Legality of disciplinary warning sanction based on misinterpretation of job description and procedural capacity of ministerial authority

Decizia nr. 1796/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Şerban Cantacuzino" al judeţului Prahova - prin Inspectorul Şef, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - prin Inspectorul General şi Ministerul Afacerilor Interne - reprezentat prin Direcţia Generală Juridică, a solicitat anularea Ordinului Ministrului afacerilor interne nr. II/4235 din 6 august 2013 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată, anularea Deciziei nr. 53552 din 3 iunie 2013 de aplicare a sancţiunii disciplinare „Avertisment" cu consecinţa ştergerii sancţiunii cu efect retroactiv ca fiind nelegală şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 42 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Şerban Cantacuzino" al judeţului Prahova prin Inspectorul Şef, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - prin Inspectorul General şi Ministerul Afacerilor Interne - reprezentat prin Direcţia Generală Juridică şi a anulat Ordinul MAI nr. II/4235 din 6 august 2013 şi Decizia nr. 53552 din 3 iulie 2013 prin care s-a aplicat reclamantului A. sancţiunea disciplinară „Avertisment", obligând pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti şi Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 2.188 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 42 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a formulat următoarele critici împotriva sentinţei atacate.

(1) Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar cele arătate de instanţa de fond sunt contradictorii şi străine de natura pricinii. Instanţa de fond reţine în mod greşit că reclamantul, în funcţia de şef al Serviciului Prevenire, nu avea atribuţii nici de centralizare a datelor şi nici de elaborare a situaţiei centralizatoare şi, totodată, nu motivează, în drept, de ce nu reţine argumentele invocate de Inspectorat în întâmpinare.

(2) Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Astfel, instanţa nu a analizat respectarea prevederilor Ordinului I.G.S.U. nr. 52616 din 8 martie 2013, ordin ce a fost menţionat în Decizia nr. 53552 din 3 iulie 2013, ale cărei prevederi au fost încălcate de reclamant.

Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 483 şi ale art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul Ministerul Afacerilor Externe a formulat recurs împotriva Încheierii de şedinţă din 16 decembrie 2013 şi a Sentinţei civile nr. 42 din 3 martie 2014, pentru următoarele motive, respectiv argumente:

(1) Încheierea de şedinţă din 16 decembrie 2013, prin care Curtea de Apel Ploieşti a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Externe, nu a fost comunicată instituţiei pârâte (astfel cum dispun prevederile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.) şi nici nu a fost anexată Sentinţa civilă nr. 42 din 3 martie 2014. Totodată, soluţia respingerii acestor excepţii este nelegală, impunându-se admiterea lor şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, deoarece actul administrativ atacat, respectiv Decizia nr. 53552 din 3 iulie 2013, nu a fost emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, ci de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - instituţie cu personalitate juridică (conform prevederilor art. 1 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă cu modificările şi completările ulterioare).

(1) Sentinţa civilă pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, deoarece reclamantul nu a arătat care este dreptul subiectiv prevăzut de lege care i-a fost încălcat şi nici vătămarea suferită, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurentul şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

De menţionat că ambii recurenţi au solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond, în sumă de 2.188 RON.

2. Procedura de soluţionare a recursului

Soluţia instanţei de recurs

(a) Recursul formulat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea va cuprinde, în considerente, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Astfel cum se arată şi în jurisprudenţă, judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice (Decizia nr. 2522 din 29 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În acest sens, nu se poate reţine că, în speţă, hotărârea instanţei de fond nu conţine argumentele esenţiale pentru care a fost admisă acţiunea şi cele pentru care au fost respinse apărările pârâţilor.

Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul doar participă la întocmirea informării lunare, fără a avea atribuţii de coordonare a acestei activităţi, acest fapt rezultând din fişa postului pct. 1.4 alin. (4), precum şi din celelalte acte şi probe de la dosar.

b) Recursul formulat de Ministerul Administraţiei şi Internelor

În ceea ce priveşte Încheierea din 16 decembrie 2013, aceasta este legală şi temeinică, Ministerul Administraţiei şi Internelor având calitate procesuală pasivă în raport de unul din actele administrative atacate, respectiv Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. II/4235 din 6 august 2013, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de reclamant şi s-a menţinut sancţiunea disciplinară. Această încheiere, fiind atacabilă odată cu fondul, nu presupune comunicarea sa distinctă de sentinţa atacată, astfel cum a susţinut recurentul.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia reclamantul nu a dovedit o vătămare în cauză, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta este nefondată, deoarece aplicarea nelegală a unei sancţiuni, chiar şi cu avertisment, este de natură a vătăma drepturile reclamantului în cadrul raporturilor de servicii.

În ceea ce priveşte cererea recurentelor de diminuare a cheltuielilor de judecată acordate la fond, aceasta este neîntemeiată, deoarece pârâtele nu au formulat o astfel de cerere în faţa instanţei de fond, iar soluţionarea cauzei a presupus administrarea unui probatoriu complex (acte, martori), nefiind incidente prevederile art. 451 alin. (2) NCPC.

Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva Sentinţei nr. 42 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Respinge recursurile declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 16 decembrie 2013, precum şi a Sentinţei nr. 42 din 3 martie 2014 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenţii la plata sumei de 2.808 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - LM