Validity of judicial notification to a company and the "beyond control" exception for reinstating deadlines to file for revision

Decizia nr. 1038/2015

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/46/2013 din data de 19 decembrie 2013, petenta SC A. SRL Moşoaia a solicitat repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 324 C. proc. civ., cu motivarea că a fost într-o împrejurare mai presus de voinţa sa care a împiedicat-o să exercite, în termen legal, calea de atac a revizuirii, precum şi cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/1259/2011.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 900/2014 din 16 octombrie 2014 a respins cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii şi în consecinţă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/1259/2011, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ca tardiv formulată.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:

În speţă s-a criticat modalitatea în care a fost comunicată Decizia nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/1259/2011, susţinându-se că persoana căreia i-a fost comunicată această hotărâre nu are nicio legătură cu societatea comercială SC A. SRL.

Se arată în continuare că este foarte posibil să fi fost o confuzie a factorului poştal, câtă vreme cea care a primit actul de procedură nu este salariata societăţii, iar hotărârea nu a fost primită la sediul firmei, deşi adresa societăţii corespunde cu cea indicată în dovada de comunicare.

Curtea a observat că petenta a mai formulat o cerere de repunere în termenul prevăzut de art. 2812 C. proc. civ., respectiv de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 14/2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, solicitând, în esenţă, restituirea taxei de timbru în valoare de 5.462 lei, sumă omisă de instanţa de apel cu prilejul soluţionării cauzei.

Prin Decizia civilă nr. 159 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti a făcut o analiză amplă a cererii de repunere în termenul prevăzut de art. 2812 C. proc. civ., constatând că aceasta nu se justifică în raport de dispoziţiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ., fapt pentru care s-a respins cererea cu consecinţa respingerii ca tardiv formulată a solicitării de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Ceea ce invocă petiţionara în această cauză este acelaşi fapt că decizia dată în apel nu a fost comunicată în mod legal, iar termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a revizuirii nu a început să curgă. Din această cauză apelanta a solicitat în această procedură, cât şi în cea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., repunerea în termenul prevăzut de lege.

Din actele dosarului a rezultat că s-a realizat comunicarea Deciziei nr. 14/2013 a Curţii de Apel către petiţionară, în sensul că funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei a semnat de primire, indicând seria şi numărul actului de identitate, fapt confirmat de dovada de primire şi de procesul-verbal de predare aflat la fila 20 a Dosarului nr. x/1259/2011.

Cum comunicarea s-a realizat potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, în mod întemeiat instanţa de apel a respins cererea de repunere în termen, cu consecinţa respingerii ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 14/2013 a Curţii de Apel Piteşti.

Împotriva Deciziei civilă nr. 900/2014 din 16 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs revizuenta SC A. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta susţine că a existat o împrejurare mai presus de voinţa părţii care a împiedicat-o să formuleze calea extraordinară de atac a revizuirii, şi anume factorul poştal a comunicat hotărârea supusă revizuirii către o altă persoană care nu are legătură cu societatea revizuenta.

Aceste aspecte, arată recurenta, au fost probate cu adresa emisă de Poşta Română, prin care a fost confirmat faptul că hotărârea atacată a fost comunicată către o persoană care nu are legătură cu societatea recurentă, locuieşte pe aceeaşi stradă, dar nu la acelaşi număr.

În raport de aceste considerente, recurenta arată că nu se poate aprecia că în prezenta cauză comunicarea s-a efectuat cu respectarea normelor legale.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs formulată în raport de criticile invocate, observă că recurenta nu a respectat dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în sensul că nu a procedat la o structurare a argumentelor prezentate în susţinerea cererii de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a examina criticile în raport de motivul de nelegalitate care vizează aplicarea şi interpretarea greşită a legii, incident în speţă, respectiv art. 103 C. proc. civ. raportat la art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, în esenţă, nemulţumirea recurentei a vizat interpretarea greşită a Curţii de Apel Piteşti, în ceea ce priveşte cererea privind repunerea în termenul de declarare a revizurii.

Rezumând considerentele instanţei, se constată că s-a reţinut că împrejurarea invocată de către revizuenta nu poate fi încadrată în norma de excepţie prevăzută la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu reprezintă o situaţie excepţională, care să excludă culpa sa.

Pornind de la aceste considerente si de la susţinerile recurentei dezvoltate prin cererea de recurs, potrivit cărora a arătat că nu a fost luată în considerare de către instanţă, proba depusă la dosarul instanţei, respectiv adresa emisă de Poşta Română, prin care a demonstrat că actul de procedură a fost înmânat unei persoane care nu are legătură cu societatea recurentă, Îalta Curte constată criticile nefondate.

Prevederile art. 103 C. proc. civ. stabilesc că ,,Neîndeplinirea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".

Prin edictarea acestei dispoziţii legale - art. 103 C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părţii în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedeşte existenţa unei „împrejurări mai presus de voinţa ei" şi care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligaţiei legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speţă, s-a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., întrucât împrejurarea invocată de către recurentă în sprijinul cererii de repunere în termen, în sensul că hotărârea a fost comunicată unei persoane care nu este salariatul societăţii, nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa părţii care să o fi împiedicat să exercite calea extraordinară de atac a revizuirii.

Aşadar, din moment ce pe dovada de primire şi procesul verbal de predare întocmit de agentul procedural (fila 20 Dosar nr. x/1259/2011) este menţionat numele şi prenumele, calitatea şi datele de identificare ale semnatarului de primire a hotărârii recurate, confirmând astfel înmânarea actului, potrivit dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ., nu se poate susţine că aceasta nu a fost comunicată legal.

De altfel, înscrisul de la fila 20 din Dosarul nr. x/1259/2011 este un înscris autentic, conform art. 1171 C. civ. şi se bucură de o prezumţie de validitate, făcând dovada până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator, făcute în limitele atribuţiilor sale, conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 C. proc. civ., în raport de comunicarea deciziei din apel, cererea de revizuire fiind lipsită de funcţia sa procesuală, în mod corect a fost respinsă ca tardiv formulată.

În consecinţă, constatând că recurenta nu a fost împiedicată dintr-un motiv mai presus de voinţa sa să depună cererea de revizuire în termen legal, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta SC A. SRL urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 900/2014 din 16 octombrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.