Jurisdictional conflict in small claims: prohibition of ex officio declaration of private-order territorial incompetence without timely defendant objection

R O M Â N I A

Decizia nr. 1160/2015

Asupra conflictului negativ de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, sub Dosar nr. x/296/2013, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta B. SA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.414,16 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri.

În drept creditoarea şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 2210 alin. (1) C. civ.; Ordinul nr. 14/2011 al CSA; Legea nr. 136/1995.

Prin Sentinţa civilă nr. 7576 din 29 noiembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/296/2013, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând în esenţă că este competentă instanţa de la sediul pârâtei, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 14 ianuarie 2014 sub nr. 636/94/2014.

La termenul de judecată din data de 17 martie 2014 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Buftea.

Judecătoria Buftea, prin Sentinţa nr. 1575 din 17 martie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buftea, a declinat competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În pronunţarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cererilor formulate, în temeiul art. 1027 alin. (2) noul C. proc. civ., legiuitorul face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun.

Astfel, potrivit art. 1027 noul C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun.

Instanţa a constatat că pentru a putea fi invocată din oficiu, necompetenţă trebuie să fie de ordine publică, astfel că instanţa iniţial sesizată trebuia să verifice mai întâi acest aspect, că în măsura în care reclamantul a introdus cererea la o instanţă care nu este competentă după niciunul din criteriile prevăzute de normele de competenţă teritorială, dacă pârâtul nu invocă excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinare sau la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (în situaţia în care întâmpinarea nu este obligatorie), dacă necompetenţă este de ordine privată, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în raport de art. 135 alin. (3) C. proc. civ., constată că Judecătoria Satu Mare este competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În speţă obiectul cererii de chemare în judecată este o acţiune formulată în procedura cererilor de valoare redusă reglementată de art. 1025 - 1032 C. proc. civ., competenţa, în determinarea instanţei competente teritorial fiind incidente normele de competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, reglementate de art. 107 şi art. 113 C. proc. civ., opţiunea reclamantei în sesizarea Judecătoriei Satu Mare urmând a fi validată în raport de textele de lege evocate.

Reclamanta a înţeles să sesizeze Judecătoria Satu Mare iar pârâţii, legal citaţi, nu s-au opus stabilirii competenţei teritoriale în favoarea acestei instanţe prin invocarea excepţiei de necompetenţa teritorială în condiţiile legale mai sus evocate.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN