Unjust enrichment from gratuitous share transfer vs. bankruptcy administrator liability: distinct claims require separate merits review beyond res judicata

Decizia nr. 1218/2015

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, la data de 20 aprilie 2012, reclamanta SC A. SRL - prin lichidator judiciar B. IPURL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA - prin administrator D., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 345.697,82 RON, actualizată în raport cu indicele de inflaţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 299 din 3 octombrie 2012, Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin lichidatorul judiciar B. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC C. SA - prin administrator D., precum şi cererea de intervenţiei accesorie formulată de SC E. SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea în pretenţii este neîntemeiată, pe de o parte, întrucât nu s-a făcut în nici un fel dovada că suma luată de reclamantă ca şi credit a fost folosită ca o plată către pârâtă supusă restituirii, pârâta nefiind parte a raporturilor juridice cu B.C.R. SA invocate de reclamantă. Pe de altă parte, chiar dacă creditul ar fi fost folosit pentru cumpărarea de acţiuni, lichidatorul, în cadrul procedurii falimentului reclamantei trebuia să urmeze procedura specială de valorificare a bunurilor debitoarei, respectiv bunuri mobile incorporabile - acţiuni, dacă deţinea astfel de bunuri.

A mai reţinut instanţă că, la data formulării prezentei acţiuni, din înscrisurile aflate la dosar reclamanta SC A. SRL nu mai deţinea acţiuni la SC C. SA.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC A. SRL, solicitând în principal admiterea apelului, schimbarea sentinţei şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 345.697,82 RON, prejudiciu cauzat ca urmare a transferului acţiunilor sale deţinute în procent de 39,98% la SC C. SA către D., în mod gratuit şi, în subsidiar anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 24/2013 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanta SC A. SRL - prin lichidator B. IPURL, a anulat Sentinţa nr. 299 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Gorj şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, aşa cum rezultă din acţiunea introductivă cât şi din apel, reclamanta a chemat în judecată atât pe SC C. SA, prin administrator statutar D. cât şi pe D., ca persoană fizică pentru a fi obligaţi, în solidar la plata sumei de 345.697,82 RON.

Deşi D. a fost chemat în judecată atât în calitate de administrator social al SC C. SA, cât şi în calitate de persoană fizică, instanţa nu l-a citat pe D. în această din urmă calitate şi nu s-a pronunţat faţă de această parte.

Astfel, cererea apelantei-reclamante trebuia analizată în contradictoriu cu toate părţile chemate în judecată, iar cum faţă de unul dintre pârâţi instanţa nu s-a pronunţat, Curtea de Apel Craiova a anulat sentinţa, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/95/2012, fiind introdusă în cauză, în calitate de intimată-intervenientă SC F. prin reprezentant G. SRL, având în vedere Contractul de cesiune de creanţă nr. x din 25 octombrie 2012 prin care a intervenit subrogarea de drepturi între intimata-intervenientă SC E. SRL şi SC F. prin reprezentant G. SRL. Totodată a fost introdusă în cauză şi H., în calitate de moştenitoare a pârâtului D., decedat la data de 2 august 2013.

Prin Sentinţa nr. 11 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a respins excepţia prescripţiei introducerii acţiunii.

A respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL - prin lichidator judiciar B. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC C. SA şi cu pârâtul D. - decedat şi continuată în contradictoriu cu moştenitorii acestuia - H.

A respins cererea de intervenţie accesorie formulată iniţial de SC E. SRL şi preluată ulterior de SC F. prin reprezentant G. SRL, conform Contractului de cesiune de creanţă nr. x din 25 octombrie 2012.

Tribunalul a invocat din oficiu excepţia prescripţiei introducerii acţiunii de către reclamant, deoarece acţiunea a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 20 aprilie 2012, având ca obiect suma de 345.697,82 RON, ce ar fi fost datorată de pârâţi din perioada 1998 - 2002 şi cu care aceştia ar fi prejudiciat societatea SC A. SRL, în faliment, prin lichidatorul judiciar B. IPURL.

Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2513 C. civ. conform cărora "prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate", ori în speţă instanţa a invocat această excepţie după acest termen, motiv pentru care tribunalul a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

În ce priveşte fondul cauzei, Tribunalul Gorj a constatat că acţiunea nu este întemeiată, reţinând că împotriva debitoarei SC A. SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare prin Sentinţa nr. 392 din 8 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/F/2006. Prin Sentinţa nr. 667 din 19 mai 2010 a fost admisă cererea formulată de administratorul judiciar B. IPURL şi, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC A. SRL, fiind desemnat lichidator B. IPURL cu atribuţiile prevăzute de art. 25 din lege.

A mai reţinut prima instanţă că, prin Sentinţa nr. 420 din 18 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/95/2010 a fost admisă în parte cererea de antrenare a răspunderii materiale, astfel cum a fost precizată de către lichidatorul B. IPURL, iar în temeiul art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 a fost obligat pârâtul J., la plata sumei de 345.697,82 RON. A fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii materiale faţă de pârâţii D. şi K.

S-a reţinut în sentinţa evocată că, debitoarea SC A. SRL a avut ca administratori sociali pe pârâtul D. din 4 aprilie 1996 până în 18 decembrie 2001 şi pe pârâtul J. din 15 iulie 2002 până la data deschiderii procedurii falimentului debitoarei şi că administratorul social al debitoarei, J., deşi a fost notificat de către lichidator, nu a prezentat documentele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, ceea ce a condus la concluzia că nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu dispoziţiile legale în materie.

Totodată s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie privind pe pârâtul J., respectiv prejudiciul creditorilor înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor, ale căror creanţe nu se pot acoperi, neputându-se identifica eventualele active ale debitoarei constând în stocuri, disponibilităţii băneşti în casa şi conturi bancare, creanţe, fapta ilicită a administratorului social al debitoarei de a nu fi ţinut o contabilitate în conformitate cu legea, culpa acestuia, precum şi raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul creditorilor.

S-a menţionat în considerentele sentinţei că, deşi pârâtul D. a avut calitatea de administrator social al debitoarei, nu se poate reţine în sarcina acestuia niciuna dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, care să atragă răspunderea materială pentru masa pasivă a debitoarei SC A. SRL.

Sentinţa pronunţată în procedura insolvenţei a fost recurată, iar prin Decizia nr. 1842 din 19 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca nefondat recursul declarat de lichidator şi s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de J.

Din considerentele acestei decizii s-a reţinut că, pentru suma de 345.697,82 RON, solicitată de SC A. SRL prin lichidatorul B. IPURL, în Dosarul nr. x/95/2012, există hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit că aceasta trebuie achitată de pârâtul J., către averea debitoarei, fiind exonerat irevocabil pârâtul D. de obligaţia plăţii acestei sume.

În acest context, s-a reţinut că vinovat de prejudicierea debitoarei SC A. SRL cu această sumă este numai pârâtul J. şi ca atare, nici pârâta SC C. SA nu poate fi obligată să plătească încă o dată această sumă debitoarei.

În ce priveşte cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, reclamantul neavând dreptul să primească suma solicitată de la pârâţi.

Împotriva sentinţei nr. 11 din 23 ianuarie 2014 a formulat apel reclamant SC A. SRL - prin lichidator B. IPURL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 262/2014 din 10 iunie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut referitor la motivele de apel ce vizează greşita motivare a soluţiei fără luarea în considerare a probatoriului administrat, că acestea sunt neîntemeiate, întrucât argumentele tribunalului privind hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de antrenare a răspunderii materiale nu constituie o pronunţare şi motivare pe un alt temei juridic decât cel invocat de parte în cererea de chemare în judecată, aşa cum greşit susţine apelanta în motivele de apel.

Aceste referiri vizează prezumţia de lucru judecat, de care se bucură o hotărâre judecătorească şi anume efectul pozitiv al sentinţei de antrenare a răspunderii patrimoniale pronunţate în procedura insolvenţei, în sensul că o chestiune litigioasă odată tranşată de o instanţă nu mai poate fi dedusă judecăţii, deoarece ceea ce a stabilit o instanţă nu poate fi contrazis ulterior printr-o hotărâre a altei instanţe.

Raportat la această prezumţie, prima instanţă a concluzionat corect că, atâta timp cât printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit cu putere de lucru judecat că numitul D. nu răspunde şi că numitul J., în calitate de administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenţei SC A. SRL, răspunde pentru suma de bani reprezentând credit, contractat conform Contractului de credit nr. x din 18 noiembrie 1999, utilizat pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni la SC C. SA, dobândit ulterior de către D., chestiunea litigioasă referitoare la suportarea de către D. a sumelor reprezentând contravaloarea acţiunilor nu mai poate face obiectul analizei instanţei.

În consecinţă, soluţia de respingere a acţiunii faţă de pârâtul D. este temeinică şi legală, de asemenea instanţa de apel a constatat că şi soluţia de respingere a acţiunii faţă de SC C. SA este corectă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este netemeinică şi nelegală, întrucât a menţinut soluţia instanţei de fond, care a motivat greşit respingerea acţiunii reclamantei SC A. SRL având în vedere considerentele Sentinţei civile nr. 420/2011 din 18 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj.

Această susţinere este motivată de faptul că, prin acea sentinţă s-a admis cererea de antrenare a răspunderii materiale a pârâtului J., în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2006, în calitate de administrator social pentru faptul că nu a prezentat la cererea lichidatorului, documentele SC A. SRL ceea ce a dus la prejudicierea creditorilor.

În opinia recurentei, această motivare a Tribunalului Gorj preluată şi de instanţa de apel este greşită, întrucât prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. X/1998 reclamanta SC A. SRL a cumpărat acţiuni reprezentând 39,984% din capitalul social al SC C. SA, iar prin actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul D. a devenit debitor al SC A. SRL, având în vedere că acesta a cumpărat acţiunile reprezentând 39,984% din capitalul social al SC C. SA, fără însă să plătească contravaloarea acestora.

În acest context, recurenta susţine că, analizând cauza sub toate aspectele reiese clar că este vorba de o îmbogăţire fără justă cauză a numitului D., în detrimentul SC A. SRL, realizată în perioada când acesta a fost administrator şi acţionar în societatea debitoare în perioada 1999 - 2001.

Mai susţine recurenta că, reclamanta a solicitat nu numai restituirea sumei de 345.697,82 RON, reactualizată cu dobânda medie bancară la data plăţii, suma reprezentând preţul celor 115.979 acţiuni dobândite de D. de la SC A. SRL, ori revenirea celor 115.979 acţiuni (39,98%) în patrimoniul SC A. SRL, context în care aceasta ar deveni acţionară la SC C. SA, iar în legătură cu acest aspect niciuna dintre cele două instanţe nu s-a pronunţat.

Prin întâmpinările formulate de intimata-pârâtă H., depusă la dosar la data de 8 decembrie 2014 şi de intimata-intervenientă F. prin reprezentant G. SRL pentru SC E. SRL, depusă la data de 15 ianuarie 2015 s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză ca fiind legale şi temeinice.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că, în mod greşit instanţa de apel a analizat cauza din perspectiva dispoziţiilor art. 1201 C. civ., dând prevalenţă doar Sentinţei civile nr. 420/2011 din 18 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, pe care şi-a întemeiat exclusiv motivarea deciziei atacate.

Această susţinere este fondată, având în vedere că prin această sentinţă a fost admisă în parte cererea de antrenare a răspunderii materiale a administratorului J., fiind respinsă cererea de antrenare a răspunderii materiale faţă de pârâţii D. şi K., aspect ce a fost analizat din perspectiva unui alt raport contractual întemeiat pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2006, întrucât, deşi administratorul social al debitoarei, J. a fost notificat de către lichidator, acesta nu a prezentat documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.

Faţă de această situaţie, se constată că pe calea prezentei acţiunii, reclamanta a solicitat examinarea unui alt raport contractual, respectiv cesiunea acţiunilor de la SC A. SRL la D., sens în care se constată că nu a fost cercetat fondul litigiului, şi anume îndeplinirea condiţiilor îmbogăţiri fără justă cauză a numitului D., în detrimentul SC A. SRL, realizată în perioada 1999 - 2001, când acesta a fost administrator şi acţionar în societatea debitoare.

În acest sens, se apreciază ca fiind fondate criticile formulate în cauză, având în vedere că din considerentele deciziei pronunţate se constată că prin soluţia de respingere a apelului reclamantei nu s-a cercetat efectiv fondul cauzei, instanţa de apel nerespectând caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită.

Raportat la cele anterior expuse, Înalta Curte reţine ca fiind fondate criticile dezvoltate de reclamantă circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1), (3) şi alin. (5) din acelaşi cod, urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL şi să caseze decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care în conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

Va examina toate criticile şi apărările formulate de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL împotriva Deciziei nr. 262/2014 din 10 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2015.

Procesat de GGC - MI