Appeal nullified for undeveloped grounds; €160,300 management termination award upheld.

Decizia nr. 1034/2015

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamantul A. a chemat în judecată pârâta SC B. SA solicitând obligarea paratei la plata sumei de 160.300 lei brut si 125.860 lei net reprezentând contravaloarea remuneraţiei pentru 28 luni cat mai era valabil contractul de mandat încheiat intre părţi şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata constând in contravaloarea taxei de timbru si timbrul judiciar, precum si onorariul de avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 7303 din 21 decembrie 2010 Tribunalul Constanţa a admis acţiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA şi a obligat pârâta SC B. SA, să plătească suma de 160.300 lei brut (125.860 lei net) reprezentând contravaloarea remuneraţiei datorată în baza contractului de mandat din 6 august 2007.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC B. SA criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin Decizia civilă nr. 163/Com din 9 noiembrie 2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul ca nefondat.

La data de 5 martie 2012 reclamantul A. a învestit Curtea de Apel Constanţa cu o cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 163/Com/2011 a Curţii de Apel Constanţa solicitând soluţionarea cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată (taxa timbru + onorariu avocat).

Prin Decizia nr. 42 din 19 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, a admis cererea reclamantei şi a dispus completarea Deciziei civile nr. 163/Com din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în sensul că a obligat apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei către intimatul reclamant.

Împotriva acestor decizii a formulat recurs pârâta SC B. SA.

Prin Decizia civilă nr. 1834 din 25 aprilie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis recursurile declarate de pârâta SC B. SA împotriva Deciziilor civile nr. 163/Com din 9 noiembrie 2011 şi nr. 42 din 19 martie 2012 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat deciziile şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această soluţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere următoarele considerente:

Întrucât pârâta a depus acte noi ce trebuiesc avute în vedere la determinarea împrejurărilor de fapt, respectiv a însuşirii de către reclamant a criteriilor de performanţă ce trebuiau îndeplinite conform contractului de mandat, hotărârea recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Urmează ca instanţa, în rejudecare, să aprecieze dacă, faţă de situaţia de fapt ce urmează a se stabili în baza actelor depuse, este necesară efectuarea unei expertize de specialitate, în scopul verificării îndeplinirii respectivelor criterii de performanţă.

Având în vedere că prin Decizia nr. 42 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a completat Decizia civilă nr. 163/Com din 9 noiembrie 2011 a aceleiaşi instanţe, în sensul că a fost soluţionat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, capăt de cerere accesoriu, a cărui soluţionare depinde în totalitate de soluţionarea capătului principal de cerere, şi această decizie a fost casată, urmând ca instanţa de fond, să decidă asupra acordării cheltuielilor de judecată, funcţie de dezlegarea ce se va da capătului principal de cerere.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la 26 august 2013 sub nr. x/118/2010*.

În apel, având în vedere considerentele Deciziei nr. 1834 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ca şi solicitările părţilor, s-a efectuat o expertiză judiciară contabilă care a avut ca obiective stabilirea modalităţii de îndeplinire a criteriilor de performanţă şi a indicatorilor economico-financiari prevăzuţi în Bugetul de Venituri şi Cheltuieli aprobat pentru anul 2008 în şedinţa Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor din 22 aprilie 2008, determinarea gradului de realizare a criteriilor şi obiectivelor de performanţă date în sarcina directorului general de către Adunarea Generală a Acționarilor, raportat la situaţia economico - financiară a societăţii pentru anul 2008, precum şi stabilirea sumelor de bani care se cuvin reclamantului în funcţie de realizarea sau nerealizarea indicatorilor economico-financiari prevăzuţi în Bugetul de Venituri şi Cheltuieli aprobat pentru anul 2008.

La data de 3 august 2007 părţile au încheiat contractul de mandat din 6 august 2007, ce a avut ca obiect delegarea de către Consiliul de administraţie al SC B. SA a competenţelor de organizare, conducere şi gestionare a activităţii societăţii, în limitele conferite de prevederile legale în vigoare, mai puţin competenţele prevăzute de lege şi actul constitutiv în sarcina adunării generale a acţionarilor şi consiliului de administraţie, termenul pentru care s-a încheiat contractul fiind de 4 ani.

Prin Decizia nr. 4 din 2 aprilie 2009 apelanta SC B. SA l-a revocat din funcţia de director general pe intimatul A., invocând motivul revocării ca fiind neîndepiinirea obiectivelor şi criteriilor de performanţă impuse prin art. 4 pct. b şi art. 12 pct. 4 din Contractul de mandat din 6 august 2007.

Dar, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, situaţie confirmată şi în apel, consfinţită prin concluziile raportului de expertiză, obiectivele şi criteriile de performanţă nu au existat ca anexă la contract (în respectarea clauzelor contractuale dintre părţi), nu au fost aduse la cunoştinţă şi însuşite prin semnătură de reclamantul intimat, apelanta transformând bugetul de venituri şi cheltuieli în obiectiv de performanţă, fără a negocia şi criteriile de evaluare a performanţei în contractul de mandat.

Apelanta este o societate pe acţiuni, în organizarea şi funcţionarea acesteia urmând a fi avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

Potrivit art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 „Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor".

În cauză revocarea făcându-se de către apelantă, fără justă cauză, pentru considerentele sus expuse, pârâta apelantă nedovedind încălcarea contractului de mandat, legal prima instanţă a constatat că intimatului reclamant i se cuvin daunele interese constând din valoarea echivalentă cu renumeraţia ce i-ar fi cuvenit până la încetarea contractului de mandat încheiat de părţi pentru o perioadă de 4 ani, pentru perioada rămasă de 28 luni.

Este lipsită de relevanţă împrejurarea că profitul societăţii a fost obţinut în mare parte din vânzarea de active, întrucât apelanta nu a făcut dovada că în ce priveşte profitul din exploatare, potrivit art. 12 alin. (4) din contractul de mandat nu există anexe în care să se prevadă obiective şi criterii de performanţă bazate pe exploatarea activelor societăţii conform art. 12 alin. (4) din contractul de mandat, după cum s-a arătat.

Întrucât apelanta pârâtă nu a stabilit criterii şi obiective de performanţă în sarcina intimatului reclamant - director general, iar societatea, în perioada cât intimatul a fost director general a obţinut profit, revocarea contractului de mandat înainte de termen a fost nelegală.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 388 din 18 septembrie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC B. SA împotriva sentinţei civile nr. 7303/Com/2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa; a obligat apelanta în favoarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expertiză apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SA, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii apelului şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 969 C. civ., în sensul că au fost interpretate eronat clauzele contractului de mandat.

Astfel, între părţi s-a încheiat contractul de mandat, potrivit căruia reclamantul avea obligaţia de a îndeplini indicatorii de performanţă prevăzuţi în Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar al anului 2008.

Procesul verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 8 mai 2008, prin care au fost stabilite criteriile de performanţă ale directorului general, a fost semnat şi însuşit de către reclamant, ceea ce reprezintă însuşirea conţinutului acestuia.

Recurenta mai arată că reclamantul avea posibilitatea ca în cadrul acelei şedinţe să formuleze obiecţiuni, situaţie în care rezultă că reclamantul şi-a asumat fără rezerve îndeplinirea indicatorilor de performanţă pentru exerciţiul financiar al anului 2008.

Întrucât reclamantul nu a realizat aceşti indicatori, Consiliul de Administraţie a decis revocarea acestuia din funcţia de director general şi revocarea contractului de mandat, pentru nerespectarea art. 4 pct. B coroborat cu art. 12 pct. 4 din contractul de mandat.

Recurenta-pârâtă mai arată că susţinerile reclamantului în sensul că în cursul exerciţiului financiar 2008 a obţinut profit sunt total nefondate, întrucât profitul obţinut nu este rezultatul obţinut din veniturile din exploatare, ci din veniturile financiare, adică din vânzarea de active, vânzarea pachetelor de acţiuni deţinute de pârâtă la societăţile mixte şi din dobânzi.

În continuare, recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit au apreciat ambele instanţe că obiectivele şi criteriile de performanţă nu au fost aduse la cunoştinţă şi însuşite prin semnătură de către reclamant.

În consecinţă, atât timp cât mandantul şi-a realizat obligaţiile contractuale faţă de mandatar, respectiv a primit drepturile băneşti lunare, a beneficiat de o serie de facilităţi din partea societăţii, avea obligaţia fermă să facă toate demersurile ce erau necesare pentru a realiza indicatorii financiari aprobaţi de Adunarea Generală a Acționarilor.

În combaterea cererii de recurs, intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei rec urată.

La termenul de judecată din 19 februarie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, ca o chestiune prealabilă, excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Este de observat că deşi recurenta-pârâtă a invocat în susţinerea recursului său, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat doar la a-şi exprima nemulţumirea faţă de decizia pronunţată de către instanţa de apel, însă modalitatea în care au fost expuse criticile, face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Potrivit art. 129 şi 126 alin. (2) din Constituţia României exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. în acest sens sunt de observat dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. care stabilesc sub sancţiunea nulităţii condiţiile cerute pentru promovarea recursului. Potrivit articolului menţionat cererea de recurs trebuie să cuprindă pe lângă alte menţiuni motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

În conformitate cu aceste dispoziţii, este de reţinut că în exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor legitime, legiuitorul ţinând seama de caracterul extraordinar al căii de atac promovate care vizează numai examinarea nelegalitătii soluţiilor pronunţate anterior fără să-şi propună o rejudecare a fondului, a impus condiţiile de formă prevăzute de lit. a) - d) ale articolului menţionat.

Ţinând seama de natura şi exigenţele administrării justiţiei în această cale extraordinară de atac, care nu aduce atingere substanţei dreptului în condiţiile în care partea a avut la îndemână căile devolutive anterioare, Înalta Curte a constatat că recursul nu îndeplineşte cerinţele legale prevăzute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ. întrucât indicarea formală a art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără dezvoltarea motivelor de nelegalitate a deciziei recurate care să vizeze aplicarea greşită a legii cu o minimă argumentare în drept nu răspunde cerinţei impuse de art. 3021 lit. c).

Nici relatarea faptelor procesului nu este suficientă pentru examinarea recursului, art. 304 C. proc. civ. stabilind expres că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, cu respectarea condiţiilor de exerciţiu a acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa de recurs nu se poate substitui părţii pentru analiza unor motive ipotetice, de vreme ce recursul nu este cale de atac devolutivă care să permită legal o astfel de examinare.

Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte cererea formulată de către intimatul-reclamant privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea prezentei căi de atac, se constată că aceasta este neîntemeiată, constatând că partea nu a efectuat dovada efectuării acestor cheltuieli, care să justifice acordarea lor de către instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 388 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Respinge cererea formulată de intimatul A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.