Tax authority's appeal rejected; insolvency practitioner's disqualification annulled, offer re-evaluation ordered.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant tax authority's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's partial annulment of the challenged administrative order. The lower court's decision remains in force: it annulled point 19 of Annex 1 to the challenged order, which had listed the claimant insolvency practitioner as "disqualified" from the tax authority's approved list, and ordered the tax authority to re-analyze the claimant's offer under the applicable selection procedure. The dispute arose from the claimant's challenge to its disqualification, based on the tax authority's determination that its professional liability insurance policy did not explicitly cover the profession of insolvency practitioner. The Court rejected the authority's arguments, finding that under the relevant legal framework the insurance policy satisfied the required condition, and that the lower court correctly limited itself to reviewing the legality of the disqualification while directing the administrative body to perform the substantive re-evaluation of the offer.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 21 din O.U.G. nr. 86/2006, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010; Tax authority's appeal rejected; insolvency practitioner's disqualification annulled, offer re-evaluation ordered: The lower court's decision remains in force: it annulled point 19 of Annex 1 to the challenged order, which had listed the claimant insolvency practitioner as "disqualified" from the tax authority's approved list, and ordered the tax authority to re-analyze the claimant's offer under the applicable selection procedure. The dispute arose from the claimant's challenge to its disqualification, based on the tax authority's determination that its professional liability insurance policy did not explicitly cover the profession of insolvency practitioner. The Court rejected the authority's arguments, finding that under the relevant legal framework the insurance policy satisfied the required condition, and that the lower court correctly limited itself to reviewing the legality of the disqualification while directing the administrative body to perform the substantive re-evaluation of the offer.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Decizia nr. 2003/2015
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2013 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Casa de Insolvenţă Bucovina IPURL, în contradictoriu cu pârâta ANAF, a solicitat anularea anexei 1 şi anexei 2 a Ordinului nr. 742 din 28 iunie 2013 pentru completarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF şi obligarea pârâtei să includă societatea pe lista practicienilor agreaţi de către pârâtă.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 39 din 26 februarie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: admite în parte acţiunea; anulează punctul 19 din Anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013; obligă pârâta să reanalizeze oferta reclamantei în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1009/2007 privind procedura de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF.
II. Motivele de casare invocate
Împotriva Sentinţei civile nr. 39 din 26 februarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta ANAF, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.
În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că, în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a reţinut că, din copia poliţei de asigurare depusă de reclamantă, rezultă fără dubiu că asigurarea a fost făcută pentru exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.
Invocând dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) teza întâi, art. 9 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (1) şi art. 12 din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007, recurenta-pârâtă susţine că în mod corect a fost descalificată oferta reclamantei, întrucât poliţa de asigurare nu menţionează că entitatea este asigurată şi pentru administrator judiciar sau lichidator.
În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de reanalizare a ofertei depuse de reclamantă, recurenta-pârâtă învederează faptul că actele ce ar urma să fie reanalizate de Comisia de selecţie sunt aceleaşi, astfel încât s-ar ajunge la acelaşi rezultat, respectiv descalificarea ofertei.
III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare
1. Procedura de filtrare
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 26 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 14 mai 2015.
2. Analiza motivelor de casare
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Prin art. I din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013, s-a prevăzut că Anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice - ANAF, cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu 166 poziţii, cuprinzând rezultatele selecţiei din data de 17 iunie 2013, prevăzute în anexa nr. 1 la ordin.
La pct. 19 din anexa nr. 1 la din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013, este menţionată Casa de Insolvenţă Bucovina IPURL, cu menţiunea „descalificat”.
Prin Adresa nr. 832614 din 31 iulie 2013, ANAF - Direcţia Generală Juridică - Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF a comunicat Casei de Insolvenţă Bucovina IPURL că, la data de 17 iunie 2013, Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF a dispus descalificarea ofertei în conformitate cu art. 10 din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007, întrucât copia certificată de pe poliţa de asigurare de răspundere civilă profesională valabilă de la data de 16 noiembrie 2012 până la data de 15 noiembrie 2013 nu menţionează asigurarea şi pentru obiectul de activitate/profesiune exercitată de practician în insolvenţă.
Prin criticile formulate, recurenta-pârâtă se rezumă să afirme că în mod corect a fost descalificată oferta reclamantei, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d)) din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007, deoarece poliţa de asigurare depusă nu menţionează că entitatea este asigurată pentru administrator judiciar sau lichidator.
Susţinerile recurentei nu sunt de natură a înlătura soluţia şi argumentele expuse de prima instanţă întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, din analiza cărora rezultă că exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, sub forma întreprinderii profesionale unipersonale cu răspundere limitată (IPURL), este reglementată numai pentru profesia de practician în insolvenţă.
În atare condiţii, Înalta Curte împărtăşeşte aprecierea primei instanţe în sensul că Poliţa de asigurare MN-X emisă pentru asiguratul Casa de Insolvenţă Bucovina IPURL, care a stat la baza emiterii ordinului contestat, dovedeşte îndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007, astfel că în mod netemeinic şi nelegal ANAF a descalificat oferta reclamantei.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei cu referire la soluţia primei instanţe de obligare a pârâtei să reanalizeze oferta reclamantei în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007 privind procedura de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.
Sub acest aspect, prima instanţă în mod corect a reţinut că oferta a fost descalificată pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007, fără a fi analizată în fond de Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, în calitate de autoritate publică căreia îi revine competenţa exclusivă de a efectua procedura de selecţie în conformitate cu prevederile aceluiaşi ordin, iar instanţei de judecată, în ipoteza în care ar fi învestită cu o acţiune în acest sens, îi revine doar competenţa de a cenzura legalitatea şi temeinicia actului emis de această autoritate publică.
Susţinerile recurentei-pârâte în sensul că actele ce ar urma să fie reanalizate de Comisia de selecţie sunt aceleaşi, astfel încât s-ar ajunge la acelaşi rezultat, respectiv descalificarea ofertei, nu prezintă relevanţă în actualul cadru procesual, în care instanţa a fost învestită cu controlul de legalitate şi temeinicie în privinţa actului de descalificare a ofertei depuse de Casa de Insolvenţă Bucovina IPURL, materializat în cuprinsul pct. 19 din Anexa I la Ordinul preşedintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013.
Pentru considerentele arătate, reţinând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta ANAF.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de ANAF împotriva Sentinţei nr. 39 din 26 februarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2015.
Procesat de GGC - LM