Judicial authorization to convene shareholder meetings: Classification as non-contentious procedure under Law No. 31/1990

Decizia nr. 1037/2015

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr. x/118/2013 pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta SC A. a chemat în judecată pe pârâtul B. în calitate de administrator statutar al SC A. SRL şi a solicitat instanţei ca în temeiul prevederilor art. 331-339 C. proc. civ. coroborat cu art. 119 alin. (3), art. 195 din Legea nr. 31/1990, să dispună autorizarea convocării Adunării Generale a Acționarilor SC A. SA, stabilirea datei de referinţă, data ţinerii adunării generale şi, dintre asociaţi, persoana ce o va prezida, cu următoarea ordine de zi:

- promovarea acţiunii în răspundere a administratorului SC A. SRL, B., pentru daune cauzate societăţii prin săvârşirea faptelor ilicite menţionate în petitul acţiunii;

- împuternicirea domnului C. să promoveze acţiunea în răspundere;

- constatarea încetării mandatului administratorului B. prin efectul legii, potrivit art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 şi înlocuirea acestuia cu domnul C.

În cauză a fost formulată cerere de intervenţie în interes alăturat pârâtului de către SC D. SRL.

Admiterea în principiu a cestei cereri a fost respinsă prin încheierea motivată din data de 5 februarie 2013.

Prin încheierea pronunţată la 12 februarie 2013, instanţa a respins cererea de suspendare a judecăţii în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 649 din 26 februarie 2013 Tribunalul Constanţa a respins excepţiile: de inadmisibilitate a acţiunii, de prematuritate a acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul B.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut ca excepţia de inadmisibilitate a cererii de convocare a adunării generale asociaţiilor SC A. SRL nu este întemeiată.

Cererea de autorizare a convocării Adunării Generale a Acționarilor în condiţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 nu se judecă în condiţiile reglementate de procedura necontencioasă. Modificarea textului intervenită prin dispoziţiile Legii nr. 441/2006 care a înlăturat trimiterea expresă la normele unei proceduri speciale, respectiv cea necontencioasă, nu poate avea decât semnificaţia aplicării dreptului comun, respectiv a procedurii contencioase. în aceste condiţii motivarea excepţiei de inadmisibilitate prin prisma incidenţei prevederilor art. 335 C. proc. civ. este neîntemeiată.

Excepţia de prematuritate a cererii a fost respinsă având în vedere dreptul asociatului de a cere autorizarea instanţei pentru convocarea adunării generale fiind născut la data sesizării instanţei. Exercitarea acestuia nu este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a acţiunii în angajarea răspunderii administratorului statutar, ce urmează a face obiectul analizei în cadrul adunării generale şi, mai apoi, în faţa instanţei investită cu soluţionarea acţiunii respective.

Excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei a fost invocată de pârât prin prisma efectelor executării silite asupra reclamantei, finalizată prin încheierea procesului verbal de executare din data de 12 septembrie 2011 în cadrul căreia au fost adjudecate părţile sociale deţinute de reclamantă la SC A. SRL, ceea ce, în opinia pârâtului constituie o pierdere a calităţii de asociat. Astfel cum s-a reţinut şi în încheierea pronunţată asupra cererii de suspendare a judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reclamanta figurează înregistrată în registrul comerţului ca asociat ce deţine 95% din capitalul social. Menţionarea în registrul comerţului face dovada deplină a calităţii de asociat şi justifică, totodată, calitatea procesual activă a reclamantei în formularea cererii de faţă, conform prevederilor art. 119 din Legea nr. 31/1990.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că toate punctele înscrise în petitul acţiunii, pe care reclamanta urmăreşte să le supună analizei adunării generale în cadrul şedinţei la a cărei convocare solicită a fi autorizată, au fost înscrise pe ordinea de zi a şedinţelor desfăşurate la 28 mai 2012 şi 21 august 2012.

Prin ambele hotărâri s-a aprobat promovarea acţiunii în tragere la răspundere a administratorului statutar şi s-a desemnat persoana care va exercita acţiunea. în hotărârea adoptată la 28 mai 2012, la pct. 5, adunarea generală a decis că urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 31/1990, se impune înlocuirea din funcţia a administratorului statutar. în aceste condiţii, chiar dacă legea a oferit asociaţilor posibilitatea de a solicita convocarea Adunării Generale a Acționarilor, aceştia nu pot exercita dreptul decât în condiţiile în care nu Ie-a fost recunoscut.

Ori, în cauză, toate punctele din ordinea de zi propusă fiind anterior analizate în cadrul adunărilor generale, cererea de convocare a unei noi adunări pentru a le repune în discuţie nu este întemeiată. Asociaţii nu pot exercita discreţionar, ori de câte ori doresc, dreptul de a supune aprobării adunării generale aceleaşi aspecte, motiv pentru care cererea a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărârii în termen legal a formulat apel SC A. SA.

Prin note scrise intimatul pârât B. a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de apel, în temeiul art. 331 - 339 C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 88 din 10 februarie 2014 a admis apelul formulat de apelanta reclamantă SC A. AG, împotriva sentinţei civile nr. 649 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul nr. x/118/2013; a schimbat în parte hotărârea în sensul că a admis acţiunea şi a autorizat pe reclamantă să convoace Adunarea Generală a Asociaţilor SC A. SRL Constanţa; a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Apelul este admisibil. Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1991, instanţa de fond coroborând aceste dispoziţii cu art. 195 din Legea nr. 31/1990.

Textele vizate nu prevăd în mod expres că hotărârea judecătorească pronunţată poate fi atacată cu recurs, iar în lipsa unei dispoziţii în sensul stabilirii căii de atac a recursului sunt aplicabile normele generale, sentinţa tribunalului fiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu apel.

Pe fondul cauzei problema dedusă judecăţii o constituie dreptul asociaţilor dintr-o societate cu răspunde limitată de cere convocarea adunării generale.

În ceea ce priveşte societatea cu răspundere limitată, legiuitorul nu a stabilit expres soluţia care poate fi adoptată în ipoteza în care administratorii refuză să-şi îndeplinească obligaţia de convocare atunci când au primit cererea unor asociaţi în acest sens.

Curtea apreciază ca întemeiate susţinerile apelantei reclamante. Astfel, art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dă dreptul unuia sau mai multor asociaţi să ceară convocarea adunării generale. Acest text reglementat expres de legiuitor la capitolul referitor la societăţile cu răspundere limitată se completează cu dispoziţiile art. 119 referitoare la societăţile pe acţiuni. Atât timp cât nu s-a prevăzut expres faptul că aceste dispoziţii sunt aplicabile numai societăţilor pe acţiuni art. 119 creează cadrul legal şi pentru asociatul din cadrul societăţii cu răspundere limitată de a se adresa instanţei cu cerere de autorizare a convocării adunării generale.

În cauză este reală susţinerea intimatului pârât în sensul că au mai avut loc adunări in care au fost adoptate Hotărârile Acționarilor Generale a Acționarilor din 1 martie 2012.; 29 mai 2012; și 21 august 2012 însă, ordinea de zi pusă în discuţia asociaţilor nu este identică cu cea menţionată în acţiunea dedusă judecăţii şi care a fost transmisă administratorului statutar B. prin notificările din 2012.

Prin urmare, s-a reţinut că în prezent nu există o hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor validă care să aprobe aceleaşi solicitări ce fac obiectul cererii de faţă iar, din aceasta perspectivă, reclamanta a dovedit că îşi poate exercita dreptul recunoscut de către art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacată şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, iar în subisdiar a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în sensul respingerii apelului şi a acţiunii.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

În principal, recurentul-pârât invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii de faţă, susţinând că prevederile pentru societăţile pe acţiuni nu sunt aplicabile şi societăţii cu răspundere limitată. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 112 şi 331-339 C. proc. civ., raportat la art. 119 alin. (3) și art. 195 din Legea nr. 31/1990.

Recurentul apreciază că instanţa a fost investită cu o cerere de natură necontencioasă, iar faţă de dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 311990, aceasta era supusă recursului.

În continuare, recurentul dezvoltă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu trimitere la considerentele de fond ale deciziei recurate.

Înalta Curte, analizând recursul îl găseşte fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil, este de observat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constatându-se întemeiate criticile recurentului-pârât cu privire la caracterul acţiunii de faţă, care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca în temeiul art. 331 şi 339 C. proc. civ. să se autorizeze convocarea Adunării Generale a Acționarilor, cu ordinea de zi menţionată, stabilirea datei de referinţă şi de ţinere a adunării generale precum şi persoana ce o va prezida.

Tribunalul Constanţa a dispus respingerea acţiunii formulată de către reclamantă, apreciind că cererea este neîntemeiată întrucât toate punctele dezvoltate în petitul acţiunii au fost înscrise pe ordinea de zi a şedinţelor desfăşurate la data de 1 martie 2012, 29 mai 2012 şi 21 august 2012.

Curtea de Apel Constanţa, analizând apelul declarat de reclamantă a constatat că acesta este fondat, reclamanta dovedind faptul că îşi poate exercita dreptul recunoscut de către art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel pârâtul B. a invocat inadmisibilitatea acţiunii de faţă, în raport de dispoziţiile art. 335 C. proc. civ., cererea căpătând caracter contencios ca urmare a apărărilor invocate.

Ambele instanţe au respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârât, reţinând faptul că prezenta cerere de autorizare a convocării Adunării Generale a Acționarilor nu se judecă în condiţiile reglementate de procedura necontencioasă. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 119 alin. (3) coroborat cu art. 195 din Legea nr. 31/1990 nu prevăd în mod expres că hotărârea poate fi atacată cu recurs, în lipsa unei dispoziţii care să prevadă această cale de atac fiind aplicabile normele generale.

Prin urmare, având în vedere obiectul şi temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, în mod greşit ambele instanţe au reţinut caracterul acţiunii.

Sub aspectul dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 care îşi găsesc aplicabilitatea în speţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Dreptul acţionarilor unei societăţi pe acţiuni de a se adresa instanţei de la sediul societăţii pârâte cu o cerere de autorizare a convocării adunării generale le este recunoscut prin analogie şi asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată, câtă vreme între cele două forme de societăţi există numeroase asemănări, iar legiuitorul a înţeles să precizeze în mod expres care anume sunt dispoziţiile de la societăţile pe acţiuni care nu se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.

De altfel, a aprecia în sensul că dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 se aplică numai la societăţile pe acţiuni înseamnă a lipsi de consistenţă prevederile art. 195 din lege şi a recunoaşte administratorilor unui SRL un drept discreţionar şi unic în sensul de a da sau nu curs cererii pe care o formulează asociaţii interesaţi în convocarea unei Adunări Generale a Acționarilor.

Art. 119 alin. (3) prevede că, în situaţia în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul nu convoacă adunarea generală la cererea acţionarilor reprezentând individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel, instanţa de la sediul societăţii, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea, instanţa aprobând prin aceeaşi încheiere şi ordinea de zi, data de referinţă prevăzută de art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida.

Este de menţionat că art. 119 a suferit în timp, mai multe modificări. Iniţial era menţionată competenţa de soluţionare a cererii, însă nu era menţionată procedura. Ulterior, prin modificarea dusă prin Legea nr. 161/2003, s-a prevăzut explicit că cererea se va soluţiona în conformitate cu art. 331-339 C. proc. civ. Prin Legea nr. 441/2006 a fost eliminată această referire la procedura necontencioasă.

Problema de drept dedusă judecăţii este reprezentată de stabilirea caracterului acţiunii de faţă, Înalta Curte constatând că nu se poate defini această cerere altfel decât necontencioasă, pentru următoarele argumente.

Din interpretarea gramaticală a textului de lege care face referire la autorizarea convocării, se constată că scopul acţiunii nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ceea ce concordă cu domeniul cererilor necontencioase definit de art. 331 C. proc. civ.

Un alt argument este reprezentat de faptul că procedura necontencioasă asigură premisele soluţionării sale cu celeritate.

În acest sens a fost şi interpretarea dată art. 119 de către instanţele judecătoreşti anterior modificării Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 161/2003, în situaţia în care legea nu prevedea expres caracterul necontencios (Decizia nr. 2456/2000 a Curţii de Apel Bucureşti ).

Este de menţionat că acest mod de interpretare al art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost statuat şi prin jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ulterior modificării textului de lege prin Legea nr. 161/2003, în sensul că nu a fost afectată natura procedurii şi anume aceea de a fi considerată necontencioasă.

Prin urmare, cererea reclamantei privind autorizarea convocării Adunării Generale a Acționarilor trebuia soluţionată în primă instanţă printr-o încheiere potrivit cu art. 336 C. proc. civ., iar împotriva soluţiei tribunalului se putea promova numai calea de atac a recursului.

Instanţa de control judiciar trebuia la rândul ei să judece calea de atac în complet legal constituit, format din trei judecători, potrivit cu art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Faţă de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia atacată şi sentinţa pronunţată în cauză şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.

Celelalte critici formulate de către recurentul-pârât vor fi avute în vedere de către instanţa de fond în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei civile nr. 88 din 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 649 din 26 februarie 2013 a Tribunalului Constanţa, secţia a ll-a civilă.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.