Time-barred revision of administrative degree cancellation decision citing contradictory judgments

Decizia nr. 3015/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată cu revizuire

Prin decizia nr. 3699/CA din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a decis următoarele:

- a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E.;

- a admis ca fondate recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Universitatea din Oradea, F., G. şi Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 3331/CA din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate, precum şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea Oradea în contradictoriu cu chematul în garanţie H.;

- a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei Universitatea Oradea formulată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale;

- a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate;

- a respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată în fond şi în recurs;

- a obligat recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 2,15 RON în favoarea Universităţii Oradea reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 3699/CA din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat cererea de revizuire A., B., C., D. şi E., invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuenţii expun istoricul litigiului care a format obiectul Dosarului nr. x/111/2012, având ca obiect anularea deciziei emise de G., în calitate de Rector al Universităţii din Oradea, şi a Hotărârii Senatului Academic din luna noiembrie 2011, prin care s-a decis anularea diplomelor de licenţă ale revizuenţilor, pentru motive care însă nu le erau imputabile, solicitând, totodată, suspendarea efectelor actului administrativ atacat şi repararea prejudiciului cauzat prin adoptarea respectivelor decizii.

Arată revizuenţii că, într-un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 1460/CA din 15 martie 2012, Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a actului administrativ de anulare a diplomelor până la soluţionarea definitivă a dosarului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Educaţiei şi Învăţământului şi Universitatea din Oradea, recursurile fiind respinse prin decizia nr. 4131/CA/2012 din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3331/CA din 25 aprilie 2013, Tribunalul Bihor a admis acţiunea pe fond, iar, în recurs, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 3699/CA/2013-R din 16 octombrie 2013, a admis recursurile declarate de Universitatea Oradea, Ministerul Educaţiei, Rectorul şi Secretarul Ştiinţific şi a desfiinţat sentinţa instanţei de fond, respingând acţiunea şi menţinând anularea diplomelor de licenţă.

Susţin revizuenţii că decizia nr. 3699/CA/2013-R din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, este contrară deciziei nr. 4131/CA/2012 din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În susţinerea motivului de revizuire, revizuenţii invocă principiul securităţii raporturilor juridice, dreptul la un proces echitabil, sub aspectul asigurării unei practici judiciare unitare, precum şi puterea de lucru judecat, în raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Tribunalului Suprem şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. Hotărârea de declinare a competenţei

Prin sentinţa civilă nr. 1457/CA/2014 - R din 19 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 105/111/2012*.

La termenul de judecată de astăzi, 6 octombrie 2015, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire, excepţie pe care instanţa o consideră a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea şi cercetarea în fond a cererii.

Din cuprinsul cererii de revizuire - expus la pct. 2 din prezenta decizie - întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că revizuenţii invocă faptul că decizia nr. 3699/CA/2013-R din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, este potrivnică deciziei nr. 4131/CA/2012 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.:

„Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...).

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;”

Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

„Art. 324. - Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. (...) 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri;”

Hotărârile potrivnice, în opinia revizuenţilor, sunt hotărâri pronunţate de instanţe de recurs, iar ultima hotărâre este decizia nr. 3699/CA/2013-R a Curţii de Apel Oradea pronunţată la data de 16 octombrie 2013.

În raport cu data pronunţării deciziei nr. 3699/2013 a Curţii de Apel Oradea, termenul de o lună de la pronunţare prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ., calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 16 noiembrie 2013, care, fiind într-o zi de sâmbătă, s-a prelungit, conform art. 101 alin. (5) din acelaşi Cod, până la data de 18 noiembrie 2013.

Or, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă la data de 26 februarie 2014 cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ., care s-a împlinit, conform celor expuse anterior, la data de 18 noiembrie 2013.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137 cu referire la art. 324 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., B., C., D. şi E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 3699/CA din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2015.