Consolidation of concurrent criminal sentences under the 1969 Penal Code and the discretion to apply additional surcharges for persistent offenses

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 18 din 15 februarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/42/2015, în baza art. 585 C. proc. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni, referitor la cele stabilite prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Sentinţa penală nr. 21F din 5 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, rămasă definitivă prin necontestare, şi în consecinţă:

I. - A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din aceeaşi lege şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 65 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003 anterior şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. art. 65 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la falsificarea instrumentelor oficiale, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 286 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea folosirea instrumentelor oficiale false, în formă continuată prev. de art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscris oficial, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la uz de fals, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 291 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, în formă continuată prev. de art. 293 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la fals privind identitatea, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru complicitate la fals intelectual, sub forma participaţiei improprii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, fapte din perioada 2005 - 2009;

- sporul de 3 ani închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. - A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicată prin Sentinţa penală nr. 21/F din 5 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, rămasă definitivă prin necontestare, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior stabilită prin Sentinţa penală nr. 903 din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1.338 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplic. art. 320 C. proc. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior (faptă din anul 2009);

- pedeapsa de 15 zile închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 320 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior (faptă din anul 2009);

- pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1.641 din 21 iunie 2012 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1.830 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. anterior (faptă din 23 mai 2011);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (acte materiale din lunile aprilie şi iulie 2011);

- pedeapsa 2 ani închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 240 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (acte materiale din lunile aprilie şi iulie 2011);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 186 din 3 iunie 2011 a Judecătoriei Găeşti, definitivă prin nerecurare la 22 iunie 2011, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (faptă din 10 martie 2010);

- sporul de 6 luni închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 1.641/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti;

- pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 930 din 4 mai 2012 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 1.464/R din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 4/5 martie 2011);

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 4/5 martie 2011);

- sporul de 1 an închisoare;

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 396 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Reşiţa, definitivă prin nerecurare la 23 decembrie 2013 pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. e), i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 8 octombrie 2010)

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru infracţiunea prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 8 octombrie 2010);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 8 octombrie 2010;

- 1 an şi 8 luni închisoare la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară aplicată în baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. stabilită prin Sentinţa penală nr. 782 din 30 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 981 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală;

- 1 an şi 3 luni închisoare şi 2 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară aplicată prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- sporul de 2 ani închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 21/F din 5 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, definitivă prin necontestare.

Conform art. 36 alin. (2) rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a contopit pedepsele anterior menţionate şi a dispus ca petentul condamnat A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 3 ani închisoare stabilit prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în total 7 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, în final, aplică acestuia 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat, reţinerea din data de 3 mai 2010, perioada executată de la 28 iulie 2009 la 26 august 2009, de la 3 iunie 2011 la 30 iunie 2015 şi de la data de 3 decembrie 2015 la zi.

A anulat Mandatele de executare a pedepsei închisorii din 2 martie 2015 emis de Tribunalul Ilfov în baza Sentinţei penale nr. 21/F din 5 februarie 2015 pronunţată şi din 3 decembrie 2015 emis de Curtea de Apel Bucureşti, în baza Sentinţei penale nr. 74F din 22 aprilie 2015 definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus emiterea unui nou mandat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2015 şi înregistrată sub nr. x/42/2015, condamnatul A., în temeiul disp. art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a solicitat contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente şi deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate.

În motivarea cererii a susţinut că a fost condamnat pentru infracţiuni săvârşite în perioada 2005 - 2010, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, după cum urmează:

1. - Sentinţa penală nr. 903 din 29 noiembrie 2010, a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1.338 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

2. - Sentinţa penală nr. 1.641 din 21 iunie 2012 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1.830 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală;

3. - Sentinţa penală nr. 186 din 3 iunie 2011 a Judecătoriei Găeşti, definitivă prin nerecurare, la data de 22 iunie 2011;

4. - Sentinţa penală nr. 930 din 4 mai 2012 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 1.464/R din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi;

5. - Sentinţa penală 2.259 din 4 septembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1.565 din 7 noiembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală;

6. - Sentinţa penală nr. 396 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Reşiţa, definitivă prin nerecurare la data de 23 decembrie 2013;

7. - Sentinţa penală nr. 782 din 30 octombrie 2013 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul penal nr. x/3/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 981/A din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

8. - Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, modificată, definitivă prin Decizia penală nr. 447 din 3 decembrie 2015, a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a subliniat că pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 2.259 din 4 septembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 396 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Reşiţa, contopite iniţial prin Sentinţa penală nr. 1.601 din 8 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, şi cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 782 din 30 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost contopite ulterior prin Sentinţa penală nr. 21F din 5 februarie 2015 a Tribunalului Ilfov, pronunţată în Dosarul penal nr. x/93/2014, stabilindu-se ca pedeapsa rezultantă, pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa finală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen., după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

De asemenea, s-a învederat că prin Decizia penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 447 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa finală de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Prealabil examinării pe fond a cererii de contopire, Curtea, reţinând că persoana condamnată A. a săvârşit infracţiuni exclusiv sub imperiul C. pen. din 1969, iar prin hotărârile judecătoreşti definitive a fost condamnat atât în baza acestuia, cât şi a C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 187/2012, în vigoare de la data de 1 februarie 2014, a constatat că în aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., se impune aplicarea Deciziei nr. 31 din 19 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin decizia anterior menţionată s-a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

În cauza dedusă judecăţii s-a constatat că legea penală favorabilă condamnatului este reprezentată de C. pen. din 1969, având în vedere tratamentul sancţionator mai blând al concursului de infracţiuni prev. de art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, potrivit căruia când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, comparativ cu cel stipulat în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., când, în aceeaşi situaţie, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Aşa cum rezultă din Sentinţa penală nr. 21F din 5 februarie 2015 a Tribunalului Ilfov şi Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, parţial modificată prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, A. a fost condamnat definitiv prin 8 hotărâri judecătoreşti pentru comiterea de infracţiuni aflate în concurs real, pedeapsa cea mai grea fiind stabilită definitiv la 4 ani şi 6 luni închisoare, astfel că în aplicarea disp. art. 5 C. pen., se impune constatarea că doar tratamentul cumulului juridic reglementat de dispoziţiilor cuprinse în C. pen. din 1969 şi regimul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente prevăzut în art. 36 din acelaşi cod, reprezintă legea mai favorabilă.

A rezultat, astfel, că prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din aceeaşi lege şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 65 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003 anterior şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 65 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la falsificarea instrumentelor oficiale, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 286 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea folosirea instrumentelor oficiale false, în formă continuată prev. de art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscris oficial, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la uz de fals, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 291 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, în formă continuată prev. de art. 293 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la fals privind identitatea, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru complicitate la fals intelectual, sub forma participaţiei improprii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. anterior şi art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, fapte din perioada 2005 - 2009;

- sporul de 3 ani închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza acestei hotărâri a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii din 3 decembrie 2015 în executarea căruia se află în prezent condamnatul.

De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 21F din 5 februarie 2015 a Tribunalului Ilfov, definitivă prin necontestare, a fost admisă cererea de contopire formulată de condamnatul A. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, ce a fost sporită cu 2 ani, în total 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, sancţiunile contopite fiind următoarele:

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior stabilită prin Sentinţa penală nr. 903 din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1.338 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplic. art. 320 C. proc. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior (faptă din anul 2009);

- pedeapsa de 15 zile închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior (faptă din anul 2009);

- pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1.641 din 21 iunie 2012 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1.830 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. anterior (faptă din 23 mai 2011);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (acte materiale din lunile aprilie şi iulie 2011);

- pedeapsa 2 ani închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 240 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (acte materiale din lunile aprilie şi iulie 2011);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 186 din 3 iunie 2011 a Judecătoriei Găeşti, definitivă prin nerecurare la 22 iunie 2011, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (faptă din 10 martie 2010);

- sporul de 6 luni închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 1.641/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti;

- pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 930 din 4 mai 2012 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 1464/R din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 4/5 martie 2011);

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 4/5 martie 2011);

- sporul de 1 an închisoare;

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 396 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Reşiţa, definitivă prin nerecurare la 23 decembrie 2013 pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 8 octombrie 2010);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru infracţiunea prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 8 octombrie 2010);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior (faptă din 8 octombrie 2010);

- 1 an şi 8 luni închisoare la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară aplicată în baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. stabilită prin Sentinţa penală nr. 782 din 30 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 981 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală;

- 1 an şi 3 luni închisoare şi 2 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară aplicată prin aceeaşi sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- sporul de 2 ani închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 21/F din 5 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, definitivă prin necontestare.

În baza acestei sentinţe definitive a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii din 2 martie 2015, executare ce a început la data de 3 iunie 2011 şi s-a finalizat la data de 30 iunie 2015, când condamnatul a fost pus în libertate ca urmare admiterii cererii de liberare condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 1.566 din 23 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, aşa cum reiese din menţiunea făcută pe hotărârea definitivă.

Curtea, examinând cererea de contopire formulată de condamnatul A., în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, a constatat că aceasta este întemeiată şi a admis-o, reţinând următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni."

Constatând că prin Sentinţa penală nr. 21F din 5 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, definitivă prin necontestare, au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracţiuni concurente, iar pedepsele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, parţial modificată, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizează infracţiuni concurente celor din hotărârea precedentă, toate fiind comise în perioada 2005 - 2009, anterior condamnării definitive pentru vreuna dintre ele, prima hotărâre definitivă reprezentată de Sentinţa penală nr. 186 din 3 iunie 2011 a Judecătoriei Găeşti, definitivă prin nerecurare la data de 22 iunie 2011 fiind pronunţată la peste un an de la data comiterii ultimelor două infracţiuni, respectiv 8 octombrie 2010, aşa încât, fiind incidente dispoziţiile cuprinse în art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de contopire a fost admisă.

Pe cale de consecinţă, au fost descontopite pedepsele rezultante din cele două hotărâri anterior menţionate în pedepsele componente şi după repunerea acestora în individualitatea lor, în temeiul disp. art. 36 alin. (2) rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele individuale mai sus arătate şi s-a dispus ca petentul condamnat A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 3 ani închisoare stabilit prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intrat în puterea autorităţii lucrului judecat, în total 7 ani şi 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte sporul de pedeapsă la care se referă art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a constatat că aplicarea acestuia este facultativă, legea impunând ca nivelul său să nu depăşească 5 ani şi nici totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente, aşa cum se stipulează explicit în alin. (2) al aceluiaşi articol.

Având în vedere perseverenţa de excepţie de care a dat dovadă condamnatul care, pe parcursul a circa patru ani, a comis infracţiuni multiple, de natură diferită, unele dintre ele de o gravitate sporită, cum sunt cele de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave comise în cadrul unui grup infracţional organizat şi pe o perioadă îndelungată, valoarea extrem de ridicată a prejudiciului cauzat prin acestea, de circa 5 milioane euro, contrar susţinerilor condamnatului, constituie argumente ce justifică aplicarea unui spor de pedeapsă, cel stabilit prin ultima hotărâre nefiind suficient pentru ca pedeapsa aplicată să-şi atingă scopul preventiv educativ şi sancţionator prev. de art. 52 C. pen. anterior.

În egală măsură însă nu se justifică aplicarea sporului maxim de 5 ani închisoare, având în vedere că pe parcursul soluţionării ultimei cauze condamnatul a beneficiat de dispoziţiile cuprinse în art. 9 din Legea nr. 39/2003, cauza fiind soluţionată şi în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii prev. de art. 377 C. proc. pen., împrejurări ce au condus la stabilirea unei pedepse rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare, aşa încât, pentru ca sporul aplicat să nu constituie o condamnare de sine stătătoare, a conchis că aplicarea unui spor de 1 an şi 6 luni închisoare, pe lângă cel de 3 ani stabilit anterior, este suficient pentru reeducarea condamnatului şi, în egală măsură, apt să conducă la reinserţia socială a acestuia.

Drept urmare, condamnatul va executa pedeapsa principală de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în privinţa celei din urmă, fiind incidente disp. art. 35 alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 18 februarie 2016, condamnatul A. a formulat contestaţie solicitând ca la contopirea pedepselor să-i fie aplicat numai sporul de 3 ani închisoare.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 18 din 15 februarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Conform art. 585 C. proc. pen. cu titlu marginal "Alte modificări de pedepse":

(1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:

a) concursul de infracţiuni;

b) recidiva;

c) pluralitatea intermediară;

d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa fondului a stabilit că prin Sentinţa penală nr. 21F din 5 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, definitivă prin necontestare, au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracţiuni concurente, iar pedepsele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, parţial modificată, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizează infracţiuni concurente celor din hotărârea precedentă, toate fiind comise în perioada 2005 - 2009, anterior condamnării definitive pentru vreuna dintre ele, prima hotărâre definitivă reprezentată de Sentinţa penală nr. 186 din 3 iunie 2011 a Judecătoriei Găeşti, definitivă prin nerecurare la data de 22 iunie 2011 fiind pronunţată la peste un an de la data comiterii ultimelor două infracţiuni, respectiv 8 octombrie 2010, aşa încât, fiind incidente dispoziţiile cuprinse în art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, au fost descontopite pedepsele rezultante din cele două hotărâri anterior menţionate în pedepsele componente şi după repunerea acestora în individualitatea lor, în temeiul disp. art. 36 alin. (2) rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele individuale şi s-a dispus ca petentul condamnat A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 3 ani închisoare stabilit prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intrat în puterea autorităţii lucrului judecat, în total 7 ani şi 6 luni închisoare.

Cu privire la sporul de pedeapsă la care se referă art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, aplicarea acestuia este facultativă, legea impunând ca nivelul său să nu depăşească 5 ani şi nici totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente, aşa cum se stipulează explicit în alin. (2) al aceluiaşi articol.

În acest sens, inculpatul a solicitat ca pedeapsa aplicată să fie cea de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare stabilit prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fără a-i mai fi aplicat ulterior un alt spor de pedeapsă având în vedere faptul că aplicarea acestuia este facultativă.

Înalta Curte constată că sporul de 3 ani închisoare stabilit prin Sentinţa penală nr. 74F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este intrat în puterea autorităţii de lucru judecat astfel încât aplicarea acestuia nu poate fi contestată, urmând a stabili dacă se impune sporirea pedepsei prin aplicarea unui alt spor de pedeapsă.

Astfel, instanţa reţine că, în mod corect, a apreciat Curtea de Apel Ploieşti necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, cel stabilit prin ultima hotărâre nefiind suficient pentru ca pedeapsa aplicată să-şi atingă scopul preventiv educativ şi sancţionator prev. de art. 52 C. pen. anterior, avându-se în vedere perseverenţa de excepţie de care a dat dovadă condamnatul care, pe parcursul a circa 4 ani, a comis infracţiuni multiple, de natură diferită, unele dintre ele de o gravitate sporită, cum sunt cele de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave comise în cadrul unui grup infracţional organizat şi pe o perioadă îndelungată, valoarea extrem de ridicată a prejudiciului cauzat prin acestea, de circa 5 milioane euro, acesta fiind condamnat pentru un număr impresionant de infracţiuni de către instanţe din întreaga ţară (Găeşti, Focşani, Reşiţa, Galaţi, Bucureşti).

În consecinţă, aplicarea unui spor de 1 an şi 6 luni închisoare, pe lângă cel de 3 ani stabilit anterior, este suficient pentru reeducarea condamnatului şi, în egală măsură, apt să conducă la reinserţia socială a acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 18 din 15 februarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/42/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 18 din 15 februarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/42/2015.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2016.