Fine payment installment denied after tax records show ability to pay.

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 14/PI/2015 din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind eşalonarea plăţii amenzii în cuantum de 5.000 lei stabilită prin Decizia penală nr. 201/A în Dosarul nr. x/35/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia penală nr. 201/A din 27 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva Sentinţei penale nr. 176/PI din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa şi, în rejudecare, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL la plata sumei de 31.681 lei despăgubiri civile către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, plus dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei până la achitarea integrală a debitului.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 518/P/2011 din data de 4 februarie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei 31.681 lei.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 3 noiembrie 2014, petentul condamnat A. a solicitat eşalonarea plăţii amenzii în cuantum de 5.000 lei stabilită prin Decizia penală nr. 201/A în Dosarul nr. x/35/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe o perioadă de 24 luni, în rate de câte 210 lei, arătând că situaţia financiară pe care o are nu îi permite efectuarea plăţii întregii sume.

Ca urmare a dispoziţiilor instanţei de fond a rezultat, potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, că petentul nu are bunuri mobile şi imobile, acesta se întreţine din veniturile pe care le realizează din profesia sa şi locuieşte într-un apartament compus din 3 camere şi dependinţe, proprietatea unei cunoştinţe, pentru care nu plăteşte chirie (Dosarul Curţii de Apel Oradea).

Prin adresa din 15 decembrie 2014 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare a comunicat că petentul A. figurează în evidenţele fiscale cu venituri din activităţi independente - profesii libere, în sumă de 2.000 lei venit net pe anul 2014 potrivit Deciziei de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de impozit din 3 martie 2014 (Dosarul Curţii de Apel Oradea).

De asemenea, prin adresa din 21 ianuarie 2015, Primăria Satu Mare - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a comunicat că petentul A. figurează în evidenţele fiscale cu un apartament situat în Satu Mare; un imobil clădire situat în Satu Mare şi un autoturism, precum şi faptul că petentul nu figurează în evidenţe cu bunuri mobile şi imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, cu precizarea că datele şi informaţiile înregistrate în evidenţele fiscale, referitoare la bunurile imobile şi mobile nu constituie o atestare a dreptului de proprietate asupra lor (Dosarul Curţii de Apel Oradea).

Prin adresa din 15 ianuarie 2015, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare a comunicat că petentul A. figurează în evidenţele fiscale cu următoarele venituri pe anul 2013: venituri din transfer de proprietate imobiliară în sumă de 110.000 lei venit net, conform Deciziei de impunere anuală din 28 martie 2013; venituri din transfer de proprietate imobiliară în sumă de 268.710 lei venit net, conform deciziei de impunere anuală din 24 octombrie 2013 şi venit estimat realizat din profesii libere în sumă de 2000 lei venit net, conform deciziei de impunere anticipată din 5 martie 2013 (Dosarul Curţii de Apel Oradea).

La termenele de judecată stabilite în cauză pentru ca petentul A. să facă dovada mijloacelor de existenţă pe care le are în prezent, acesta nu s-a prezentat.

Faţă de materialul probator aflat la dosar, curtea de apel a reţinut că petentul nu se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda la care a fost condamnat, întrucât figurează în evidenţă cu venituri din activităţi independente - profesii libere, precum şi cu venituri din transferuri de proprietate imobiliară conform Deciziilor de impunere anuală mai sus arătate, în acest ultim caz în sumă totală de 378,710 lei.

De asemenea, petentul nu a făcut dovada lipsei veniturilor, faptul că se găseşte în imposibilitate de a achita amenda şi nici nu s-a prezentat în instanţă deşi a fost legal citat în acest sens.

În consecinţă, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de eşalonare a amenzii penale formulată de petentul A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie, în termenul legal, petentul A., solicitând eşalonarea plăţii amenzii.

În esenţă, petentul a susţinut că la data de 5 februarie 2015 a fost diagnosticat cu o tumoră malignă la nivelul curburii mici a stomacului şi internat în Spitalul Judeţean Satu Mare, în vederea intervenţiei chirurgicale şi nu a avut cunoştinţă despre termenul de judecată dispus de curtea de apel la 19 februarie 2015.

A învederat că, potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, nu are bunuri mobile şi imobile şi se întreţine din veniturile pe care le realizează din profesia liberală şi din ajutorul dat de fiica acestuia, care are domiciliul în Germania.

A arătat că nu corespunde adevărului adresa din 21 ianuarie 2015 emisă de Primăria Satu Mare - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, conform căreia ar figura în evidenţele fiscale cu un apartament, un imobil clădire şi un autoturism, întrucât respectivele imobile au fost executate de Banca C. Satu Mare prin executor judecătoresc.

De asemenea, a susţinut că nu corespunde adevărului nici adresa din 15 ianuarie 2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, întrucât nu a realizat niciun venit din transferul de proprietate, ci a fost executat silit de Banca C. Satu Mare.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 559 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în situaţia în care se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut anterior, judecătorul delegat cu executarea, la cererea condamnatului, poate dispune eşalonarea plăţii amenzii pe o perioadă de cel mult 2 ani, în rate lunare.

Aşadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că admiterea cererii de eşalonare a plăţii amenzii este condiţionată de imposibilitatea condamnatului de a achita integral amenda în termenul de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a stabili dacă această condiţie este îndeplinită, instanţa de judecată trebuie să ţină seama de starea socială şi materială a condamnatului, de posibilitatea de a vinde anumite bunuri ori de a lua un împrumut, precum şi alte circumstanţe care, în ansamblu, fac dovadă că acesta nu poate să achite amenda.

Or, din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că această condiţie nu este îndeplinită în privinţa condamnatului A.

Astfel, Înalta Curte constată că, din răspunsul Primăriei Satu Mare - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale rezultă că petentul A. figurează în evidenţele fiscale cu un apartament situat în Satu Mare, un imobil clădire situat în Satu Mare şi un autoturism, iar din răspunsurile Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Satu Mare rezultă că acesta figurează în evidenţele fiscale aferente anului 2013, cu venituri din transfer de proprietate imobiliară în sumă de 378.710 lei şi un venit estimat realizat din profesii libere în sumă de 2.000 lei, iar în cele aferente anului 2014, cu venituri realizate din profesii libere în sumă de 2.000 lei.

De asemenea, se observă că petentul nu a făcut dovada celor învederate instanţei prin contestaţia formulată, respectiv că nu are bunuri mobile şi imobile întrucât acestea ar fi fost executate silit de Banca C. şi că nu a obţinut niciun venit din transferul de proprietate.

Prin urmare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că petentul A. nu se află în imposibilitate de a achita amenda la care a fost condamnat.

În ceea ce priveşte starea precară de sănătate a petentului, aceasta nu poate justifica, în mod izolat, eşalonarea plăţii amenzii, deoarece trebuie analizată în contextul elementelor anterior menţionate (actele care fac dovada bunurilor şi a transferurilor de proprietate, lipsa dovezilor în susţinerea celor învederate de contestator), care relevă că A. dispune de sumele de bani necesare pentru a plăti amenda penală.

Referitor la aspectele învederate de contestator privind faptul că nu a avut cunoştinţă despre termenul din 19 februarie 2015, Înalta Curte reţine că petentul a fost legal citat, având termen în cunoştinţă (a semnat personal dovada de înmânare a citaţiei pentru termenul din 12 februarie 2015 - Dosarul nr. x/35/2014 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori), iar participarea acestuia la judecată nu era obligatorie, excepţiile de la această regulă fiind expres prevăzute în normele procedurale, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 14/PI/2015 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 14/PI/2015 din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL