Pension revision claim referred to Court of Appeal as High Court lacks jurisdiction.

Decizia nr. 1182/2015

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 330/2015 din 3 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, s-a respins apelul declarat de apelantul-contestator A. împotriva Sentinţei civile nr. 6733 din 06 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a Municipiului Bucureşti, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de Dosar x/1/2015, A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 330/2015 din 3 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că temeiul legal a fost invocat formal, întrucât din modul în care revizuentul îşi structurează cererea de revizuire şi din argumentele expuse, nu rezultă potrivnicie, nefiind indicată nicio hotărâre pretins contradictorie celei a cărei revizuire se solicită.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea prezentei cereri de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 131 - 132 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă raportat la art. 510 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată că nu este competentă să soluţioneze cererea de revizuire, pentru considerentele care succed:

Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Înalta Curte constată că, în speţă, A. a învestit instanţa cu o cerere de revizuire a Deciziei nr. 330/2015 din 3 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Conform art. 510 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că, în speţă, se solicită revizuirea Deciziei nr. 330/2015 din 3 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în raport de dispoziţiile art. 510 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 131 cu referire la art. 132 raportat la art. 510 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va admite excepţia referitoare la competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia referitoare la competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 330/2015 din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN