Inadmissibility of revision for contradictory judgments within the same litigation: cumulative application of special pension contribution periods and supplementary points denied.

Decizia nr. 419/2015

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 482 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a fost admisă acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta B. Giurgiu şi a fost obligată pârâta să emită reclamantului decizie de revizuire a drepturilor la pensie conform cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 referitoare la creşterea punctajelor anuale, pentru perioadele în care a desfăşurat activitate în locuri încadrate în grupa I de muncă, începând cu data de 01 ianuarie 2011, precum şi să plătească reclamantului diferenţele de drepturi dintre drepturile astfel revizuite şi drepturile efectiv primite.

Sentinţa primei instanţe a fost apelată de către pârâta B. Giurgiu iar prin Decizia civilă nr. 841 din 6 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut, că dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din O.U.G. nr. 209/2008, art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, consacră dreptul persoanelor care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I şi/sau a ll-a de muncă, ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform O.U.G. nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an, respectiv pentru fiecare lună de spor acordate pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I sau în grupa II de muncă şi la acordarea unei creşteri a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, exceptând de la aceste beneficii persoanele în cazul cărora, pentru determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzute de acte normative cu caracter special.

Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis, în baza Legii nr. 3/1977, iar prin Decizia civilă nr. 4872 din 07 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a stabilit că stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia este de 20 de ani, în considerarea perioadei lucrate în grupa I de muncă, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, determinându-se în acest mod punctajul mediu anual cuvenit, iar nu prin reţinerea stagiului complet de cotizare de 30 de ani.

S-a reţinut, în acest context, că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit şi o serie de situaţii speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă şi de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a ll-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbaţii şi 10 ani femeile.

Ca urmare, determinarea punctajului mediu anual, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, s-a dispus în condiţiile în care acesta era un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială.

Având în vedere că stagiul complet de cotizare de 20 de ani reprezintă un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (art. 14 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 3/1977), s-a apreciat că devin incidente prevederile art. 2 lit. a) teza finală din O.U.G. nr. 100/2008, pentru completarea Legii nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din O.U.G. nr. 209/2008 şi art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că reclamantul nu poate cumula cele două beneficii legale, respectiv un stagiu complet de cotizare special, pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă şi majorarea de punctaj pentru aceeaşi perioadă.

Prin acordarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut în considerarea unei norme speciale, s-a constatat că reclamantul a beneficiat, deja, de recompensarea activităţii desfăşurate în grupa I de muncă, nefiind posibil ca, în considerarea aceleiaşi activităţi, să beneficieze şi de punctaj suplimentar, acest lucru rezultând din însuşi conţinutul dispoziţiilor din O.U.G. nr. 100/2008 şi Legea nr. 263/2010.

Împotriva deciziei sus-menţionate, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a pus în vedere revizuentului să indice hotărârea în raport cu care solicită revizuirea Deciziei civile nr. 841 din 6 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti iar prin notele scrise depuse la data de 13 ianuarie 2015, revizuentul a arătat că hotărârea în raport de care a solicitat revizuirea este sentinţa civilă nr. 482 din 31 octombrie 2013 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, pe care le apreciază a fi temeinică şi legală.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 841 din 6 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa civilă nr. 482 din 31 octombrie 2013 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, potrivit art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite, dar identice să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, aceasta să nu fi fost analizată pentru că nu întotdeauna sunt hotărâri executorii.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În atare situaţie şi executarea hotărârilor ar fi imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Or, în speţă, se constată că cele două hotărâri pretins contradictorii au fost pronunţate în acelaşi litigiu, în faze procesuale diferite, respectiv la fond şi în apel.

Art. 430 alin. (2) C. proc. civ., prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. însă, această prevedere legală nu are în vedere posibilitatea ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul contrarietătii considerentelor celor două hotărâri dacă aceste hotărâri sunt date în acelaşi litigiu, în faze procesuale diferite în sistemul căilor de atac.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 841 din 6 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.