Challenge to presidential decree revoking "Hero-Martyr" title based on annulled security archive findings

Decizia nr. 2594/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii şi cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 5312/2/2011, astfel cum a precizată la 4 octombrie 2011 şi 11 noiembrie 2011, reclamanta A. (fostă B.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, constatarea nulităţii absolute a Decretului prezidenţial nr. 240 din 28 februarie 2011, publicat în M. Of. al României nr. 157/4.03.2011, privind retragerea Titlului de Erou - Martir al Revoluţiei Române al fiului său, C., şi suspendarea aplicării actului contestat.

Prin sentinţa civilă nr. 356 din 20 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus admiterea excepţiei lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Preşedintele României şi respingerea acţiunii reclamantei, reţinându-se că plângerea prealabilă a fost formulată peste termenul prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, recurs care a fost admis prin decizia nr. 2734 din 11 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţa recurată fiind casată cu trimitere spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că reclamanta a parcurs procedura prealabilă cu respectarea termenului legal, mai înainte de sesizarea instanţei de contencios administrativ competente.

La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată la data de 09 septembrie 2014, sub acelaşi număr.

2. Hotărârea primei instanţe, în al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 2853 din 24 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. (fostă B.), în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, s-a dispus anularea Decretului Prezidenţial nr. 240 din 28 februarie 2011, publicat în M. Of. al României Partea I, nr. 157/04.03.2011, şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 7004,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Decretul nr. 110/1991, fiul reclamantei a fost recunoscut ca erou martir al Revoluţiei Române, iar ulterior i s-au acordat brevetul şi titlul de Erou - Martir, atestându-se irevocabil calitatea de erou.

La data de 20 decembrie 2005 a fost preschimbat brevetul şi i s-a eliberat certificatul Erou - Martir, efectuându-se alte cercetări asupra reclamantei în anul 2007 prin Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.).

Decretul nr. 240 din 28 februarie 2011 a fost emis în temeiul art. 100 din Constituţie, art. 3 alin. (2), art. 8 şi art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, precum şi art. 49 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin decizia nr. 1385 din 18 martie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus admiterea recursului declarat de A. (fostă B.) împotriva sentinţei civile nr. 5112 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost modificată această sentinţă, în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi anulării deciziei C.N.S.A.S. nr. 2987 din 25 septembrie 2007 prin care se stabilise că fiul acesteia a fost agent al poliţiei comuniste.

Având în vedere principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului iniţial, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantei este fondată şi a dispus admiterea acesteia, în sensul anulării Decretului Prezidenţial nr. 240 din 28 februarie 2011, publicat în M. Of. al României Partea I, nr. 157/04.03.2011.

În baza art. 274 C. proc. civ., pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 7004,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta A.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2853 din 24 octombrie 2014 pronunţată de Curtea Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, pentru următoarele motive:

Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind reţinută în mod eronat culpa procesuală, în ceea ce priveşte stabilirea şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 7004,30 RON.

Instanţa de fond nu a făcut o justă analiză a prezumţiei legale relative de culpă procesuală a părţii care cade în pretenţii, raportat la specificul raporturilor de drept administrativ, prin prisma principiului executării din oficiu a actelor administrative.

Astfel, deşi fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a pierdut procesul, se impune a se lua act de faptul că în prezenta cauză pârâţii au acţionat cu respectarea principiului legalităţii şi al executării din oficiu a deciziei C.N.S.A.S. nr. 2987 din 25 septembrie 2007, definitivă şi irevocabilă prin necontestare, publicată în M. Of. al României, Partea a III-a nr. 68/14.02.2008.

Despre existenţa Dosarului nr. x/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care a fost anulată irevocabil decizia C.N.S.A.S. nr. 2987 din 25 septembrie 2007, au aflat cu ocazia prezentării la termenul de recurs din 11 iunie 2014, când reclamanta a depus un certificat de grefă.

Dată fiind noua realitate juridică, în considerarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, Preşedintele României şi-a manifestat acordul cu privire la anularea actului administrativ atacat, fără tergiversare, la primul termen care a urmat termenului la care a luat cunoştinţă de anularea deciziei C.N.S.A.S. nr. 2987 din 25 septembrie 2007.

În plus, se impune a fi avută în vedere şi soluţia propusă de art. 1522 alin. (5) din Noul C. civ., normă procedurală, de imediată aplicare, ce dispune că:

„Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligaţia este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului”.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii în tot a cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, dacă se va trece peste aceste susţineri, recurenţii au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Sub acest aspect, s-a invocat faptul că instanţa a cărei hotărâre este atacată nu a dat curs cererii pârâţilor de a face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În această privinţă, la data de 13 februarie 2015, recurenţii-pârâţi au formulat completare la motivele de recurs, invocând şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 teza I din vechiul C. proc. civ., respectiv: „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină”.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat, în esenţă, că din sentinţa atacată lipseşte cu totul raţionamentul instanţei, precum şi cel ce a condus la o înlăturare, de altfel implicită, a cererii pârâţilor de aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) din vechiul C. proc. civ.

Pe de altă parte, s-a susţinut că suma de 7004,30 RON este excesivă, faţă de modul în care au fost soluţionate etapele de judecată anterioare, dar mai ales rejudecarea după casare, la primul termen, fără a se intra în etapa cercetării judecătoreşti.

În opinia recurenţilor, efortul depus de avocat nu poate fi apreciat ca unul complex, care să justifice suma de 7004,30 RON şi să îi confere un caracter rezonabil.

În consecinţă, în subsidiar, solicitarea recurenţilor a fost de admitere a recursurilor, de modificare în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii în tot a cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind legală şi temeinică, şi obligarea recurenţilor la plata sumei de 700 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Principiul potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii este consacrat, în mod expres, în art. 274 C. proc. civ. (1865), iar dispoziţiile art. 275-276 din acelaşi act normativ fac o aplicare particulară a acestui principiu.

Contrar susţinerii recurenţilor, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. au fost în mod corect interpretate şi aplicate de prima instanţă, întrucât pârâţii se află în culpă procesuală, atât timp cât în rejudecarea cauzei acţiunea în contencios administrativ a fost admisă în integralitate.

Culpa procesuală a pârâţilor este evidenţiată şi de modalitatea în care şi-au conceput apărarea în cauză, în sensul că au înţeles să invoce şi excepţia lipsei procedurii prealabile, deşi reclamanta urmase această procedură conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, în termenul legal, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ competente.

Această chestiune a fost dezlegată, cu putere de lucru judecat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2734 din 11 iunie 2014, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Se constată astfel, că atitudinea culpabilă a pârâţilor a generat cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat avansate de reclamantă pe parcursul a două cicluri procesuale şi care trebuie suportate în final de partea care a pierdut procesul.

Dispoziţiile art. 1522 alin. (5) din Noul C. civ. invocate de recurentă nu au aplicabilitate în cauză, întrucât litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ, iar declanşarea acestuia putea fi evitată de autorităţile pârâte prin soluţionarea plângerii prealabile pe care reclamanta a promovat-o, în condiţiile şi termenele instituite de Legea nr. 554/2004.

Referitor la solicitarea recurenţilor-pârâţi de reducere a onorariului de avocat, prin aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe, de acordare în întregime a onorariului de avocat suportat de reclamantă, deşi nu conţine o motivare explicită, este pe deplin justificată, ţinând seama de complexitatea litigiului şi de activitatea prestată de avocat pe parcursul a două cicluri procesuale, concretizată în redactarea cererii de chemare în judecată, a răspunsului la întâmpinare şi a recursului, precum şi în reprezentarea reclamantei la fiecare termen de judecată.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenţii-pârâţi şi urmează să dispună respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. (1865).

Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurenţilor - pârâţi la plata către intimata-reclamantă a sumei de 700 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii Preşedintele României, prin Administraţia Prezidenţială, şi Administraţia Prezidenţială împotriva sentinţei nr. 2853 din 24 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2015.