Exclusion of factual reassessment and lesser-charge arguments from cassation review limits

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 648 din 13 mai 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/271/2014 al Judecătoriei Oradea, s-a dispus după cum urmează:

1. În temeiul art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetăţean român, studii 9 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condiţiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 72 C. pen. 2009, s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 21 octombrie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului A.

2. În temeiul art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., cetăţenia română, studii 12 clase, fără ocupaţie, recidivist, în prezent arestat în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condiţiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 61/2014 a Tribunalului Mureş, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen. 1969, pe un termen de încercare de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. 1969, faptă care este concurentă cu fapta din prezenta cauză.

S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 2013 a Tribunalului Mureş, definitivă la data de 29 ianuarie 2014 prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen. 1969, pe un termen de încercare de 6 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară şi aceleaşi drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. 2009, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 61/2014 a Tribunalului Mureş, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. 2009, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu o 1/3 din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 61/2014 a Tribunalului Mureş, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curţii de apel Târgu Mureş), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condiţiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. 2009 raportat la art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) C. pen. 2009, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, s-a cumulat pedeapsa rezultantă parţial din prezenta cauză (6 ani şi 4 luni închisoare) cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, care se execută în condiţiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. 2009, s-au cumulat pedepsele complementare aplicate în prezenta cauză cu pedepsele complementare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 2013 a Tribunalului Mureş, definitivă la data de 29 ianuarie 2014 prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condiţiile prev. de art. 68 lit. c) C. pen. 2009.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) C. pen. 2009, s-au cumulat pedepsele accesorii aplicate în prezenta cauză cu pedepsele accesorii aplicate prin Sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 2013 a Tribunalului Mureş, definitivă la data de 29 ianuarie 2014 prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie publică care implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 72 C. pen. 2009, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 23 martie 2013 până la data de 1 noiembrie 2013, potrivit Sentinţei penale nr. 61/2014 a Tribunalului Mureş, definitivă la data de 14 noiembrie 2014 prin Decizia penală nr. 361/A/2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi de la data de 23 mai 2007 până la data de 21 iulie 2007, potrivit Deciziei penale nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi durata reţinerii şi a arestului preventiv din prezenta cauză începând cu data de 13 noiembrie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpaţi mănuşile din material textil culoare neagră cu gri, cu inscripţia "C." şi sârma de aluminiu cu lungimea de 4 cm pentru mulaj cheie yală, depuse la camera de corpuri delicte.

În temeiul art. 19 rap. la art. 25 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă D. a sumelor de 1.000 euro şi 4.000 RON.

Onorariul apărătorului din oficiu E. cu Delegaţia din 5 decembrie 2014, în cuantum de 200 RON, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Prin apelul declarat în termen legal, inculpatul B. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii care formează obiectul rechizitoriului şi, în principal, încetarea procesului penal, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate.

În motivare, apelantul inculpat B. a arătat că, în sarcina sa, nu putea fi reţinută infracţiunea de tâlhărie, în condiţiile în care partea civilă a dat patru declaraţii oscilante, iar din mijloacele de probă administrate în cauză nu rezultă că, în scara blocului şi până la momentul la care şi-a asigurat scăparea, ar fi fost exercitat vreun act de violenţă.

S-a susţinut că încadrarea juridică a faptei este cea de furt, după care trebuie luată în considerare existenţa consimţământului părţii civile, aceasta declarând că ar înţelege să se împace cu inculpatul în ceea ce priveşte latura civilă, dar şi în ceea ce priveşte latura penală.

Prin Decizia penală nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/271/2014, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 648 din 13 mai 2015 a Judecătoriei Oradea, care a fost menţinută în totalitate.

S-a dedus la zi perioada arestului preventiv al inculpaţilor A. şi B.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumelor de câte 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

S-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Bihor, sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariu parţial pentru avocaţii F. şi G., conform delegaţiilor.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, la data de 2 noiembrie 2015, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul B., susţinând că, în ipoteza în care, în cauză, s-ar fi reţinut săvârşirea infracţiunii de furt, iar nu a infracţiunii de tâlhărie, pedeapsa s-ar fi situat în alte limite, mai reduse.

În susţinerea căii de atac, a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 29/RC din 1 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/271/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.

Admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie a fost generată exclusiv de Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se că sintagma "dacă cererea este vădit nefondată" din cuprinsul acestora este neconstituţională.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul B., se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat de recurentul inculpat B. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecăţii. Prin motivele scrise de recurs, susţinute şi oral de apărătorul recurentului inculpat, se realizează o analiză a probelor, susţinându-se că nu au fost luate în considerare toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, tinzându-se practic către o schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea de tâlhărie, în aceea de furt (pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai reduse), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Ceea ce s-a urmărit prin recursul în casaţie formulat este, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate, iar nu îndreptarea unei erori de drept.

Prin urmare, cum pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul B., prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, este în limite legale (limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind de 3 - 10 ani închisoare), se constată că motivele invocate de acesta nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/271/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 527/A/2015 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/271/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2016.