Admissibility of revision for unconstitutionality of mandatory lawyer representation where the exception was not raised in the underlying proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the petition for review, leaving the lower appellate decision intact, which had previously declared the appellant's appeal null and void due to procedural non-compliance. The dispute arose from a civil case where the initial appeal was rejected for failing to meet mandatory formal requirements, specifically the absence of the lawyer's name, lack of power of attorney, and missing signature, leading the petitioner to seek extraordinary relief by arguing that the procedural rules requiring mandatory lawyer representation were unconstitutional. In determining the outcome, the court held that the petition was inadmissible because the petitioners failed to invoke any of the specific grounds for review enumerated in Article 509 of the Code of Civil Procedure; although the argument concerning the unconstitutionality of the legal text could theoretically fall under Article 509(11), this ground is only available if the unconstitutionality was actually raised in the proceedings that produced the final challenged judgment, which was not the case here, as the unconstitutionality claim was not properly invoked in the underlying appeal process.
Legislator headnote
AI generatedart. 83 alin. (3) C. proc. civ, art. 85 alin. (3) C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 13 alin. (2) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) C. proc. civ; Admissibility of revision for unconstitutionality of mandatory lawyer representation where the exception was not raised in the underlying proceedings: Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută pentru motivele prevăzute la pct. 1-11 ale textului legal evocat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 420/2015
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2097 din 5 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a constatat nulitatea cererii de recurs formulate de recurenta A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
În argumentarea soluţiei pronunţate, Înalta Curte a reţinut că, în esenţă, că în cauză, cererea nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, necuprinzând următoarele menţiuni: numele şi prenumele avocatului, cerinţă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), cu referire la art. 83 alin. (3) C. proc. civ.; lipsa împuternicirii avocaţiale, cerinţă prevăzută de art. 486 alin. (2), cu referire la art. 13 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 83 alin. (3), cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. proc. civ., semnătura avocatului.
Urmare a comunicării raportului, recurenta nu a înţeles să complinească lipsurile semnalate, astfel că, în speţă, s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte exigenţele art. 486 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde menţiunile vizând numele şi prenumele avocatului, nu are ataşată împuternicirea avocaţială şi nici nu este semnată de un astfel de reprezentant.
Prin urmare, pentru considerentele expuse şi în raport de dispoziţiile art. 82 alin. (1) cu referire la art. 486 alin. (3), văzând şi prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta A. împotriva încheierii din 11 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Împotriva Deciziei nr. 2097 din 5 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a formulat cerere de revizuire revizuenta A., invocând dispoziţiile art. 509-513 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea cererii de revizuire şi modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii recursului astfel cum a fost formulat.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei, revizuenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) C. proc. civ., arătând că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 16, 20 şi 21 din Constituţia României, precum şi dispoziţiile art. 13 şi 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului.
A mai arătat revizuenta că prin decizia a cărei revizuire a solicitat, s-a constatat nulitatea cererii de recurs având în vedere obligativitatea asigurării apărării de către un avocat în această cale de atac.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută pentru motivele prevăzute la pct. 1-11 ale textului legal evocat.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt ca urmare a examinării probatoriului sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură a conduce la o altă dezlegare a raportului juridic litigios. Cu alte cuvinte, nu poate face obiect al revizuirii, cu excepţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea prin care recursul a fost anulat pentru condiţii de neregularitate procedurală sau prin care s-a constatat nulitatea acestuia.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.
În raport cu dispoziţiile legale evocate, se constată că prin cererea de revizuire, revizuenta nu a invocat niciunul din motivele de revizuire prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ., însă a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) C. proc. civ., cerere soluţionată în sensul respingerii prin încheierea din 2 decembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, motivat de faptul că prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 a Curţii Constituţionale, aceasta s-a pronunţat asupra caracterului neconstituţional al aceleiaşi excepţii.
Revenind la motivul revizuirii, se constată că deşi nu a invocat niciunul din motivele prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ., critica formulată de revizuenta poate fi încadrată în dispoziţiile art. 509 pct. 11 din acelaşi cod, potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută după ce hotărârea a devenit definitivă iar Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.
În raport de motivul în revizuire reţinut, se constată că partea interesată are deschisă calea revizuirii în ipoteza în care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstitutionalitate după ce hotărârea a rămas definitivă, însă revizuirea este admisibilă atunci când neconstituţionalitatea textului fusese invocată, de părţi sau din oficiu, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire.
Prin urmare, stabilirea neconstituţionalităţii textului legal ce a constituit temeiul pronunţării unei hotărâri, urmare a admiterii excepţiei invocate într-un alt dosar, nu deschide calea revizuirii în dosarul în care nu a fost invocată problema neconstituţionalităţii, dacă invocarea excepţiei s-a făcut direct în calea extraordinară de atac.
Aşa fiind, constatând a nu fi întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile legale menţionate anterior, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2097 din 5 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.