Payment order dispute resolved by assigning jurisdiction to defendant’s domicile under contractual forum selection clause
Legislator summary
AI generatedÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Brașov Court, overriding the Caracal Court's declination. The dispute arose from a creditor's request for a payment order based on unpaid invoices for goods delivered under a commercial contract; the Caracal Court initially declinined jurisdiction to Brașov based on a contractual forum selection clause, but the Brașov Court, invoking the general territorial rule and its finding that the creditor had not validly prorogated jurisdiction, declined back to Caracal, creating the conflict. The Supreme Court ruled that under Article 1015 of the Code of Civil Procedure, competence for payment orders follows the jurisdiction for the merits on first instance, which is determined by the general rule of Article 107(1) (defendant's domicile) and the valid contractual stipulation in Article 126(1) designating the Brașov courts, thereby confirming Brașov's exclusive competence to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 1015 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 133 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ; Payment order dispute resolved by assigning jurisdiction to defendant’s domicile under contractual forum selection clause: Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Braşov a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1015 C. proc. civ. şi art. 107 alin. (1) acelaşi cod, care stabileşte regula generală de determinare a competenţei teritoriale, respectiv cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 423/2015
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 13 octombrie 2014, creditoarea SC A. SRL a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei SC B. SRL, prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 107.369,99 lei reprezentând debit provenit din facturile emise de creditoare pentru marfa ridicată şi expediată creditoarei, precum şi a dobânzilor legale calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2896 din 3 noiembrie 2014, Judecătoria Caracal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
În argumentarea soluţiei pronunţate, Judecătoria Caracal a reţinut că la data de 06 martie 2013, a fost încheiat între părţi contractul din 06 martie 2013, durata fiind de un an de la data încheierii, având ca obiect vânzarea de produse alimentare în sortimentele, cantitatea, calitatea, specificaţiile şi caracteristicile solicitate de cumpărător, pârâtei SC B. SRL, i-a livrat acesteia marfa în valoare de 107. 369,99 lei emiţând următoarele facturi acceptate la plată: factura din 06 martie 2013 (în valoare de 22.425,00 lei), factura din 11 martie 2013 (în valoare de 27.975,00 lei), factura din 11 martie 2013 (în valoare de 17.680,00 lei), factura din 14 martie 2013 (în valoare de 24.670,00 lei), factura din 14 martie 2013 (în valoare de 14.610,00 lei).
Potrivit art. 10 pct. 2 din contractul încheiat de părţi, s-a stabilit ca în caz de neînţelegeri, părţile să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente de pe raza municipiului Braşov.
În temeiul dispoziţiilor art. 1015 C. proc. civ., s-a stabilit că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
În aplicarea normelor de competenţă teritorială citate anterior, s-a constatat că sediul debitoarei se află în localitatea Măieruş, jud. Braşov, localitate care este arondată competenţei jurisdicţionale a Judecătoriei Braşov, conform H.G. nr. 337/1993, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 13845 din 12 decembrie 2014, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis dosarul în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Braşov a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1015 C. proc. civ. şi art. 107 alin. (1) acelaşi cod, care stabileşte regula generală de determinare a competenţei teritoriale, respectiv cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.
S-a mai reţinut că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe iar art. 130 alin. 4 acelaşi cod arată că dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei.
În speţă s-a apreciat că debitoarea nu a înţeles să conteste competenţa teritorială a Judecătoriei Caracal potrivit dispoziţiilor art. 1015 C. proc. civ. raportat la art. 130 alin. (3) acelaşi cod, iar manifestarea de voinţă în acest sens a creditorului a atras competenţa teritorială exclusivă a Judecătoriei Caracal, operând o prorogare a competenţei acestei instanţe.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 alin. (1) C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată, creditoarea SC A. SRL a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei SC B. SRL, prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 107.369,99 lei reprezentând debit provenit din facturile emise de creditoare pentru marfa ridicată şi expediată debitoarei, precum şi a dobânzilor legale calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1015 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect ordonanţă de plată revine instanţei competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă iar prevederile art. 107 alin. (1) din acelaşi cod, stabilesc regula generală de determinare a competenţei teritoriale, în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.
Totodată, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să judece.
În speţă, se constată că prin art. 10.2 din contract, părţile au convenit ca pentru litigiile ce nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă, să se adreseze instanţelor judecătoreşti de pe raza municipiului Braşov, astfel încât, în raport cu dispoziţiile legale şi contractuale evocate, văzând şi că sediul debitoarei se află în loc. Măieruş, Jud.Braşov, aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Braşov, se constată că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.