Negative jurisdictional conflict resolved: Pitești Court retains jurisdiction, ex officio declination overturned

Decizia nr. 1187/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 3184/318/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL a solicitat instanţei obligarea acesteia la aducerea la conformitate a autoturismului marca C., cu plafon panoramic, în sensul obligării acesteia la reparaţia autoturismului cu înlocuirea caroseriei deformate cu o caroserie nouă; în subsidiar a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii autoturismului avariat; obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în valoare de 20000 lei constând în daune compensatorii pentru inconvenientele în folosinţa bunului avariat şi lipsei folosinţei autoturismului avariat din culpa pârâtei, începând cu data reparaţiei deformării plafonului şi până la aducerea acestuia la conformitate prin înlocuirea caroseriei sau plata efectivă a întregii contravalori a acestuia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 449/2003.

Prin Sentinţa civilă nr. 4319/2014 din 27 iunie 2014, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâta SC B. SRL şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinând aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., întrucât sediul pârâtei se află în localitatea Bradu, judeţul Argeş.

Judecătoria Piteşti, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 11768/2014 din 08 decembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În temeiul art. 133 - 135 C. proc. civ. instanţa, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că din analiza înscrisurilor dosarului rezultă că reclamanta a predat pârâtei la punctul său de lucru din Târgu Jiu autoturismul menţionat pentru a fi reparat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 109 C. proc. civ. care reglementează o competenţă alternativă.

Prin urmare, întrucât prima instanţă sesizată de reclamantă este Judecătoria Târgu Jiu, fiind vorba de obligaţii care s-au executat la punctul de lucru al pârâtei din Târgu Jiu, izvorând din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului pârâtei; s-a apreciat că Judecătoria Piteşti nu este competentă să soluţioneze cauza.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtei la efectuarea reparaţiilor la autoturismul cu nr. de înmatriculare x, iar în subsidiar obligarea acesteia la plata contravalorii autoturismului avariat, precum şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri.

Art. 107 C. proc. civ. arată că în cazul acţiunilor personale competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul, astfel că în cauză suntem în prezenţa unei competenţe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică.

Art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", situaţie în care această excepţie nu putea să fie invocată de instanţă.

Se reţine că în speţă, dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă partea nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Piteşti trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

În raport de considerentele anterior expuse, chiar dacă în speţă ar fi fost incidente dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Piteşti s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.

În atare situaţie, faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile art. 131 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili că în litigiul promovat de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtei SC B. SRL, competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN