Abusive credit clauses claim of 9,015 lei assigned to Sinaia District Court after jurisdiction conflict resolved.

Decizia nr. 1028/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. x/310/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la pct. 1.1 şi 1.2 - clauze ce se regăsesc în Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice din 4 aprilie 2007.

Prin încheierea din 4 decembrie 2014 Judecătoria Sinaia a admis excepţia de necompetenţa materială şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, la data de 9 decembrie 2014 sub nr. x/3/2014.

Prin întâmpinarea formulată pârâta SC B. SA a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în temeiul art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare judecătoriei.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a tribunalului faţă de fondul cererii de chemare în judecată, instanţa a constat-o întemeiată, reţinând că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la pct. 1.1 şi 1.2 -clauze ce se regăsesc în Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice din 4 aprilie 2007.

Aşa cum rezultă din cererea precizatoare depusă de către reclamant la fila 16 din dosarul tribunalului, valoarea cererii este de 9.015,52 lei, echivalentul a 2.209,68 euro.

Potrivit art. 131 C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice, şi să stabilească dacă instanţa este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

De asemenea, potrivit art. 94 alin. (1) lit. j) coroborat cu art. 98 alin. (1) C. proc. civ., cererile evaluabile în bani al căror obiect are o valoare de până la 200.000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, sunt de competenţa judecătoriei.

Instanţa a apreciat că valoarea pentru fiecare dintre capetele de cerere astfel cum au fost formulate şi precizate de către reclamant este sub 200.000 lei.

Întrucât valoarea este inferioară pragului valoric stabilit prin dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., respectiv 200.000 de lei, tribunalul a apreciat că judecătoria este competentă să soluţioneze prezenta cauză în primă instanţă, iar nu tribunalul.

În privinţa competenţei teritoriale, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 113 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului consumatorului, când are ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Pentru considerentele expuse anterior tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sinaia, şi, întrucât a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza, prin urmare există conflict negativ de competenţă.

Cauza are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale inserate în contractul de credit, ceea ce atrage, incidenţa normelor de competenţă teritorială exclusivă prevăzute de art. 121 din N.C.P.C., în conformitate cu care cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, care în speţă este Judecătoria Sinaia.

Sub aspectul competenţei materiale se reţine că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. j) coroborat cu art. 98 alin. (1) C. proc. civ., cererile evaluabile în bani al căror obiect are o valoare de până la 200.000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, sunt de competenţa judecătoriei. întrucât valoarea litigiului este inferioară pragului valoric stabilit prin acest text de lege, tribunalul a apreciat în mod corect că judecătoria este competentă să soluţioneze prezenta cauză în primă instanţă.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus - arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei, revine Judecătoriei Sinaia şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2015.