Club's exclusion reinstated as res judicata bars reopening of assembly decisions.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant federation's appeal and modified the lower court's judgment, dismissing the plaintiff club's action on grounds of res judicata (authority of prior adjudicated matter); consequently, the earlier annulment of the club's exclusion by the Court of Appeal no longer stands, and the exclusion decision of the General Assembly remains in force. The dispute arose from the club's challenge to its expulsion from the federation, on procedural and substantive grounds (improper convocation, lack of motivation of sanction), and the first-instance court had annulled that exclusion. The decisive legal basis is Article 1201 of the Civil Code, requiring identity of parties, object, and cause between the two actions; since both actions sought annulment of the same General Assembly decisions of 15 October 2011, and were based on the same factual and legal grounds, the prior final decision (High Court decision no. 4006 of 28 October 2014, which had already annulled all the Assembly's decisions) had already settled the matter, triggering res judicata.
Legislator headnote
AI generatedart. 1201 C. civ, art. 312 C. proc. civ; Club's exclusion reinstated as res judicata bars reopening of assembly decisions: The dispute arose from the club's challenge to its expulsion from the federation, on procedural and substantive grounds (improper convocation, lack of motivation of sanction), and the first-instance court had annulled that exclusion. The decisive legal basis is Article 1201 of the Civil Code, requiring identity of parties, object, and cause between the two actions; since both actions sought annulment of the same General Assembly decisions of 15 October 2011, and were based on the same factual and legal grounds, the prior final decision (High Court decision no. 4006 of 28 October 2014, which had already annulled all the Assembly's decisions) had already settled the matter, triggering res judicata.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the court to admit the appeal and modify the lower court's decision.
Full text
Decizia nr. 1811/2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei de excludere a Clubului din Federaţie, adoptată de Adunarea Generală în data de 15 octombrie 2011.
În motivare, reclamantul a arătat că decizia de excludere este nelegală, întrucât Clubul nu a fost convocat la Adunarea Generală din data de 3 octombrie 2011, astfel cum prevede art. 45 din Statutul Federaţiei, iar pentru şedinţa reprogramată în data de 15 octombrie 2011 a primit o convocare în data de 14 octombrie 2011, care îmbracă forma unei simple adrese, fără a se indica data, ora şi locul, ordinea de zi, propunerile cluburilor afiliate, conform art. 38 - 39 din Statut. A mai arătat că Adunarea Generală nu are competenţa de a hotărî sancţiuni, ci de a le aproba.
Prin Sentinţa nr. 2333 din 10 septembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. Snagov în contradictoriu cu pârâta B., a anulat în parte hotărârea Adunării Generale din 15 octombrie 2011 a B., respectiv în ceea ce priveşte excluderea reclamantului din Federaţie, dea asemenea a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 83,14 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 38 din Statut, potrivit cărora "convocarea Adunării Generale Ordinare se face în scris de către Birul federal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acesteia şi va cuprinde data, ora şi locul de desfăşurare, precum şi ordinea de zi, menţionându-se explicit problemele care urmează a fi dezbătute".
Pârâta a înţeles să emită reclamantului Adresa nr. 63 din 4 octombrie 2011, prin care a comunicat acestuia că Adunarea Generală din 3 octombrie 2011 s-a reprogramat la data de 15 octombrie 2011, ora 17:00, la sala de conferinţe a Clubului sportiv Olimpia din Bucureşti. Convocarea nu a fost transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ci prin plic simplu depus la oficiul poştal în data de 8 octombrie 2011, nu a fost emisă cu respectarea termenului de cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării Adunării şi nu menţionează nimic despre ordinea de zi, cu toate că, potrivit procesului-verbal depus la dosar, la pct. 3 pe ordinea de zi a fost menţionată excluderea reclamantului din Federaţie.
În aceste condiţii, este evident că, prin nerespectarea dispoziţiile art. 38 din Statut, pârâta a încălcat dreptul reclamantului la apărare, mai ales în condiţiile în care pe ordinea de zi a Adunării a fost înscrisă o chestiune care îl privea direct. Mai mult, Curtea subliniază că sancţiunea propusă este una dintre cele mai grave dintre cele prevăzute la art. 84 din Statut, astfel încât cu atât mai mult era necesară informarea prealabilă a reclamantului, prin respectarea exigenţelor statutare, cu privire la ordinea de zi propusă.
În al doilea rând, lecturând procesul-verbal, Curtea a constatat că măsura de excludere nu este motivată, nefiind menţionate împrejurările de fapt care au condus la aplicarea acestei sancţiuni, astfel încât din nou a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului. Nici în Comunicarea nr. 70 din 18 octombrie 2011 nu sunt indicate motivele de fapt, ci doar se face trimitere generală la dispoziţiile art. 26, 35 şi 84 din Statut. Este adevărat că art. 26 prevede competenţa Biroului federal de a propune Adunării Generale excluderea unui membru pentru încălcarea gravă a statutului sau regulamentelor Federaţiei, însă nici din procesul-verbal al Adunării generale, nici din vreun alt act depus la dosar de pârâtă nu rezultă în ce a constat încălcarea gravă imputată reclamantului, de natură a justifica excluderea sa.
Împotriva Sentinţei civile nr. 2333 din 10 septembrie 2014 pârâta B. a declarat recurs.
Intimata A. Snagov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere Decizia nr. 4006 din 28 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care a fost admisă acţiunea în integralitate şi, pe cale de consecinţă, au fost anulate toate deciziile adoptate în cadrul Adunării Generale de Alegeri a B. din data de 15 octombrie 2011.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că excepţia autorităţii de lucru judecat este întemeiată, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. Snagov pentru excepţia de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Rezultă din prevederile legale citite, că elementele care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat sunt identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.
Pentru a ne afla în prezenţa primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.
Această condiţie, în situaţia în care acţiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăţi, altminteri putându-se ajunge la situaţia în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecinţelor autorităţii de lucru judecat.
Cauza reprezintă situaţia de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretenţiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept.
De asemenea, este îndeplinită condiţia privind identitatea de părţi, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părţilor, chiar dacă poziţia procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acţiuni şi chiar şi atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acţiuni - alături de pârâtul din prima acţiune, un al doilea pârât.
Or, din analiza celor două acţiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, şi de părţi, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect anularea deciziilor adoptate în cadrul Adunării Generale de Alegeri a B. din 15 octombrie 2011.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea element al autorităţii de lucru judecat, care se referă la identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că şi acesta este întrunit, atât prima acţiune, cât şi cea de-a doua acţiune fiind justificate prin aceeaşi motivare în fapt şi în drept.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamantă având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi fiind între aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/300/2011, soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti în primă instanţă şi în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 4006 din 28 octombrie 2014.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul se va admite, sentinţa atacată se va modifica în sensul că acţiunea reclamantei va fi respinsă pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva Sentinţei civile nr. 2333 din 10 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta A. Snagov pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2015.
Procesat de GGC - LM