Electricity network loss liability claim: annulment motion rejected, prior nullification of appeal upheld; costs awarded to respondent.

Decizia nr. 1175/2015

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3755 din 26 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta SC A. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 170/2014 din 9 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Instanţa de recurs a reţinut că SC A. SA Craiova a invocat formal în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1 - 9 ale textului de lege anterior menţionat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

S-a arătat că din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie aspecte de netemeinicie, recurenta tinzând, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, or, reaprecierea probelor administrate în cauză nu mai este posibilă în această etapă procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 şi a ipotezei reglementate de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. înlăturată prin pct. 41 al Legii nr. 219/2005.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, modalitatea în care au fost analizate probele administrate (expertize efectuate la fond şi în apel, adrese etc), precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Faptul că se invocă anumite acte normative şi articole din acte normative - Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice, fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare reglementate expres de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. - nu poate să atragă nicio analiză, întrucât indicarea formală a acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor astfel cum impune art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare SC A. SA Craiova, în temeiul art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului.

Consideră că soluţia de constatare a nulităţii recursului potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. este rezultatul unei greşeli materiale, constând în neobservarea de către instanţa de recurs a motivelor de nelegalitate indicate de recurentă, în special cele prevăzute la pct. 1.1 şi pct. 3 din cererea de recurs, a căror dezvoltare face posibilă încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Astfel, la pct. 1.1 susţine că a invocat ca motiv de nelegalitate eroarea instanţei de apel atunci când a apreciat că între consumatorul SC B. SRL şi operatorul SC A. SA nu există un raport de natură contractuală sau legală, apreciere care este în contradicţie cu dispoziţiile art. 2 şi art. 24 alin. (2) din H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice.

Contestatoarea arată că este evidentă însă greşeala materială comisă de instanţa de recurs prin neobservarea motivului de nelegalitate indicat la pct. 3 din cererea de recurs, deoarece în motivarea soluţiei se arată că "rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie aspecte de netemeinicie (...)", în condiţiile în care Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 15/2014 invocat de noi la pct. 3 a fost emis la 18 martie 2014 iar apelul în Dosarul nr. x/104/2010 s-a judecat la data de 26 martie 2014, la un interval de timp de 8 zile în care ordinul nu a putut fi analizat şi a fi invocată incidenţa lui în această cauză, deci acest argument de nelegalitate nu a mai fost, în niciun caz, discutat în precedentele stadii procesuale.

Ordinul ANRE nr. 15/2014 are o importanţă deosebită în clarificarea regimului pierderilor de energie electrică din reţelele operatorului de distribuţie, în sensul determinării operatorului prejudiciat de intervenţiile neautorizate în aceste reţele, în condiţiile existenţei unei legislaţii anterioare specifice depăşite, neadaptate cerinţelor europene şi realităţilor economice prezente.

Susţine că neobservarea argumentelor de nelegalitate a deciziei recurate dovedeşte că instanţa de recurs a preluat, fără a verifica însă, susţinerea nefondată a intimatei SC B. SRL din excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, fapt ce a condus la pronunţarea unei soluţii injuste, a cărei retractare o solicită.

Contestatoarea arată că în cuprinsul pct. 1.1 şi pct. 3 din cererea de recurs a arătat că "instanţa de apel susţine în mod eronat ca A. SA Craiova în calitate de operator de distribuţie nu are raport juridic decât cu furnizorul SC C. SA în baza contractului de distribuţie încheiat cu acesta, fără ca între consumatorul contractual al C. SA (în speţă SC B. SRL) şi operatorul de reţea SC A. SA Craiova să existe vreun raport fie de natură contractuală, fie legală şi a indicat apoi actele normative şi articolele încălcate, însoţite de motivele pentru care a apreciat susţinerile instanţei de apel ca fiind nelegale.

Cu privire la motivul prevăzut la pct. 3 în cererea de recurs a arătat că Ordinul nr. 15/2014 defineşte pierderile de energie din reţea şi faptul că obligaţia achiziţionării energiei pierdute revine A. SA, contrar deci susţinerii instanţei de apel potrivit căreia aceste pierderi se înregistrează la furnizor.

În consecinţă, apreciază că dezvoltarea argumentelor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Contestatoarea susţine că motivele invocate în susţinerea prezentei contestaţii în anulare se referă la erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Ca urmare este vorba despre greşeli pe care le-a comis instanţa prin neobservarea (omiterea) unor elemente importante a unor date materiale din pct. 1.1 şi pct. 3 ale cererii de recurs şi care au determinat soluţia pronunţată, contestaţia vizând greşeli de fapt, involuntare, jar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor.

Invocă practica în materie a Înaltei Curţi, reiterând faptul că greşeala materială invocată este deci neobservarea de către instanţa care a constatat nulitatea recursului a faptului că la pct. 1.1 şi pct. 3 a arătat motivele de nelegalitate din decizia instanţei de apei şi indicarea actelor normative încălcate iar dezvoltarea argumentelor potrivit art. 306 alin. (3) face posibilă încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, contestatoarea arată că a fost pusă în imposibilitatea de a face dovada nelegalităţii soluţiei instanţei de apel şi recuperarea unui prejudiciu de 588.614,74 lei confirmat de expertizele efectuate.

Intimata SC B. SRL a formulat întâmpinare, solicitând în principal respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Examinând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate şi având în vedere conţinutul deciziei atacate, se constată următoarele:

Prioritar, se constată că deşi anularea unui recurs, în principiu, nu mai dă loc la contestaţie în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., sub aspectul omisiunii de examinare a unui motiv de recurs, în cauză anularea fiind determinată tocmai de lipsa motivelor de recurs, această cale de atac este admisibilă.

Pe fondul său, contestaţia în anulare va fi respinsă pentru considerentele ce urmează:

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Art. 318 teza (I) C. proc. civ. reglementează drept motiv de contestaţie în anulare specială săvârşirea unei greşeli materiale la dezlegarea recursului.

Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Intră în această categorie şi neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată şi care a determinat soluţia pronunţată. Când, însă, instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greşeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre o eventuală greşeală de judecată, care nu intră sub incidenţa art. 318 de judecată, neputând fi valorificată în calea de retractare a contestaţiei în anulare.

Cu alte cuvinte, prin dispoziţia legală menţionată legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de către aceeaşi instanţă, sub motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt sau a greşitei interpretări a legii, ştiut fiind că anularea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru astfel de motive ar echivala cu o nesocotire a autorităţii de lucru judecat, prezumţie de care se bucură astfel de hotărâri.

În justificarea existenţei acestui motiv de contestaţie în anulare contestatoarea a invocat drept eroare materială neobservarea de către instanţa care a constatat nulitatea recursului a faptului că la pct. 1.1 şi pct. 3 a arătat motivele de nelegalitate ale deciziei pronunţate de instanţa de apel şi a indicat actele normative încălcate, criticile putând fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Toate situaţiile invocate de către contestatoare nu reprezintă erori materiale care să poată fi încadrate în prevederile art. 318 alin. (1) teza întâi nefiind în legătură cu aspectele formale ale recursului.

Prin invocarea acestora se tinde la reinterpretarea unor dispoziţii legale, astfel de critici presupunând o verificare şi reevaluare a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente raportului juridic dedus judecăţii şi se circumscriu sferei greşelilor de judecată şi nu erorilor materiale, în înţelesul dispoziţiei art. 318 C. proc. civ., caz în care nu pot fi verificate pe calea contestaţiei în anulare.

Hotărârea instanţei de recurs, prin care s-a constatat nulitatea recursului, nu se datorează unei omisiuni săvârşite din greşeală de instanţă, ci a avut un caracter deliberat, în realitate contestatoarea fiind nemulţumită de interpretarea dată recursului său de către instanţă care nu a identificat motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., invocate formal de contestatoare.

Împrejurarea că recurenta a indicat în cererea de recurs din dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ultima pagină temeiul de drept "art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.", fără ca acestea să se regăsească în criticile formulate în fapt, a fost luată în examinare şi cenzurată de instanţa de recurs care a constatat că simpla indicare a temeiului de drept nu este suficientă şi a arătat motivele pentru care examinarea recursului - în fondul său nu a putut fi făcută.

Aşa fiind, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte va respinge contestaţia dedusă judecăţii.

Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea apărătorului intimatei SC B. SRL, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, va fi obligat contestatoarea SC A. SA Craiova la plata sumei de 4500 lei către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 3755 din 26 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/104/2010.

Obligă pe contestatoarea SC A. SA Craiova la plata sumei de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN