Interim injunction to block establishment of natural protected area on private lands denied for lack of urgency and imminent harm

Decizia nr. 2922/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2978/2/2014 din 05 mai 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, solicitând ca, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale să dispună următoarele:

- obligarea pârâtului Guvernul României să nu introducă pe ordinea de zi a şedinţelor de guvern în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcăreşti, în concret "Parcul Natural Văcăreşti", până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarelor nr. x/2/2013, y/2/2013 şi z/2/2013 aflate pe rolul Curţii de Apel a Municipiului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- obligarea pârâtului Guvernul României, să nu includă pe ordinea de zi a şedinţelor de guvern în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcăreşti, în concret "Parcul Natural Văcăreşti", până ce situaţia juridică a terenului la data înfiinţării nu va fi completată cu: a) proprietarii de terenuri care au titlu de proprietate dar care nu au încă cadastrul făcut, b) tabelul cu cererile formulate la Primăria sectorului 4 în temeiul legilor funciare, c) tabelul cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001;

- obligarea pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice cu sediul în Bucureşti, sector 5, să respecte legislaţia de mediu aflată în vigoare, şi să nu trimită Guvernului României în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcăreşti, în concret "Parcul Natural Văcăreşti, până ce nu vor fi respectate, în ordine cronologică: a) prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 57/2007, privind regimul ariilor protejate şi conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,:în momentul primirii documentaţiei necesare instituirii regimului de arie naturală protejată, autorităţile competente pentru protecţia mediului trebuie să înştiinţeze deţinătorii şi administratorii de terenuri şi să iniţieze consultări cu toţi factorii interesaţi; b) prevederile Legi nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administraţia publică;

- obligarea pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, să nu trimită Guvernului României în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcăreşti, în concret "Parcul Natural Văcăreşti, până ce situaţia juridică a terenului la data înfiinţării nu va fi completată cu: a) proprietarii de terenuri care au titlu de proprietate dar care nu au încă cadastrul făcut; b) tabelul cu cererile formulate la Primăria sectorului 4 în temeiul legilor funciare; c) tabelul cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10.2001.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1687 din 28 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei de interes şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, ca nefondată.

Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 1687/2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în esenţă pentru următoarele motive:

Cererea de ordonanţă preşedinţială formulată respectă toate exigentele prevăzute de N. C.. proc. civ., respectiv:

Urgenţa este dată de modul ilegal şi abuziv prin care autorităţile au obţinut actele administrative premergătoare până acum.

Vremelnicia - Se arată că reclamantul - recurent nu a solicitat instanţei să oblige pârâtele să nu aprobe proiectul Parc natural Văcăreşti, cum în mod total eronat au menţionat pârâtele, ci numai să le oblige să nu facă acest lucru o perioada determinată, ţinând cont de faptul că o parte din aceste termene

- sunt prevăzute de însăşi legislaţia de mediu în vigoare.

- altele sunt datele de finalizare a unor acţiuni judecătoreşti prin care se solicită corectarea altor abuzuri ale autorităţilor care nu au respectat prevederi imperative ale legislaţiei referitoare la sănătatea şi siguranţa populaţiei.

- prin acest termen vremelnic pârâtele vor fi astfel obligate să respecte şi prevederile Legii nr. 165/2013.

Paguba iminentă este reprezentată de:

- ameninţarea dreptului la sănătate prevăzut şi de Constituţia României

- prin nerespectarea de către autorităţi a legislaţiei, în sensul de a nu completa situaţia juridică a terenurilor la data înfiinţării ariei naturale protejate cu terenul ce i-a fost restituit dar pentru care nu are încă cadastru efectuat cât şi cu cererile de retrocedare, petenţii sunt în mod abuziv puşi în situaţia de a nu beneficia de prevederile Legii nr. 165/2013 şi de a le fi restituite terenurile în natura. Legislaţia permite instituirea ariilor naturale protejate şi pe terenuri private şi de asemenea stipulează că în acest caz proprietarii vor primi chirie, respectiv compensaţii financiare pentru lipsirea de folosinţă a terenurilor, în termeni juridici.

Neprejudicierea fondului

Arată recurentul că nu solicită instanţei să oblige pârâtele să nu emită un act administrativ ci numai să le impună un termen provizoriu de interdicţie în care acestea să respecte legislaţia de mediu în vigoare.

Completarea situaţiei juridice a terenului în conformitate cu starea de fapt şi de drept este o obligaţie impusă de legiuitor pârâtelor şi în nici un caz o tranşare a fondului în favoarea notificatorilor.

Pentru emiterea unui act administrativ prin care se instituie regimul de arie naturală protejată, respectiv Parc Natural, legislaţia de mediu în vigoare prevede obligativitatea mai multor etape procedurale cât şi a obţinerii unor acte administrative premergătoare. În acţiunea introductorie a învederat instanţei, pentru a arăta astfel aparenţa de drept favorabilă recurentului, că în speţa în cauză în toate etapele procedurale cât şi actele administrative premergătoare, obţinute până acum au fost comise abuzuri legislative atât de către iniţiator cât şi de către autorităţile în drept.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi art. 999 din Noul C. proc. civ.

Apărările intimaţilor

Intimaţii - pârâţi Guvernul României şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice au formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acesteia ca nefondată şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.

La data de 10 noiembrie 2014, reclamantul - recurent a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488, art. 197, art. 13 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de la 15 septembrie 2015, Înalta Curte a respins ca inadmisibile cererile de sesizare cu excepţiile de neconstituţionale a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), art. 488 şi art. 197 C. proc. civ. - ca inadmisibile.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale Ordonanţei preşedinţiale:

- Instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Astfel, aparenţa de drept nu a fost stabilită în favoarea reclamantei - recurente, instanţa de fond apreciind în mod judicios că nu este dovedită, susţinerile reclamantului nefiind însoţite de dovezile necesare.

Din actele dosarului şi susţinerile pârâţilor intimaţi rezultă că nu a fost întocmită documentaţia prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 57/2007, astfel că procedura se află în faza incipientă.

Nu se poate aprecia dacă susţinerile reclamantului în sensul că „declararea zonei Lacul Văcăreşti ca arie naturală protejată ar crea un potenţial risc pentru sănătatea şi siguranţa populaţiei” este întemeiată.

În raportul de specialitate efectuat de Direcţia Generală Dezvoltare Urbană din 22 aprilie 2014 s-a menţionat drept obiectiv „asigurarea dreptului cetăţenilor la un mediu curat şi sănătos prin conservarea resurselor şi a patrimoniului natural (...)”.

Un rol esenţial revine Primăriei Municipiului Bucureşti în protejarea şi valorificarea potenţialului oferit de acest loc ca adevărată zonă de regenerare a mediului şi a sănătăţii, având în acelaşi timp şi rol social, de agrement, relaxare, educaţie şi cultură”.

- Nici urgenţa nu este o condiţie îndeplinită în accepţiunea art. 997 C. proc. civ. Pretenţiile formulate de reclamantul - recurent se referă în principal la promovarea procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001.

Orice alte aspecte care vizează un proiect - care nu a fost încă supus procedurilor de specialitate, deci neexistând în ordinea juridică, sunt lipsite de conţinut.

- De asemenea nici vremelnicia şi nici paguba iminentă nu au fost dovedite în cauză aşa cum a reţinut corect instanţa de fond.

Argumentele recurentului – reclamant precum nerespectarea termenelor prevăzute de legislaţia de mediu în vigoare, precum şi cele referitoare la sănătatea şi siguranţa populaţiei, nu au legătură cu realitatea concretă, palpabilă care să fie eventual analizată în baza unor probatorii.

Cât priveşte soluţionarea definitivă a unor acţiuni judecătoreşti, acest aspect este în mod teoretic imprecis, iar măsura vremelniciei are o condiţionare certă până la un moment din viitor previzibil dublată de o pipăire a unui drept legitim prefigurat.

- Paguba iminentă nu este dovedită prin invocarea etapelor privind retrocedarea unor imobile şi puneri în posesie.

Ameninţarea dreptului la sănătate a populaţiei precum şi primirea unor compensaţii băneşti de către proprietari pentru lipsa de folosinţă a terenurilor, nu pot fi decelate într-o speţă de ordonanţă preşedinţială.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. - constatând că sentinţa de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1687 din 28 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2015.