Competence conflict over administrative challenge to financial supervision authority: territorial exclusivity under Capital Market Law versus general domicile rule under Administrative Litigation Law

Decizia nr. 2980/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, suspendarea executării deciziei nr. 119 din 27 ianuarie 2015 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ ce formează obiectul Dosarului nr. x/57/2015.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 215 din 19 iunie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al C.N.V.M. de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti. Astfel, a apreciat că dispoziţiile menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă şi constituie lege specială faţă de prevederile Legii nr. 554/2004.

2.2 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2067 din 27 iulie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, a suspendat judecata cauzei şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Potrivit art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012 „deciziile şi orice alte acte administrative emise de A.S.F se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”, iar potrivit art. 10 alin. (3) din acest din urmă act normativ „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.”

Conform art. 7 din O.U.G. nr. 93/2012 „ (1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente dacă se consideră vătămată de aplicarea necorespunzătoare sau de neaplicarea de către A.S.F. a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă”

Examinând prevederile O.U.G. nr. 93/2012, Curtea de apel a reţinut că prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 au fost abrogate implicit. Împrejurarea că Autoritatea de Supraveghere Financiară a preluat atribuţiile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nu poate conduce la o altă concluzie, cât timp legiuitorul nu a menţinut expres regula de competenţă exclusivă instituită prin art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2004, iar art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012 se referă la deciziile şi orice alte acte administrative emise de A.S.F., fără a prevedea vreo excepţie.

Astfel, a apreciat că devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează suspendarea executării deciziei nr. 119 din 27 ianuarie 2015 emise de autoritatea pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act.

Înalta Curte constată că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În actualul context legislativ, O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările speciale anterioare, acestea păstrându-şi apartenenţa la dreptul pozitiv, ci în conformitate cu prevederile art. 28 acestea se completează cu legislaţia care reglementează activitatea autorităţilor care se desfiinţează, în măsura în care acestea nu vin în contradicţie cu prevederile sale.

Dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, care stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, sunt în opoziţie cu toate celelalte prevederi referitoare la competenţa de soluţionare a cauzelor, astfel încât se poate aprecia că sunt în contradicţie cu prevederile art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, ceea ce le face inaplicabile.

Prin urmare, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2015.