Jurisdictional conflict over restitution damages enforcement: civil court exclusive competence under Law No. 165/2013

Decizia nr. 2979/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la valorificarea în întregime a deciziei nr. 2399 din 08 iulie 2008 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, privind acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 34 din 5 iunie 2015, a admis excepția necompetenței materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa în cauză a art. 96 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 322 din 6 iulie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Curtea de apel a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 24 februarie 2015, dată la care sunt în vigoare dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea autorităţii pârâte la valorificarea în totalitate a deciziei nr. 2399 din 08 iulie 2008 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul emiterii titlului de conversie pentru diferenţa până la limita sumei de 140.016,03 RON, conform opţiunii realizate.

În raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Conform dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum şi a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a celor transmise Secretariatului Comisiei Naţionale, se face în anumite termene şi în funcţie de diferite criterii, expres prevăzute de dispoziţiile legale respective.

Acelaşi act normativ prevede, la art. 35, că „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării” - alin. (1) şi „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor” - alin. (2).

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor legale citate, competenţa de soluţionare a litigiilor apărute în legătură cu evaluarea imobilelor şi cu acordarea de măsuri reparatorii, prevăzute în Legea nr. 10/2001, aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea cererii.

3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2015.