Competence of the High Court to hear a revision petition against a Court of Appeal decision under Art. 510 of the Code of Civil Procedure

Decizia nr. 2973/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia supusă revizuirii

Prin decizia nr. 1319 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1900 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/109/2013, intimaţi fiind pârâţii Consiliul Judeţean Argeş şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeş.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, următoarele:

Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect, pe de o parte, acordarea sumei de 33,5 RON/lună, reprezentând buget personal complementar, acordat lunar prin Legea nr. 448/2006 din luna octombrie 2013 până în luna septembrie 2014 şi obligarea pârâtului la plata, din resursele personale a celor ce se fac vinovaţi de încetarea plăţilor, a sumei de 335 RON/lună, în total suma de 4020 RON.

În speţă, tribunalul a respins al doilea capăt de cerere, reţinând că acesta a avut ca obiect plata sumei de 335 RON reprezentând daune, pentru încetarea plăţii bugetului personal complementar, constatând că acesta nu a fost dovedit.

Curtea a avut în vedere însă că lipsa unei menţiuni, în considerentele sentinţei atacate, asupra diviziunii de timp pentru care se solicită suma de 335 RON (anume lunar timp de 12 luni) nu afectează soluţia pronunţată, dezlegarea dată de instanţă vizând o valoare care reprezintă daune pentru încetarea plăţilor cuvenite, care s-a reţinut a nu fi dovedită.

De asemenea, faţă de limitele învestirii instanţei de fond şi de soluţia pronunţată, Curtea de apel a reţinut că recursul priveşte exclusiv capătul de cerere privind daunele produse prin încetarea plăţii bugetului personal complementar, de vreme ce primul capăt de cerere a fost admis de către tribunal.

Or, admiterea cererii privind acordarea sumei de 33,5 RON/lună pentru perioada octombrie 2013 - septembrie 2014 nu determină automat şi admiterea celei de-a doua cereri, în aplicarea art. 249 C. proc. civ., reclamantul fiind ţinut să dovedească faptul că a suferit un prejudiciu.

Referitor la cererea reclamantului privind obligarea pârâtului, dar din resursele personale ale funcţionarilor care se fac vinovaţi de încetarea plăţii bugetului personal complementar, la plata sumei de 335 RON/lună, fără a se face aplicarea art. 16 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a apreciat că nu poate fi primită în raport cu cadrul procesual.

Concluzionând, Curtea de apel a reţinut că, în speţă, deşi se invocă urmări negative asupra sănătăţii sale prin tăierea abuzivă a plăţilor şi constituirea mai multor dosare în instanţă, nu se arată cum a fost cuantificat prejudiciul, care au fost criteriile avute în vedere şi cum a influenţat în mod concret neplata sumei de 33,5 RON/lună situaţia reclamantului. Nu se constată că neplata sumei lunare cuvenite a produs consecinţele invocate de reclamant, nu există nicio dovadă din care să rezulte veniturile lunare ale acestuia pentru a se aprecia asupra eventualelor prejudicii produse din lipsirea reclamantului de acest venit complementar.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat cerere de revizuire, critcând pe larg hotărârea atacată, în raport cu dispoziţiile C. proc. civ. şi Legea nr. 554/2004 pe care le invocă în mod generic.

3. Apărarea intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Judeţean Argeş a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 510 C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, excepţia nulităţii cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii acestei cereri, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., constată că este întemeiată.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Revizuentul a învestit instanţa cu revizuirea deciziei nr. 1319 din 18 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul său formulat împotriva sentinţei nr. 1900 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş.

În conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., „când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent”.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., „Necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad”.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are dreptul şi libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate pot exercita căile ordinare şi extraordinare de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

În raport cu motivele cererii de revizuire, se constată că în speţă sunt incidente prevederile art. 510 C. proc. civ. potrivit cărora „cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 510 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, formulate de A. împotriva deciziei nr. 1319 din 18 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2015.