Lapse of statutory suspension deadline extinguishes interest in appeal for interim administrative relief

Decizia nr 3020/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele SC A. SRL şi SC B. SRL au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice şi ministrul delegat pentru buget.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3682 din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii, precum şi cererea de suspendare formulată de reclamante, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamantele, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a reţinut, raportat la motivele invocate, existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente. Totodată, recurentele susţin că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că ordinul contestat ar avea caracter individual, iar nu caracter normativ şi nu a reţinut, ca şi caz bine justificat, împrejurarea că ordinul excede prevederilor H.G. nr. 274/2013, întrucât dispune măsuri care nu sunt prevăzute de hotărârea Guvernului.

II. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi considerentele Înaltei Curţi

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 12 mai 2015, când instanţa a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes a recursului.

La termenul de judecată de astăzi, 6 octombrie 2015, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului, excepţie pe care instanţa o consideră a fi întemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, excepţie care face inutilă în tot expunerea detaliată şi cercetarea în fond a recursului declarat.

Conform celor menţionate la pct. I.1, Înalta Curte constată că reclamantele au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice şi ministrul delegat pentru buget.

Prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamante.

Prin sentinţa civilă nr. 2973 din 5 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca lipsită de interes, acţiunea formulată de reclamantele SC A. SRL şi SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice şi ministrul delegat pentru buget.

În condiţiile expuse, Înalta Curte constată că actul administrativ (Ordinul nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice şi ministrul delegat pentru buget) care formează obiectul cererii de suspendare a executării în prezenta cauză în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a format obiectul acţiunii în anulare soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 2973 din 5 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

„Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”

În prezentul litigiu, chiar în ipoteza în care prima instanţă ar fi pronunţat soluţia de suspendare a executării actului administrativ contestat, această măsură ar fi încetat de drept (conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care ar fi fost dispusă, respectiv până la „pronunţarea instanţei de fond”, termen care s-a împlinit deja prin pronunţarea sentinţei civile nr. 2973 din 5 noiembrie 2014.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., „orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes”. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie „determinat, legitim, personal, născut şi actual”, conform art. 33 C. proc. civ. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, folosul practic urmărit de recurentele-reclamante prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurentele-reclamante nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de fond (Curtea de Apel Bucureşti) a soluţionat acţiunea în anulare, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la termenul deja împlinit.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamantele SC A. SRL - Timişoara şi SC B. SRL - Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de instanţă din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantele SC A. SRL - Timişoara şi SC B. SRL - Timişoara împotriva sentinţei nr. 3682 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2015.