Tax authority standing and jurisdiction transfer following change of domicile: appeal dismissed as unfounded

Decizia nr. 1802/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGFPMB (Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, sancţionarea pârâtei şi acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3233 din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi B. - Directorul Executiv al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi B. - directorul executiv al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. Sentinţei civile nr. 3233 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) NCPC, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 octombrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) NCPC.

Prin Încheierea din 17 decembrie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) NCPC, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

1. Circumstanţele cauzei

Prin Sentinţa civilă nr. 3233 din 23 octombrie 2013 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi B. - Directorul Executiv al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii menţionaţi, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

2. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) NCPC, cu consecinţa trimiterii cauzei, în temeiul art. 498 alin. (2) teza I C. proc. civ. către instanţa de fond, în vederea judecării cauzei pe fond, cu obligarea la respectarea dispoziţiilor art. 501 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

2.1. Motivele de recurs invocate

În mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor, faţă de împrejurarea că DGFPM Bucureşti, actualmente Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti este organul fiscal competent, la care a fost depusă Contestaţia nr. 18087671 din 7 mai 2010 şi care, din motive nelegale a suspendat soluţionarea acestei contestaţii prin Decizia nr. 187 din 1 iunie 2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 7558 din 13 decembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti a anulat Decizia nr. 187 din 1 iunie 2010 ca nelegală şi, totodată, a obligat pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti să soluţioneze pe fond Contestaţia nr. 18087671 din 7 mai 2010 formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 2201449 din 29 martie 2010 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 Bucureşti. Această sentinţă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 5394 din 23 mai 2013, decizie prin care s-a respins recursul declarat în cauză.

În mod nelegal DGFPM Bucureşti nu a pus în executare hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă în termenul legal de 30 de zile conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, declinând competenţa de soluţionare către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, în baza interpretării nelegale a Ordinului OPANAF 450/2013 şi cu încălcarea efectelor obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Potrivit punctelor 14.3 şi 14.4 din OPANAF 450/2013 „Contestaţiile formulate de un contribuabil care ulterior depunerii contestaţiei îşi schimbă domiciliul fiscal în condiţiile legii - vor fi soluţionate de organul de soluţionare competent la data depunerii contestaţiei - (adică DGFPM Bucureşti, nota recurentului)

În situaţiile în care procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei a fost suspendată până la soluţionarea laturii penale, iar instanţa judecătoreasca să se pronunţe definitiv şi executoriu, precum şi în situaţia în care deşi latura penală nu a fost definitivată, dar instanţa de judecata obliga definitiv la soluţionarea pe fond a cauzei, competenţa de soluţionare aparţine organului de soluţionare competent la data rămânerii definitive a respectivei sentinţe”.

Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 NCPC.

2.2. Soluţia instanţei de recurs

Potrivit pct. 14.4 din OPANAF nr. 450/2013 publicat în M.O. nr. 236/24 aprilie 2013 prin care au fost aprobate Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „În situaţiile în care procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei a fost suspendată până la soluţionarea laturii penale, iar instanţa judecătorească se pronunţă definitiv şi executoriu, precum şi în situaţia în care deşi latura penală nu a fost definitivată, dar instanţa de judecată obligă definitiv la soluţionarea pe fond a cauzei, competenţa de soluţionare aparţine organului de soluţionare competent la data rămânerii definitive a respectivei sentinţe”.

Din actele dosarului a rezultat că reclamantul şi-a schimbat domiciliul începând cu data de 13 august 2012, la adresa din Judeţul Satu Mare, Oraş Negreşti-Oaş.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, înainte ca sentinţa civilă invocată să devină definitivă, reclamantul şi-a stabilit domiciliul în raza de competenţă a organului fiscal Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC sunt hotărâri definitive cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Hotărârea judecătorească invocată în speţă a rămas definitivă la data de 23 mai 2013 - data Deciziei nr. 5394/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel că în raport de domiciliul reclamantului la acea dată, competenţa organului fiscal a fost corect stabilită de instanţa de fond, ca fiind cea a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Satu Mare.

Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 496 alin. (1) NCPC, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 3233 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - LM