s-a întemeiat pe două motive, recurenta arată că instanţa nu s-a pronunţat decât asupra celui de-al doilea faţă de care s-a mulţumit să aprecieze că "nu sunt lămuriri în aplicarea dispozitivului".

Intimata A. a depus întâmpinare care a fost comunicată recurentei prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, acesta fiind promovat în termenul legal împotriva unei hotărâri care este supusă căii de atac a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 iunie 2014 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 26 iunie, respectiv 30 iunie 2014.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Intimata A. a depus la data de 4 noiembrie 2014 concluzii scrise prin care a reiterat cele susţinute în întâmpinare.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2014 s-a admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 24 februarie 2015 constatându-se că acesta este admisibil în principiu şi că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Analizând recursul declarat de Comuna Măgurele prin Primar, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs este nefondat, întrucât contrar susţinerilor recurentei, motivele invocate în faţa curţii de apel de către contestatoare au făcut obiectul examinării de către instanţă, iar hotărârea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţii.

De altfel, se poate observa că instanţa a motivat detaliat decizia pronunţată, analizând ambele motive formulate de contestatoare, argumentând faptul că acestea nu se circumscriu unei contestaţii la titlu.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta este invocat numai formal, recurenta neindicând normele de drept material încălcate sau greşit aplicate.

Totodată, contestaţia la executare nu este tardivă astfel cum a susţinut intimata prin întâmpinare, întrucât în speţă este aplicabil alin. (3) al art. 714 C. proc. civ. potrivit căruia contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită şi nu alin. (1) al articolului menţionat care se referă la contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta Comuna Măgurele prin Primar împotriva Deciziei nr. 258 din 12 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de recurenta Comuna Măgurele prin Primar împotriva Deciziei nr. 258 din 12 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - GV